Ceva scurt despre comentatorii mei

Vreau doar să scriu aici (ca să-mi pierd dreptul să mai uit vreodată) cît de nemaipomenit mi se pare că oamenii care trec p-aici revin, comentează, citesc comentariile altora, răspund la ele, reţin detalii, nume, fapte. Mi se pare incredibil. Sînt tare bucuroasă pentru asta. E semn că vă pasă. Semn bun. Vă mulţumesc şi sînt mîndră de şi cu voi. V-aş umple de cadouri dac-aş avea salariu mare şi dac-aş şti ce vă place cel mai mult.

În toată tristeţea mea şi-n lipsa de putere de-a mai scrie ca înainte, mi se umple sufletul cu zgomot, ca-n reclamele alea la bere în care gîlgîie lichidul auriu cu spume cu tot. Mi se umple cu oameni pe care nu i-am văzut niciodată, dar care mi-s dragi pentru că care vin aici şi pun pe ecran lucruri incredibile despre ei, îi felicită sincer pe alţi oameni pe care nu-i cunosc la rîndul lor, se admiră şi se sfătuiesc reciproc şi eu stau pe margine şi lăcrimez ca un părinte mîndru care deşi n-a făcut nimic, îşi umflă penajul de bucurie.

Aşa că vă strîng pe toţi la piept, sînteţi nemaipomeniţi! Ia că mi-a dat şi-o lacrimă… toamna asta îmi distruge tot sistemul hormonal, mă jur… I love you, guys!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

74 comentarii

  6. ma bucur mult de acest text, am crezut ca uneori poate ti se pare aiurea cand comentam unii la altii, unii de altii, si tot asa :).
    te pupam atunci 🙂

    • Gata, s-a dus tristetea odata cu vara. Bine, o sa mai treaca pe la mine, da numa sporadic…

  9. Ioana, este adevarat ce spui, este placut sa citesti si sa conversezi frumos cu oameni, devenind prieteni(chiar si „virtuali”).
    Asteptam in continuare noi discutii si pareri, ne place sa revenim si stam de vorba.

    Hug!

    • Ai dreptate. Dar singura mea grija era ca nu a ajuns la destinatar, cum mi se intampla cam in 30% din cazuri cand trimit spre Romania 🙂

    • Am pus-o la posta pe 26 sept. Din Sydney. In maximum 7 zile lucratoare ar trebui sa ajunga…Si cat suflet am pus in scrisoarea aia…

    • Sa stii ca inca n-a ajuns nimic la mine… Poate miine, joia e o zi buna pentru mine…

    • Tare ma supara cand ceva in care pun suflet n-ajunge la destinatar. Ti-am pus un plic frumooos cu o plaja de la ocean, ti-am scris maruntel doua pagini si ti-am pus si doua poze, dintre care una cu mine 🙁 Na, daca a ajunge in mainile altcuiva….sa fie sanatos…

  11. Uuuu, si eu am lacrimat un pic.
    Multumesc frumoooooos!!!
    Eu te iubesc mult, in secret pana acum, si esti printre putinii bloggeri pe care i-am citit integral, de la postarea nr 1, pentru ca mi-e tare drag felul in care scrii. Am petrecut o luna cred numai printre scrierile tale si pozele de aici si de pe Facebook, simt ca te cunosc si ca am trecut – pe alocuri – prin aceleasi suferinte si bucurii – pe care tu le poti exprima mult mai bine decat mine.
    Asa ca multumesc din nou, printeso, si iti doresc cat mai multe bune si cat mai putine rele si triste.

    • Denisa…pot sa subscriu si eu la tot ce ai scris tu? 😀
      (mai putin partea cu Facebook, inca nu ne-am „cunoscut”, stiu, probabil sunt ultimul om de pe planeta care n-a dat niciodata pe la Facebook 🙂 )

    • Subscriu si eu la ceea ce scris Denisa pentru ca a cuprins exact ceea ce simt si eu:) Chiar daca nu am apucat sa ne cunoastem, dimineata mereu blogul tau este printre primele pagini pe care le deschid si imi beau cafeaua impreuna cu tine:)..sper sa revina pofta accea de scris, noi te sustinem si te incurajam atat cat putem si cum putem (telepatic, prin comentarii) pentru ca ne faci zilele mai frumoase:). Pupici si all the love for you

  15. eu vreau doar sa iti spun ca-mi esti draga, chiar daca nu comentez regulat rezonez la unele chestii pe care le zici, ma bucur pentru tine la altele si ma si intristez cand te citesc nefericita
    pupici

  17. Bai ce sa zic…si noua ne place de tine. Sa stii ca din cand cand chiar te traduc pe germana ca se le explic oamenilor din jurul meu de ce stau ore intregi cu ochii in monitor *gg*

  23. da…e super ! am cativa prieteni dragi pe care nu i am vazut niciodata , dar parca ii cunosc : Dani , Alicee , Antonina , Sarah , Dedeea , Simona , Monidza , aaa…mai multi…e super sentimentul !

  26. Mulţumesc pentru cuvintele frumoase, e ceva ca un om drag să se oprească o clipă şi să ne îmbrăţişeze…dacă aş putea, ţi-aş trimite o ciocolată chiar acum, dar mă rezerv pentru sfârşitul lunii noiembrie :)) Am să ajung zilele astea la ciocolata recomandată de tine…deja îmi lasă gura apă…e clar, sunt dependentă confirmată. Să fie încă multe zile să ne urăm lucruri frumoase! LEXY

    • Ah, sa-mi spui cum ti s-a parut Leonidas, eu azi am terminat ultima cutie…
      Hugs!

  28. In tot Internetul asta cu jdemilioane de site-uri, sunt prea putine locuri in care merita revenit. Prea mult fake, prea multa lipsa de substanta, prea putini oameni care chiar au ceva de spus. Si e o dimensiune rece, in general.

    In particular, tu si cei ca tine ardeti ca o luminita calda in noaptea rece. Cum sa nu ne indreptam instinctiv, iar si iar, spre voi? Si cum sa nu ne bucuram cand ne regasim unii pe altii in jurul focului cald?

    Scutura-te de melancolie ca un catzel blanos de apa, ridica capul cu mandrie si mergi pe drumul tau, urmeaza-ti vocatia care te-a ales din miliarde de oameni. Ai vazut ca noi astia, care mai din umbra, care mai din lumina, suntem prezenti cand e nevoie de noi, chiar daca unii ne prezentam numai sub forma de cuvinte scrise. 🙂

    • Of, ce frumos ai zis, am tot recitit comentariul tau si aseara si azi, da, e bine sa stiu ca am niste oameni buni care-s acolo no matter what, chiar daca de fapt nu-s. 🙂
      Multumesc!

    • Tare ma emotionez si ma bucur, cand vad ca pot pune putin balsam pe o rana sufleteasca. Un vers tradus dintr-un cantec suna cam asa: „Periculos e cel care cunoaste durerea provocata de flacarile care iti ard sufletul”. Eu cunosc dureri de genul asta si stiu cat de greu de potolit sunt. Pericolul inca n-am reusit sa-l identific, dar e pe undeva pe acolo.

      Multumesc ca mi-ai multumit! 🙂

  31. Ioanaaaaaaaaaaa! Deschid de 3-4 ori pe zi blogul tau in cautare de noi postari (da, stiu, rusine, nu m-am abonat). Imi lipsesti. Esti ok?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare