Am primit acest articol de la o cititoare care dorește să rămână anonimă. Sunt curioasă dacă, la final, concluzia voastră va fi că ea e suspicioasă degeaba sau există motiv real pentru bănuiala de infidelitate. Și ea e.
I-am găsit prezervative în bagajul cu care s-a întors dintr-o deplasare de serviciu.
Altă dată, am dat peste pastilele lui de potență.
Odată mi-a spus că a ajuns acasă și stă tolănit pe canapea când EU eram acasă SINGURĂ (culmea, chiar pe canapea!), pentru că mă simțisem rău și nu mă dusesem la muncă în dimineața cu pricina.
I-a trimis mesaje de drag și dor unei foste colege pe care abia o revăzuse după 20 de ani, la o reuniune de-aia de liceu.
Toate astea, plus altele, au fost semne că mă înșală. Cu una, cu două, cu mai multe.
I-am cerut explicații, iar ele au venit prompt, de fiecare dată. Din ele a reieșit că EU mă înșelam. În sensul că eram, vorba cuiva, într-o mare eroare. Fiecare chestie dubioasă care-mi trezise bănuielile era, de fapt, cu totul nevinovată. Nici vorbă de vreo altă femeie.
Vă povestesc mai jos cum m-a ajutat soțul meu să văd adevărul, în speranța că ceea ce scriu aici o să vă ajute și pe voi să nu vă mai bănuiți bărbații din cauza unor banalități ridicole.
Capitolul 1: Prezervativele. Da, recunosc că le-am luat în delegație, dar nu le-am folosit, deci nu există practic nici un motiv să discutăm despre ele.
Într-o seară s-a întors acasă dintr-o delegație, a lăsat bagajul în hol și a aterizat direct în duș. Scena avea loc cu puțin înainte să plec eu în oraș cu niște prietene. Se brodea la fix că venise, pentru că voiam să îi folosesc deodorantul (când știu că urmează să dansez sau să merg la sală, prefer să folosesc un deo bărbătesc, mi se pare că ține mai bine). Scot din bagajul lui deodorantul și nu mică-mi e mirarea când dau cu ochii, în necessaire, de o cutie de prezervative. Îl aștept să iasă din duș și-l întreb:
– Ce-i cu astea?
– A, zice el, sunt alea ale noastre, le-am luat din sertar, de la locul lor. Nu vezi că e aceeași cutie, că le avem de o mie de ani?
– Bine, dar ce treabă aveai să-ți iei prezervative la tine?
– Da’ ia uită-te mai bine, nu vezi că e sigilată în continuare cutia? Nu le-am folosit. Și oricum nu mi-am dat seama că le-am luat, erau lângă setul cu foarfece și cleștișor de unghii și le-am luat cu totul.
– Aha.
Cleștișorul și restul setului, cuminți, la locul lor, în sertar. Dar dacă omul a zis, a zis! Și avea perfectă dreptate – pachetul era sigilat în continuare, deci n-aveam de ce să-mi fac griji.
Capitolul 2: Pastilele de potență. Pe care le iau pentru prostată și care oricum nu sunt ale mele.
Altă dată, eram împreună la un bar prin Centrul Vechi și mă luase o mare poftă de gyros. Mă duc să-mi cumpăr și iau pe mine geaca lui, că e de piele și-mi place mult. Neavând buzunare la fustă, profit de ocazie să bag banii și telefonul în buzunarul de la piept al gecii lui. Acolo simt cu mâna o folie tare. O scot, încântată că am găsit niște gumă de mestecat. Doar că pe folie nu scria Orbit, ci MARATON. Și-n ea mai erau două capsule. La coadă la gyros am dat un google și a reieșit că pastilele respective nu se iau pentru cursa de alergat, ci pentru cursa la orizontală, dar tot ca să te țină mult sunt! Pastile de potență, cu alte cuvinte. Acela chiar a fost un moment foarte înșelător. Am fost foarte aproape să cred că face sex cu alte femei, că pentru sex cu mine în mod cert nu le lua, știu asta sigur pentru că noi nu mai făceam sex de multă, multă vreme (pentru că el e foarte stresat și obosit, iar eu m-am îngrășat și nu mențin ordinea și curățenia în casă, iar dacă nu vedeți logica între mop și sex e pentru că nu sunteți bărbat).
L-am întrebat ce e cu pastilele alea.
– A, zice el, nu-s ale mele, sunt ale unui coleg. I-au rămas două pe folie și mi le-a dat mie, să încerc și eu.
– Păi și cu cine le încerci, eu nefăcând parte din focus grup?
– N-ai înțeles! Nu le iau pentru potență, n-are legătură. Mi-a zis colegul ăsta că sunt bune și pentru faza cu prostata, nu știu dacă ți-am povestit, că n-am vrut să te îngrijorez, dar am început să am niște probleme. Cu ocazia asta verific și dacă sunt 100% cu erecția și așa mai departe, că știi că-n ultima vreme nici n-am mai încercat să facem ceva tocmai că începusem să fiu deprimat.
– Hai lasă-mă, tu mă prostești în față! Îți dă nu știu cine niște pastile și tu le iei, ce să zic!
– Băi, ești culmea, n-ai auzit pentru ce le iau?
– Dar tu umbli mereu cu Aspacardinul după tine, zici că ești tahicardic, de pastile de potență ai tu nevoie?
– Hai, că ești deja deplasată cu bănuielile astea de căcat! Unde crezi că mă duc, ce crezi că fac?! Uite, na, le arunc și mă duc să-mi iau trimitere de la doctor ca să văd ce e cu prostata, ești mulțumită?
E soțul meu, am copii cu el, vreau să fie sănătos, promite că se duce la doctor, deci normal că sunt mulțumită.
Capitolul 3: Mesaje de iubire pentru alta. Interpretezi tu greșit, deși îi zic că o iubesc, e totul platonic și mă simt jignit.
Un alt episod când, recunosc, chiar am crezut că are pe altcineva a fost când, într-un moment de rătăcire, m-am uitat în mesajele lui de pe telefon. Uitase să își activeze parola, cum face de obicei, pentru siguranța datelor, a PIN-urilor etc. Îi scrisese unei foste colege de liceu cu care se revăzuse după nu știu câte zeci de ani la o întâlnise cu toată clasa, cu niște luni în urmă. Mesajul era cam așa: „Te iubesc nemaipomenit și simt nevoia să te știu alături, să te văd lângă mine, să te țin în brațe, să te sărut și să te mângâi. Mă apuc să-mi termin treburile, să fiu liber complet după 11. Te iubesc tare, dragostea mea”. Ce a urmat între mine și soțul meu a fost un dialog mai lung pe care nici nu îl mai țin minte, pentru că picasem în păcatul mâniei și mă cam orbise ceea ce credeam că sunt faptele dincolo de orice îndoială.
