Am încercat să-mi imaginez cum mi-ar plăcea să se desfășoare cursurile într-o zi normală, într-o școală ideală, la care ar merge copiii mei (reali). Pentru că în curând primul nostru copil va trebui, of of, să meargă la școală. Spun din capul locului că nu-s specialist în educație, sunt doar părinte și jurnalist martor la multe povești frumoase și urâte despre școală. Sunt atentă la copiii mei, dar și la alții, pun confortul lor emoțional pe primul plan, văd cât de multe învață în joacă, cât de fascinați sunt de oameni care știu să le atragă atenția (nu doar să le-o pretindă), cât de multe lucruri sunt de interes pentru ei, câtă nevoie au să-și descarce energia, să alerge, dar și să vorbească despre ce îi preocupă, nu doar să asculte. Au lucruri fascinante de spus, ce bine-ar fi să-i putem asculta mai des!
Ziua ar începe la 8 și înainte de orice, copiii ar sta de vorbă cu profesorul sau învățătorul. Jumătate de oră, despre cum se simt, cum au dormit, ce au făcut în seara dinainte. Știu, sunt mulți și nu e timp să vorbească toți, pot vorbi zece azi și zece mâine și tot așa. E foarte important, cred eu, ca ziua să înceapă în armonie, cu acceptare și ascultare din partea grupului. Psiho-pupu, știu. Aveți răbdare cu mine.
Apoi ar face oleacă de mișcare. O tură în curte sau niște stretching cu geamurile deschise, ca să oxigenăm bine creierul înainte să trecem la lucru. Copiii și doamna se scălâmbăie, toată lumea râde. Ei, da, acum poate începe partea de înțelegere și învățare.
Matematică și scris/citit, în orice ordine. Litere, cifre, demonstrații cu imagini, sume, scăderi. Învățătoarea nu le așterne pe tablă ecuații, ci le cere copiilor soluții despre cum pot ei afla cât face 9 minus 2 sau 9 ori 2. Copiii participă, se întrec, se sprijină, rezolvarea vine de la ei.
Apoi pun stiloul pe foaie și scriu. Litere. Mai desenează o floricică pe parcurs. Nu-i ceartă nimeni.
Unii se plimbă de la o bancă la alta. Alții vorbesc în șoaptă.
E nevoie de o pauză. Învățătoarea a adus o carte de copii, una noua. Copiii se strâng în jurul ei, ea le citește, ei urmăresc ilustrațiile, pun întrebări, discută. Apoi citește unul dintre ei și ceilalți îl ascultă.
Ies afară. Se aleargă, se joacă, râd.
Revin în clasă la discuții despre geografie, istorie, familie și natură. Învățătoarea le arată pe tabletă lumi care nu mai există. Discută împreună.
Și tot așa.
Așa-mi imaginez eu școala. Cu vechi și nou, cu colaborare și mișcare, cu întrebări și răspunsuri, fără mâini la spate, fără poziții rigide în bănci, fără amenințări și frică. Știu că ce-mi imaginez eu nu se poate, din multe multe motive, sistem, prea mulți copii, programă, rigori, performanță etc, dar în capul meu totul e mai simplu de-atât: copiii sunt fericiți, deci învață mult și repede, în joacă.
Oricât de mult am ținut copiii departe de tehnologie până acum (și încă-i mai țin, pentru că viața adevărată e mult mai ofertantă decât orice ecran pentru noi deocamdată), este utopic să-mi doresc o școală lipsită de tehnologie, dar nici nu-mi doresc una în care creionul și hârtia să nu mai existe. În Finlanda în 2013, o școală a renunțat complet la cărți (sursa). În Norvegia în 2016, altă școală a renunțat complet la tablete. Fiecare dintre ele a avut motive întemeiate să ia aceste decizii. Unii cred că tehnologia e mult mai rapidă și mai bună pentru creierul copiilor din ziua de azi, pentru că le permite acces aproape imediat la orice informație, alții spun că de când au introdus tehnologie la multe materii, copiii au tot mai puțină atenție pentru lumea înconjurătoare și nu mai au răbdare să se gândească la lucruri.
E interesant de analizat rezultatele introducerii în școli din zone rurale a tabletelor și laptopului atât pentru uzul profesorilor, cât și pentru cel al elevilor. În cadrul proiectului pilot Digitaliada 2016, 10 școli gimnaziale de la sate au fost dotate cu un laborator digital (tablete, laptop-uri, videoproiectoare), un set de aplicații și jocuri educative încărcate pe tablete, iar profesorii au beneficiat de sesiuni de formare, planuri de lecție și suport tehnic pentru a utiliza resursele digitale la clasă.
