Un studiu recent publicat pe Uptodate.com, unul dintre cele mai importante și documentate site-uri destinate medicilor și profesioniștilor din domeniul sănătății, arată că femeile care alăptează prelungit prezintă riscuri mai reduse de a dezvolta cancer la sân.
În articol, alăptatul este menționat, alături de activitatea fizică, printre actorii protectori care pot reduce riscul de cancer la sân.
Efectul de protecție al alăptării a fost relevat într-o serie de cazuri, studii și meta-analize, iar această protecție depinde de durata alăptării și de numărul de nașteri. Din analizarea datelor obținute din 47 de studii (peste 50.000 de femei cu cancer mamar invaziv și aproape 97.000 de controale) s-a estimat că la fiecare 12 luni de alăptare riscul relativ de cancer la sân scade cu câte 4,3 procente.
La celălalt pol, cel al factorilor care sporesc riscul de cancer de sân, avem: vârsta avansată la prima sarcină, lipsa alăptării și nuliparitatea (adică să nu ai copii).
În completarea informațiilor de mai sus, iată ce-mi spunea și Dr. Elena Claudia Teodorescu, medic ecografist cu experiență de peste 15 de ani în imagistica sânului, într-un interviu acordat acum câteva luni și disponibil AICI:
„Sarcina și alăptarea sunt factori de protecție împotriva cancerului la sân. Asta nu înseamnă că sigur nu faci niciodată, nu e sută la sută, nimic nu e sută la sută, din păcate.”
S-a tot scris și am tot scris despre beneficiile alăptării pentru cel mic. N-am s-o fac și de data asta, nu pentru că nu mi s-ar mai părea importante, ci pentru că vreau să pomenesc acum despre beneficiile pentru noi, pentru femei, pentru mame. Vorbim, pe de-o parte, despre beneficiile din perioada lactației și, pe de altă parte, de cele pe termen lung.
În perioada lactației, alăptarea favorizează o recuperare mai rapidă după naștere, un răspuns mai bun la factori de stress, scădere accelerată în greutate. Aș face o paranteză specială pentru partea cu factorii de stres. Studiile au dovedit că mamele care alăptează gestionează mai bine situațiile dificile, iar rata de abandon e semnificativ mai redusă în cazurile în care bebelușii sunt alăptați.
Beneficiile pe termen lung ale alăptării n-au legătură doar cu sănătatea mamei, ci și cu viața ei de familie și cu partea economică.
La capitolul sănătate, alăptarea poate reduce riscul de diabet de tip II, precum și cel de cancer mamar și ovarian și de boli cardiovasculare.
Alăptarea reduce cheltuielile familiei, și aici nu vorbim doar de faptul că economisim banii pe care altfel i-am da pe lapte praf. Cum copiii alăptați se îmbolnăvesc mai rar, cheltuielile cu medicamente, consultații, intervenții etc. sunt, de asemenea, reduse.
Din punct de vedere social, vorbim despre scăderea mortalității infantile și despre economii la nivelul populației, în familiile în care mamele alăptează.
Mulțumesc, Iulia Balint-Boia, medic pediatru și consultant acreditat ICLBC pentru materialele și studiile pe care le-am rezumat în articol. Nu pot pune link către ele căci nu sunt accesibile publicului larg, ele pot fi accesate doar de caderele medicale care au abonament la Uptodate.com. Vi le pot trimite pe email, dacă doriți.
Sursa foto: alăptat risc cancer via Shutterstosck.com
1291 zile şi nici pomeneală de prevăzut numărul final. poate pregăteşti un articol şi despre când e prea mult…eu în jur am noroc de oameni ok, dar alte mame care nu înțarcă până la 1-2-3 ani sunt bombardate cu păreri fel de fel…
Nu am gasit nici un studiu sau document medical care sa ateste ca ar exista alaptat excesiv, nici dovezi ca de la un punct incolo alaptatul poate deveni nociv. Nu am despre ce sa scriu la acest subiect.
Nu exista limita superioara, copiii se presupune ca se cam autointarca singuri oricum dupa 3-4 ani si fara interventia societatii, nu am ajuns insa pana acolo sa stiu sigur, LOL.
OMS recomanda 2 ani, dar recomandarile nu sunt limite superioare, ci mai degraba inferioare – daca chiar vrea cineva sa le considerie totusi limite; cam ca la sofat (poti depasi, dar ar fi bine daca ai putea macar la viteza aia sa mergi, ca altfel incurci traficul).