La final m-a lămurit că la 11 avea să se vadă cu acea fata ca să stea de vorbă amical, ea fiind un om profund nefericit, care de la 19 ani trăiește în altă țară și care are nevoie de sprijin de la un vechi prieten. Mi-a explicat că aparentele declarații de dragoste sunt, de fapt, doar un exercițiu de imaginație, pentru că el a proiectat, cumva, relația lor din trecut pe un prezent imposibil sau ceva. Soțul meu e foarte profund, când mă detașez de micimea mea sufletească și reușesc să intru pe palierul lui superior, chiar mi se deschid ochii și mintea. Iar cuvintele care mi-au plăcut cel mai mult astea au fost: un exercițiu de imaginație.
Era să-mi iau o țeapă similară când el i-a scris unei tipe din alt oraș, căreia tocmai îi murise o prietenă și care îi spunea lui că îi vine să se arunce de pe nu știu ce munte, așa era de necăjită. Era tristuță tare și supărată pe lume, pe destin, pe viață etc. El i-a scris că ar vrea să fie acolo, lângă ea, pe un pat, și să o țină în brațe. În primă fază nu mi s-a părut normal și am crezut că acele rânduri erau dovezi ale unei relații consumate sau incipiente cu acea fată. Am discutat însă cu el și m-am lămurit: era un simplu mesaj de consolare. Omul fusese amabil și empatic cu o fată foarte tânără care risca să facă, Doamne-ferește, un gest necugetat. Atât. M-am simțit vinovată c-am putut gândi rău despre așa o relație pură.
Capitolul 4: Lănțicurile de aur. Pe care mi le-a furat cineva, al naibii hoț (care mi le-a pus apoi înapoi în buzunar, învelite în staniol)
Altă dată mă apucasem să pun rufe la spălat și-am găsit într-o pereche de blugi un guguloi mototolit de folie dintr-aia de staniol. L-am desfăcut și în el am dat peste două dintre cele trei lănțișoare pe care le purta el de obicei, adică mereu, la gât. Amândouă, rupte. Am pus dubioșenia undeva într-un sertar, cu gândul necurat de-a o ascunde și de a mă face că plouă. Ei, și câteva zile mai târziu, l-am întrebat așa, întâmplător:
– Cum de-ai renunțat la lanțișoarele alea mai subțiri? Că te văd numai cu ăla mai gros.
– Da, măi, așa m-am enervat că nici n-am mai vrut să-ți povestesc, că iar îmi veneau spumele. Eram în vestiar, după înot, și m-am șters cam tare cu prosopul, lănțișoarele s-au agățat de prosop, eu am tras și na, s-au rupt. Le-am pus pe o poliță de-acolo, din vestiar și când am terminat să mă îmbrac și am vrut să le iau, nu mai erau! Am crezut că înnebunesc, unul era cu cruciulița aia veche, îmi amintesc perfect, eram în liceu când am primit-o de la o prietenă de-alor mei care venise de la Ierusalim. Știi că urăsc să pierd lucruri. Aia e, cine mi le-a furat să n-aibă parte de ele!
Inițial, după ce le-am găsit, aveam în plan să îl surprind într-o zi și să i le aduc reparate. Dar nu știu de ce, ceva din ce mi-a povestit mi-a dat o stare așa, cam ciudată. Cu toată explicația de bun simț, mi-a dispărut cheful să-i fac cadou bijuurile refăcute. Sunt o persoană rea. Aștept să-mi vină mintea la cap și să-i fac omului surpriza pe care o merită.
Capitolul 5: Somnul odihnitor la spital și prezența invizibilă. Sunt acasă, chiar dacă nu mă vezi.
Până atunci, am mai primit o lecție. Poate cea mai prețioasă. El avea niște zile libere și într-o seară m-a anunțat că iese să se vadă cu niște prieteni. A doua zi, pe la 7 dimineața, când m-am trezit să duc copiii la școală, el tot nu apăruse. L-am sunat, n-a răspuns. Nu era prima dată, așa că nu m-am agitat. Ba chiar era bine față de alte dăți. De regulă, își închide telefoanele după o anumită oră. Invariabil, îi rămân fără baterie. Am lăsat copiii la școală dar, pentru că mă simțeam cam rău, am decis să nu mă duc la muncă și m-am întors acasă. M-am băgat la loc la somn. O oră și jumătate mai târziu, eram tot singură. I-am dat mesaj și mi-a scris că e la spital, că a făcut entorsă și că nu poate vorbi. Nu, nu voia să vin. Nu, nu era nevoie să-l ajut cu ceva. Da, mă anunța el când urma să plece. A mai trecut ceva timp, cam o oră-două, și i-am dat iar mesaj. „Ce faci, ești OK?” Și pe urmă m-a mâncat undeva și am mai scris: „Ai ajuns?”. „Daaaa! De mult!” răspunde el. Mă uit în jur, nimic. Mă duc în celelalte camere, tot nimic. Mă așez pe canapea, cam confuză. „Și ce faci?” scriu iar, în ideea că poate așa o să aflu pe unde zace prin casă și-l ajut cumva. „Zac pe canapea, mă doare glezna de înnebunesc. O să mă uit în congelator să văd dacă e ceva gheață”. M-am dus și eu la congelator. „N-avem gheață”, am vrut să-l anunț, dar m-am răzgândit la timp. Poate nu despre congelatorul de acasă era vorba. Deci nu avea sens să-l dezinformez. Dar eram tot mai nedumerită eu.
A apărut acasă 15 minute mai încolo. Șocat că mă vede, s-a pus pe povestit. Cum și-a entorsat glezna la bar și de acolo a luat un taxi și a venit acasă. Era vreo 3 dimineața. Și în fața scării și-a dat seama că îl doare prea tare glezna și că ar fi mai bine să-l vadă un medic. Așa că a luat alt taxi și s-a dus la spital.
– La ce spital?
– Acum ce faci, mă verifici? Lasă-mă să-ți zic. Ce contează spitalul, nu vezi că am glezna cât casa?
– Ți-au făcut radiografie?
– Da, normal.
– Și o rețetă, ceva? Ți-au dat?
– Ce rețetă, mi-au zis așa, din vorbe, să mă dau cu Diclofenac și d’astea.
– Bine, dar dacă zici că la 3 te-ai dus la spital…
– Nu la 3, se făcuse cam 3 jumate…
– Bun, și ce-ai făcut acolo atâtea ore de ai ajuns abia acum?
– Păi am ajuns acolo și am adormit.
– Așa, ca într-o sală de așteptare?
– Da. Eram beat și am adormit. Nu sunt mândru de asta, dar așa s-a întâmplat. Și am dormit eu așa, nu știu câte ore, și când m-am trezit, m-au luat la radiografie și gata.
– Și de ce mi-ai scris că ești acasă de mult când eu eram aici și tu ai apărut abia juma’ de oră mai încolo?
– Ai înțeles greșit. Nu am scris că am ajuns acasă de mult, ci că am terminat la spital de mult.
