De atît avem nevoie să fim generoşi pînă la capăt. Vă explic.
Sînt obosită, dezamăgită şi descurajată. Ferească Dumnezeu să ajungi să depinzi de mila oamenilor. Oamenii sînt miloşi doar din vîrful buzelor şi-al degetelor. Puţini sînt generoşi din tot sufletul şi din adîncul portofelului.
Ieri au intrat în contul Ioanei 54 de lei. Atît. Sînt mai mult decît nimic, e drept, şi-s bucuroasă pentru banii ăştia. Dar ea are nevoie de încă vreo 160.000 de euro pe lîngă ei. Pentru suma asta mare sînt tristă. Acum, în seara asta, după două săptămîni de refuzuri şi amînări şi tergiversări şi amăgiri de la mulţi oameni despre care eram sigură, SIGURĂ, c-or să facă ceva, mi-e teamă că n-or să fie niciodată două mîini egale pentru fetiţa asta. Că n-o să desfacă niciodată un biscuite Oreo cu toate zece degetele, ca fetiţa buclată blondă din reclamă, deşi seamănă bine cu ea şi-ar trebui să aibă acelaşi drept la biscuite ca toţi ceilalţi copii cu două mîini şi două picioare. Şi îmi tremură mîinile de furie că nu pot să fac mai mult, că singură n-am nici o putere.
Pe cît de mult iubesc oamenii, pe atît de puţin îi înţeleg. Dacă fetiţa asta suferea de o boală care-i ameninţa viaţa în următoarele săptămîni, banii ar fi curs de o sută de ori mai repede. Dar aşa… pentru că îi lipseşte nu speranţa de viaţă, ci o mînă dreaptă… ce naiba, poa’ să trăiască şi aşa. La 54 de lei pe zi, e nevoie de 35 de ani să se strîngă suma de care Ioana are nevoie. Va avea 38 de ani atunci şi dacă pînă la vîrsta asta va f trăit fără mînă, o va face la fel de bine şi mai departe. 35 de ani. Pentru că aşa sîntem noi, oamenii.
Şi ieri am văzut-o iar şi mi-a frînt sufletul iar. Nici nu mai ştiu cum să cer pentru ea, şi mai ales cui.
Nu cred. Absolut nu pot sa cred. 🙁 Ce asociatii de binefacere exista in Romania ?
Unicef ? Sos-kinderdorf ? Habar nu am ce exista acolo. Scrie. Du-te. Suna. Haide Ioana , doar nu te lasi pagubasa asa usor 🙁
Nu ma las pagubasa, dar mi s-a topit tot entuziasmul.
Incearca sa privesti situatia dintr-un alt unghi. Poate apare o idee noua.
Chaka 🙂 (siaiciintreparantezeaiunplatoucudetoate,stiitu,asadoarpentrugurmanzi) 😉
Adevarat. Ma tot invirt in jurul problemei, in cautarea unghiului cistigator. Care pare sa nu existe deocamdata.
In loc sa le multumesti celor care au donat bani tu te plangi. Nick Vujicic (28 de ani) nu are nici maini nici picioare si traiesti bine-mersi fara sa cerseasca altii in numele lui pe internet.
eu cred ca ar trebui sa iti fie rusine..atat!
Mda, unii reusesc sa supravietuiasca si fara creier, dar asta nu inseamna ca au o viata buna.
Trist.
Poate e si din pricina faptului ca peste tot vedem/primim cereri de ajutor, oamenii s-au mai desensibilizat…
Cu siguranta e si asta un factor, din pacate.
Da, e adevărat, pentru că cererile de ajutor curg și curg și curg, fiecare dintre noi afișează o poză cu un copil care suferă groznic de vreo boală înfiorătoare. Fiecare dintre noi are un coleg care are un prieten care are un tată ce trebuie salvat. Și niciuna dintre toate asta nu sunt minciuni sau escrocherii. Și atunci, pur și simplu, devii insensibil. Cred ca e un proces natural. Regretabil, dar așa se întâmplă.
Diferența intervine atunci când te implici. Atunci când te oprești și zici – gata, pe omul ăsta trebuie să îl ajut!
Am trecut prin dezamagirea asta de două ori. Prima oară când am încercat să ajut o tânără călcată pe trecerea de pietoni de un șofer criminal pentru care mulți, foarte mulți oameni au pus umărul, trupe au venit să cânte gratuit, pictori și-au scos tablouri la licitație, eu am racnit pe blog împreuna cu alții, am produs afișe împreună cu un coleg și totuși în seara cu pricina n-au apărut în sala de concert nici 100 de oameni. Într-o sâmbătă… Prețul biletului era 20 de lei. Iar patronul se oferise să doneze toate vânzările din seara respectivă – băuturi, bilete, tot. Se înțelege, sala era închiriată gratuit. Nu trebuia să doneze nimeni nimic, ar fi trebuit doar să vină într-o sâmbătă seară și să plătească un bilet mediu ca să-i asculte pe amsterdams, kumm, go to berlin și gojira, în final.
Fata a murit. Probabil ar fi murit oricum. Intervențiile de care era nevoie au rămas inutile. Cu toate astea…
De a doua nu mai povestesc, e ceva similar, doar că observ acum că lucrurile merg pe făgașul cel bun.
Da, e adevarat si absolut firesc sa nu vrei sa mai auzi de atitea probleme. Inteleg, dar asta nu inseamna ca nu ma revolta.
