Acum vreo cinci ani, n-aveam doi copii, aveam doar unul. Mic și supărat, căci îl durea stomacul și nu putea nici mânca, nici dormi, putea doar să strige. Mă plimbam cu Sofia mea în brațe ore în șir printre bălți de lapte regurgitat și mă gândeam, cu pleoapele strânse: o să treacă, o să fie mai bine, o să se vindece, o să vină o vreme când o să citim râzând amândouă în patul cel mare, o să dormim în pace, o să ne bucurăm de mâncare toți, o să alergăm prin parc și viața o să fie mai lină.
S-a întâmplat exact așa, apoi a venit și fratele ei. Mic, frumos, dar deloc dormitor. Ne-a îngenuncheat.
Îmi aduc aminte o după amiază de duminică, Ivan avea vreo 3 luni, Sofia 2 ani și jumătate, eram singură cu ei, bărbatul alerga pe la piață după fructe și legume. Eram atât de adormită că abia puteam sta în fund. Sofia plângea că nu mă jucam cu ea, Ivan plângea că mai voia plimbat să râgâie, iar eu eram complet demolată. Doamne, când o să fie mai ușor? mă întrebam încercând să-i consolez cumva pe amândoi, dar și pe mine.
Acum stau singură acasă, moț în vârful canapelei. Copiii sunt, amândoi, la grădiniță. Am dat cu aspiratorul, am pus vasele la spălat, mi-am uscat părul, mi-am tăiat unghiile, am pus cărțile și hainele la loc și am terminat articolul restant. Și e abia ora 9 dimineața!
Cred că a venit momentul acela pe care-l așteptam acum cinci ani și acum trei ani, doar că habar n-am ce să fac cu el. E atââââta linișteee. Și curat pe jos… Și nu mă strigă nimeni. Nici un fund de șters, nici un lego să mi se înfigă în talpă…
E momentul să ies în sfârșit la masă cu prietena mea, pe care o amân de vreo trei ani. Să scriu toate gândurile pe care le-am pus în așteptare. Să mă plimb prin parc fără să am de împins vreun cărucior sau vreun leagăn.
Simt că s-a încheiat o etapă foarte interesantă. Grea, dar atât de necesară… Și de frumoasă.
Și, exact cum mă așteptam și cum mi-au zis mame de copii mai mari, mi-e dor de ea. De ei mici. De ținut pui la piept, de legănat și alinat, de alăptat și cântat în șoaptă, de purtat lipiți de corpul meu vara și iarna, de guri știrbe și pumni grași ca bezelele.
Așa că voi, mamelor care încă vă luptați cu nesomn, colici și plâns de bebeluș, să știți că iată, trece, fără îndoială. Și ce dor o să vă mai fie…
Of, tare mi-e dor de-un bebeluș. Și cum altul nu mai fac, că-s prea bătrână pentru asta, vă rog să treceți pe la mine cu unul din ăsta proaspăt, să-l admir măcar de la distanță, să-l iubesc și să-l miros, să-mi mai treacă de dor. 🙂
Sursa foto: bebeluș via Shutterstock.com
S-a zbârlit pielea pe mine. Am un băiețel de 3 ani și o fetiță de 8 luni. Chiar mai devreme mă întrebam când au zburat 8 luni și mă gândeam cat de puțin mai e până face 1 an. Totul e altfel la al doilea copil, timpul zboară mai repede. O să îmi fie dor. Deja îmi e…
Da ,exact prin fazele acestea trec si eu …adica am tot trecut ;acum cel mic e clasa a treia deci nu mai e atat de mic :))) dar pentru mine el ramane tot un bebe ..asa il mai alint cateodata .Acum cand il mai dragalesc pleaca ,ma respinge ..imi reproseaza ca deja e mare :))).A inceput sa ramana singur in camera si imi cere sa nu il deranjez ;iar mie incepe sa imi ramana din ce in ce mai mult timp -si pentru mine si pentru treburile zilnice.