– Cum, nene? Tu-mi zici că la spital te lasă ăia să te așezi pe un scaun și să-ți tragi sufletul preț de câteva ore, ca la hotel?
– Nu încerc să te conving. Tu ești setată că am fost cine știe pe unde, eu își explic clar, pas cu pas, unde am fost. E alegerea ta dacă alegi să te otrăvești și să ne otrăvești și pe noi. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, dar ăsta e adevărul.
Da. Adevărul e și că nu e dimineață în care să nu se plângă că nu s-a odihnit, că doarme prost, că salteaua e tare și patul e scurt. Faptul că s-a putut odihni în condiții atât de dificile, beat, pe un scaun într-un hol de spital, cu piciorul umflat, dureros și sucit, e o minune! Plus că e benefic pentru sănătatea lui.
Și e încă o lecție pentru cât de strâmb îmi priveam relația. Sunt un om de nimic. Îmi imaginez lucruri și e nedrept. Probabil am înnebunit. E foarte evident că soțul meu NU mă înșală.
Nu?
Sursa foto: bărbat posibil infidel via Shutterstock.com
Autoarea se mai intreaba :)) cred ca e destul de evident pt toata lumea. O inseala de o rupe :)))) acum dupa parerea mea are 2 posibilitati: ori il inseala si ea ori pleaca si isi gaseste pe altcineva
Autoarea a scris postul cu un mare sarcasm. Este si ea destul de constienta ca o inseala, doar ca a vrut sa faca haz de necaz.
Mai ia niste pastile de umor.
Nu zic ca e bine, dar as fi pus de mult piciorul in prag… hai un semn, hai doua, dar toate i se „intampla” numai lui? Oricum scris genial textul!
Citind articolul mi s-a părut a fi una din poveștile de dragoste-înșelat din revistele de specialitate ” Povestea mea” și „Intâmplări adevărate”.
Nu zic că nu este real faptul că ți-a scris această persoană ci doar că firul povestirii pare a fi una de adormit copiii.
Dacă într-adevăr există acest cuplu, eu cred că el este un mincinos compulsiv iar ei îi lipsesc elementele necesare să vadă adevărul.Prefer să nu fiu mai directă ca să nu rănesc pe nimeni.Mesajul de dragoste trimis fostei colege îmi provoacă repulsie, parcă îl și văd pe acest tip de individ, ca el sunt mulți pe lume.Nu are nicio explicație. Decât că mintea lui este puțin bolnavă. Dar destul de deșteaptă încât să o facă tot pe ea să se simtă vinovată.
Prea multe minciuni, prea multe situații parcă…de necrezut.
Ma simt putin ca in Zona Crepusculara….sau e Camera Ascunsa(variant scrisa)?
Autoarea chiar exista? Chiar e real ce povesteste? Sau e fictiune textul? Ca prea e finalul „la misto”.
Ca nu pot sa cred ca ne intreaba pe bune daca e inselata sau nu.
Voi fi la fel de uimita la primul comentator care va spune „NU” cat de uimita sunt ca da, autoarea e o tipa ca si noi, in carne si oase, care, dupa atatea „semne” ridicol de cusute cu ata alba, face public faptul ca inca isi mai pune intrebari. Asta da curaj! 🙂
nu cred ca isi pune cu adevarat intrebari, cred ca e amarui-ironica.
Ioana, la inceputul articolului spui ca esti curioasa ce concluzii vom trage noi, si ca si ea e. Deci, daca dupa toate cele intamplate(daca sunt reale si nu e doar un exercitiu stilistic, ca miroase a telenovela rau), tipa in cauza mai are dubii sau incearca sa-si ascunda durerea SI naivitatea sub un ton glumet-amar, nu pot decat sa o compatimesc si sa o asigur ca nu se vad nuante de gri in povestea ei, ci doar de negru, si de aici incolo trebuie sa ia o hotarare fara sa mai invoce dubiile.
PS Ma uimesc suratele mele, cat de multe indura, cate traiesc in negare, in nefericire, in chin, din motive doar de ele stiute…e trist…
Intrebarea mea era, si ea, ironica. 🙂
Buna! Din punctul meu de vedere nu suna deloc a telenovela. Cunosc bărbați cu capacitatea asta. Iar ea prea lipsita de curaj sa faca un pas in favoarea ei. Teoria e simplă din exterior. Faptul că susține sustine ca nu o inseala „miroase” a „ironie amara”. Iar El? O face clar la psihic.
Este un text ironic, inclusiv finalul, la asta v-ati gandit? ?
Dya, in sfarsit cineva care comenteaza cu cap. E O IRONIE TOT TEXTUL, UN WAKE-UP CALL pentru toate femeile prostite de aotii lor cu ajutor de nadejde de la propriile insecuritati.
Pffff….reactiile astea care au luat textul in serios ma fac sa cred ca-s muuulte femei prostite asa de sotii lor.
Iubesc stilul ironic de a zugravi intamplarile mieluselului de consort si gravele ei erori de judecata! :))
Ca o insala e clar, partea si mai proasta e ca el e las si nu recunoaste, da stiu, mai toti sunt lasi. Si nu poti sa ierti ceva ce nici macar nu recunoaste persoana care a gresit.
Pretextele lui sunt extrem de ieftine.
Mi se pare foarte ciudat ca sunt persoane care nu inteleg ironia acestui text.
In mod evident persoana care a relatat poveștile de mai sus, vrea sa tragă un semnal de alarma către cele/cei care inca înghit minciunile partenerului de viata.
Asa cum zicea cineva într-un comentariu, si eu consider ca omul are o problema la cap. Din pacate am si eu prietene care se lasa efectiv păcălite de astfel de minți bolnave si care din pacate la final se considera tot ele vinovate.
Eu m-am amuzat citind textul asta. E evidenta ironia. Sper ca și autoarea este deja în faza în care o pufnește rasul la asemenea minciuni penibile.
Este ironica tipa, nu este evident??? Face si ea ce poate in situatia asta, haz de necaz…
No offence, dar atatia cititori/cititoare au dat dovada de rigiditate si obtuzitate in interpretarea textului… Si tot ei, lupii moralisti, sar cu gura pe femeie, ca-i cel putin naiva. #vaidecapulvostru
Mno, isi permit, pentru ca sunt convinsa ca viata lor este perfecta, partenerii / partenerele lor nu le-au / i-au mintit niciodata, fac sex tantric regulat si nu si-au suspectat niciodata partenerii de absolut nimic! #ironie
No offence dar ce te face sa crezi ca tu ai inteles exact ca e doar ironie? Daca e doar atata, why bother?
Doar ca sa arati ce funny stii sa incondeiezi din tastatura niste intamplari penibile?
Ce te repezi sa ii mistocaresti pe cei care nu au inteles ca tine tonul si scopul textului? Oi fi tu autoarea de stii asa exact ce vrea sa transmita?