Eu inteleg ca esti suparata, in acelasi timp nu cred ca e corect sa spui ca ,,daca ar fi suferit de o boala incurabila”, ca si cum ar fi preferabil sa fie pe moarte, doar ca sa se stranga banii… (te asigur ca si in cazul copiilor pe moarte banii se strang tot aproape deloc …)
Cum poti sa spui ca spun ceva ca si cum ar fi preferabil sa fie pe moarte? Of doamne.
n-ai spus asta, am exagerat…imi cer scuze. Dar chiar sunt lucruri diferite si ma gandesc ca comparatia aia poate nu trebuia sa fie. E irelevant. Relevant e ca nu se strang bani, nu ca in alte cazuri mai grave sau nu se strang mai repede…
va asigur eu pe amandoua ca nici copii cu boli incurabile nu au parte de donatii mari. m-am implicat activ pentru doua persoane si ambele au murit de leucemie. in cazul unei persoane, se stransesera banii (un patron donase 60 de mii de euro, ca sa acopere suma) dar din pacate nu a mai putut fi stabilizata pentru a pleca in afara.
printesa urbana, incearca sa vezi partea buna a lucrurilor: traieste, se poate bucura de viata si parintii de ea.
vrei sa raul cu adevarat treci prin vizita pe la marie currie sau pe la asociatia pavel. vei reusi sa pleci fara sa versi lacrimi, dar vei fi marcata pe viata.
pentru toti: puneţi problema gresit. parintii ioanei – la nivel singular – sau noi, la general, platim impozite si taxe. statul in schimb tre’ sa ne asigure protectie sociala. cat timp nu se va intampla nimic, cat timp nu ne vom lupta cu actualii puscariasii (pardon, guvernanti) pentru a cere drepturile atunci avem dreptul de acuza lumea ca nu doneaza. pana atunci, sa fim realisti, e dreptul meu, ca om, sa decid ce fac cu banii, mai ales cand statul tre’ sa ofere protectie sociala, nu eu.
Eu cred că problema este că în ultima perioadă internetul și media sunt inundate de astfel de cazuri. Poate că unii donează într-o parte și nu o mai fac și în altă parte …
Foarte adevarat ce spui.
Am fost si eu, anul trecut, implicata in cazul unei colege, studenta la medicina in anul 6, care descoperise de curand ca sufera de limfom in stadiu foarte avansat si avea nevoie de interventii foarte costisitoare la Viena, care se ridicau la 150000 de euro. Intreaga facultate a realizat o campanie foarte ampla de promovare a cazului ei, in care s-au implicat neasteptat de multi colegi din facultate. Campania s-a desfasurat in magazinele mari, pe strada, in biserici, in orice loc in care puteau fi abordati oameni pentru a le fi prezentat cazul. Cred ca in mai putin de 5 luni a fost stransa intreaga suma, fata a primit tratamentul de care avea nevoie si acum este acasa.
In calitate de om si de studenta la medicina unde vezi tot felul de cazuri socante, va spun ca viata primeaza. Sunt incredibil de multi copii – ca sa nu vorbim de tineri si de parinti – care se afla in pragul mortii si parinti care ar da orice sa isi vada copilul sanatos. E un sentiment teribil cand pasesti in spital la sectia de oncologie pediatrica si ii vezi pe toti acei micuti care pur si simplu asteapta sa moara, pentru ca putini au sanse de supravietuire si cu atat mai putin in Romania. Importanta este viata in sine si faptul ca aceasta superba fetita, in ciuda unor inconveniente, o sa se poata bucura de copilarie si nu numai, spre deosebire de multi altii. Ea poate sa zambeasca, sa rada, sa se joace, in timp ce altii de varsta ei abia pot sa se mai dea jos din pat, doborati de o multime de substante toxice care le devoreaza organismul sau sufera de retard mintal si nu stiu nici pe ce lume traiesc, sau te miri ce alte boli necrutatoare. Poti trai fara o mana,dar nu poti trai cu un corp invadat de tumori. Nu spun ca este un caz pentru care nu se merita sa lupti, evident cand esti implicat la nivel emotional totul se schimba. Eu iti doresc mult succes in eforturile tale si sper ca micuta sa aiba o copilarie cate se poate de fericita.
Ioana, am donat si eu in dimineata asta, atat cat am putut pe moment.O sa o mai fac.Am dat mai departe si catre colegii mei, macar atat pot sa fac.Sper din toata inima sa se stranga banii.
Multumesc, Ana.
Nu mă pricep la prostetică, dar pun o întrebare de bun simţ: o proteză pentru un braţ de copil nu va rămîne mică după o vreme? Şi dacă da, nu e mai eficient ca proteza să fie cumpărată abia după ce creşterea corporală se încheie?
Suma asta acopera toate protezele intermediare pina in momentul in care oasele ei inceteaza sa mai creasca.
Ioana, cu frustrarea nu rezolvi nimic. Pe Ioana eu o stiu de mai bine de un an jumate, chiar de la inceputul campaniei. Am promovat-o pe blog de cel putin patru ori. Am bannerul ei in permanenta. In afara de cel al lui Bibi, nu il mai am decat pe al ei.
Am fost la concert. Atunci au reusit sa stranga cam 2000 de oameni la Sala Palatului, daca nu si mai mult. Am donat. Nu o singura data ci de mai multe ori. Si nu 54 de lei, crede-ma. Dupa care s-a lasat linistea. E foarte bine ca ati aparut voi, tu si Manafu (din cate am inteles) sa o promovati. Voi reincepe si eu sa o promovez mult mai puternic.
Recunosc ca deja toate eforturile mele sunt directionate catre Bibi, unde e vorba de o poveste de viata si de moarte. Toate eforturile, si aici nu ma refer la simpla promovare, pentru ca de fiecare data cand am avut ocazia am mai pus niste bani si eu, pe langa toate lucrurile pe care le-am scos la vanzare in beneficiul lui. Iti vine sau nu sa crezi, din mai si pana acum, s-au adunat undeva spre 10000 de lei. E mult? E putin? Nu sunt in masura sa judec. Privind „the big picture”, e insignifiant. Vorbim pana la urma de aceeasi suma de care are nevoie si Ioana. Privind fiecare efort in parte, e mult.
Incearca sa iti limpezesti mintea de frustrari si neputinta si sa vezi ce poti face ca sa schimbi lucrurile. Te pup si sunt alaturi de tine.
