Concediu în Thassos

Vă avertizez că urmează un post lung cît cea mai lungă zi de post, dar dacă nu pun acum rapid totul la un loc, o să încep să uit detalii şi-i păcat, că-s multe şi importante pentru cei neiniţiaţi în ale Thassosului cel mic, dar ofertant. Voi restul puteţi oricînd să vă uitaţi doar la poze. 😀

Drumul cel mai bun şi cel mai scurt cu maşina (770 de km, 12 ore din centrul Bucureştiului pînă la pensiunea din Skala Potamia, cu cîteva opriri pentru realimentare şi poze) către Thassos este pe la Ruse, Sofia, centura Sofiei, Pleven, vama de la Kulata către Grecia, apoi pe lîngă Kavala pînă la Keramoti, de unde luaţi ferryboat către Thassos. Se poate lua ferry şi de la Kavala, numai ca de la Kavala faceţi o oră şi 40 de minute pe apă, iar ferry-urile vin cam unul pe oră, în timp ce de la Keramoti (pîna la care mai faceţi cu maşina cam 40 de minute) faceţi pe apă 35 de minute, iar ferry-urile vin la jumătate de oră. Ferryul din Keramoti costă 20 de euro de maşină şi încă 2 euro de persoană. Musai să daţi de mîncare la pescăruşi de pe ferry. Un orar al ferryboaturilor găsiţi aici.

Sfatul meu e să alimentaţi cît mai mult în România şi Bulgaria, în Grecia preţul benzinei e mai mare cu 30%, iar pe insulă e şi mai ridicat. Atenţie însă, în bezinăriile din Bulgaria nu puteţi plăti decît cu leve, aşa că cea mai simplă soluţie ca să nu alergaţi pe la BNR după moneda bulgărească e să aveţi cu voi un card pentru plăţi externe pe care să-l folosiţi la plata combustibilului.

Drumul prin Bulgaria a fost frumos, însorit, fără gropi, fără tîlhari la drumul mare, am mers întins la dus, dar am respectat cu sfinţenie toate limitele lor absurde de 40 km la oră în cîmp. La întors, zmeul meu a uitat să reducă în localitate, aşa că ne-a oprit poliţia, dar s-au lăsat înduplecaţi uşor, cu 20 de euro.

Insula are o circumferinţă de vreo sută de km. Sfatul meu e să mergeţi în fiecare zi în altă parte, să faceţi plajă peste tot, să mîncaţi în locuri diferite, în maximum 40 de minute puteţi ajunge în staţiunea diametral opusă, oriunde v-aţi afla. Staţiuni sînt vreo 20 în Thassos, toate diferite între ele. Acum 5 ani cînd am fost prima oară, am stat în Potos, care e un fel de Eforie Nord. Tarabe multe, tiribombe, muzică tare, terase claie peste grămadă, magazinaşe cu prostii, cluburi şi discoteci înghesuite pe trei străzi mai mari. Gălăgie şi cam mizerie, aşa că pentru anul ăsta am ales altceva, cu ajutorul Anastasiei, care merge în Thassos în fiecare an şi ştie tot locul ca-n palmă.

Aşadar, plaja cea mai mare, largă şi, în consecinţă, cea mai puţin aglomerată, e cea de la Hrisi Amoudia, sau Golden Beach, care e lipită de plaja Skala Potamia. Peisaj frumos este, cu munte, mare, stînci în apă, mare limpede, cinci soiuri de peşti numai buni de admiraţi cu ochelarii de snorkeling, linişte seara, multe taverne cochete cu mîncare bună, vile aproape de plajă.

Soacra Mare a rupt fundul mării în două.

Noi am stat la Vila Emotions, am plătit pe un apartament cu 2 camere 55 de euro pe noapte. Foarte curat, mobila nouă şi plăcută, curte cu grătar şi leagăn în spate, loc de joacă pentru copii în curte, la 30 de metri de plajă. Vă recomand locul, oamenii sînt foarte cumsecade, ne-au făcut curat în camere şi ne-au făcut paturile în fiecare zi, ne-au schimbat mereu prosoapele, ne-am simţit ca la 4 stele. Bucătăria a fost bine utilată, ne-am descurcat foarte bine pentru micul dejun luat pe terasă.