Nu, dar cred ca ne-am prins toti de asta. Sau, oops, n-am reusit toti?
si atunci care e scopul articolului, scuza-mi ignoranta?
sa ce? sa o compatimim? sa ii apreciem ironia si umorul fin? sa ii confirmam evidenta?
Simplu – poate a vrut doar sa se descarce, dar a ales un mod ironic, ca sa nu se victimizeze.
Scopul textului este sa va trezeasca pe cele care acceptati scuze de 2 bani si va lasati prostite de parteneri fara coloana vertebrala. Sa va faca sa va puneti intrebari si sa cereti raspunsuri. Sa va recastigati demnitatea…
Faptul ca nu vrei sa iesi dintr-o relatie când iti dicteaza societatea nu inseamna ca n-ai coloana vertebrala ci poate ca astepti un moment propice când vei putea fi tu. Acel tu din toate punctele de vedere. In unele cazuri, atunci când poti s-o mai duci pe picioare, demnitatea poate sa astepte, caci comentariile societatii nu-ti platesc facturile, nu-ti pun painea pe masa si nu-ti platesc sedintele de terapie.
Andra daca testul asta e doar ironic si autoarea cauta sa “trezeasca” cititoarele de ce mai sta cu barbatul asta?!? Pentru ca finalul ramane tot un semn de intrebare
Posibil? Omul face din minciuna arta si doamna de drag, ca de sot, casa, familie, copii pare sa accepte explicatiile sau gaseste ea justicare la actiunile lui…Tipul se distreaza, chiar e f senin :). Sa vedem, cateva scenarii, doamna sa dea semne ca il inseala pe. el, sa vedem el cum. digera vestea?!
Probabil va deveni foarte gelos.
Cred ca ea in sinea ei stie deja ca e inselata. Doar ca ii e greu sa accepte si sa il confrunte. O varianta ar fi detectorul de minciuni…la cate spune sotul ar trebui sa iasa adevarul la iveala…
De revista, intr adevar…
Ambitiosi cei care au avut rabdare sa citeasca…este mult prea lung, scris simpatic (poate), care nu te face sa simti simpatie insa pt personaje, poate fiindca sunt prea relaxati amandoi ca sa para …hmm hmm…real?.
Cateodata chiar daca persoana ta pare prioritara, sunt alte prioritati. E usor sa spui: sa fuga de acolo! Acum cativa ani si eu ziceam la fel, cu timpul vezi altfel lucrurile.Da, e dureros al dracului sa vezi cum practic isi bate joc de inteligenta ta dar la un moment dat face toti banii sa i-o intorci cu aceeasi moneda. Si sa-l atingi unde il doare cel mai tare.
Inițial am crezut ca e scris de tine, Ioana. O posibila noua carte…
Dar e alt stil.
Femeia pare inteligenta, poate a încercat ea sa vadă dacă are talent la scris, la a scrie un roman. ?
Esti draguta tu, cred ca si ea si-ar fi dorit sa fie fictiune.
Pai daca nu e fictiune, este greu pentru majoritatea dintre noi sa ne dam seama ce anume doreste doamna sa transmita. Adica da, sunt absolut convinsa ca exista astfel de barbati, cu astfel de explicatii, dar ea s-a prins demult si totusi sta si asteapta noi aventuri. Intr-o situatie similara, o prietena (casatorita de curand cu barbatul cu care a fost impreuna timp de 15 ani), a gasit un fir de par blond in hainele cu care el fusese in deplasare. A facut putine investigatii pe cont propriu, i-a dat cumva sansa sa marturiseasca singur, apoi a angajat un detectiv si dupa cateva luni i-a pus in fata dosarul cu probe si documentele de divort. In acest timp s-a comportat exemplar, a fost o sotie model exact ca inainte si nu i-a dat nimic de banuit, insa nu ar fi rezistat mai mult. Si sotul prietenei mele s-a comportat exemplar mereu, ea a avut incredere completa in el, a fost un mare soc. Insa autoarea articolului deja are toate indiciile si probele, dar mai sta si asculta explicatii. Asta ne face sa ni se para putin nerealist, pentru ca din modul in care scrie este evident o persoana inteligenta.
Faptul ca stii ce se intampla, ai dovezi clare, deci nu exista nici cel mai mic dubiu, persoana este inteligenta nu inseamna ca situatia este nerealista. Poate doamna in cauza nu vrea sa se arunce din start intr-un divort care i-ar diminua anumite avantaje. Fie ca sunt materiale, in societate saudoar dumnezeu stie de ce natura or fi ele.
Asta imi aduce aminte de un banc dragut .
” Un om de afaceri ii trimite un fax sotiei sale:
Draga mea sotie, o sa intelegi ca acum cand tu ai 54 de ani, eu am anumite nevoi pe care tu nu mi le mai poti satisface.
Sunt foarte fericit alaturi de tine, te consider o sotie minunata si, sincer, sper ca nu te vei simti ranita sau jignita cand vei afla ca in momentul in care tu primesti acest fax, eu fac sex in hotelul Camino Real cu Nicole, secretara mea, care are 18 ani. Totusi, voi ajunge acasa inainte de miezul noptii.”
Cand se intoarce tipul acasa, gaseste pe masa din sufragerie un biletel in care scria:
„Dragul meu sot, am primit faxul tau si nu pot decat sa-ti multumesc ca m-ai anuntat. Profit de aceasta ocazie sa iti reamintesc ca si tu ai tot 54 de ani. In acelasi timp, te anunt ca atunci cand vei citi acest mesaj, eu voi fi in mijlocul unei partide de sex la Grand Hotel cu John, profesorul meu de tenis, care la fel ca si secretara ta, are tot 18 ani.
Si cum, pe langa faptul ca esti un om de afaceri de succes esti si licentiat in matematica, vei intelege cu usurinta ca ne aflam in aceleasi imprejurari, dar cu o mica diferenta: 18 intra de mai multe ori in 54 decat 54 in 18. Deci nu ma astepta in aceasta seara, ma voi intoarce maine. Te saruta sotia ta, care te intelege ”
sau
După 25 de ani de căsătorie, într-o zi mi-am privit soţia şi i-am spus:
– Iubito, acum 25 de ani stăteam cu chirie, aveam o maşină ieftină, dormeam pe o canapea şi ne uitam la un televizor cu ecran de 14 alb-negru, dar în fiecare noapte adormeam alături de o blondă sexy de 25 de ani. Acum, avem o casă mare, o maşină bună, un pat mare, un TV color cu plasmă, dar dorm cu o femeie de 50 de ani. Draga mea, cred că avem o problemă!
Soţia mea, fiind o femeie înţeleaptă, mi-a spus:
– Tu du-te şi caută-ţi o blondă sexy de 25 de ani, că eu mă voi ocupa ca tu să stai din nou cu chirie, să conduci o maşină ieftină şi să dormi pe o canapea…
Eu zic ca se poate sa iei decizia rationala, rece, de a ramane, in ciuda evidentei infidelitatii. Sunt multi factori in joc, nu toata lumea decide si face la fel.