La mine medicii se mirau ca pot alapta pentru ca am sani mici. :))))
Eu nu stiu ce invata ei la facultatea aia a lor de medicina daca isi imagineaza ca mama alapteaza cu tesutul adipos. Nici nu mai vorbesc ca inspre 2 ani au inceput cu „Inca mai alaptati? Mai aveti?”
Cat despre prietenii „experti” in nutritia bebelusului si in compozitia laptelui mamar (fiecare din noi avem o gramada probabil), deja ii ignor complet. E treaba mea si a copilului meu, ei nu au loc de discutie.
24 months and going strong.
Voi alapta cat voi putea si va vrea mititelul meu.
Nu invatam deloc lucruri importante la facultatea noastra de medicina, trebuie sa citim comentariile de la acest blog ca sa aflam lucruri! 🙂 Tine cont totusi ca si articolul asta a fost scris consultand un medic. Stiu, nu am respectat regulile asa importante ale Ioanei de a nu ne face rau criticandu-i pe altii, dar uite ca am simtit ca e necesar sa recunosc ca am facut facultatea degeaba :). Informarea, pe de alta parte, e binevenita oricand si mereu, chiar si pentru medici. Respect sa fie.
M-am exprimat gresit, ma refeream la ACEI medici de care povesteam, si nu in general.
Ca medic sa spui ca te mira ca o femeie alapteaza/ “are lapte” bazat pe marimea sanilor mi se pare cel putin ciudat. Sa nu mai vorbesc de pediatra care tot batea apropouri la formula.
Stiu, sunt cazuri izolate, doar ca din multitudinea de medici la care am fost in cei peste 30 de ani, majoritatea m-au dezamagit, ceea ce e trist. Pentru ca uite, tind sa incep sa generalizez cand lucru asta nici nu ar trebui sa fie posibil.
Tindem sa fim nemultumiti de medici si psihologi si nu o zic doar eu, o zic si studiile. Cumva creierul nostru functioneaza altfel cand suntem in situatii vulnerabile :). Si eu am avut de-a face cu multi medici care nu mi-au placut deloc, dar o remarca sau o parere cu care poate nu esti/sunt de acord nu anuleaza totusi toate competentele lor. Si invatand asa mult, iti dai seama cat de putine stii de fapt 🙂 si cat de mult se schimba lucrurile si cum avanseaza medicina.
Alfel, nu e locul in care sa dezbatem cum e sa fii medic in Romania. Personal nu am rezistat, deci nici macar nu sunt in masura.
E foarte bine sa alaptezi, keep up the good work si sper sa ai parte de medici mai pe inima ta, care sa iti schimbe usor parerea!
Cand medicii iti pun viata in pericol in loc sa ti-o saveze si/sau te mutileaza, eu zic ca nu e vorba de nemultumire. Cand ai o problema si iti zic sa revii la un consult (cu bani desigur) ca sunt si ei curiosi ce ai, nu e nemultumire. Dar nu despre asta e articolul si problemele mele cu medicii (cu exceptia cazului mentionat, care m-a si amuzat) nu au avut legatura cu alaptarea.
Ce faci cand sotul nu e de acord cu tine in privinta alaptatului deoarece copilul e prea atasat de tine, iar alaptatul ar fi una dintre cauze? Nu ma lasa inima sa renunt la alaptat, dar relatia cu sotul e tot mai rece. Nu vrea sa inteleaga beneficiile alaptatului prelungit si o tine tot pe a lui.
Si eu am 25 de luni de alăptat, stiu despre beneficiile alăptării pentru copil dar si pentru mama. Vrem sa mergem pe autointarcare. Locuiesc in strainatate, asa ca nu am avut familia aproape sa ma bombardeze cu sfaturi, cu toate ca mai primeam sfaturi “binevoitoare” prin telefon. Sunt foarte fericita ca datorită faptului ca sunt cam fanatica cu alăptarea, prietena mea buna si sora mea alăptează la rândul lor. Cine vrea sa asculte,asculta, cine nu, nu. Dar e dezamăgitor sa aud de la ele ce sfaturi primesc de la pediatrii (diversificare de la 4 luni, laptele nu e bun, sa dea apa/ceai) cu toate ca si eu, care locuiesc in strainatate stiu de anunțurile despre alăptare exclusiva pana la 6 luni. Daca medicii nu se informează nu are cum creste rata alăptării in Romania.