Cea mai bună apă pentru snorkeling este cea de la Pefkari, unde puteţi merge şi pentru sporturi nautice. Paraşuta cu ham, cauciucuri, banana, sky jeturi, caiacuri, la preţuri moderate. De exemplu, o urcare de 15 minute cu paraşuta costa 50 de euro pentru 2 persoane în sezon, iar de la 1 septembrie, 40 de euro. Pefkari e la 2 km de Potos, plaja nu are nisip, ci pietre, dar cu 5 euro închiriaţi 2 şezlonguri şi-o umbrelă pe toată ziua. Viaţa marină e nemaipomenită acolo, am văzut multe soiuri de peşti, unii foarte coloraţi, alţii foarte mari, am văzut şi o anghilă. Tot la Pefkari puteti face şi scuba.

Plaje de prăjit pe ele sînt o grămadă, cele mai frumoase însă sînt Paradise Beach (pe care am găsit-o anul ăsta mult mai aglomerată şi mai murdară decît mi-o aminteam), Livadi (un golf minunat aproape de Mănăstirea Sf. Arhanghel Mihail), Aliki (care e însă cumplit de aglomerată), Skala Prinos, unde seara se fac lecţii de călărie pe plajă şi peisajul e destul de pitoresc, Makryammos, o plajă înconjurată de pădure, aproape de Limenas (numit şi Thassos, capitala administrativă a insulei şi locul unde vă lasă ferryboatul), Tripiti, o plajă nu foarte bine amenajată aproape de Limenaria, dar cu un peisaj foarte pitoresc.

Paradise beach (cu soacre)

Skala Prinos

Dacă veţi locui pe partea de est a insulei, cea cu Skala Potamia, Paradise Beach şi Aliki, puteţi porni la plajă de foarte devreme, la fel cum o să şi plecaţi, pentru că după ora 18,30 soarele se duce după munţi. Dacă staţi pe partea de vest, cu Limenaria şi Skala Prinos, soarele ajunge pe plajă pe la 10 abia, însă vă puteţi lăfăi pe nisip pînă la apus, în jur de 8 seara.

Răsărit în Hrisi Ammoudia (Golden Beach)

De vizitat sunt şi cîteva localitaţi de munte, micuţe, căţărate pe stînci şi scări albe, cu străduţe înguste, taverne mici şi frumos mirositoare. Vă recomand Panagia, Kinira, Theologos şi Kazaniti.

Panagia

La capitolul atracţii locale, puteţi bifa Marble Beach, o plajă cu pietricele din marmură unde noi n-am fost, pentru c-am auzit c-ar fi foarte aglomerat şi ne-a fost teamă de hoardele de români (care oricum ne-au înghiţit mai peste tot în Thassos).

Mai e şi piscina naturală de la Giola, o spărtură în stîncă adîncă de 4 metri şi cu diametru de vreo 10, alimentată permanent cu apă de mare, destul de greu de accesat şi tapetată cu arici de mare. Aşa că după ce te lupţi juma de oră cu natura să ajungi la pisicina cu pricina, nici nu poţi intra în ea decît sărind precum Tom în bolul peştişorului de aur, urmînd ca la ieşire să vă blestemaţi zilele şi găurile epidermice. Noi n-am avut curaj, dacă aveţi voi, să-mi povestiţi şi mie cum a fost după ce vă scoateţi plasturii.

Şi Mănăstirea Sf. Arhanghel Mihail merită vizitată, e mare şi diferită de ce se găseşte pe la noi prin Moldova. Aici se păstrează o bucată din cuiul cu care a fost răstignit Iisus.

Dacă vă plac ruinele, în Limenas (Thassos) găsiţi un sit arheologic binişor restaurat, cu o agoră interesantă.