Le zice bine doamna I, are talent și peniță, de apreciat că își păstrează calmul în orice situație :)))
Am avut în familie un bărbat similar, cu o viață complet paralelă de cea „oficială” din apartamentul comunist de bloc cu nevastă obosită și copii neascultători (care oricum nu aveau unde să se ducă). Cam ca în acest caz – avea tot timpul vorbele la el, uneori se ascundea mai bine iar alteori își aducea pe câte una chiar și în patul conjugal. Sigur, nu era vorba de relații de durată sau de copii din flori (bine, de asta nu poți fi niciodată prea sigur); cred că era vorba totuși doar de condimentarea unei vieți altfel extrem de anoste.
Cred că tot ce ii mai rămâne doamnei de facut, e să-și ridiculizeze soțul. Perspectiva e inversată, nu ea e proasta care îl crede, ci el e prostul care crede că ea îl crede. Naivul… „Eu sunt încornorata, dar tu ești naivul… sau nesimțitul?”
de ce trebuie sa fie totul in alb si negru?
de ce nu acceptam nuante de gri, depresii, nefericiri, incompatibilitatea dintre a fi si a parea, dintre cum sunt si cum mi-ar placea sa ma vada ceilalti? dintre cati ani am si cati vreau sa am…si cum putem visa ca e totul ca la 18 ani…cand nu mai e de multicel…
de ce in comentarii e totul fie ca mine (generic vorbind) fie deloc?
adica: – e clar ca o insala..ca tb sa se razbune..ca tb sa divorteze..ca ar tb sa se poarte ca o sotie impecabila, detector, ironie, doar negru , etc. :)) – pe bune???
intransigenta ma omoara.
cu ce competente si pe ce baza ne tot dam cu parerea despre casa, copiii, relatiile, tinuta, impresiile si cartile si obiceiurile alimentare si gusturile celorlati?
care nu ne sunt nici aproape nici departe, si despre care dc stim putine traim cu senzatia ca am aflat totul. O fi sau nu o poveste reala, o avea sau nu o umbra de ironie…poate..ce pare sigur e ca are in spate o poveste..o bucata de viata traita..niste copii..niste amintiri..o casa..si articolul nu pare genul totul sau nimic…pare genul ok..asa arata..dc pun pe hartie povestea arata si amuzant si foarte trist dar ma ajuta, poate, sa vad lucrurile mai limpede.
tuturor ne plac „personajele” dar e al dracu de greu sa fii unul! succes zic
citind textul si toate comentariile ramane doar sa intreb:unde e autoarea? nu vrea sa intervina sa ne lamureasca ce vrea de la noi de fapt? vrea concluzii, vrea sfaturi, vrea doar sa ne arate ca e suficient de puternica cat sa poata ironiza minciunile lui albe si credulitatea(asumata) a ei?
Foarte trist. Foarte funny scris, dar foarte trist, esenta.
*in esenta.
eu zic ca au ajuns in faza in care nu mai conteaza daca minte sau nu, increderea in el este praf si nu are sanse de refacere … bine, nici domnu’ nu vrea sa repare nimic, este las ca nu divorteaza, dupa divort poate umbla in orice pat doreste
Parca sunt dialogurile mele cu fostul meu iubit. În care eu eram aia nebuna, aia geloasa fata motiv, aia care inventa motive de cearta. Mai trist e ca eu l-am crezut o buna perioada de timp, timp în care stima mea de sine și încrederea în mine au ajuns undeva aproape de 0.
Am reușit sa ies din relația aceea toxica. Sper sa reușească și ea, și cu ore de terapie pentru ea și pentru copii, sa fie bine.
Autoarea postarii sa va transmit asta:
Inteleg ca unii cititori se intreaba ce urmaresc, de fapt, cu textul asta. raspunsul e ca daca as fi un om care stie ce vrea, n-as fi in situatia descrisa. asa ca ii rog sa ma inteleaga ca nu stiu ce raspuns sa le dau. joke aside, asa cum unii ajuns sa minta pana-n panzele albe, altii ajung sa creada pana in panzele albe. eu sunt in faza pomenita de o comentatoare, cea in care ma pufneste rasul de la atatea minciuni penibile. citesc toate reactiile si fiecare inseamna ceva. va doresc tuturor vieti linisite.
Scriu si eu sa ma aflu in treaba, ca oricum nu am inteles nimic. So, adevarul este ca sotul tau te inseala. Pam pam, poate nu te asteptai. Oh, well. E cam naspa sa stai cu cineva care te inseala, ai putea lua in considerare divortul.
Ce vrea sa spuna poetul?
This is the question.
Dar vad ca te macina… 🙂
Ai mai sus raspunsul autoarei la aceasta dilema.
Am citit comm autoarei fix acum.
Sorry, dar cum te poate pufni rasul cand e vb de viata ta? De ce prezinti lucrurile ca si cum nu conteaza?! It s your life!
Ia decizia care te ajuta sa dormi linistita noaptea.
@Printesa: iti fac si eu trafic.
Pe mine ma intriga de ce nu mai face sex cu sotia, ca ea pare ca ar vrea din ce scrie, barbatii nu refuza sexul, mai ales ca oricat s-ar fi ingrasat, ea nu e mai grasa ca el, ca ii vine geaca lui de piele, cum sa refuzi sex la botul calului, la tine acasa…..
Serios? Nici nu stiu unde sa incep… sunt multe motive pentru care un barbat refuza/ nu are chef si sa crezi altfel mi se pare o generalizare similara cu “ femeile umbla dupa bani” …
Si cum adica, daca el n-ar fi gras ai intelege cum nu o gaseste pe ea atragatoare dar daca amandoi sunt grasi (si ea mai putin ca el) atractia e garantata?
Oricum autoarea nu spune ca ea initiaza si el refuza ( ar fi si de mirare in circumstantele descrise) ci doar ca nu au mai facut sex de mult…
Faptul ca ii vine geaca lui de piele nu inseamna ca arata amândoi la fel. La fel de bine pot avea fiecare 76 kg dar el sa aibă 1.85 ceea ce arata super bine si ea sa aiba 1.52 ceea ce ar insemna ca e destul de plinuta. Am dat aceste date pentru ca atat avem noi ( eu si sotul meu ) si imi vine geaca lui.
Si da, eu sunt mica si grasa iar el inalt si arata bine.
Cat despre cum sa refuzi sex acasa la tine, pai tocmai ca acasa stie ca poate avea oricând doreste nu mai este atat de atragator pentru el.
