Acum aproape un an, am cunoscut în parc o familie foarte simpatică, cu un tată genul rock, cu coadă stufoasă, perciuni grizonanți și o mână tatuată de sus până jos cu șerpi, țepi și cranii. Alerga în toate direcțiile după o fetiță blonduță de vârsta Sofiei și după un țânc de doi ani viu ca mercurul. Pe o bancă la umbră, soția ținea în brațe bebelușul familiei, care dormea lățit pe pieptul mamei. Fetițele noastre au intrat imediat în vorbă:
– Vrei să fim prietene?
– Da. Cum te cheamă?
– Ana. Pe tine?
– Sofia.
– Numele meu preferat. Vrei să alergăm?
Și gata. Au zbughit-o printre copaci, în timp ce eu alergam după ele cu Ivan în brațe și-i făceam semn tatălul rock să stea liniștit cu cel mic al lui, că mă ocup eu de capre. Există această frăție a părinților, ne înțelegem imediat din priviri, avem încredere unii în alții, ne sprijinim moral cu un singur zâmbet plin de înțelesuri. Cam ca soldații în tranșee, cred…
Am intrat în vorbă cu el, apoi ni s-a alăturat și mama cu bebe în sling. Erau super calzi și blânzi și aveau așa o stare din asta de zen pe care cred că numai după ce ai trei copii o capeți. Voiau să mai facă unul, că le place să aibă casa plină! Parcă mă auzeam vorbind pe mine la 20 de ani! Ce bine că mai există și oameni ca ei, mi-am zis, care chiar se țin de planurile astea cu copii mulți!
Apoi am rămas doar cu mama și cu cei doi mai mici ai ei, tati și zâna lui s-au dus la toaletă. Mi-a mărturisit în șoaptă că se simte vinovată.
– Oh, stai liniștită, toate ne simțim…
– Ah, nu, nu mă refer la toate astea, mi-a spus rotind ochii peste copii, ci la capul lui.
Și mi-a arătat scalpul mijlociului, care era, într-adevăr, plin de coji. Nu observasem până nu mi-a arătat ea.
– A făcut păduchi, mi-a zis cu o voce mică mică de tot. I-a luat de la creșă…
– Oh, știu că se întâmplă foarte des, dar există acum soluții, am sărit eu cu sfatul nesolicitat.
– L-am dat cu Raid, mi-a zis dintr-odată, repede.
Am făcut ochi maaari.
– Cu Raaaaaid?
– Da, din ăla pentru gândaci. Când am văzut ouăle pe capul lui, am încremenit. Le cunosc așa de bine pe ouăle astea, au fost coșmarul copilăriei mele. Am dat fuga la Mega cu toți trei copiii după mine și-am luat primul spray de gândaci pe care mi-au picat ochii.
N-am mai zis nimic, doar am ascultat-o. Și am înțeles-o. Îi era groază de păduchi. Când era mică, făcuse de mai multe ori și de fiecare dată fusese groaznic pentru ea. Gaz și pungi în cap, usturime și miros, tăiat tot părul, rușinea față de colegi, de profesori, de colegii de muncă ai mamei. Apoi, îi era teamă că o să ia păduchi și soțul ei, care avea părul lung din liceu.
– Doamne, dacă trebuie să se tundă Victor, nici nu vreau să mă gândesc… Iar ăsta mic, uită-te la el ce răni a făcut în cap… și tot n-a scăpat de ei.
Stigma. Panica. Lipsa de informații. Le cunosc foarte bine. Pe vremuri, dacă aveai păduchi, erai un nespălat, te arăta toata lumea cu degetul și toată lumea stătea departe de tine. Părinții te tundeau zero, îți turnau gaz în cap de-ți lua foc tot scalpul, te mai și certau că nu știi să ai grijă de tine.
Că doar păduchii nu trag la păr curat.
Păduchii trag la copii obraznici.
Păduchii pot fi distruși doar dacă tai tot părul.
Păduchii pot fi omorâți doar cu gaz.
Informații greșite și periculoase pe care le-am primit de la părinți și bunici, pentru că asta se știa atunci, iar ei făceau cum puteau mai bine să ne salveze de invazia micilor făpturi cu gheare pe cele șase picioare, care se hrănesc cu pielea capului nostru. Între timp, specialiștii au aflat lucruri despre păduchi, iar tratamentul a evoluat mult.