Hai sa iti mai zic ceva. Anul trecut, pe vremea cand promovam concertul dat pentru Ioana, nu am avut pe blog nici o reactie. Daca la alte postari strangeam comentarii garla, chiar si 70 de comentarii (ceea ce pentru un blog ca al meu este super ultra mega fantastic), apai afla ca la postarile despre Ioana, despre concertul umanitar despre orice legat de ideea de a dona, nu aveam NICI macar un comentariu. Ce sa faci in situatia asta? Te ridici si mergi mai departe. Uite un link, post concert, de atunci: http://bogdanasblog.blogspot.com/2010/07/de-la-spectacol.html
Sigur ca mergi mai departe, nu despre asta e vorba, nici nu mi-a trecut prin cap sa renunt, dar sint dezamagita.
Faci o treaba grozava pentru Bibi, Bogdana, e norocos! 🙂
Cel putin la fel de norocoasa este tiza ta 🙂
Ioana, se intampla asta nu pt ca oamenii sunt rai si indiferenti, ci pt ca statul roman e porc si fura de la gura pensionarilor si din sanatatea si normalitatea copiilor. Daca, pe langa aia putin 54 de lei intrati in contul Ioanei, Statul ar completa suma, cat i-ar trebui fetitei? 1-2-3 ani. Dar, nu, Statul roman lasa sa moara oameni pt ca nu au stampile suficiente pe dosar si care mor in spitalul din Israel unde asteptau stampila; Statul roman lasa sa se umple blogurile de copii si tineri loviti de tumori fulgeratoare.
Parerea mea e ca, totusi, nu suntem insensibili. Cel putin, cei pe care-i cunosc eu nu sunt.
Larisa, ai scris foarte frumos. Si felicitari, daca esti un om atat de curajos si cald, care se insufleteste sa incerce sa ajute copii, familii atat de necajiti.
Andrada, din pacate, ai dreptate. E un fenomen firesc, dar trist.
Nu sintem toti insensibili, sigur ca nu, nici n-am pretins asta. Din pacate cei sensibili sint prea putini. Si da, statul roman e de cacat, dar de data asta nu pot sa dau vina pe el, cel putin nu in refuzurile pe care le-am primit eu. E despre oameni, sorry.
Azi am reusit sa conving doua persoane sa doneze pentru Ioana. 200 de lei nu sunt enorm, dar sunt ceva. Stiu ca e frustrant dar eu cred ca pana la urma Ioana va avea manuta care sa o faca intreaga!! E norocoasa ca esti alaturi de ea!!Nu inceta sa speri si sa lupti pentru ca nici ea nu inceteaza…:)
Vreau sa va rog ceva: astazi, daca aveti vreme, aruncati un ochi pe http://www.helpioana.ro si puneti pe o hirtie toate intrebarile la care n-ati primit raspuns sau ati primit raspunsuri incomplete din site. Orice. Pentru ce sint banii, ce se va intimpla exact cu ei, ce s-a intimplat de Ioana nu are acum mina, tot ce e neclar. Lucram la rescrierea site-ului si eu stiu deja prea multe detalii sa-mi dau seama ce lipseste din site. Astept intrebarile voastre pe printesa@printesaurbana.ro.
Multumim!
Buna Ioana. Un singur lucru mi se pare ca lipseste de pe site: nu e clar exact ce se va intampla cu banii (nu am nici cea mai mica indoiala ca vor fi folositi pentru Ioana, dar totusi sunt foarte multi bani si poate exista oameni care au trecut prin aceasta si au si alte sugestii)si de ce nu exista alternativa protezelor facute in Romania si decontate prin CNAS.
Salut, Ioana, da, stiu ca informatiile de pe site nus organizate foarte bine, lucram acum sa-l refacem.
In Romania nu s-a integrat niciodata o mina bionica unui copil. Iar pentru decontul procedurii in strainatate inteleg ca e practic imposibil sa obtii aprobare.
Ioana, eu am alta intrebare. Stii cumva daca s-a luat in calcul un transplant de la un donator aflat in moarte clinica pt .Ioana? E state of the art in chirurgia de transplant, e foarte rar, dar e posibil si cu siguranta tehnica va avansa rapid, in cativa ani. Copilul ar putea avea o mana vie. Look into it.
Din pacate e plin de astfel de cazuri si multe sunt popularizate pe net si toti cunoastem oameni care au nevoie de donatii. Cred ca asta e o explicatie. Si majoritatii ne este greu sa donam in mai multe locuri. Eu recunosc, nu am donat in acest caz, desi mi-as dori, nu mai am de unde, pentru ca acei banuti au fost directionati deja spre o alta cauza trista :(.
Oana, tu ai donat pentru un alt caz, altii or sa doneze pentru cazul acesta. sper din suflet ca, beneficiind de un management corespunzator, cauza micutei Ioana va avea un final fericit – ma rog, cat de fericit se poate in cazul de fata… important e sa ne mobilizam. e drept ca sunt multe cazuri care ne invadeaza, dar e bine ca se face ceva si ca se iese din inertie. stiu, nu putem salva toate stelutele de mare, dar inseamna mult ca macar pe unele le asteapta un viitor mai bun.
Ioana, uite ce scrie Cabral pe blogul lui citez „ajutati-ma sa gasesc un copil ale carui probleme se pot rezolva printr-o suma nu foarte mare de bani, caci trebuie sa fim constienti ca nu se va strange o suma colosala.” http://www.cabral.ro/pentru-copii/schimb-de-jucarii
Nu am urmarit toate comentariile si nici nu stiu exact ce strategie ai de strangere a fondurilor insa avand niste relatii in televiziune nu se poate sa se faca un anunt prin televiziune?
La mai multe televiziuni! Trebuie ajutata fetita asta sa nu aiba un viitor umbrit de rautatile oamenilor si de greutatile datorate lipsei mainii. Sunt convinsa ca pt unii oamnei de afaceri suma asta este un nimic!!!!
