Vacanţă-n Thassos cu soacrele: ziua 1, orientarea şi calamarul umplut

Gata dragilor, mulţumită căldurii greceşti apuc să vă pun rapid la curent cu aventurile familiei macoveiciuc-chicet, am fix juma de oră să vă povestesc tot înainte să dăm iar iama-n valurile cele mătăsoase de culoarea turcoazului închis.

Aşadar am urcat soacrele-n maşina golf, am înghesuit muntele de bagaje, am zis un doamne-ajută şi la 3.20 noaptea fix am pornit spre Giurgiu cu direcţia Skala Potamia, Thassos. La 4.20 ne-am aşezat la coadă la podul de ruse, care se repară, şi pe care, în consecinţă se circula alternativ, pe un singur sens. Am aşteptat acolo fo 35 de minute, apoi am trecut şi-a început practic vacanţa. De la 5 pînă la 8.30 am traversat Bulgaria pe drum frumos, cu răsărit de soare, fără gropi şi fără poliţişti dubioşi care să ne tragă pe dreapta şi să ne dea şah la soacre. La 12.00 am trecut vama la greci, nici nu s-au uitat la buletinele noastre. 2 ore mai tîrziu am ajuns la Keramoti, la fix cît să fim ultima maşină cocoţată pe ferryboat. Am plătit 28 de euro şi în 35 de minute acostam în Limenas, portul insulei Thassos. La 15.20 fix parcam în faţa vilei Emotions, unde cu onor ne-am cazat soacrele uşor derutate de căldură şi de drumul de fix 12 ore. Am mers întins în limita legală de viteză (care da, în Bulgaria e adesea 40 km/h), am oprit de 3 ori pentru vizite-n tufişuri greceşti şi bulgăreşti, am alimentat la ultimul OMV din Bulgaria, pentru că în Grecia benzina e cu 30% mai scumpă.

Pensiunea e farte curată şi cochetă, azi cînd ne-am întors de la plajă am constatat cu uimire că cineva ne făcuse paturile, ne aruncase gunoiul şi ne aranjase prosoapele. E un apartament cu dormitor, living, bucătărie deschisă, baie şi terasă, are aer condiţionat şi feon în camere, e la 1 minut de plajă şi ne costă 55 de euro-noapte.

Plaja din Skala Potamia şi cea de la Chrissi Ammoudia sînt practic una în continuarea celeilalte. Ambele au un nisip de zici că-i ness din cel fin, iar apa e aşa, ca un fel de milioane de eşarfe de mătase care te mîngîie pe umeri.

Ni se învîrt peşti printre picioare, dar ne şi dărîmă valuri de juma de metru. E lume multă, dar cumva nu e deloc aglomerat. Vilele au loc destul între ele, la plajă ai loc să alergi printre şezlonguri, nu e gălăgie, nu urlă muzica, nu se vorbeşte tare. La 9 dimineaţa nu-i nimeni pe plajă, dar seara lumea o lungeşte pînă după 8, deşi se face răcoare după ce soarele fuge după munţi.

Peisajele sînt năucitoare.

Terasele arată nemaipomenit.

Iar mîncarea… eheheee mîncarea…. aseară şi azi dimineaţă am devorat brînzet grecesc cu roşii greceşti şi măsline luate din supermarket. Foaaarte bune, nu foarte scumpe. Roşile 1,3 euro kila, bucata de telemea-feta de vacă 5 euro 500 de g.

La prînz, am dat iama-n taverna cu scaune albastre şi mese strategic amplase pe covorul plasat pe nisip.

Aici am executat după cum urmează:

Saganaki de brînză, adică o felie groasă de feta prăjită în ulei şi servită cu puţin suc de lămîie deasupra, crocantă şi moale pe dinăuntru, aromată, nemaipomenită cu pîinea prăjită pe grătar. 3 euro

feta la grătar, bună şi ea

şi absolut obligatoriu tzatziki, tot cu pîinea asta:

la felul doi, am ras din farfurii după cum urmează:

Prinţesa, ajutată de tot neamul, s-a luptat cu un ditamai calamarul cît braţul meu inferior, umplut cu brînză frecată, roşii şi ceapă, rumenit la cuptor, cu cartofi prăjiţi. 11,5 euro

Soţul a devorat o dorada la grătar, absolut decentă şi nememorabilă. 9 euro

soacra mare s-a delectat cu o trupă de sardine la grătar, absolut delicioase.

soacra mică nu s-a dezis şi a consumat elegant o frigăruie de pui cu cartof prăjit. a zis că ceapa din frigăruie a fost foarte bună.

am primit din partea casei pepene roşu la desert. am mai topit nişte beri şi-un cico şi toată distracţia ne-a costat 53,2 euro.

Apoi soacrele au lovit bazarul cu suveniruri, de unde s-au întors cu magneţi şi vederi pentru tot neamul extins de-acasă.

Am făcut poze în combinaţii de două soacre luate cîte una, sau două, după caz.

Acum ne odihnim bucatele, apoi mai dăm o tură de plajă aici la botul calului, iar seara mergem să mîncam în munte la Kazanitis cu nişte buni prieteni, unde cică se face cel mai bun ied la cuptor din insulă. Vă ţin la curent, deşi nu cred să facem poze că se cam întunecă pînă poposim noi la masă.

Aşadar, toate bune aici. Soacrele-s cuminţi, mai fac ele gălăgie cînd deschidem geamurile la maşină, că cică le chinuie curentul, dar altfel ne înţelegem de minune toţi patru.

Iată o poză reprezentativă: soacrele vorbesc, eu vegetez cu o ureche la ele, să nu cumva să ceară feedback, şi cu alta pe shutdown, ca să fiu sigură că nu mi se scurtcircuitează sistemul auditiv.

Aaah, să nu uit de baclavale. Am intrat azi la plesneală într-o patiserie şi-am dat peste kir cofetarul, căruia i-am cerut baclava şi care mi-a transmis prin nevastă că are, dar încă nu s-a răcit, deci nu e perfectă, deci nu-mi dă. Eu i-am explicat doamnei că o să cad pe jos de poftă, ea l-a convins, apoi a dat din mîini 5 minute să-mi explice cum s-o las să se răcească DO NAT TACI LEAVE ON TAIBĂL UAN AUĂR COLD DEN IT PLIZ PROMIS ME DO NOT TACI. Acum baclavaua stă pe masă şi eu roiesc în jurul ei că miroase de mă ia cu leşin. Da am promis, aşa că nu pun mîna pănă nu e toată rece. Ia uite-o cum e ea, toată cu nucă şi sirop, of, doamne, cum să nu vrei să te muţi aici la kir cofetar în ogradă?

Să vă mai spun cît e de bună? Mai bine vă arăt.

Deci, cînd veniţi şi voi? hai că deja s-au mai anunţat trei grupuri de prieteni-cititori de blog în zilele următoare, haideţi şi voi, să facem aici fief regal cu calamar umplut şi să ciocnim cu baclavale!!!