A scris Geo foarte bine mai sus, trebuie sa iei decizia care te va face sa iti vezi linistita de viata mai departe, ai numeroase optiuni dar in toate va trebui sa tii cont de faptul ca aveti copii impreuna. Sincer pari o femeie foarte inteligenta si in acelasi timp detasata de situatie. Voi nu mai sunteti un cuplu in adevaratul sens al cuvantului daca el te respinge de foarte mult timp. Va trebui sa gasesti varianta cea mai buna pentru restul vietii tale. Modul in care alege sa incerce sa te minta este foarte urat, adica explicatiile sunt penibile, parca nici nu ii mai pasa daca il crezi sau nu, adica „povestile” sunt puerile si clar, dupa atatia ani impreuna, stie ca are alaturi o femeie inteligenta.
Ai cerut parerea celor care citesc, aceasta este a mea.
Frumos spus Iulia, si constructiv; mi-as dori parerea unei persoane ca tine daca as avea nevoie de un sfat vreodata. Povestea mi-aduce aminte de suma unor barbati din viata mea dinainte de casatorie, sunt multi care incearca sa-ti insulte inteligenta.
Asta nu e doar un barbat care inseala, ci unu care minte cu o lejeritate/firesc cum nu am vazut de multi ani.
Not my time, of course 🙂
Cum nu ai vazut de multi ani, e suficient sa deschizi putin televizorul sa ii asculti pe conducatorii nostri prea-iubiti 🙂
(Sorry, complet off topic, dar nu m-am putut abtine, prea mi-a adus aminte articolul de senzatia de disbelief cand il auzeam pe Ponta cum minte cu seninatate despre atitea chestii … senzatie care se mentine vie inca de-atunci de cate ori mai dau peste stiri din greseala)
Nu am tv de multi ani, stirile le citesc pe timesnewroman sau bbc.
Dar in real life am vazut mintzind asa pe noul sot al mamei… ca i-au furat tot salariul unii care sigur l-au urmarit sau ca i-a dus banii mamei lui ca avea nevoie, ca nu are chilotii ca l-a apucat diareea pe drum cand venea de la crasma, ca pe fatza a fost nu zgariat ci cazut peste linia ferata cand a trecut, ca a fost la mama lui (4km i-a facut in 12 ore, a venit cu melcul??? :D) , ca el spune adevarul si nevasta nu vede bine ca rujul de pe guler nu e ruj ci sange de la barbierit etc, de ajunsesem sa cred ca maica mea e proasta si fraieribila, dar de fapt …..
Cel mai tare e ca am uitat toate rahaturile astea dar uite ca mai exista si alte femei care trec prin acelasi lucru.
Nu cred ca am lasat in viata mea un comentariu la o postare a ta desi te urmaresc de multi, multi ani. Dar nu ma pot abtine, imi fierbe sangele :))))) acum 6 luni am aflat ca sunt inselata de logodnicul meu in timp ce acesta era intr o calatorie peste mari si tari. La intoarcere l am asteptat cu un slideshow cu dovezi :)) se vede ca lucrez in marketing. Concluzia? Esti nebuna ca iti imaginezi urmata de esti psihopata ca m ai controlata urmata de iarta ma, nu mai fac, urmata de plansete. Iar eu am simtit o usurare si o satisfactie incredibila! Fetelor, nu va zic sa fiti paranoice dar de cele mai multe ori al 6lea simt asta al nostru e pe bune 🙂
Apreciez mult ironia autoarei dar sper ca are bagajul facut si ca l a lasat pe nesimtit deja.
De ce sa-l lase ea, cand la fel de bine poate sa-i faca lui bagajul ?
Pentru ca, daca as fi inselata, nici eu n-as mai vrea sa stau in casa unde am locuit cu nesimtitul :))))
In primul rand, o locuinta noua te ajuta sa te adaptezi mai usor la noua viata, nu te apuca nostalgiile si depresiile, te refaci mai usor. Pentru el e naspa, ca ramane casa goala si abia atunci o sa isi dea seama in ce situatie a ajuns.
Deci, da, inselatul tre’ sa plece, ca e mai bine :))).
Când ai un copil e mai greu sa-l scoti din mediul lui, din zona unde s-a adaptat, unde are prieteni, unde ai o scoala, o gradinita sau alte surse aproape. Si poate o chirie rezonabila.
Ete spanac, fix acum o sa-si dea seama el când o fi casa goala. Când un om nu arata dram de empatie crezi ca ii pasa ca femeia aia a plecat? Va umple spatiul gol cat ai zice pește, nu asta ar fi problema lui.
De ce sa stau eu ca femeie, sa car mobila, lucruri, copiii, sa ma zbat pentru o alta locuinta cu avantaje similare ?
Eu trec cu mai multa usurinta peste nostalgii decat peste neajunsurile de mai sus. Sunt pro sa plece el 🙂
Of. Va meritati unul pe altul, zau asa. Cand se termina se termina, si cu copii si fara. N-o s-o mai duceti mult asa, nu merita. Mai bine divortati acum, ca va pierdeti ani din viata.
Îmi place cum scrie, e femeie deșteaptă, știe ea ce are de făcut.
Si eu o comentez foarte rar pe Printesa, desi citesc cu consecventa blogul. Ii doresc multa putere autoarei si incredere in ea, in „al saselea simt” cum s-a spus mai sus, si in hotararea pe care o va lua, oricare ar fi ea. Cred ca se simte intr-o realitate paralela in timpul certurilor cu sotul si a avut nevoia sa impartaseasca cu cineva prin ce trece. Poate te ajuta asta: Nu, nu esti nebuna, nici isterica, nici paranoida, starea de fapt e evidenta, ia-o incet la rece si vei gasi drumul cel mai bun pentru tine si copiii tai. Nu esti singura!
Ai nevoie sa ai dovezi clare, pentru tine, astfel incat de fiecare data cand mai ai indoieli sa te poti intoarce la ele si sa fii linistita ca ai luat decizia corecta. Trebuie sa nu mai ai nicio urma de indoiala ca e asa.
Cere-i sa isi activeze google location sharing pe telefon, sa poti vedea tot timpul unde sa afla :)). Daca nu are nimic de ascuns, ar trebui sa accepte.
Daca isi activeaza el google sharing pe telefon cum poti sa vezi tu unde este el? Cum te conectezi cu el?
Intreb pentru o prietena 🙂
Multumesc anticipat
pai iti apare pe telefon unde este persoana respectiva
Deschizi google maps si il vezi pe harta in timp (aproape) real. E o functionalitate a google maps asta. Pentru asta e nevoie sa fie activat acest serviciu si sa adaugi persoanele care iti pot vedea locatia.
Poate sa isi activeze si ea astfel incat sa fie reciproc.
Noi in familie ne vedem toti intre noi pe harta.
Cu ce o ajuta? Cum a mintit-o atata poate spune, la fel de nonsalant, ca a fost la un var/fost coleg de liceu etc.
Fie are nevoie de dovezi clare fie ia o decizie fara dovezi. Insa sansele ca el sa nu o insele sunt fix zero.
Eu nu as accepta, si nu am nimic de ascuns.