Rezultatele înregistrate după primul an de Digitaliada au confirmat că metodele digitale aplicate la două materii (Matematică și Tehnologia Informației și Comunicării) contribuie la o mai bună înțelegere a noțiunilor teoretice și la o implicare crescută a elevilor la clasă. Cercetarea realizată de experți în sociologie și educație pe parcursul proiectului-pilot arată că 25% dintre copiii de la clasele VI-VIII din cele 10 școli și-au mărit media la disciplina Matematică cu aproximativ 1 punct față de anul anterior. Elevii care au participat la proiect înțeleg și rețin mai ușor noțiunile predate, se implică mai activ la desfășurarea orelor, iar încrederea în forțele proprii a crescut. În plus, utilizarea tehnologiei la clasă a îmbunătățit cooperarea la ore între elevi cu niveluri diferite de performanță. De asemenea, datorită participării la Digitaliada, profesorii din cele 10 școli și-au însușit metode alternative de lucru la clasă, au creat o comunitate de profesori digitali și și-au îmbunătățit prestigiul profesional în comunitatea locală și regională – rezultate care au dus la creșterea încrederii de sine și la dezvoltare profesională și personală. Părinții elevilor participanți la program au privit cu satisfacție faptul că Digitaliada le pregătește copiii pentru o lume digitală, au înțeles rolul educativ al tabletelor și și-au crescut încrederea în calitatea educației primite de copiii lor la școală.
Puteți vedea mai jos interviuri cu profesori și elevi care au beneficiat de Digitaliada anul trecut.
Anul acesta, proiectul Digitaliada continuă cu 30 de școli care au primit pentru anul școlar 2017-2018 laboratoare digitale complet echipate și cu materiale digitale educative pentru Matematică și Informatică. 82 de profesori din cele 30 de școli au participat la sesiuni de formare și au acces la aplicațiile educative instalate pe tablete și la 124 de proiecte didactice adaptate. 3.400 de elevi din mediul rural au acces permanent la laboratoarele dotate cu 826 tablete, 31 de laptopuri, 28 de videoproiectoare și ecrane de proiecție.
Pentru a crește performanțele școlare ale elevilor și pentru a-i pregăti pentru oportunitățile viitorului, Fundația Orange a investit în programul Digitaliada de la debut și până acum 800.000 euro.
În plus, platforma www.digitaliada.ro încurajează crearea și postarea online de conținut digital educativ în limba română ce poate fi folosit de elevi sau profesori din toată țara. La un an de la lansarea platformei aceasta a înregistrat peste 24.000 de utilizatori unici și peste 100.000 de vizualizări. Platforma conține 256 materiale digitale educaționale și găzduiește concursul anual de materiale digitale #Digitaliada, ce premiază pasionații care dezvoltă conținut educativ original.
Puteți vedea și alte clipuri despre proiect, interviuri cu profesori și elevi, aici.
Copiii voștri folosesc tehonologia la școală? Profesorii lor o folosesc? Vi se pare că asta ajută sau încurcă? Putem avea oare o școală care folosește tehnologia inteligent, doar în folosul tuturor, fără efecte adverse? 🙂
Nu cred ca putem folosi in scoli eficient tehnologia, fara efecte adverse. Stiu ca veti spune ca exagerez, dar radiatiile provenite din wifi, cu care unii părinti bombardeaza pe copii acasa, sunt acum prezente si in școli, unde copiii petrec atââât de mult timp. Ganditi-va cat de nocive sunt ele pentru un creier in plina dezvoltare.
Ne bucuram ca sunt inconjurati de tehnologie, iar ei, saracii, sunt inconjurati de radiatii. Eu sunt ingrozita de cate cazuri de copii cu boli grave, incurabile aud in ultimul timp. Dincolo de bucuria lor, de comoditatea profesorilor si de elementul de wow adus de tablete in scoli, ganditi-va la sanatatea copilului vostru. Asa cum nu ii ducem la fastfood pentru ca bagam in ei porcarii, la fel ar trebui sa nu incurajam wifi-ul in școli. Cautati si va documentati de cat de periculoase sunt aceste radiatii la care sunt expusi zilnic…
Corect!!! Susțin această părere!!!!