Acum știm că nu este nevoie să tai părul infestat cu păduchi. Nici de gaz nu este nevoie, sau de spray pentru gândaci. Și nu, păduchii nu se ascund doar în părul murdar, ci și în cel foarte curat, indiferent dacă e lung, scurt, rar sau des. Deci dacă ai păduchi, nu înseamnă că ești nespălat. Înseamnă doar că părul tău a stat foarte aproape de părul unui persoane care avea păduchi. Nu ai motive să te rușinezi pentru asta, n-aveai de unde să știi. Ca și la varicelă sau la gripă. Le-ai luat de la cineva bolnav, care nu avea simptome sau de care nu ai avut cum să te ferești. Se poate întâmpla oricui.
În seara în care am ajuns acasă cu copiii, mi-am notat povestea asta cu episodul Raid, cum l-am botezat atunci. M-a impresionat, am simțit teama și vinovăția mamei. Teama că nu a făcut bine. Vinovăția că a ales greșit, că n-a știut mai bine. I-am povestit, în fața leagănelor în care se dădeau băieții noștri, ce știam eu despre păduchi (mă documentasem pentru o campanie pe blog). Că nu e nevoie de gaz sau de tăiat părul, că se rezolvă cu un șampon de la farmacie. Îmi amintesc că mă privea cu niște ochi rotunzi, de parcă-i povesteam despre extratereștri.
Mi-a spus că nu s-a dus la doctor de rușine. Că nu s-a dus nici la farmacie, tot de rușine, cum să știe tot cartierul că ei au păduchi…
Înțeleg atât de bine toată frica ei. Mi-a părut rău că încă mai sunt părinți care trec prin asta acum, când există informații și soluții. Dar dacă ele nu ajung la oameni, degeaba există.
Așa că scriu din nou despre asta. Și o să mai scriu. Și vă invit să oferiți și voi această informație mai departe părinților cu care veniți în contact.
Am pus mai jos și câteva informații de la pediatru, mulțumesc doamnei dr. Gabriela Suiu.
„Păduchi fac în special copiii cu vârste între 7 și 14 ani, dar se întâlnesc și la alte categorii de vârstă, inclusiv la adulți. Tratamentele empirice la care recurg părinții (gaz, preparate cu sulf, maioneză, oțet, ulei, spray de gândaci) nu doar nu rezolvă problema, dar au și efecte secundare serioase (răni, infecții, usturime, mâncărime, căderea părului pe zone mari, în care uneori nu mai crește la loc niciodată). Infestarea cu pediculus capitis nu are niciun fel de legătură cu situația socială a copilului sau cu faptul că el se spală sau nu. O altă problem este dată de faptul că cei mici primesc tratament insuficient, părinții nu se mai gândesc la profilaxia recidivelor. Se gândesc pe moment că au dat cu ceva, dar nu se gândesc ce se mai întâmplă mai încolo. Păduchii au și ei un ciclu de înmulțire. Este bine că după tratament să faci o testare, pentru că există și produse de prevenție, să faci din când în când un control. Părinții au impresia că dacă dau cu ceva și mai iau și un pieptene des, au rezolvat problema definitiv”.
Aveți mai jos și un clip cu medicul, tot despre păduchi.
Tratamentul cel mai eficient pentru păduchi la ora actuală, recomandat inclusiv de medicii pediatri, este Paranix. În aproape orice farmacie veți găsi Șamponul Paranix, loțiunea tratament, gelul de detectare a păduchilor de cap și sprayul Paranix pentru prevenire (pe care îl puteți folosi în fiecare dimineață dacă ați aflat că unul dintre colegii de școală sau grădiniță ai copilului are păduchi). Găsiți AICI informații despre toate produsele. Atenție mare la vârsta de la care pot fi folosite în siguranță, citiți prospectul! De exemplu, șamponul tratament împotriva păduchilor de cap și ouălor acestora nu poate fi folosit la copii mai mici de doi ani, în schimb loțiunea sensitive de tratament merge de la șase luni în sus.
Toate sunt foarte eficiente, veți scăpa de păduchi după una sau două aplicări, fără să fie nevoie să tăiați părul sau să aplicați alte soluții. Sunt blânde cu scalpul, nu rănesc, nu ustură, nu fac coji și nu miros urât. Și nu costă deloc mult!