Mie mi se pare că mai am de așteptat o veșnicie până să stau moț pe canapea, singură. Dar nu-i nimic. Strâng din dinți și rămân ancorată în azi pentru că știu că, atunci când va veni vremea aia, o să îmi fie dor tare de nebunia zilelor de acum. Și zici că nu mai ai Lego pe jos? Eu tocmai ce m-am așezat pe unul de dimineață. 🙂
Am lasat si eu ploada la gradi’. Zic ca s-a adaptat, nu a mai smiorcait la despartire aproape deloc si e mereu vesela, cand ne revedem. La mine e varianta program scurt, ca nu doarme fara ma-sa si nici eu nu sunt chiar fan de ideea de a sta prea mult departe de ea. Dar sunt inca gripata rupta, asa ca nu prea ma bucur de liniste. Is vreo 2-3 ore in total, dar mai respir. Si mi-e dor de ea. 😀
dojo, sa nu-mi fie luat comentariul in nume de rau, te rog, dar vreau sa-ti spun ca anumite cuvinte pe care le folosesti cand vorbesti de fiica ta nu mi se par deloc potrivite, ci dimpotriva, peiorative, chiar jignitoare. „ploada”, „smiorcait”, sunt exemple selectate numai din acest comentariu dar am observat si in alte dati. Poate doar pt mine au o conotatie extrem de negativa, insa ma indoiesc. Fii putin empatica si imagineaza-ti cum s-ar simti fiica ta daca ar afla ca vorbesti despre ea asa in discutiile cu alti adulti.
De ce ti se pare ca ,,smiorcait” e jignitor ? Chiar nu e deloc, e felul ei de a discuta.
Sper ca nu preferi varianta cu anisori,lunite, gatic, fundic si altele asemenea. Asta nu inseamna ca nu e iubit copilul.
Si conotatie extrem de negativa, ce sa zic, cred ca e ,,extrem” de exagerat.
De acord cu Dana, Dojo lasa comentarii de bun simț și se vede că își iubește fetița, mie personal îmi place stilul ei, prefer „ploada” decât „bebelină”, „graviduță” și „căcuță”.
dojo are un stil relaxat si direct. poate sa-ti placa sau nu, dar cred ca e cale lunga ca de-aici sa tragi concluzii despre cum si cat isi iubeste copilul si despre cata empatie are sau n-are. mi-ar lipsi daca n-ar mai comenta sau daca si-ar schimba stilul. cum ar fi daca toata lumea ar scrie doar de-alde titi, pui, miracole, sufletele si minuni? 🙂
Dio, urmeaza-ti propriul sfat: fii empatica si nu mai da sfaturi nesolicitate.
Ba mie-mi place foarte mult cum se exprimă Dojo și-mi dă senzaţia c-o iubește pe fie-sa de nu mai poate 🙂
Exact, e o ploada smiorcaita foarte iubita!
Si mie-mi place ca nu se miorlaie cu tot felul de diminutive.
Pfoaaaai, gata, trauma pe viata! Imagineaza-ti cate ore de terapie o sa ii fie necesare copilei sa treaca peste asa ceva! Groaznic!
Bai, treziti-va dracului! Ati luat-o razna cu totii. Vedeti-va de ale voastre si nu mai hartuiti oameni nevinovati pe bloguri, forumuri, facebook.
Dio, stii vorba aia din popor: cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia? Eh! Daca nu o stiai, acum o stii.
dio: nu o cunosc personal pe dojo dar ii citesc comentariile pe diferite bloguri si asa se exprima ea de ani de zile, dinainte sa aiba copil. eu ii citesc comentariile in „vocea” pe care mi`o imaginez eu ca o are si suna bine 🙂
dojo, te iubesc. Stii tu de ce 🙂
Te inteleg atat de bine! Ai mei au 9 si 11 ani, si mi-e atat de dor de mirosul de bebe mic. Acum sunt asa de independenti. Ei pot face orice, ei le stiu pe toate, inca au nevoie de mine sa alin o durere de masea, o julitura din genunchi. pupatul meu inca e cel mai bun medicament, dar pierde teren in fiecare zi. Si parca ma lasa pe mine in urma, cu dorinta mea de a mai legana si canta, de a fi tot universul cuiva! Mi-e dor! Mi-e foarte dor…
Ma faci sa plang :((
Diminetile acestea exista doar la mamele ce lucrează de acasa, fără program fix. Majoritatea dintre noi avem altfel „desenate” diminețile. Iar timp tot nu este pentru nimic, doar fugareala. Plus ca relaxarea asta durează cam pana începe școala cu tot ce presupune ea. Mir perioada de după 8 ani mi se pare cea mai grea și presupun ca durează pana ii vezi cât de cât cu un rost in viața.