Salut, Elena,
A aparut Ioana anul trecut la mai multe emisiuni, la Razvan si Dani la matinal la Antena 1, inteleg c-a avut si o emisiune cu Mihai Margineanu, dedicata ei. Nici una dintre aparitii n-a facut vreo diferenta…
Cred ca o sa te superi pe mine, dar de cateva zile ma tot framant si am ajuns la concluzia ca trebuie sa scriu.
Mie mi-a murit copilul. As fi dat orice sa il vad zambind, chiar daca nu ar fi avut o mana. Pentru ca stiu ca ar fi putut sa fie fericit. Pentru ca am cunoscut un om (chiar in Romania!) care avea o singura mana. Si lucra intr-o mare multinationala, avea prietena frumoasa, rate la casa…
Ma simt judecata ca nu am donat pentru Ioana. Nu mi-e rusine sa recunosc ca am cantarit si copilul pe moarte „a castigat”. Ioana ARE sansa de a fi fericita chiar si fara o manuta. Alt copil depinde (si) de banii mei pentru a mai respira peste cateva luni, pentru a putea zambi. Mie mi se pare simplu. Ingrozitor de trist, dar simplu.
Dar iti doresc mult succes si sper ca Ioana sa obtina manuta. Sunt convinsa ca fiecare dintre noi reactioneaza diferit si este sensibilizat de cazuri diferite. Dar asta este bine, problema mea este ca ne judecam unii pe altii, de asta am intervenit.
Eu, ca tine, Mona, tot ma gandesc de ieri daca si ce sa scriu. Mie imi placea sa citesc blogul, era altfel dar acum, de cateva posturi numai de copilul asta se scrie de parca alt copil nu mai exista pe lumea asta. Nu are o mana, ok, nu e placut dar nu ii afecteaza viata in niciun fel grav. Altii se descurca cu picioarel ca nu au nicio mana, altii mai au 1 zi de trait. Nu sunt insensibila dar exista cazuri mai grave decart asta care merita toti banii din lume. Ea are parinti, are casa, hainute, e sanatoasa. Ma simt si eu judecata ca nu am dat bani pentru copilul asta si unele replici ale printesei sunt destul de taioase la comentarii pe care le-as fi spus si eu si m-am simtit un pic plesnita peste ochi.Ar mai fi multe de scris dar mi-e teama ca nu-mi va aproba comentariul. Nici pe asta nu stiu daca il va aproba ca am scris chestii adevarate si poate deranjante si nu mi s-a aprobat
Lady, cind citesc comentarii ca al tau, zau ca mi se ia sa mai scriu despre orice pentru oameni. Doar pentru ca exista cazuri mai grave nu inseamna ca acesta pe care l-am ales eu sa-l sprijin nu merita atentia voastra. Iar daca n-o merita, n-aveti decit sa ignorati postul si gata. Nu scriu intotdeauna ca sa fac pe plac oamenilor. Uneori scriu pentru mine sau pentru cineva drag mie. Egoismul oamenilor ma oboseste cumplit. Credeam ca mi-am cistigat dreptul de a scrie despre ce vreau. Si mai ales dreptul de a fi sincera.
Si eu ma simt jignita de comentariul tau. Si ce daca?
Am citit şi am rămas fără replică…cum poţi să te superi când se scrie despre un copil…mai ales despre unul ca IOANA. Mi se pare îngrozitor să alegi şi să departajezi pe criterii de milă sau simpatie discriminatorie. Cu ce drept putem hotărî noi cine să trăiască şi cine să moară? Fiecare viaţă este preţioasă, cu cât facem mai mult, pentru fiecare, cu atât cresc şansele să mergem înainte. Cum adică e ok că nu are o mână…am încercat să mă imaginez pe mine fără o mână. M-au trecut fiori de gheaţă numai când m-am gândit. Cât de just e că luăm totul ‘for granted’…Şi ce repede îi judecăm pe ceilalţi. Blogul, conform definiţiei, nu e ‘o înşiruire de zile frumoase’ (vorba lui Goethe), ci reflectă realitatea. Aşa cum e ea, cu bune, cu rele. Pe mine mă interesează să ajut pe cât mai mulţi, nu că unul merită mai mult sau mai puţin atenţia mea. Ci că, în faţa mea, toţi au aceleaşi şanse. Gravitatea cazurilor diferă, într-adevăr. Dar asta nu înseamnă nimic. Constat, pe zi ce trece, că ne-am dezumanizat tot mai mult. Şi e păcat. Alexandra
Nu toti trebuie sa avem acelasi destin!! Daca unii nu au avut noroc de ce sa nu schimbam in bine soarta altora!!! Ce mentalitate! Asa daca nu sunt pe moarte sa nici nu ne uitam la ei! Daca nu s-a rezolvat cazul nici prin tv este din cauza oamenilor care considera ca nu merita atentia doar pt ca se poate descurca si fara o mana!Incredibil! Ioana nu te descuraja din cauza unor insensibili, se pare ca lupta e grea insa nu imposibila !!
Ma gandesc ca poate sa se caute sponsorizari de la companii sau banci ar mai fi o posibilitate…sau din nou o campanie sustinuta la tv,unde in cadrul unor emisiuni sa invite oameni de afaceri, sau oameni cu bani si sa doneze. Poate la stiri unde e cel mai mare rating sa se obtina un spatiu mic pt a promova campania! Chiar daca nu a mers prima data trebuie sa se incerce din nou! La ore de audienta maxima, nu dimineata.
Draga Lady,
Stim cu totii ca sunt copii care stau sa moara de boli, de foame sau din lipsa de dragoste parentala.
Dar asta nu e o consolare pentru parintii aia care din vina unor medici indolenti au un copil nenorocit sau pentru copilul ala, care va ramane nenorocit cu ajutorul altora ca tine.
Nu te acuz neaparat, o vreme mi se parea si mie ca o amputaie sau o malformatie de genul asta nu e capat de lume, fiind studenta la medicina, am vazut how bad it can get.