Nu vă speriați de păduchi! Nu sunt ciuma! Sunt și ei paraziți, ca și cei intestinali, de exemplu. N-am auzit părinți să le fie rușine că a făcut copilul giardia, dar păduchii par a fi mama și tatăl situațiilor rușinoase.
Am împărtășit cu voi întâlnirea mea din parc cu familia cea simpatică și unită după ce am primit acordul (și încurajarea) lor. Între timp au scăpat de păduchi, cel mic a luat din nou, din fericire n-a mai fost nevoie de Raid. Ne mai vedem din când în când în parc și mai râdem împreună de ce minuni facem noi, părinții, uneori, ca să rezolvăm situațiile dificile cu cei mici. Cum am lăsat-o pe Sofia într-o zi la grădiniță în pijamale, pentru că altfel refuza să iasă din casă… Vă rog să nu judecați prea aspru, de fapt, vă rog să nu judecați deloc, noi, mamele, avem nevoie să ne sprijinim și să ne acceptăm mai des, să oferim informații atunci când ne sunt cerute, să citim lucruri care ne ajută să căpătăm altă perspectivă într-un mod cald, lipsit de etichete și răutate. Amin!
Sănătate și nu uitați să fiți zen când vine vorba de păduchii de cap. 🙂 Fiți zen și mergeți la farmacie!
Sursa foto: copil uimit cu păduchi via Shutterstock.com
Eu am facut pe la 10 ani. Si ne-am chinuit vreo 2-3 ani sa scap de ei, ma cauta biata bunica-mea, fie-i tarana usoara zilnic prin par, ii prindea, scotea ouale, ma pieptana, ma dadea cu petrol etc. Ii tinea in frau, dar tot apareau cativa si eram absolut distruse amandoua. Apoi i-a zis o vecina de nus’ ce crema de la farmacie, s-a dus acolo si a adus-o. O chestie vascoasa si alba, cu miros suspect, dar care i-a curatat pentru totdeauna. Atunci mi-am lasat si parul lung si nu l-am mai taiat decat la 19 ani, cand ma asezam deja pe el 😀
E bine ca ai scris depsre asta. Lumea trebuie sa fie informata. Tin minte ca am avut si eu paduchi acum vreo 20 de ani. Ai mei ma duceau mereu la munte cu ei si am luat de la cabana de pe Ceahlau. Am avut mare noroc cu parintii, ca nu au apelat la metode antice, ci au cumparat un spray de la farmacie, special impotriva paduchilor. Tin minte ca era foarte scump, probabil a fost o cheltuiala semnificativa, dar le sunt recunoscatoare ca nu m-au traumatizat. Mai ales ca aveam parul cel mai lung din clasa 🙂
am luat la 12-13 ani, dintr`o tabara scolara semi-infecta in care m`am distrat foarte bine totusi. am ajuns acasa si ma tot scarpinam. bunica mea, de fiecare data cand ma scarpinam, avea un obicei sa verifice daca sunt paduci. si de data asta chiar au fost! vreo 2-3 zile m`a pieptanat, m`a curatat, mi`a pus petrol, au murit paducii si nici nu a trebuit sa ma tund. mi`a spus sa nu zic la scoala ca am luat paduchi ca e rusine. nu prea intelegeam de ce e rusine si nu inteleg nici acuma. se intampla, nu inseamna ca esti infect sau ca traiesti in mizerie.
Pai una e sa lasi copilul in pijamale la gradinita pentru ca asa vrea el, ceea ce este chiar amuzant si alta e sa stropesti copilul cu o substanta toxica pentru ca e mai importanta gura lumii si parul sotului.
E greu sa nu judeci dar pe spray-urile de Raid scrie clar ca sunt toxice si „a nu se lasa la indemana copilului” si „a se clati din abundenta la contact cu pielea sau cu ochii”. E un produs toxic. Otrava.
Cand eram mici solutiile erau pieptenul, tunsoarea si gazul. Nu spray-ul de gandaci…. cum s-o fi numit pe atunci.