Ati punctat la fix! si cele mai multe familii traiesc asa cum scrieti…deci faceti parte din majoritate! Curaj, putere si rabdare!
da, savurez la maximum perioada asta, ca de la anul cea mare incepe scoala si incep fugareala si stresul…
Da. Si eu am aceeasi impresie. Ca e din ce in ce mai greu, nu mai usor. 12 ani si 3 ani si mi se pare ca nu merge deloc spre mai usor, dimpotriva. Recunosc ca nu mi e dor de bebelusie deloc. Nu prea am timp?
Ioana, te astept in vizita cand vrei tu! E ora 10 si nu am facut altceva decat sa alaptez! Sunt in pijama in pat, casa e vraiste dupa ce au plecat sotul cu cel mare la gradinita, respectiv birou. La pranz vine o prietena la mine. Sper ca pana atunci sa scap de pijama si sa ma pieptan. Cand vrei, da-ne un semn!
Am sa primesc eu miercuri doua bucati baietel!?Te asteptam la noi sa ne dai o mana de ajutor la pupacit si leganat!
Vai ! De când a început al meu grădinița anul asta parcă sunt aeriană. Noroc că trebuie să îl iau pentru masa de prânz și să îl duc înapoi. Altfel cred că nu m-aș ridica din pat pentru nimic de la 8:30 la 16.:)))). Exact aceeași senzație de linișteeeee. :))))))
Adevarul e ca mie nu imi este dor de perioada de bebelusie a baietelului meu. De fapt, mi-e dor de el bebelus, dar cand imi aduc aminte cum eram eu, imi trece. Pana la 2 ani a dormit fff prost iar ziua era super energic. Nu mi-e dor de mine incercanata, tot timpul obosita, nervoasa din cauza oboselii, nu ma jucam cu copilul pt ca eram ca o planta ziua etc. E asa de bine si frumos pe masura ce a crescut! Are 4 ani acum. E un copil cooperant, intelege majoritatea explicatiilor, pt ca dorm noaptea fac fata cu success eventualelor tantrumuri, ies zilnic cu el in parc si ne jucam impreuna, iesim la plimbare, la terase, arat din nou a femeie normala, sanii nu-mi mai atarna pana la buric ☺
Hm, prea batrana? Pai prietena mea are un ghem blond de un an si un pic, nascuta cand mama avea 40 de ani, primul copil. So…. 🙂 🙂 🙂
(number 3! number 3! number! :D)
Stau in pat langa fetita mea in timp ce ea doarme si citesc articolul tau. Are 1 an si 2 luni. Ma intristeaza gandul ca nu o sa mai fie asa micuta niciodata. Nu o s-o mai adorm la pieptul meu, nu o sa mai simt mirosul de bebe prin casa, nu o sa ma mai tina de ureche pana adoarme. Sunt sigura insa ca si perioada urmatoare va fi la fel de magica, pretuiesc fiecare moment si etapa alaturi de micuta mea fetita.
De ceva timp am vrut sa iti scriu ca ador tot ce scri. Cuvintele tale parca trec prin mine. Citesc toate articolele de cand s-a nascut fetita mea si sincer pot spune ca m-au facut o mama mai buna.
Eu încă stau moț pe canapea și aștept să vină bebelina, mai avem vreo 2 luni, mă gândesc că astea sunt ultimele momente de relaxare adevărată pentru următorii cine știe câți ani :))))
Legat de comentariile de pe fb, imperativul negativ al verbului a zice e ” nu zi!”.
te inseli. nu stiu la ce comentarii te referi, dar imperativul este nu zice si nu face, nu „nu zi” si „nu fa”.
http://gramaticalimbiiromane.ro/morfologia/parti-vorbire-flexibile/verbul/modurile-verbelor/modul-imperativ/
„Zi” si „fa” sunt formele corecte ale modului imperativ pentru aceste verbe.
nu si negatiile.
Zi! Nu zice! (nu nu zi)
Fă! Nu face!
Multumesc pentru clarificare! Nu stiam ca negativul e diferit, desi ar fi trebuit sa ma gandesc la „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”.
https://www.google.com/amp/s/diacritica.wordpress.com/2009/12/19/imperativul/amp/
Eu stau miloaga pe langa fi-miu cat se joaca cu lego :)) doar doar imi mai da si mie ceva de facut…si cat il boscorodeam ca nu ma lasa nici sa-mi suflu nasul acum 1 an maxim…acum asteptam o fetita pe care am de gand sa o tin lipita de mine pana devine adolescenta 😀 ce-i drept inca dormim cu baiatul, are 3 ani si 8 luni, si cand mai ramane pe la bunica o noapte, noi tot pe cate o margine de pat dormim :)) Zicea bine mama mea, i-au trebuit 2 ani sa se obisnuiasca iarasi DOAR cu tata, dupa ce-am plecat noi de-acasa.