Dar iti dau o idee: stai o zi cu o mana legata la spate, care vrei tu, gandeste-te la tot ce faci cu alea 2 maini ale tale, apoi gandeste-te ce o sa faci cu numai una.
Ni se pare usor, ni se pare ca daca omul e viu si duce boala pe picioare, nu=i e rau. Dar gandeste-te ce greu treci tu, ca si noi toti, de=o gripa. Si vorbim dupa.
Lady, as fi apreciat daca comentariul tau nu aparea ca un raspuns la vorbele mele. Asa cum eu m-am simtit judecata si nu mi s-a parut corect asa si tu judeci si nici asta nu mi se pare corect. Pentru ca viata mea a decurs intr-un anumit fel, eu percutez la unele lucruri iar altii percuteaza la altceva. Fiecare cu „bagajul” lui si cu punctele lui sensibile.
E opinia ta si ai dreptul la ea, dar nu imi place deloc ca te-ai „lipit” de comentariul meu pentru ca eu acum simt nevoia sa ma dezic in mod public de ceea ce spui tu (si mai ales de felul in care o spui) si nu imi place deloc sa contribui la circul asta. Am spus ce aveam de spus, nu simteam nevoia unor „sustinatori”.
Si inca ceva: pe blogul asta nu „se scrie”. Ioana scrie.
Imi pare rau, Mona, pentru ce ti s-a intimplat. Si te felicit pentru altruism.
Cred ca este bine si 54 de lei pe zi, decat deloc. Putin de aici, putin de acolo, se vor aduna banii, nu iti pierde rabdarea. Cel putin pentru prima proteza, apoi pentru urmatoarea, si tot asa, nu trebuie sa vina toti banii odata.
Nu merge asa, Valentina. Ca sa poata incepe tratamentul de protezare, clinica din Scotia are nevoie de un avans de 100.000 de euro. Care, in ritmul ast, se vor stringe in 18 ani.
Nu stiam ca este nevoie de avans, si inca unul atat de mare. Hai sa donam fiecare cate o bijuterie si tu faci o licitatie aici pe site, iar banii vor merge la Ioana, ce zici?
O sa ma gindesc la asta… Multumesc, V!
La ideia asta ma bag si eu. Si promit ca le trimit pe bani mei prin posta..adica de aici…ah, ce vorbesc. Donez bijuterii 🙂 pt. Ioana, bineinteles.
hai sa spunem altfel . ai nevoie de fix 80.000 de oameni, care sa doneze fix 2 euro. ca daca zicem de 160.000 de oameni care sa dea cate 1 euro e cam mult. sa renunti la un pachet de tigari. eu zic ca e simplu.
Marcel, eu iti garantez ca nu e simplu. Si ca sa fie foarte clar de ce, iti spun ca intr-un an in care s-au scris despre ea sute de texte si a aparut la tv de zeci de ori, au donat 1.000 de oameni. O mie. Ia sa facem un calcul sa vedem in cit timp se vor stringe banii de la 160.000 de oameni. Ei, mai e simplu?
O alta solutie, ca sa se castige timp, este ca parintii sa faca un credit pentru suma care le mai lipseste pana la 100,000 euro, si cu banii stransi in continuare sa plateasca ratele. 54 lei pe zi inseamna in jur de 1620 ron pe luna, ceea ce ar trebui sa acopere rata la banca. E o varianta, se castiga ani de asteptare….
Cred c-au incercat sa ia credit, nu stiu exact ce n-a mers, o sa intreb chiar azi, sigur ca asta ar fi cea mai simpla si rapida solutie…
de ce sa indatoram omul si sa nu il ajutam ???
Eu zic asa: cei care simt nevoia sa comenteze la modul negativ despre initiativa Printesei nu sunt nevoiti sa citeasca blogul ei. Fiecare alege ce vrea sa faca si pentru cine vrea sa faca! De asta suntem o natie atat de meschina. Pentru ca ni se pare ca doar NOI suntem importanti, doar ce vrem NOI, doar ce stim NOI conteaza. Nu a bagat mana in buzunarul nimanui, nu a certat pe nimeni. E blogul ei si are dreptul sa spuna ca ar vrea sa poata face mai mult!!
eu zic asa: in timp tehnologia bionica va fi ceva banal si sigur va scadea pretul. Nu e inteligent sa dai dintr-un foc atatia bani, suna oarecum si a pacaleala din partea firmei care ii „ajuta”, ca sa se asigure ca ii pastreaza drept clienti pe toata durata vietii micutei. Poate in 5 ani apare ceva si mai performant, la o firma concurenta. Poate se vor face transplanturi de maini adevarate, poate firma care produce acum va da faliment, etc.
E o suma un pic prea mare pentru ceva ce nu e crucial pentru viata fetei si poate nici nu e cea mai buna solutie. (momentan poate ca e , dar pe termen lung nu merita sa isi lege definitiv viata de acesti producatori).
Eu zic ca solutia mai buna e sa mearga cu pasi mici si sa rezerve niste sume si pentru psihologi buni, fata tot va ramane „altfel”, indiferent de tehnologie si va trebui sa fie puternica pentru a reusi.
Absolut de acord. Cu banii stransi pot deja sa-i asigure o proteza intermediara, tratamente shi consiliere. A astepta sa se adune o asemenea suma de bani (care, btw, este foarte mare si nu numai pentru romania) pentru a te angaja sau mai bine zis bloca intr-un contract pe termen lung (probabil o perioada de peste 15 ani), in conditiile in care ritmul in care avanseaza tehnologia este naucitor, mie mi se pare cel putzin necugetat din partea parintilor.
Daca vrea cineva sa le faca un bine acestor oameni, trebuie sa inceapa prin a-i lumina cu privire la alternativele existente.