Iti inteleg punctul de vedere dar am impresia ca minimizezi gravitatea unei astfel de decizii: sa stropesti copilul cu otrava ca sa nu rada vecinii si sa nu-si taie sotul parul. Mie mi se pare foarte grav.
Daca copilul murea?
Măi, nu l-a stropit cu otrava, i-a dat doar pe par, cu un prosop pus pe fata, ca sa nu inhaleze si sa nu ii intre in ochi. Sigur ca e foarte aiurea ce a facut si foarte periculos, dar lucrurile astea se intampla (pediatra zice ca oamenii fac chestii din astea foarte des, chiar oameni informati, care intra in panica si iau decizii gresite). Si se intampla si atunci, un coleg dintre ai mei din ciclul primar a fost dat cu DDT, doamne, ce arsuri a avut pe cap… 🙁
Si eu am avut paduchi in clasa primara. Venea o asistenta grasa si suparata si ne cauta de paduchi pe toti, aproape saptamanal. Si unde gasea, il ridica pe respectivul in picioare si-l scotea afara unde probabil ii chemau parintii si copilul era dus acasa si despaducheat 🙂 Partea nasoala era ca toti stiam care e „paduchiosul” si mici si rautaciosi cum eram…imaginati-va ce simtea respectivul copil. Mie mama nu mi-a dat cu solutii, insa ma pigulea ore intregi seara de seara ca maimutele…Era totusi asistenta medicala, nu pricep cum de nu stia nicio alta solutie. In fine, ruisnea era mare iar groaza ca cineva o sa afle de problema mea era imensa!
Și copilul meu a luat astă-iarnă la creșă. Bine că citisem articolul tău mai vechi despre paranix; am mers imediat la farmacie. L-am scăpat pe copil de păduchi și am anunțat la creșă să ia măsuri de igienizare și să anunțe toți părinții. Doamnele au făcut ochii mari cât cepele, vai, ce rușine, cum s-a putut întâmpla asta, păduchi, Doamne, apără și păzește… Le-am zis că nu e chiar așa grav, că se tratează imediat cu soluție de la farmacie, dar să anunțe toți părinții sa își verifice copiii. Evident, au anunțat. După asta, eu am devenit „doamna cu păduchii”, ? îmi ziceau părinții că am fost tare curajoasă să anunț că am descoperit păduchi în părul copilului. ?
Doamna cu paduchii! :)))
Bun subiect! Noi locuim in Viena si avem copilul (3 ani acum) la gradinita. Din doua in doua luni primim mail ca…sunt paduchi..again. Si ni se recomanda preventia, ni se spune si care sunt produsele potrivite pt varsta copiilor si ni se da si un cod de reducere la o farmacie, pt aceste produse ???
Si nici gand sa fie probleme legate de igiena, nici din partea copiilor care vin acolo si nici din partea gradinitei.
Probabil ca circula intre generatii, multi copii avand frati mai mari, iau de la scoala, dau mai departe…?
Dar nimeni nu e rusinat sau stresat de micii sugatori de sange.
Si eu am avut cand eram mica, imi amintesc si acum pieptenele acela de os pe care il folosea mama pentru a-i depista pe invadatorii din parul meu 🙂
Pe aici, dupa vacantele scolare, apar paduchi la crese – copiii mici ii iau de la fratii mai mari care au fost plecati prin tabere sau asa ceva. Nici nu-i nevoie sa te duci la farmacie: se gasesc sampoane, creme si piepteni la supermarket.
Bunicii sunt ingroziti de realitatea asta! 😀
Buna Ioana, ai putea sa abordezi intr-unul dintre articolele tale subiectul cu fimoza si decalotarea la baietei.Eu am un baietel de 1 an si ma tot documentez pe subiectul asta de ceva timp dar parerile sunt f impartite. ?Tu cum ai procedat cu Ivan?
Am 2 baieti, te pot ajuta cu experienta mea. Baietelul cel mare a fost decalotat complet pana la 4 luni de catre medicul pediatru. Adica la fiecare vizita pe care a facut-o acasa in primele luni de viata i-a facut de fiecare data miscarea aceea… Nu l-a durut, nu a plans. Totul a fost ok, nicio sangerare nimic, e decalotat complet.