Copilul meu cel mare (8 ani jumatate, clasa a 2-a) experimenteaza tot ce ai scris mai sus. Cantat si dansat dimineata, exercitii matematice cu aplicare si exemplificare pe tableta, comunicare libera, dezvoltarea si interpretarea textelor citite, lucrul in echipa si individual. Langa litere si scris caligrafic poate creste o floricica sau un soare. La stat toate acestea nu la vreo scoala privata. Cred ca am avut noroc. Sau a fost sustinuta invatatoarea in acest sens. Foarte multi parinti isi doresc altceva, olimpiade, teme multe, ingineri si mari ganditori de la 7 ani.
ooo, care este scoala asta minune? bravo, ma bucur sa aud ca se poate!
Scoala 195 zona Titan, dar nu este singura scoala sau clasa. Insist pe atitudinea parintilor, de aici pleaca foarte multe. La prima sedinta din pregatitoare, cand invatatoarea ne prezenta viziunea ei despre scoala, doi parinti au scos niste sunete dezaprobatoare s-au ridicat si au plecat. Clar isi doreau altceva: teme, presiune, nemultumire. Ce cauti aia gasesti!
Am facut scoala 195 si inca reprezinta o varianta viabila pentru 2 dintre copiii mei, cei care acum sunt inca la gradinita. Problema cu aceasta minunata scoala – prima pe sectorul 3 si in primele 12-13 pe capitala este ca are peste 2 000 elevi, clasele zero sunt cu minim 35 de copii ba chiar se zvoneste ca vor urma clase de 40 de copii. Acum 2 ani, cand imi incepea scoala copilul cel mare un prieten de familie ce si-a dus copilul acolo a spus ca erau clase pana la litera O – adica…numarati cam cate inseamna asta. Intr-adevar, chiar depinde ce iti doresti ca si parinte pentru copilul tau.
Buna,
Subscriu si eu. Stiu o clasa unde nu exista teme, unde manualele si materialele sunt lasate la scoala in maj cazurilor.
Copiii au dimineata scaunul autorului si acolo povestesc singuri. Predarea se face pe centre, invatatorul e la nivelul elevului, la masa cu el, si explica la 5-6 odata doar.
Temele se fac in clasa, ca acasa sa aiba toata libertatea.
E drept ca nu exista tablete, din lipsa de fonduri, dar exista un calculator vechi pe care se pun zilnic filmulete demonstrative legate de lectie.
Cred ca lucrurile bune trebuie cunoscute si promovate, de aceea tin sa spun ca e vorba de scoala de stat nr 3 din Focsani, clasa de step by step.
In Pitesti stie cineva o astfel de clasa a II a? Mi-as muta copilul fara sa stau pe ganduri, daca as gasi o varianta…La clasa lui este foarte multa presiune si stres.
Si la noi cam aceleasi activitati, clasa 0, Pitesti, scoala de stat, invatatoare f tanara, parinti f tineri ?, chiar se poate!
Bine, locuiești la bloc, alegi să nu ai wifi acasă. Ce te faci însă cu radiațiile de la wifi-urile vecinilor, majoritatea au, imobilul este pătruns așadar de radiații. Mai sunt antenele de telefonie mobilă, telefoanele mobile pe care le deținem fiecare dintre noi ba chiar și copiii. Sau ele nu emit radiații?
Practic suntem înconjurați și noi și copiii noștri de ele, oriunde am fi.
Acasă, la servici, la restaurant, la cumpărături, la facultate, etc.
Desigur asta nu contrazice ce exprimi dar problema este mult mai adâncă și cam fără soluție.
Asa este, e foarte adanca problema. Si de aceea nu facem nimic, nu???
Ia gandeste-te ca daca tu si eu si altii ca noi ar lua atitudine, poate s-ar renunta la wifi macar in scoli. Si uite cum cateva ore bune pe zi, copiii nu ar mai fi expusi la radiantii cu care se intalnesc in blocuri, restaurante si alte locuri…
Scoala inchipuita de tine este cea pe care o cautam si noi. De fapt, credem ca am gasit-o. Bonus, vinerea orele se desfasoara in afara clasei: merg la padure, la expozitii de arta, festival de film sau sa aiba grija de gradina.
Pentru a facilita procesul de invatare, la scoala la care invata copilu meu s-a investit in table interactive (smart board) si calculatoare pt laboratorul de informatica.