A merge inainte cu pashi mici este cea mai buna solutie cand vine vorba de asa ceva. In cativa ani preturile vor scadea dramatic si pana se opreste cresterea copilului vor fi cu siguranta multe alte alternative. Nu au nevoie de atatia bani. Iar expunerea mediatica din ultimul an cred ca are efecte traumatizante asupra copilului ce nu se pot inca cuantifica. Cel mai intelept mi se pare sa ia o pauza, sa ii asigure copilului ce are nevoie in acest moment (o proteza intermediara si consiliere) shi sa astepte. Sunt sigura ca au obosit. Uneori o pauza si odihna (mai ales psihica) pot face minuni. Iar solutiile vin.
bine ca tu, care ai o cunoastere superficiala a cazului, deja stii ca exista alte alternative mai bune pentru Ioana.
vad ca esti la curent si cu stadiul curent al cercetarii robotice si cunosti foarte bine viteza cu care vor aparea in viitor maini bionice.
eu sper ca in viitor vor aparea si creiere bionice, ca m-am saturat de al meu, pt ca ma pune in situatii imposibile din punct de vedere social cand sunt inconjurat de idioti.
Draga Robo, intamplarea face ca Nicestionica este foarte bine documentata asupra cazului. Dorind sa doneze, a facut un research prealabil asupra problemei. Mi-a scris doua mailuri foarte pertinente in legatura cu acest caz in care ridica foarte multe probleme (in principiu legate de f multe informatii care nu sunt prezentate/ sunt prezentate in mod incomplet) la care cei care se ocupa de caz nu stiu daca se gandisera, unele din ele fiind ulterior ridicate si aici, in comentariile oamenilor. Cele doua mailuri au ajuns si la Ioana (printesa- forward de la Mihaela, una din persoanele care te ajuta in campania pt Ioana), dar si la parintii Ioanei. Nicestionica este, intamplator, o persoana foarte interesata de caz. Nicestionica este o persoana CARE VREA SA DONEZE, dar informat. Nicestionica este un roman bun care lucreaza in Germania si care VREA SA STRANGA BANI PT IOANA SI ACOLO. Si nu in ultimul rand, Nicestionica este un om cu creier, cap si suflet, care nu jigneste oamenii aiurea-n tramvai, asa cum faci tu. Iti impartasesc, insa, speranta din paragraful final, si sper ca cei care vor avea nevoie de o astfel de interventie si-o vor permite.
Am uitat ca in Romania nu exista conceptul de dezbatere publica, unde fiecare isi da cu parerea si se alege ce e mai bun.. In Romania, daca ai o parere diferita si indraznesti sa o faci publica, ai spus automat o aberatie si tot automat esti un idiot. Foarte dezamagitor.
Nu am intentionat sa jignesc. Intamplator, multi oameni din jurul meu lucreaza in domeniul tehnic, calculatoare, fizica, medicina.. si ne place sa discutam. Plus ca acum 10 ani aveam un amarat de telefon si mi se scotea nervul la masea cu arsenic, acum avem x calculatoare fiecare, servere, smart phones, implanturi dentare etc.. Nu e rocket science sa te gandesti ca lucrurile vor evolua si vor exista din ce in ce mai multe alternative..
Iar din umilul meu punct de vedere, real-argumentul de mai jos are o teza gresita pentru ca eu nu am sustinut asa ceva (sunt absolut de acord ca Ioana are dreptul sa fie ajutata la fel de mult ca si oricine altcineva). Contra-argumente ceream la de ce nu s-ar lua in considerare si alte alternative, care sa implice costuri mai mici si masuri imediate. Pe tema asta ar fi fost constructiv sa discutam.. Dar daca nu se poate, nu se poate.
Disclaimer:
Cele de mai sus reflecta parerile mele personale.. daca exista vreun folos din ele, ma bucur; daca nu, am rugamintea sa va abtineti de la jigniri si sa ignorati commentul.
@robo
Cercetarea avanseaza cam asha: http://www.engadget.com/2011/09/22/virtu-limb-lets-prospective-patients-take-upgraded-touch-bionics/. Pe scurt, este un dispositiv de antrenament pt cei care doresc sa foloseasca implanturi bionice; aparut saptamana trecuta. Si peste 10-15 ani cand fetitza se va opri din creshtere si va putea incerca un asemenea implant, nu numai ca vor exista optziuni de 10 ori mai ieftine si mai performante, dar actualele versiuni de bratze bionice nici nu vor mai exista. Sugestia initiala era ff simpla: parintzii sa se fereasca de un contract Long-Term detaliat si strict legat de o anumita tehnologie si/sau pretz.
In rest, domnul CostelSubtilu, nu pot decat sa va urez insanatosire grabnica la creier si alte cele. Si mult noroc, ca sansele par ff mici.
P.S.
Nu va obositzi sa raspundetzi ca nu mai apar pe aici curand. Si in general, cred ca ar fi foarte folositor pt causa acestei fetitze sa postatzi cat mai putzin.
off Liviu, nu e bine deloc, omule, nu e bine 🙁
Judecatile pe care le emiti despre altii nu spun nimic despre ei, ci doar despre tine.
am tacut cat am tacut, ca iar o sa fiu acuzat sa iau apararea sotiei, dar aberatiile care s-au scris aici sunt prea mari ca sa tac in continuare (am scris asta si in postul urmator, ca nustiuceionica de mai sus voia un REAL argument)
TEZA:
afirmatia “exista copii/ oameni cu probleme mult mai grave decat Ioana si care deci merita mai mult decat ea sa fie ajutata” este complet gresita, este inumana, cinica si, in esenta, odioasa.
DEMONSTRATIE:
A. Premise:
1. Ajutorul dat cuiva este mai bun in orice situatie decat niciun ajutor;
2. Oricine care are o problema medicala merita sa fie ajutat.
3. Resursele pe care le poate folosi o singura persoana pentru a ajuta pe cineva sunt limitate, dar potentialul de ajutor pe care toti oamenii il pot da semenilor lor este aproape nelimitat.