Ulterior am citit ca oricum se face in principiu decalotarea in mod natural pana in jurul varstei de 4 ani. Prin urmare la baietelul nr 2, fiind si prematur si mai mic nu am mai intervenit „mecanic”. La 4 ani impliniti am vrut sa verific situatia, este aproximativ 3 sferturi decalotat complet.
P.S. 2 persoane de gen masculin din familie au avut intervenitii chirurgicale la aproximativ 20 ani din cauza decalotarii incomplete si a problemelor derivate de aici. Nimic grav dar totusi interventie chirurgicala….
P.P.S. O mamica foarte apropiata mie a avut o experienta horror cu cel mic pe care la fel, a incercat pediatra sa-l decaloteze, doar de 2 ori i-a aplicat „manevra” si de fiecare data s-a lasat cu sange (!!!!????, eu as fi innebunit pe loc probabil), cu urlat la urinare ulterior…
Experienta noastra cu baietelul care are acum 4 ani: doctorita de familie, (desi ma informasem si stiam ca manevra de decalotare nu este recomandata a se face, deoarece pielea lipita de gland este lipita fiziologic si se va desface cu timpul), cand am fost la vaccinul de 6 luni, cu toate ca i-am spus explicit sa nu se atinga de penisul baietelului, cu noi acolo la jumatate de metru, a tras destul de brutal, in sensul ca a curs putin sange. M-am enervat ingrozitor. Bineinteles ca ulterior am consultat un chirurg pediatru, pentru ca observasem si ca testiculele nu erau coborate in scrot. A urmat interventia chirurgicala si sub anestezie doctorul a observat si ca avea frenul preputial scurt si atunci a efectuat si manevra de decalotare completa pentru a putea taia frenul. Ne-a zis ulterior, ca nu, decalotarea nu se face la baietei, asa cum nu se taie nici labiile lipite ale fetitelor, decat daca situatia medicala a copilului o impune. Noi, dupa operatie, am ramas cu sarcina de a decalota in fiecare seara, dar era plin de sange si tumefiat acolo ( ii coborase si testiculele si avea doua taieturi maricele pe pielea scrotului), el plangea si noi trageam de pielea aceea. Acum la aproape 4 ani are aderente cauzate de decalotarea fortata, proces in timpul caruia fibra elastica a pielii respective se rupe si tinde sa se lipeasca si mai tare inapoi. Sub aderente nu se poate curata cum trebuie, exista riscul sa faca balanite repetate. Noi suntem patiti, daca al doilea copil ar fi fost tot baietel, nu as mai fi facut decalotare fortata la varste fragede decat daca s-ar fi impus medical.
Am avut in copilarie, ma pigulea mama seara in parul blond si imi spunea ca am gunoaie :)), era mare rusine sa ai paduchi. E foarte posibil sa ma fi dat si cu gaz, nu mai stiu, singura amintire a ramas cea referitoare la gunoaie.
Juniorul in schimb a luat de la gradinita de vreo 3-4 ori anul trecut, iar eu am luat bineinteles de la el :)) Paranix a fost si la noi salvarea, desi ultima data samponul nu a mai avut efect si am testat lotiunea sensitiva. Unii parinti de la gradinita s-au suparat destul de tare ca le-au facut copiii paduchi, eu am trecut-o la experiente legate de colectivitate. Iar copilul nu a fost stresat prea tare, in schimb a bagat-o in sperieti pe una dintre bunici cand a inceput sa ii povesteasca in autobuz cum a avut el paduchi :)))
Stiu ca o sa fie reactii gen ‘ soc si groaza’ daaaar, in ultima perioada studiez noua medicina germanica conform careia paduchii apar in urma unui conflict de separare si se iau in urma fricilor si „programelor” de genul ‘Doamne, sa vezi ca-i ia si copilul meu’, sau ‘O sa ia toata grupa/clasa, ce o sa ne facem?!’. Cine este curios cerceteaza. Numai bine!
” noua medicina germanica” de la 1900 toamna? E veche si depasita, hai sa-i lasam pe doctori cu tratamentele.
Si inca ceva: ca cititi ceva nu inseamna ca cercetati, nu mai jigniti pe cei care isi dedica viata unui domeniu de cercetare.
Conform noii medicine germane, paduchii nici macar nu exista.
Claudia, azi ma voi gandi toata ziua la paduchi. iti scriu maine daca mi`au aparut in par.
