Sunt bine dispusa. Am cizme de muschetar si ciorapi cu buline sub o bluza lunga cu dungi gri-negre. Si manusi rosii. Si simt asa ca azi pot iubi pe toata lumea. Ce voiam de fapt sa spun in haosul ce-mi guverneaza degetele pe taste e ca nu-mi plac sedintele. O sedinta e singurul lucru care mi-ar putea strica acum buna dispozitie. De fapt, cred ca de asta si sunt atit de fericita azi:a am prima intilnire abia la 17.30. Pina atunci, timp doar pentru mine. Sa scriu, sa corectez, sa sterg, sa verific, sa urc, sa cobor. Sedintele sunt atit de deprimante. Primele 5 minute sunt placute, ne-am adunat sa discutam despre… si vorbeste primul. Mai face o gluma sa cistige simpatia celorlalti, mai da o veste buna… Pina intervine al doilea, deja fetele isi studiaza atent unghiile proaspat ojate sau isi pipaie suvitele de par din crestetul capului. Baietii deseneaza avioane sau fixeaza absent pe sub masa glezna fetei cu unghiile ojate. Peste alte 15 minute, cineva soarbe din cafea. Ca la comanda, si restul din sala ridica paharele si canile si sorb preocupati din lichidul care s-a racit de minute bune. Lumea se plictiseste, incep dezbaterile inutile. Pe masa se asaza pe rind frustrari, planuri stupide, solutii furate care nu functioneaza, alte avioane, cani de cafea goale cu urme de ruj si pixuri epuizate de cit au fost roase la capatul fara mina. Doua ore mai tirziu, parasim cu totii camera de sedinta, obositi, stresati, frustrati ca n-am apucat sa spunem ce ne propusesem, adormiti de la caldura generata de prea multe creiere adunate intr-un spatiu neaerisit. Cu agenda plina de mizgilituri indescrifrabile, cu deadline-uri neclare, cu sentimentul ca si daca stateai la birou cu ochii inchisi nefacind nimic, tot ai fi fost mai productiv. Si asta e doar prima sedinta pe ziua de azi. Mai urmeaza citeva, iar finalul zilei iti dai seama ca n-ai facut mai nimic din ce ti s-a dat de facut la prima sedinta.
Dar uite ca ziua asta de marti e una buna. Agenda mea e goala pina diseara. Doamne, ce-o sa mai muncesc!
Uite-asa, cum munceam acum vreo luna, pe vremea cind inca mai purtam sandalele albe, sa se asorteze cu Macul!
De ce nu-mi plac sedintele
Subscriu!
Mai ale la partea cu glezna fetei..;))
Da mah, ce stupide sunt sedintele astea. Unele dupa altele, complet inutile. Cand o sa am firma mea, jur ca o sa fac o regula non-sedinta.
Si eu care credeam ca sedintele astea de „brainstorms” sunt ceva asa de misto…
cea mai „mijto” sedinta in viata mea la care am participat (bineinteles ca nu era la firma la care lucram…..aici subscriu la tine).. a fost la firma pe care o detinea un amic de’al meu…. a inceput cu o dezbatere despre Pink Floyd… s-a pus la cale strategia de vanzari a unui produs relativ nou pe piata romaneasca….ceva IT…pauza de Rolling Stones..(apropos.. http://www.radio21.ro/site/radio21/dementa/content/id/1933/Rolling_Stones_l-a_trezit_din_coma.html)….vanzari …plati…bla…bla bla…si …bonusul…. TUICA DE PRUNA DE LA „TATA EI” + CIORBA DE BURTA DE LA „MAMA AL LUI”… deh! avantajul sa ai biroul la tine in casa (cred ca singurul avantaj)…. dupa cum se intelege …am participat efectiv cu trup si suflet …la ULTIMA PARTE …dar prezenta mea a fost apreciata…:)))
Iulian, brainstormingurile sunt intr-adevar ceva mai exciting, eu vorbesc de sedinte. Cu rapoarte, statusuri, analize, solutii si decizii. Astea sunt bleah.
Pai cum? Brainstormingurile nu sunt si ele tot sedinte?
I know! S-au inventat webcast-rile si conference calls(-urile). Sedintele fata in fata sunt de moda veche. Pierdere de timp. Da’ prilej pentru sefi sa se sparga in figuri, de’…
Da, numai ca ar fi cam aiurea sa faci un conference call cind toti participantii lucreaza in aceeasi cladire… Sau ma rog, asa zic sefii, cred ca de fapt doar nu vor sa dea bani pe webcameras si restul tehnologiei… Si oricum, tot sefii s-ar da in stamba si in live streaming, asa ca mai bine face to face, asa macar mai admiri o glezna, un decolteu…
Ca baiat da! Dar ca fata??:)
Si fetele se uita la lucruri… decolteul colegei, pantofii sefei, cerceii clientei… o sursa inepuizabila de inspiratie sau subiecte de birfa.