4. Pentru ca o singura persoana poate da un ajutor limitat, asta inseamna ca trebuie sa se focalizeze pe un numar limitat de cazuri (sa ziceam, cate unul la un moment dat).
5. Este cinic sa ierarhizezi suferinta umana, pentru ca ea nu poate fi masurata si, deci nu poate fi comparata;
6. Mai mult, pentru ca resursele de ajutor ale tuturor oamenilor sunt nelimitate (e suficient sa se implice cat mai multi), NU ESTE NECESAR ca suferinta umana sa fie comparata; in conditiile astea, daca o faci, devii nu numai cinic, ci si odios;
7. Noi, oamenii din Romania, nu suntem in razboi, ca sa fim nevoiti sa decidem daca sacrificam 100 ca sa salvam 1,000 si nici nu avem o suma fixa de bani pe care trebuie sa o alocam intre mai multi suferinzi, ceea ce ar face necesara stabilirea de prioritati; daca jumatate din populatia tarii ar dona cate 1 euro, probabil s-ar rezolva toate cazurile care circula la un moment dat pe internet si in listele de mailuri.
B. Concluzii:
1. Ioana nu este capabila sa se ingrijeasca de soarta tuturor oamenilor care au probleme medicale (nu este dumnezeu), motiv pt care a fost nevoita sa aleaga un caz (va amintiti poate ca ea voia sa ajute pe cineva);
2. Pentru ca suferinta nu poate fi prioritizata si pt ca oricine merita sa fie ajutat, Ioana nu a facut o selectie in legatura cu beneficiarul ajutorului, pur si simplu asa s-a nimerit, asta a fost cazul ca a atins-o si care s-a lipit de ea.
3. Este cinic sa compari un copil fara o mana cu un copil cu cancer, pentru ca NU ESTE NEVOIE sa o faci – toata lumea poate beneficia de ajutor, cu conditia sa se implice cat mai multi oameni in acordarea de ajutor.
4. Este odios sa reprosezi cuiva care ajuta pe altcineva faptul ca nu ajuta pe cine CREZI TU ca ar trebui sa ajute, mai ales in conditiile in care tu nu ajuti cat ajuta persoana pe care o apostrofezi: donatul banilor este primul pas, dar se pot face mult mai multe lucruri de catre o persoana individuala;
5. Repet, toata lumea poate fi ajutata, e suficient sa ne implicam cat mai multi in asta. Pe ceilalti oropsiti ii puteti ajuta chiar voi, astia pe care ii deranjeaza ce face Ioana aici.
sincer, am crezut că houellebecq are altfel de admiratori …
să spui despre un om că e idiot, doar pentru că are altă părere decât a ta, te poate ajuta probabil în competiţia cu ceilalţi, dar nu te ajută deloc în competiţia cu tine însuţi.
cu atât mai mult cu cât ignori inexplicabil faptul că prima persoană care a făcut comparaţii bizare între gravitatea cazurilor este chiar soţia ta, ceva mai sus, în chiar această pagină („dacă fetiţa asta suferea de o boală care-i ameninţa viaţa în următoarele săptămîni, banii ar fi curs de o sută de ori mai repede „).
în plus, pentru a ajuta pe altcineva, nu ajunge doar să te trezeşti dimineaţa şi să baţi din picior spunând că e musai să găseşti pe altul pentru a-i oferi ajutorul, trebuie să te şi pricepi să o faci, sau, dacă nu, să ceri şi să accepţi sfatul celor care se pricep. de aceea există fundaţii, psihologi, oameni care fac aceste lucruri împreună, cu mai multe capete şi mai multe puncte de vedere.
pentru că, de exemplu, promovarea are şi ea regulile şi limitele ei şi nu ar strica deloc să ceri şi opinia unui psiholog înainte de a-ţi imprima fotografia unui biet copil pe tricou şi a te fâţâi cu ea prin târg, cu rezultate dacă nu traumatizante pentru copilul în cauză, oricum incerte din punct de vedere al eficienţei.
o mână, fie ea şi bionică, şi paraionică, tot nu va fi niciodată o mână adevărată, iar acest copil ar trebui cu siguranţă încă de pe acum tratat şi învăţat că în esenţă este o persoană normală, la fel ca toţi ceilalţi, indiferent de acest handicap cu care s-a născut şi care probabil va fi cumva corectat în viitor într-un fel sau altul.
în schimb, să aştepţi cu braţele încrucişate strângerea acelei sume – care este o sumă mare, oricât nu li s-ar părea unora – şi să te vaiţi de faptul că a apărut între timp şi o deformare a coloanei, mi se pare o dovadă de reală ignoranţă, ca să mă exprim eufemistic.
eu chiar nu cred că deranjează pe nimeni ce face soţia ta aici, pur şi simplu „ăştia” poate că s-au gândit că nu v-ar strica să mai auziţi şi alte puncte de vedere decât lamentări legate de cât de proşti şi răi şi dezamăgitori sunt oamenii. asta dacă vă interesează într-adevăr să faceţi ceva pentru acel copil sau pentru oricine sau orice alegeţi voi.
Plus 1 pentru comentariul tau. Bravo, ai scris exact ce gandesc si eu!
Robo,
te rog sa recitesti punctul B4 si postul „35 de ani” (mai exact: „Dacă fetiţa asta suferea de o boală care-i ameninţa viaţa în următoarele săptămîni, banii ar fi curs de o sută de ori mai repede. Dar aşa… pentru că îi lipseşte nu speranţa de viaţă, ci o mînă dreaptă… ce naiba, poa’ să trăiască şi aşa.”) Stiu ca au fost si comentarii deplasate, chiar eu am ripostat la unul dintre ele, dar… Eu una am simtit ca mi se da in cap si sunt convinsa ca nu am fost singura.
Uf, acum am citit raspunsul lui „cinemavictoria”, poti sterge postul meu anterior, nu am scris pentru a-mi aparea comentariul pe site, vroiam doar sa transimt o idee. Si daca cineva a scris inaintea mea chiar nu tin sa repet si eu.