Asa incerc sa gandesc si eu…. dar nu prea imi iese. Cel mare are 1 an jumate, cea mica o luna. Nu mai suport refluxul. A avut si baiatul si la fel de rau a fost. In rest incercam sa supravietuim. Nu fac altceva decat sa legan sa alaptez si sa ma joc :-))
Nu merg mai departe de…ieri :p
Fetita de 3 luni s-a pus la somnic si a dormit 4 ore!! O ora am dormit si eu cu ea, apoi am facut curat in casa, spalat/calcat/aranjat tot, alaptat la prima miscare si….pauza.. Fetita dormea in continuare… Am mancat si eu cina linistita si ma plictiseam!! :))))
Inca nu imi pot da seama cat de repede trece timpul
Doamne cat de frumos a sunat!
Eu abia astept sa scap de bebelusala! Are 1 an si 5 luni si scurte momente in care se joaca singura. E minunat! Nu mi e dor de bebe mic si nici nu mi va fi vreodata. Abia astept sa o vad independenta, frumoasa si increzatoare in fortele proprii. Nu vreau sa fiu tot Universul ei, nu mi am dorit o niciodata, insa imi doresc sa fie fericita, sa fie un om bun, sa fie implinita. Intotdeauna voi avea locul meu in inima ei pt ca sunt mama si pt ca o iubesc infinit. Asa ca nu o sa ma doara independenta ei, pt ca va fi un lucru firesc.
Si eu le spun mamelor cu bebelusi ca o sa fie mai bine cand copilul creste. David are doi ani si 8 luni si e muuult mai bine. Nu imi e dor de bebeluseala desi ma topesc de drag cand ii vad 🙂 abia am scapat de suzeta si pampers 🙂
Ce frumos ai scris…si perfect adevarat. Am 3 din care o pereche de gemeni, acum sunt toti fie la scoala/ la ora asta la after si la gradinita. Eu sunt la serviciu. Am visat acum ceva vreme ca mai veneau o pereche de gemeni doar ca in vis nu le stiam inca sexul. Eram fericita in vis si atat de relaxata… am fost la fel de bucuroasa si cand m-am trezit. Cum ar fi daca…Acum e usor si frumos, a fost frumos dar foarte greu. Nu vor mai urma nici 1 nici 2 nici 3 bebelusi noi ca…e prea mult. Dar gandul ramane…Tineri am fi dar na…trebuie si ceva resurse…de toate felurile si tipurile. Partea cu facutul e cea mai usoara.
Ce buna e postarea asta dar nu cred ca o sa fiu acasa la 9 si ea la gradi pentru ca probabil voi fi la lucru. Fetita mea are 1 an si 3 luni si mi se pare a zburat timpul de cand s-a nascut, incerc in fiecare zi sa ma bucur de ea pentru ca stiu ca o sa treaca repede perioada asta si o sa imi fie dor. Nu a fost usor dar a fost frumos.
Mie mi-a dat Dumnezeu putere la al 2-lea exact prin gândurile acestea. Ca îmi va fi dor, ca e ultimul meu bebelus, ca va trece totul foarte repede. Încă ii miroase capul a Bebeluș la 1 an si 8 luni, il adulmec si sper sa nu dispară mirosul prea curând.
A venit la fix articolul asta.
Baietelul meu tocmai a adormit in bratele mele dupa 57 de minute de tipat (mai bine zis urlat) . Ii ies caninii, e terminat de durere, eu sunt rupta de realitate, casa e vraiste, asta pe langa faptul ca nu mai dormim noptile de 7 luni de zile. De fapt nu am dormit intr-un an de zile nicio nospte 4-5 ore legate.
Ceea ce zici vine ca o incurajare si imi da speranta.
Chiar o sa fie mai bine?! Eu sper…..
E clar ca tu nu te plictisesti niciodata..atâtea rautacisme de zis, internetul plin de oameni carora sa le adresezi rautacismele..
Eh, exista intotdeauna varianta adoptiei 🙂
desi perioada bebelusiei este extrem de frumoasa dar si solicitanta in urmatoarea etapa cumva se valideaza ca tot ce ai facut pana acum este corect si benefic pentru puiul tau.