Oana și Andrei: trei săptămâni de răscoliri, lacrimi și nostalgie

Primele mii de exemplare din noua carte au zburat cu mare viteză în toate colțurile lumii.

Am început să primesc mesaje despre carte încă din noaptea lansării. Câteva fete îmi scriau c-au început s-o citească din timpul evenimentului și că au citit apoi în metrou spre casă, toată seara și parte din noapte, apoi n-au mai putut citi (există acolo în a doua jumătate un moment cheie care are o încărcătură emoțională foarte mare), au făcut o pauză, și au terminat-o spre dimineață, plângând care sub plapumă, care pe vasul de toaletă.

Alte femei mi-au scris că hei, ce început simpatic și ușor. Apoi zbang, a venit peste ele adevărata poveste a Oanei, apoi încă un zbang și la final, năuce, nu știau dacă s-o recitească pe loc, sau să nu mai pună mâna pe ea o vreme, să treacă valul de emoții.

Două cititoare mi-au scris că au căutat pe google imagini cu mine și cu numele personajelor masculine din carte, ca să vadă cum arată ei în realitate (deși eu am tot zis că romanul e ficțiune).

Că au visat personajele multe nopți la rând după ce au terminat. Că au simțit nevoia s-o caute pe Oana și s-o îmbrățișeze. Că au și ele un Andrei în viața lor, dar și un Cristian. Că s-au regăsit sau nu și că, indiferent de asta, au trăit fiecare pagină.

Ceea ce, evident, mă bucură enorm. Nu am prevăzut nebunia pe care a declanșat-o cartea asta. Nu am scris-o cu nici un gând de succes sau de vânzări uriașe. Nici măcar n-am fost sigură că va ieși o carte din toată zbaterea mea, iar că va ieși una atât de vie pentru cei care o citesc… n-am îndrăznit să sper.

Am simțit o apăsare în suflet când am scris primul text din carte, pe care l-am publicat pe blog după o vreme. Apoi, după câteva luni, am continuat să scriu febril povestea celor două personale și am simțit cum încep să respir. M-am blocat, apoi am reluat, dornică să respir, în sfârșit, bine de tot. Am scris în viteză, plângând și râzând, am recitit puține pasaje, am trimis grămadă la editură, destul de sigură că mă vor îndruma la loc către poveștile de familie cu care am obișnuit cititorii. Dar nu. Uimirea a început de la ei. Continuă azi. Spre bucuria și uimirea mea.

Pun mai jos primele dintre sutele de feedbackuri pe care le-am primit despre carte și valurile pe care ea le-a creat în voi.

Le pun pentru că sunt bucuroasă, pentru că de-asta scriu de atâta vreme, ca să mișc lucruri încleiate, amorțite, uitate, care vor să iasă la lumină ca să existe în pace.

Alice Năstase Buciuta: Cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc, Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni, este un roman superb, plin de emoție și de duioșie, pe care trebuie să îl citești cu un pachet de batiste alături, pentru că vei râde cu lacrimi, vei plânge cu suspine, ți se va face dor de dragoste, dor de dor, dor de râs, dor de plecat, dor de rămas, dor de măreția și nebunia unei iubiri trăite până la sânge și până la capătul celălalt al minunii că iubești, al întâmplării că ești.

Ramona: Am fost ieri la lansare și am cumpărat și cartea, bineînțeles. Felicitari! Prima parte recunosc sincer că mi-a lăsat impresia ca va fi o carte ușurică, ușor de prezis. Greșit! Ultimele capitole m-au răscolit și mi-au adus multe retrăiri. Pe Oana am adorat-o, cu totul. Felicitări pentru o carte foarte reușită!

Ela: Mi-am sunat mama și prietena și le-am spus că tocmai am terminat de citit o carte pe care am scris-o eu, despre mine, dar habar n-am cine a tipărit-o… Cred ca mi-o fi dus cineva, fără știrea mea, creierul și inima la tipografie…

Laura: Pfuuu, ce carte, ce trăiri… ce emoții, ce nervi, ce frici, ce lacrimi… A scos cartea asta din mine de toate pt toți. Nu stiu ce emoții și ce trăiri te-au trecut pe tine când ai scris-o și in ce ordine, dar fiecare rând are ceva din tine. Felicitări și mulțumesc pt „oglindă”, căci bine mi s-au mai văzut în ea judecățile, fricile și sensibilitatea.

Anita: Am ratat de două ori stația de metrou la care trebuia să cobor, absorbită fiind de carte. Am plâns, am râs, m-am ofticat, am înghițit in sec, m-au durut toate. A scos amintiri din mine, vechi și dureroase. Ioana, nu cred că știi ce ai făcut cu această carte scrisă din inimă. Mi-ai oferit terapie, m-ai purtat prin ținuturi pe care le-am tot evitat și ai apărut într-un moment când viața mea nu mai mergea deloc și oboseam încăpățânându-mă să o fac să meargă.

Andra: Ce mi-ai făcut, draga mea prințesă? Te citesc de mulți ani, parcă dintr-o altă viață, dar azi e prima dată când am știut că trebuie neapărat să îți scriu. M-a prins ora asta târzie neputând să las din mână romanul tău. După ce prima jumătate a curs firesc, am început să citesc printre lacrimi, apoi să râd și, în cele din urmă, să plâng cu suspine. întotdeauna mi-a plăcut cum scrii, dar în romanul ăsta sunt atâtea ingrediente ale căror arome și cantități s-au potrivit perfect. A trebuit sa îmi rup sufletul citind o poveste în care m-am regăsit pe alocuri, tocmai ca să-mi dau seama că sufletul meu n-a fost niciodată mai întreg decât acum. Îți mulțumesc!