Pe de alta parte, la majoritatea materiilor inca se folosesc preponderent instrumentele clasice (creionul si hartia, dar si obiecte conexe: globul pamantesc, suluri de hartie etc). Asta nu inseamna ca metodele de predare sunt de genul dictare/ copiere dupa tabla, ca nu lucreaza pe echipe, ca nu sunt ore alocate pentru proiecte (eg. ora de biologie facuta in curte, observand chestii). Iar in clasele mici, chiar isi incepeau dimineata povestind una-alta (asezati in cerc pe jos, pe pernute) iar orele erau structurate alternand 30 de minute pt invare cu 15 minute pt relaxare
In cazul nostru, expunerea la tehnolgie a copilului (11 ani) are loc mai mult acasa. Avem in vedere atat proiectele scolare, cat si activitati conexe (pentru distractie, sau in cazul multor aplicatii, cu informatii nteresante care completeaza ceea ce invata la scoala – eg. cum functioneaza corpul omenesc)
Oh, ce mult mi-ar fi placut la scoala ta:) Imi amintesc de momentele interminabile de stat cu mainile la spate, de fundele albe enorme, incomode si groaznic de urate pe care era obligatoriu sa le purtam in par, de frica cu care unii colegi ridicau mana sa spuna ca vor sa mearga la toaleta, de orele lungi fara pauza de-un covrig pentru ca trebuia sa mai invatam niste romana. La 8-9 ani, dupa 4 ore fara pauza de romana, nu mai stii nici cum te cheama. Am invatat cu placere mereu pentru ca mi-a placut enorm sa descopar lucruri noi, sa aflu, sa stiu…dar abia acum imi dau seama ca scoala nu mi-a placut deloc, era mult prea restrictiva, prea concentrata sa ne baga informatiile in cap fara sa-i pese de ceea ce ar putea iesi de acolo
Mi-as dori pentru fetita mea un astfel de sistem insa marea mea temere este daca profesorii vor putea acoperi in aceeasi perioada de timp materiile la fel de bine ca in sistemul clasic. Nu am inca copil la scoala, insa tot aud in jur parinti care se plang de materia stufoasa care trebuie acoperita, ca muncesc copii si acasa etc. De aici vine si intrebarea, daca este asa multa materie si abia o pot acoperi la clasa atunci cum reusesc alti profesori sa acopere materia aia daca la 30 min iau pauza, mai stau pe afara o ora, mai canta etc….. Nu pot sa nu ma intreb oare in clasa a 9-a o sa ma trezesc ca de fapt nu va lua admiterea la liceu? Bine ca mai sunt ceva ani pana cand vom incepe scoala, timp in care sunt sigura ca lucrurile se vor schimba in bine…sau cel putin sper 🙂
Draga Ioana, deși fetița mea e încă departe de școală, mă gândesc la gradinitia unde și acolo sunt cam aceleași baze…îmi doresc și eu aceeași libertate sănătoasă pentru ea, care sa îi ofere posibilitatea să se dezvolte armonios, sa ii ofere încredere în forțele ei, sa ii înflorească curiozitatea pentru lumea asta frumoasa in care traim, sa îi de-a aripi, nu îi i le taie! Eu am 32 de ani, insa pot spune cu mana pe inima, că deși am fost mereu premianta la școală, școala nu mi-a oferit nimic, aveam profesori care ne obligau să învățăm cuvant cu cuvânt din ce dictau ei, înainte de ora de istorie toți ne rugam in pauza, pentru că eram mega stresați de profesoara, venea și ne teroriza încă de la început prin felul în care alegea pe cel sau cea care urma să iasă în față clasei la răspuns ….stres stres stres…insa știm cu toții ce face stresul! Și pentru ce???? Îmi doresc o viață frumoasă pentru fiica mea și cred cu tărie că educație incepe de acasă, cu exemplul părinților, stilul de viață etc
Ce bine ar fi să existe o astfel de şcoală! Dar până atunci ce ne facem?!? Băieţelul meu mai are un an şi jumătate până la şcoală şi mă gândesc cu groază!! Aş încerca de acum să o caut, dar nu ştiu de unde să încep. Nu ne vom permite o şcoală privată, aşa că singura variantă rămâne cea de stat.
Cât despre folosirea tehnologiei în şcoli, eu nu cred că este atât de dăunătoare. Folosită cât şi când le trebuie copiilor. Copiii mei privesc la desene animate de câteva ori pe zi (2.8 ani şi 4,2 ani), dar dacă le propun o sesiune de joacă, opresc imediat televizorul. Eu cred că interacţiunea aceasta umană nu va fi curând înlocuită de tehnologie. Doar că graniţa dintre cele 2 extreme este cam fină, într-adevăr..