Pe bune, sa fiu urmarita pe harta??
Cu Google location sharing sau alte servicii similare vezi unde se află în timp ”aproape” real doar telefonul, nu posesorul :).
No, nu cred ca m-ar deranja faptul ca se plimba prin patul altora. Sex cu pastile sa faca cat o vrea!
Dar faptul ca ma minte ar fi capacul capacurilor. Daca ma minte cu chestia asta, sigur ma minte la fel de lejer si cu altele. Gen activitatile copiilor. Plus ca ce ar invata copiii mei din relatia asta „eu te mint si e evident – tu accepti si induri”?!
Repet, sa faca sex cu cine si cum doreste, dar sa nu ma minta. Si sa fie prezent pentru familie.
Iar daca e destul de nataflet sa creada ca sex=love poate sa si plece. 😀
Cam aşa gândesc şi eu. Problema mea e că, dacă aş şti ca face prin părți, cel mai probabil m-aş gândi serios dacă mai poate face şi acasă. Adică na…aş înțelege nişte scăpări cu nişte…aproape nevinovate…dar dacă aş considera că aia cu care s-a scăpat cam dă cu prețioasele-i în popor…
Eu chiar mai voiam sa citesc toate minciunile 🙂
PS: Multe comentatoare chiar nu s-au prins deloc de maniera ironica/sarcastica/persiflanta. Gizas!
crezi tu ca nu s-au prins? eu cred m-am prins, dar stilul literar mi s-a parut nerelevant in comparatie cu tristetea, furia, confuzia care rasuna din poveste. nu exista nicio maniera trimfatoare de a vorbi despre faptul ca esti desconsiderata pana la ultimul detaliu de partnerul de viata. eu una recunosc ca nu imi iubesc barbatul in asemenea masura incat sa-mi irosesc timpul pe o scriere asemanatoare daca l-as prinde cu matza in sac.
„Iubito, tu crezi ce vezi sau ce spun eu?”
Îmi pare rău că treci prin asta, am fost şi eu mințită.Procesez orice adevăr dar urăsc minciuna. Ai făcut ceva, asumă-ți dar nu mă minți, nu-i făcută, neştiută.
Îți doresc să trăieşti împăcată cu orice hotărâre pe care o vei lua în privința relației voastre.
Nu zice/ scrie/ pomenește nicăieri că, la rândul ei, ea nu-și ”înșeală” soțul. Poate și autoarea are pe altcineva, deci ambii au vieți paralele și din acest motiv se complac în situație. Eu am văzut astfel de cazuri în viața reală, 20 de ani ambii au avut pe altcineva și după ce copiii au plecat la casele lor, au divorțat.
Oamenii se comportau absolut civilizat, vorbeau frumos unul cu altul, apăreau la evenimente împreună deși tot orașul știa ce se întâmplă. Uneori viața bate filmul.
Ceea ce face sotul este logic. Nu isi paraseste actuala relatie, pana nu isi gaseste ceva mai bun. Doar nu te duci sa iti cumperi pantofi noi…descult :))
Trecand peste ironiile fine, in loc sa isi piarda timpul cercetandu-si sotul, ca deja s-a lamurit, ar face bine sa isi gaseasca un alt suflet, care o pretuiasca
Eu iti scriu din postura de fosta amanta de barbat casatorit. Exact asa ii spunea la telefon el sotiei lui, eu fiind langa el. Ba ca a fost la spital, ba ca avea multa treaba, ba ca e in delegatie, ba ca a baut cu xulica, ba ca e acasa cand ea era la munca dar el era la km distanta…si mie imi spunea exact la fel ca doar nu era prost sa ii ajunga o amanta si o nevasta. Relatia a durat ani iar eu i-am fost fidela (imagine that!).Umbla pe unde dorea si imi turna minciuni pe care le uita. Il intrebam: Breee, da nu zisesi ca ai muncit? Cum erai in Vama cu Ghergina? //Eu?! In Vama? Nunu. Acasa am fost. //Pai iote poza cu tine si Gherghina de acum 3 zile.// Nunu. Aia e de 10 ani. //Pai iote ai pe tine tricoul pe care ti l-am dat io acum 5 zile.// Nunu. Ti se pare. Esti nebuna. Vrei sa ne despartim? De ce ma acuzi? Tu sigur nu ma iubesti. Eu risc atata pt tine// (wtf mi se pare psihedelic ce scriu, dar asa a fost). Ce toanta ce eram! Dar dragostea mea nu avea limite imi faceam mustrari de constiinta ca iote, iar n-am inteles io bine si el saracu. Fara sa imi dau seama, ajunsesem si eu in acelasi loc unde ajunsese si sotia cu relatia si permiteam ce permitea si ea din teama de a nu-l pierde, de a fi singura (?! da…nu imi explic nici acum ce aveam in cap), ma gandeam ca o sa isi dea seama cat il iubesc si nu o sa ma mai minta. Acolo banuiesc ca esti si tu. Intr-o buna zi mi-a venit mintea la cap. Dupa ani de prostie am plecat. dupa ceva vreme, m-am facut om serios, mi-am luat si eu un sot frumos si imi vad de treaba mea (sper sa nu ma ia karma la bani marunti ca nu prea o sa-mi placa sa fiu nevasta inselata). La nivel de ce „faci aia primesti”: anii aia, petrecuti cu un mincinos si intr-o relatie de rahat (era si o leaca abuziv+manipulator+ m-a facut de cap ca ajunsesem sa nu imi mai dau seama ce e real si ce nu) nu mi-i da nimeni inapoi ca sa ii traiesc frumos si linistit. Ar fi meritat sa-i sun toate iubitele ce el avea in paralel+nevasta si sa-l chem la o intalnire cu noi toate sa-i explicam cate ceva despre viata asta, dar n-am facut-o. Asa ca inca un regret pe lista mea. Ca sa nu zic numai de rau, am invatat si lucruri: 1. Nu ma mai las mintita/pacalita/abuzata emotional. 2. Patesti chestii rele si faci rau atunci cand nu ai si nu impui limite sanatoase. Asa ca am mers la psiholog si am mai invatat una alta iar acum sunt o femeie cumsecade. 3. Exista viata dupa despartirea de marea dragostea a vietii. Ce-i ciudat e ca in timp gasesti alta dragoste a vietii :)) mai buna si mai frumoasa si mai mare. Asta a fost experienta mea in materie de mincinosul patologic. Iti doresc sa ai „creieri in cap” si sa iei o decizie cu care sa fii impacata si care sa iti aduca fericirea pe viitor. Numai bine.