Eu doar citii aci despre ei si ma gadila prin cap. Oi fi facut deja.
??? și dacă e invazie de păduchi și face toată planeta?
În altă ordine de idei, merge treaba asta cu programele și la numerele la loto? Întreb pentru un prieten care nu mai știe ce sa facă ca să câștige.
raportez ca am zero paduchi, chiar daca m`am programat la greu pentru o invazie.
Ha, ha, ne regasim si noi in povestea cu paduchii… Noi stam in Franta. Prima data cand m-au anuntat la cresa sa fim atenti ca sunt copii cu paduchi, am incremenit. Imediat a inceput pe mine sa ma manance capul si brusc au revenit o groaza de amintiri din copilarie cand bunica ma cauta de paduchi si ma dadea cu gaz (care l-a folosit prea concentrat si mi-a produs niste arsuri groaznice). Cand le-am povesit mamicilor de la birou, mi-au zis „ahh, dar stai linistita, e lucru frecvent aici treaba cu paduchii :-)!” Cred ca doar o colega poloneza a fost mai oripilata ca mine 🙂 … pana la urma a venit si peste noi beleaua, nu a luat la cresa, dar la gradinita (de doua ori).
Intr-adevar solutille speciale sunt f utile. Ce mi s-a mai recomandat de la farmacie si folosesc des (preventiv) e lavanda (ulei esential si sampon). Uleiul de lavanda ii dau dimineata cate o picatura dupa urechi si pe par, iar samponul il utilizez cam o data la doua saptamani. Iar cand a avut, pe langa solutia speciala, am folosit pieptenele ala cu dintii desi (personal, mi s-a parut mai bun cel din metal decat cel din lemn sau os). Se gasesc de cumparat pe net. In fine, cam asta vroiam sa impart din experienta mea … si da, si eu citisem ca paduchii trag la par curat (dar personal tot nu ajuta sa imi schimbe parerea, sunt „setata” din copilarie ca e legat de murdarie …)
Am avut la 8 si la 18 ani. La 18 am luat de la sora mea care a luat de la scoala. Nu am spus nimanui din afara casei, dar nici nu am intrat in contact cu oameni din afara pana nu am scapat de ei. Aveam parul lung si am folosit paranix (acum 6 ani, deci exista de ceva vreme), si a trebuit sa il aplic de cateva ori si a mers. Nu m-am tuns, dar am avut grija sa ii pieptan pe toti. Ai mei s-au scandalizat dar eu stiam ca nu aveam cum sa ii previn.
Asta dupa ce la 8 ani am fost tunsa scurt din cauza păduchilor. Am urat perioada mea cu par scurt si mult timp i-am judecat pe ai mei ca m-au tuns, mai ales ca ce sa vezi, si atunci tot sampon antipediculoza (asa se numea acum 16 ani) au folosit pe parul meu, dar li s-a parut mai bine sa ma si ciunteasca ca sa vadă părinții la scoala ca fac ceva in privinta asta.
Iti multumesc inca o data, Ioana, ca atingi aceste subiecte. In mine si asta a lasat o dara urata de rusine, avand in vedere ca a durat un an si ceva sa imi creasca iar parul.
Chiar cu doua saptamani inainte am avut . A luat fetita mea si apoi noi toti . Mi-am adus aminte de articolul tau cu Paranix si am dat fuga la farmacie . Dupa o saptamana am repetat tratamentul si am scapat de ei . Ma panicasem ca nu vom scapa de ei pana incepe scoala ???. Nu mi-a fost rusine sa ma duc la farmacie si nici sa informez toti parintii ai caror copii se joaca cu fetita mea .
Eu locuiesc in Belgia si aici primim(aproape) după fiecare vacanta scrisorica ca sunt paduchi in clasele copiilor. Aici e la fel de rusinos sa ai paduchi, cum e rusinos sa ai gripa :). Dar recunosc ca prima oara când a venit fetita cu paduchi de la cresa mi s-au cam innecat corabiile(traume din propria copilarie..)
Anul acesta ne-am mutat la curte, undeva la tara, cam la 20 km de București. Fetita s-a jucat toată vara la drum, cu copiii si a mai intrat si în curțile/casele lor. A adus păduchi acasă, am luat si eu; am scăpat cu Paranix, au un pachet cu pieptene cadou. M-am panicat când i-am văzut mergând prin păr, când tot se scarpină după ce îi aplicasem de doua ori într-o săptămână, dar am reușit să scăpăm.