În Panagia există un fel de muzeu al uleiului de măsline, e mic, dar interesant. Ce e şi mai interesant e că de la intrare puteţi cumpăra cu 2 euro un săpun lichid din ulei de măsline care e absolut nemaipomenit! Nu are etichetă, dar pfii ce bine face la piele…

Bun, acum şi despre capitolul meu preferat, mîncarea. Tavernele excelează în: tzatziki (iaurt gras, usturoi şi castravete tocat, proaspăt sau murat), sardine, doradă şi levrac prăjit sau la grătar, miel, ied şi porc la jar, calamari proaspeţi preparaţi în tot felul de feluri şi antreuri pe bază de brînzeturi şi legume. Mă rog, şi souflaki, dar n-am dat năvală, pentru că deh, pieptul de pui e piept de pui, cam oricunde l-ai mînca…

Ne-am luat şi două ţepe majore, una la Drossia, terasa centrală şi cea mai mare din Panagia, sigur o s-o remarcaţi, e uriaşă şi are în mijloc un trunchi imens de copac. Mîncarea a fost cumplită: musacaua lor are mulţi cartofi ultra săraţi, iar de deasupra rînjeşte un strat de gris sărat şi cleios, cu adevărat odios. Se serveşte cu cartofi la cuptor, şi ăia cumplit de săraţi. Am mai luat de la ei miel, care a fost complet ignorabil, iar mama s-a luptat cu un piept de pui scăldat într-un sos incert, gălbejit.

Musaca groaznică la Drossia, Panagia.

A doua ţeapă a fost la o tavernă din Pefkari, a doua de pe plajă cum mergi spre Potos. Ne-au vîndut cu 20 de euro un biban de mare (levrac) mediu spre mic, urmînd ca peste 2 zile să luăm acelaşi peşte, ceva mai mare, la un restaurant de 4 stele, şi să ne coste 10 euro. Tot aici ne-au încarcat nota de plată cu un tzatziki pe care nu l-am comandat.

Locurile pe care trebuie să le vizitaţi dacă sînteţi înnebuniţi după mîncare sunt:

Taverna lui Costas, Iatrou, din localitatea de munte Theologos (urcaţi în ea prin Potos). E la capătul satului, pe partea dreaptă. Sînt multe taverne aici, eu v-o recomand pe asta. Costas e foarte simpatic, luaţi ce vă recomandă. În tavernă servesc şi gătesc fii, surorile şi nepoţii lui.

Aici am mîncat ardei kapia copţi, umpluţi cu feta, apoi perpeliţi la grătar şi unşi cu ulei cu peperoncino.

Cel mai mult ne-a plăcut orezul cu roşii proaspete, copt la cuptor, moale ca un risotto, aromat. Costas ne-a zis că-i zice tomatorjo, de la tomate si orez.

L-am devorat cu porcul la jar, care-a fost foarte gustos.

La desert am primit halva grecească, o prăjitură doferită de halva noastră, pe bază de griş, nucă şi stafide, foarte puţin dulce.

Am comandat şi iaurt de capră gras cu miere de pin şi nuci coapte, o nebunie, musai să gustaţi în cît mai multe locuri.

Un alt loc în care e musai să mîncaţi este taverna Kazaviti, din satul de munte Kazaviti, la care urcaţi prin Prinos.

Locul e faimos pentru iedul (kid) şi mielul la jar, dar nouă ne-a plăcut mai mult fasolea la cuptor, cu boabe uriaşe.

Şi sărmăluţele vegetariene cu orez fierte la cuptor în vin sec au fost bune, ca şi tzatzikiul şi tocăniţa de măruntaie de miel şi vin roşu.

Dacă aveţi vreme, plimbaţi-vă în sus prin oraş, e foarte pitoresc.

În Skala Potamia am mîncat foarte bine la taverna cu scaune albastre, nu ştiu cum se cheamă din păcate, e cam pe la mijlocul falezei, pe partea dinspre plajă. N-aveţi cum rata scaunele azurii.