Directorul tehnic al eBay și-a trimis copiii să învețe la o școală fără calculatoare. La fel au procedat și mulți angajați ai Google, Apple, Yahoo sau Hewlett-Packard.
Este vorba de școala Waldorf of the Peninsula. Această instituție are un aspect destul de învechit: table de scris cu cretă, polițe cu enciclopedii, hărți de hârtie și bănci de lemn. În toată școala nu este nici un calculator și nici un monitor, utilizarea lor este interzisă pe teritoriul instituției și chiar este descurajată folosirea lor acasă.
Elevii din clasa a 2-a stăteau în cerc și repetau o poezie după profesor, jucându-se între timp cu o pungă plină cu fasole. Scopul exercițiului este sincronizarea creierului cu alte părți ale corpului.0
Elevii clasei a 5-a au continuat lecțiile de împletit, folosind andrele de lemn și fir de lână. În acest fel crește capacitatea copiilor de a se concentra, de a rezolva probleme urgente, de a structura informațiile, de a face algoritmi și de a număra.
Toate acestea se petrec în era în care în întreaga lume școlile devin din ce în ce mai tehnologizate, iar politicienii spun că metodele vechi sunt o prostie. E curios că o atitudine total opusă s-a format tocmai în cadrul întreprinderilor cu un grad superlativ de tehnologizare, unde mulți angajați au considerat că școala și calculatorul sunt incompatibile.
Adepții studiilor fără IT sunt convinși că prin utilizarea calculatorului este suprimată gândirea creativă, mobilitatea, relațiile inter-umane și atenția. Părinții consideră că un copil bine dezvoltat fără calculator va putea învăța foarte ușor cum să utilizeze calculatorul atunci când va fi nevoie.
Paul Thomas, un fost profesor la Universitatea Furman care a scris 12 cărți despre metodele de educație în instituțiile de stat, afirmă că pentru procesul de educație e benefică o utilizare cât mai redusă a calculatorului. “Educația este înainte de toate o experiență omenească, este însușirea unei experiențe. Tehnologia este o piedică atunci când este nevoie de capacitatea de a număra și de a gândi critic”.
Părinții care optează pentru o astfel de educație se întreabă: “De ce să ne grăbim, dacă utilizarea calculatorului poate fi învățată atât de ușor?”. Domnul Eagle, angajat al uneia din companiile enumerate mai sus, afirmă că să înveți a utiliza calculatorul e ca și cum ai învăța să te speli pe dinți. Companiile contemporane fac tehnologiile atât de simple și accesibile, încât ele pot fi însușite foarte ușor chiar și de oamenii cu etate. Ce să mai zicem de adolescenți?
Înșiși elevii nu se consideră a fi izolați de mediul tehnologic. Din când în când ei vizionează filme, se joacă la calculator. Copiii chiar spun că se supără atunci când îi văd pe părinți sau pe prieteni prea dependenți de gadgeturi.
Copiii rămân uluiți când ajung într-o companie mai largă în care toată lumea stă cu nasul în telefon și nimeni nu atrage atenția la nimic altceva.
Un copil căruia i se va limita accesul la IT se va dezvolta mult mai bine, va avea mai mult timp pentru activități reale și va obține o experiență de viață importantă, pe care ceilalți copii pur și simplu o pierd.
mihaela, textul pe care l-ai pus aici cu copy paste de pe un site reprezinta o parte (mica) dintr-un articol aparut in presa americana acum 6 ani. postez link-ul intru lectura completa, pt cei interesati.
http://www.nytimes.com/2011/10/23/technology/at-waldorf-school-in-silicon-valley-technology-can-wait.html
acestea fiind scrise, eu nu cred ca e vreun motiv sa se ingrijoreze lumea ca scolile din romania sunt ultra-tehnologizate si ca e cazul sa facem un pas in spate! iar numaratoarea cu boabe de fasole, tricotatul si cusutul, care in SUA par, categoric, activitati „excentrice” si demne de un articol in NYT nu-s vreo noutate pt f multi dintre copiii de la sate. cred ca e nevoie sa ajungem la un nivel decent de dezvoltare inainte de a ne pune probleme de tipul celor din articol. in SUA, scolile fara calculatoare, tablete, wifi etc sunt CURIOZITATI si e si unul dintre motivele pt care aceasta scoala este mediatizata (celalalt fiind ca e in sillicon valley, iar antiteza vinde). hai s-ajungem si in romania macar un pic dincolo de genunchiul broastei si pe urma poate va fi si loc de bule de genul asta. parerea mea.
Cam da 😉
Ce frumos ar fi!