Acum avem si o noua regulă în casă: nu mai intrăm în casele copiilor când se iese la joaca!
Destul de eficient tratamentul cu Paranix, doar ca foarte costisitor (pentru o familie de 4 plus bona si fiica ei pe care i-am contaminat) am platit aprox 450 lei :(, intre timp am aflat ca cel mai eficient tratament e lotiunea cu petroleum de la Gerovital (nu e gaz si miroase frumos) si costa cam 15 lei (ma gandesc ca sunt multe familii care nu ar da prea multi bani pe un tratament)
Cat gaz lampant a vazut capul meu… ? Si am fost tunsa ca un baietoi toata copilăria ca sa fie usor de scăpat de păduchi.
Acuma fii-mea are niste bucle faine si un par misto la 2 ani juma! Si de face păduchi nici nu ma gândesc sa o tund!
Oooo, Raidul e Chanel.
Pe mine m-a dat bunica-mea cu Flit, apoi am stat pret de vreo ora cu caciula in cap, timp in care ma ustura scalpul ingrozitor. Bine ca s-a intamplat doar o singura data.
Eu am avut paduchi la 7 ani. Cred ca era un „must” atunci, ca in fiecare clasa sa fie cel putin un rom, care ne umplea pe toti de „chiriasi”.
Solutiile nu erau multe: sapun de casa si pieptan des.
Am scapat cu titei (din ala de sonda, negru, brut). Mi-a adus tata.
Sincer, ori ca am avut noroc, ori nu stiu…dar rau nu mi-a facut. Dupa episodul asta, am capatat o claie de par des, stralucitor si puternic. Nu-mi cadea un fir.
Stiu ca faci reclama, dar o sa scriu si aici ce am scris la dadycool.
In ultimii 2 ani am avut de 2 ori paduchi. Daca pe copila am curata-o…pe mine a fost un cosmar datorita reactiei alergice la produsele de farmacie (da, am intrat in farmacie dupa 6 ani de necalcat, am 5 produse diferite luate….).
Paranix scrie marunt pe site, nu in romana, ca nu omoara toate ouale. Am descoperit-o insa inainte singura, dupa ce aplicai copila de 2 ori cu paranix si am gasit oua vii. Si am si martori, da? 😀 😀
Paranix e un ulei mineral. Ulei. Nu scriu ei formula dar functioneaza ca orice ulei: inabusa ganganiile si inmoaie parul si aluneca mai bine ouale. Nu le omoara. Nu au niciun test sa confirme omoratul oualelor, poate cele ale lor din laborator dar sigur nu in laborator tertz independent.
Asa ca acelasi efect il avui cu un ulei oarecare din casa, de cocos de data asta, data viitoare ma rad in cap sa stiti. E musai de spalat toate lenjeriile, pt ca mai cad oua/paduchi. Curatzat canapele si scaunele la masina pt ca da, mai cad. Feonul la uscat, fierbinte, iar spulbera si omoara. Si aplicat la fiecare 36 ore produse, pt a prinde tot ce eclozeaza intre timp. Pe testatelea pe capul meu in cada…
Si inca o remarca: nu tiganii aduc paduchi intr-o clasa. Fiica mea nu a avut contact cu niciunul. Cica trag paduchii si la aia curati si la aia murdari. Pur si simplu jena e de vina, eu am lipit pe usa scolii hartie cu „Alerta paduchi”, am dat si hartie la invatatoare sa anunte toata clasa, suficient sa citeasca parintii si sa curete atent acasa.
Dupa despaduchire (cateva sapt. de curatat oua seara de seara, fir cu fir, aplicat la 1-2 zile produse in par, spalat dupa cateva ore, schimbat cerceafuri si fete de perna, canapea si masina) mai tin langa usa un spray repelent. Si Paranix are, dar sunt si alte solutii (uleiul de lavanda e repelent). Spray-ez geaca /jacheta fetei ce ajunge la cuier cu a altora, dar si parul ei.
Na, cine s-a ars cu chimicale farmaceutice contra paduchilor sufla si in matreatza….