Nico: Sunt sigura ca ai o tona de mesaje, dar tu singura ti-ai facut-o. Cum sa scrii asa o carte si sa nu te gandesti ca vei avea un inbox full? Cum? N-am cuvinte (ca deh tu esti cea care se pricepe la scris) sa-mi exprim starea de dupa, dupa ce am devorat cartea. Nu stiu daca voi mai citi asa o carte (sa te vad la urmatoarea) ai ridicat stacheta sus la cer. Cartea e demențiala, m-a uns la suflet, m-ai terminat

Sanda: O insomnie m.a ajutat sa devorez cartea!E gata , e asa:am cateva randuri de lacrimi uscate si cateva proaspete peste!N.am miscat 4 ore jumate, decat cat i.am dat san Sarei!Felicitari!Superba! Mi.a zburlit sufletul si inima!

Maria Cretu
V-am citit cartea „Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni”, primita de saptamana trecuta(cu autograf . din cauza copilului, am reusit sa citesc 60 de pagini in primele zile, seara la culcare. 2 seri . Iar azi am terminat-o in timpul in care a dormit copilul si ma rugam doooamne sa doarma mai mult pentru ca nu ma puteam dezlipi de carte. Cu o pauza de masa de pranz si un alaptat, am reusit sa o termin. Nu am citit niciodata atatea pagini plangand ba in hohote, ba cu suspine. Este o poveste de iubire incredibil de frumoasa si o carte scrisa dumnezeieste. As vrea sa stiu daca e si adevarata. E prea frumoasa sa nu fie adevarata asa trista cum e!

Am primit și câteva recenzii mai ample despre carte.

De la Cititori feroce, aici:
Ioana îmi dă speranță în privința viitorului literaturii române – scriitura ei încărcată de emoții l-ar putea transforma până și pe cel mai sceptic cititor într-un fan declarat. Căci puțini sunt autorii care sunt capabili să confrunte cititorul cu cele mai adânci temeri ale sale, obligându-l la o introspecție profundă și detoxifiere sufletească.

De la Roxana, aici.
Imi era dor de o poveste de dragoste. Nu ca in carti. Nu ca in filme. Ci ca in viata. Cu dezlantuiri de iubiri adolescentine, marcate de tristeti adanci si dureri sfasietoare. Emotii traite ireal de intens daca e sa le privim din perspectiva omului matur, multumit de iubirea calma, rotunda, astamparata – in care s-a asezat.
Nu poti, atunci cand citesti o astfel de carte, sa nu te raportezi la propriile experiente de viata, la propriile trairi, la felul in care intelegi fericirea, la felul in care oferi si iti doresti sa primesti iubirea.

Și de la Diana Bardașu, mulțumesc, aici.
Habar nu am exact cum a reușit să facă asta, dar m-a prins, m-a răscolit, m-a spart în bucăți și m-a adunat la loc. Mi-a amintit de lucruri și oameni, mi-a amintit de alte vieți și de întrebări fără răspuns. M-a facut să plâng și să zâmbesc pentru acum. Nu am putut să o las jos. Mi-am ignorat soțul, copilul, treburile casnice, nevoia de a merge la baie și de a mânca. Am terminat-o noaptea târziu, am adormit greu, m-am zvârcolit pe toate părțile și m-am trezit bolnavă. Îmi ardeau ochii în cap, mă dureau tâmplele și simțeam că mă ia cu frisoane. ATÂT de bună e cartea asta!

Mulțumesc tuturor pentru mesaje și articole, nici nu știți ce bucurie îmi faceți!

Voi mai publica dintre ele în zilele care urmează!

Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni costă 34,9 lei și se găsește deja cam peste tot: în librăriile Cărturești, Humanitas și Diverta, în librăriile online:
Pe Libris.ro, aici (transport gratuit).
Pe eMAG.ro, aici.
Pe elefant.ro, aici.
Pe Librărie.net, aici.
Pe Cărturești.ro, aici (încă mai găsiți din cele cu autograf la comanda online).

Pe site-ul editurii, aici. Ei livrează peste tot în lume, cu poșta. Cartea deja a ajuns în Italia, Franța, Norvegia, Germania și Canada. 🙂

Ebook nu va fi, din păcate, nici audiobook. Doar ediția tipărită.

Pagina de Goodreads este aici, în caz că vreți să publicați o recenzie. Mă ajută mult feedbackul vostru!

Pagina de facebook a cărții, pe care mai public pasaje din carte, promoții și feedbackuri, este aceasta.

Lansări în țară pregătesc după cum urmează:
Pe 3 noiembrie la Oradea, La cetate, de la ora 17.00
Pe 4 noiembrie, la Cluj, Hugo, 10.30
Pe 11 noiembrie, Timișoara, încă nu știm unde, dimineața de la 10.30.
Pe 9 decembrie la Târgoviște, la Bibliotecă, de la 10.30.
La final de decembrie sper să ajung în Piatra Neamț, ca de obicei. 🙂

Vă mulțumesc. Oana și Andrei există, să știți. Voi îi faceți vii!