Eu am citit ca dupa un an laptele nu mai contine aceleasi substante nutritive, e mai sarac cu alte cuvinte si prin urmare alaptarea devine cam degeaba. Stiti ceva despre asta?
Laptele contine fix ce are nevoie copilul la varsta pe care o are cand suge. La o luna, la un an, la doi ani…
Da, in timp are mai putine grasimi sau proteine, de exemplu, pentru ca toddler-ul si le procura din mediul inconjurator, dar nu doar din asta e facut laptele – iar cea mai importanta parte a lui e ce nu se prea poate reproduce ca atare in laborator, intr-o “formula” – exemplu anticorpi.
A supravietuit omul atatea milenii, a evoluat in mod incredibil si, mai sa fie, uite cat e de “prostut” corpul uman incat sa produca un lapte “defect” ani dupa ce a devenit “apa goala”.
Copilul are nevoi alimentare diferite, de o consistenta ridicata, în funcție de vârsta lui, laptele rămâne la fel pe toată durata alăptării ? După ce începe să mănânce, sânul va fi de consolare, de dor, de nani etc.
Poti crede asta daca te incalzeste noaptea. Asta nu inseamna ca nu gresesti. Laptele are structura diferita, ponderi diferite ale diverselor componente in functie de perioada data si necesarul copilului. Pana si cand raceste copilul se schimba compozitia laptelui, dar asta e alta treaba altogether.
Si da, copilul isi suplimenteaza din natura cu ce nu ii e suficient in lapte, ca doar trecerea la “solide” se face in timp. Asta nu scade cu nimic din importanta laptelui in alimentatia si dezvoltarea sa.
Faptul ca unii inlocuiesc sanul la intarcare cu formula, doar intareste ce zic eu. Dar fiecare cu odorul lui, nu-s aici sa conving pe nimeni, mentionam doar cum sta treaba, ca tot se cred toti experti in compozitia laptelui mamar si “inutilitatea” lui.
Dar e dezamăgitor sa aud de la ele ce sfaturi primesc de la pediatrii (diversificare de la 4 luni, laptele nu e bun, sa dea apa/ceai) cu toate ca si eu
De fapt e vorba de risc relativ, nu risc absolut. Nu ajunge sa il numiti, trebuie sa il intepretati. Postul si toate comentariile vorbesc in mod eronat ca si cum ar fi risc absolut. De fapt reducerea riscului absolut e infima, si depinde de riscul de baza pentru categoria de varsta etc. Risc care e de obicei foarte mic, cel putin la populatia generala. Probabil ceva cu multi de zero dupa virgula. O descriere cat se poate de clara (e plin de aceste site-uri care incearca sa ajute pacientii sa inteleaga): https://ww5.komen.org/Breastcancer/Understandingrisk.html
Doar ca sa facem un mic exemplu, de exemplu daca luam riscul la 30 de ani de a face cancer de san in urmatorii 10 ani (0.5%) un risc relativ de 4.3% inseamna ca ai reduce riscul absolut cu 0.0215%.
Nimeni NU s-ar fi putut salva de cancer de san alaptand. In concluzie, nu, nu iti scade 4% din risc in fiecare an si nu vei ajunge la risc 0 in 25 de ani daca ai alapta.”
Mai exista si oameni care gândesc.
Sincer nu stiu mame care sa alapteze ca sa nu faca vreun tip de cancer mamar. Cum ar fi asta :))
Astea sunt doar niste cifre menite sa ofere si beneficii, motive pro-alaptare, in timp ce toti indeamna la intarcari precoce (fara sa ia mai intai in calcul binele copilului si faptul ca fiecare relatie mama-copil e unica, deci deciziile se iau in caz particular nu general).
Dar e dezamăgitor sa aud de la ele ce sfaturi primesc de la pediatrii (diversificare de la 4 luni, laptele nu e bun, sa dea apa/ceai) cu toate ca si eu
1291 zile şi nici pomeneală de prevăzut numărul final. poate pregăteşti un articol şi despre când e prea mult…eu în jur am noroc de oameni ok, dar alte mame care nu înțarcă până la 1-2-3 ani sunt bombardate cu păreri fel de fel…