Ioana, sa stii ca tu mi-esti foarte draga si te respect tare mult. Tocmai de asta m-au durut cuvintele tale, altfel chiar nu as fi ripostat. 🙁
Mona, n-o sa-ti vina sa crezi citi oameni mi-au spus sau mi-au scris asta in ultimele zile. Că dacă Ioana ar fi suferit de cancer, ar fi donat. Nu e ceva ce cred despre oameni, e ceva ce oamenii mi-au spus cu gura lor. Unii cu exact vorbele astea, alţii cu alte vorbe. N-am dat in cap. Am pus pe ecran concluzia cruda a multor zile de telefoane, emailuri, intilniri. Care da, m-a dezamagit. Nu iubesc cinismul.
Cum spuneam, toata lumea o ia personal. Si de-aici, iata unde-am ajuns cu totii. Si gata, e ultimul lucru pe care-l mai spun despre subiect, desi doamne, cite mai am de spus…
Seara buna.
Ioana, nu am spus ca nu e adevarat ce ai scris. Sunt convinsa ca mai multi ar fi donat daca era vorba de un caz de viata si de moarte. Iar eu te inteleg perfect ca te-ai atasat de copilita asta frumoasa cu zambetul ei minunat. Tocmai de asta te rog mult sa ne intelegi si pe noi, cei care alegem sa donam unui copil care e in pericol de moarte. Atata tot.
Oricum, din punctul meu de vedere esti un om minunat care incearca sa ajute. Pana la urma asta conteaza, nu? 🙂
Ioana, la mureste-ma si pe mine, la concertul de la sala palatului ai idee cat au strans?
Au strins 5.000 de euro in urne plasate la intrare/iesire.
cred ca e trist sa acuzi oamenii ca nu sunt generosi din adancul sufletului doar fiindca nu doneaza bani fetitei pe care o sustii. Si ca sunt egoisti si asa mai departe.
Realitatea e ca foarte multi romani se descurca cu greu sa supravietuiasca de la o luna la alta- sa-si plateasca intretinerea, sa cumpere mancare si sa tina copiii la scoala macar cu minimul necesar. In conditiile astea, cand abia ai cu ce sa te descurci, daca donezi un banut o faci pentru cineva a carui viata depinde de banutul ala. Da, e ingrozitor de trist ca o fetita scumpa n-are o manuta,si ca niste bani ar putea-o ajuta sa fie ca ceilalti copii sanatosi.Dar realitatea e ca in cazul ei se poate rezolva cu o proteza mai ieftina momentan, si poate in viitor solutiile scumpe se vor ieftini, sau se va aranja cumva viitorul. Dar alti copilasi au nevoie urgent de medicamente fara care n-ar mai putea vedea o zi cu soare, sau fara care ar muri in chinuri groaznice. Cineva mi-a spus recent despre un baietel de la oncologie care vrea sa se sinucida, fiindca nu mai poate indura durerile. Cat de ingrozitor e asta! Si sunt atat de multi!
ar fi de dorit si extraordinar ca toti copiii sa fie sanatosi, si fericiti, dar realitatea e ca viata e plina de suferinta, ca dai de durere la orice pas, si oricat ai vrea, si ti-ai dori, nu poti ajuta pe toti, chiar daca ai avea milioane de euro. Si atunci trebuie sa cantaresti cumva. Si asta nu e nici rautate, nici egoism, ci pur si simplu sunt alegeri dureroase pe care trebuie sa le faci, si cu care trebuie sa te impaci, si cu care trebuie sa traiesti. Cui sa dai?am primit recent in mail doua cazuri- doua mamici cu cancer- una cu trei copii, alta cu unul. Amandoua au nevoie de bani ca sa traiasca. Cui sa dai, pe cine sa alegi?ti se rupe inima.
Asa ca nu e constructiv sa te agiti, acuzand oamenii ca sunt asa si pe dincolo, ci mai bine te concentrezi pe campanie, si pe metode de a strange bani, si poate se va rezolva ceva pana la urma.
Ioana nu a facut nicio comparatie intre cazul Ioanei si unul grav, ea doar a spus o realitate, o stare de fapt care a dezamagit-o si a deprimat-o, si anume: ca banii se strang mai repede in cazurile grave, PENTRU CA oamenii compara suferintele…. ceea ce este odios, am adaugat eu.
deci voi ori nu cititi, ori cititi dar nu intelegeti nimic din ce scrie femeia pe aici, asa ca lasati-o balta si lasati-ma in plata domnului, ca e clar ca de la o minte la alta sunt obstacole de netrecut uneori.
Eu sunt un cititor vechi al blogului tau si ti-am admirat mereu modul tau de a scrie si majoritatea parerilor tale exprimate aici. Nu ti-am lasat niciodata niciun comentariu la textele tale, insa acum chiar nu mai pot sa nu-mi zic parerea mea. Am citit o mare parte din comentariile legate de acest subiect si voiam sa iti zic si opinia mea. Nu ar trebui sa iti consumi energia raspunzand sau dand atentie celor care iti trimit acele comentarii. Cel mai bine pentru tine si pentru fetita este sa iti folosesti toata energia pentru a o ajuta. Pentru ca sunt convinsa ca acele comentarii ti-au macinat gandurile si nu e corect sa fie asa. Nu le mai da atentie. Nu merita. Fa ceea ce simti tu . Ajut-o cum poti pe copila si pe aceia care vin cu asemenea comentarii ignora-i.
Mult noroc si sper sa reusesti sa ii faci viata fericita acelui copil.
Buna Ioana,
Doresc sa-ti spun ca chiar daca nu ne scrii, nu te-am uitat, si asa cum am spus si data trecuta voi incerca sa donez in fiecare luna Ioanei. Am facut-o si acum dupa ce tocmai am primit salariul.
Sper ca ne vei incanta in continuare cu post-urile tale.
Cu drag,
Ana