Aici am mîncat un calamar umplut cu brînză şi roşii, foarte bun.

Un saganaki de brînză gustos.

Şi nişte sardine extraordinare.

Am mai mîncat bine şi la restaurantul a la carte pe care ni l-a recomandat Ioana de la Kzarinne Bio Blog, respectiv la Terrasse, parte din Hotelul Envalion din Hrisi Ammoudia.

Aici ne-au plăcut salata cu somon şi rucola.

Levracul la grătar.

Peştele sole n-a fost grozav, bănuim c-a fost congelat.

Preţurile sînt cam la fel peste tot, indiferent că te aşezi la tavernă sau la restaurant cu şervete scrobite.
Un peşte măricel prăjit, că e doradă, biban sau grup de sardine, cu garnitură costă cam 8 – 10 euro.
Tzatziki e cam 2,5 – 3 euro farfurioara.
Pîinea e 1 euro.
Ciorbe nu prea au.
Antreurile (brînze la grătar, fasole la cuptor, măsline) sunt cam 2,5 – 5 euro.
Salata grecească e 4 – 5 euro, vă recomand să luaţi la orice masă, merge şi cu peşte, şi la friptură, şi de una singură.
Porţia de miel-ied-porc la grătar e 7 – 10 euro.
Calamarul a fost 9 euro.
Pastele cu fructe de mare (congelate) au fost 10 euro.
Creveţi nu am luat, pentru că peste tot erau congelaţi.
Vinul Reţina, specificul lor (sec, cu gust pregnant de răşină) e 4 euro sticla de 375 ml, din care pot bea 2 persoane.
Berea locală, Mythos, nu e grozavă, noi am băut Amstel, 3-4 euro sticla.
Apa e din parte acasei sau 1 euro sticla mare de 2 l.
Desertul e şi el din partea casei mai peste tot, fie fructe, fie îngheţată sau halva, baclava sau iaurt cu topping.

Dimineaţa noi am mîncat feta grecească (5 euro 500 g) şi roşii de la supermarket (1,3 euro kg), a fost nemaipomenit.

În drumul spre casă ne-am oprit prin Kavala la Carrefour şi am luat găletuşe de 1 kg de iaurt cu grăsime 10%, mai multe cutii de feta, pastă şi ulei de măsline, un bidon de 5 l (29 de euro).

Asta e raportul meu. Mi-or fi scăpat lucruri, sînt obosită, mi se pare că scriu de cinci secole. De fapt, mi se pare că mi-a luat mai mult să scriu despre Thassos decît am stat în Thassos.

În concluzie, e plăcut acolo pentru peisaje, pentru că poţi ajunge cu maşina, pentru că sînt zeci de locuri diferite în acelaşi loc, pentru că nu e scump. Noi am cheltuit în patru mai puţin decît cheltuim în doi prin capitalele europene. Mîncarea e nemaipomenită, iar apa mării e limpede şi mătăsoasă. Nu suportă comparaţie cu Marea Neagră.

E aglomerat cu români, şi asta îmi displace oriunde în lume. Dar e curat, localnicii sînt prietenoşi, e linişte. Cred că e un loc foarte bun de mers cu copiii.

Dacă sînteţi pe picior de plecare, drum bun, nu depăşiţi viteza legală în Bulgaria, daţi-vă cu cremă de protecţie, uitaţi-vă la peşti, gustaţi calamar umplut şi porc la jar. And enjoy the view!

Iar dacă vă paşte, ca şi pe mine, un lung şir de luni complet lipsite de vreo vacanţă, vă poftesc să visăm împreună la unde vom merge la anul. Că de Revelion, sigur stăm acasă la mansardă, să ciocnim un pahar de apă plată. Mai vine cineva? Ne putem juca mimă…

PS: Dacă vă bate un gînd bun, vă reamintesc că Ioana are nevoie şi azi de toţi bănuţii de care voi vă puteţi lipsi.