cu fostul iubit am avut aceleai dialoguri….toate minciunile pe care le spunea in apararea lui le credea ca fiind reale….. iar pe mine ma acuza ca sunt nebuna, geloasa fata motiv, aia care cand venea acasa ii punea intrebari incomode….. In timp stima mea de sine și încrederea în mine au ajuns sub zero…nu ma mai vedeam in nici-un fel….vazand ca el nu recunoaste nimic in fata evidentelor am pus detectivi…in 3 zile i-au descoperit un alt tel in masina cu care vorbea de 6 luni ore in sir pe zi, iar eu cand il sunam spunea ca-i ocupat…cand a venit acasa i-am cerut masina sa merg la magazin, am cautat in torpedou unde-mi spusese detectivii si am gasit telefonul, l-am luat si cand am ajuns acasa i-am cerut sa mi-l dea….a negat ca exista, pana in momentul in care am spus ca-i la mine…..am mai ramas cateva luni, din motive familiale, verificat fiind in continuare, prinzandu-l de fiecare data,…dupa intr – o dimineata l-am sunat ca-i duc bagajele acasa, si asta am facut….l-am blocat pe rtel faceboob whathapp peste tot….din acel moment am fost foart feriita si eliberata….mi-a trebuit o luna in care m-am culcat foarte devreme, am mers la biserica…am eliberat toxicul si mizeria din casa mea…dupa am reinviat….acum, dupa 5 luni sunt atat de fericita si implinita, nu am o relatie, sunt eu cu mine foarte bine…. orice tragere de timp aduce boala in organism, neincredere si lipsa stimei de sine.
Doamna stie foarte bine ce face sotul, este o femeie inteligenta si foloseste un sarcam dureros in povestire, dar din motive personale inca tolereaza…. pana la un punct si cand vine momentul sunt convinsa va lua decizia cea mai buna ptr ea si copii….
Citind articolul, imi dau seama ca pot adauga inca doua subpuncte. Si eu am fost suspectat de sotie ca as insela-o. Pe fondul lipsei de comunicare (ea nu a intrebat, eu nu am dat explcatii), trebuie sa recunosc ca avea dreptate sa se indoiasca:
1. La un moment dat faceam dus in fiecare dimineata inainte de a pleca la serviciu, chiar daca era iarna.
Explicatie: Aveam hipertensiune, dar inca nu stiam, avea sa sa fie constatata de medic dupa circa un an. Eram supraponderal (circa 104 kg la 172 cm inaltime). Lucram la birou, la etajul 3 al unei cladiri (camerele erau inalte, cred ca aveau 3 m inaltime). Cand urcam dimineata scarile, ajungeam la birou transpirat. Pentru ca transpiratia sa nu se imputa pe mine in cele 8 ore de serviciu imi era absolut necesar un dus dimineata. Ulterior, dupa depistarea de catre medic a afectiunii si prescrierea de tratament, dupa ce am slabit putin (7 kg in primele doua luni), transpiratia abundenta la cel mai mic efort a disparut.
2. La un moment dat sotia a remarcat ca lasam seara masina intr-o pozitie si dimineata o gasea in alta pozitie.
Explicatie: Sunt fumator si uneori ramaneam fara tigari. Nu intotdeauna aveam numerar in buzunar, si nici nu aveam un bancomat in apropiere. Daca nu puteam merge la chioscul non-stop din apropiere, urcam in masina pana la prima benzinarie, unde puteam cumpara tigari folosind cardul pentru plata. Asta se intampla pe la 5 dimineata, desi eu ma trezesc de obicei la 6 si imi beau cafeaua. Asta de intampla daca seara beam un pahar (la bautura fumez mai mult).
Asta se intampla prin 2008. (Masina o luasem in 2007, deci mai inainte nu aveam cum sa merg cu masina dupa tigari.) Tot in 2008 am fost promovat la serviciu si functia de conducere a insemnat mai multe telefoane primite, probabil si o schimbare de atitudine in comportamentul de zi cu zi, mai multe zile plecate la serviciu la costum si cravata, o majorare de leafa care mi-a adus si ea satisfactii.
Povestea nu avea sa se incheie aici. La acea vreme imi promitea razbunare si nu am inteles pentru ce. Dupa aceste episoade a devenit extrem de cicalitoare si nu am inteles pentru ce. Eu m-am retras, am evitat sa o supar. Sambata si duminica, daca trebuia sa stam acasa era un chin, nu ii tacea gura deloc, nu ma scotea din reprosuri. Uneori plecam la cumparaturi, alteori plecam la pescuit, alteori plecam in vizita la priteni/rude (mai primeam si noi vizite) si scapam.
Nu stiu cata vreme m-a urmarit, nu stiu cat mi-a urmarit telefonul mobil, cert e ca la un moment dat reprosurile s-au domolit si atmosfera a devenit suportabila.
De altfel nici nu avea ce sa gaseasca, in cei 19 ani de casnicie de pana atunci, niciodata nu am intrat in relatii cu alte femei, nici macar un flirt.
In plus, eram sub tratament pentru hipertensiune, slabisem putin si nu mai faceam dusuri in fiecare dimineata, dupa un an nu am mai fost sef si am incetat sa mai primesc telefoane, am incetat sa mai merg la serviciu imbracat la costum.
Atmosfera intre noi era rece, dar nu cu mult mai rece decat a fost aproape toata viata noastra pe care am petrecut-o impreuna. Cat de rece ? O sa aflati imediat. Pentru ca viata curge uneori intr-un mod nici nu stiu cum sa-i spun, perfid sau ironic?
A trecut timpul, am ajuns in 2011 si s-a intamplat sa-mi reintalnesc pe facebook prietena din liceu. La acea vreme, dupa liceu, eu am plecat in armata, apoi la facultate la Iasi. In acest timp ea a plecat in alt oras, unde si-a gasit de lucru, si-a gasit si un prieten. Numai ca s-a intamplat sa ne revedem la vreo 3 sau 4 ani de la terminarea liceului. Am fost si eu la ea, a venit si ea la Iasi. Eram in anul doi de facultate si ea mi-a dat de ales, ar fi ramas la mine, insa eu eram decis sa nu ma insor pana la terminarea facultatii.
Mi-a facut placere reintalnirea, discutam pe facebook, am vorbit si la telefon si cam atat. Insa cand mi-a spus ca m-a iubit am avut un soc. Mie sotia nu imi spusese asa ceva nici macar in vremurile noastre bune. Am hatarat sa schimb ceva si m-am intors spre sotia mea. Flori, cafeaua la pat in fiecare dimineata, un sarut de buna dimineata, complimente etc.
Totusi lucrurile nu aveau sa se opreasca aici si nici nu imi place sa fac supozitii „ce s-ar fi intamplat daca…”.
Aveam doi copii si doua calculatoare in casa. Cand copiii nu erau acasa intram si noi pe calculatorul liber. Eu eram foarte atent la ce ramane dupa ce ies de pe facebook, stergeam conversatiile de pe facebook asa cum stergeam si lista apelurilor din telefonul mobil. Dar cateodata, la calculator fiind, daca intra cineva in camera ma grabeam sa inchid pagina (daca acesta nu era de dorit sa fie vazuta de altcineva). Acelasi lucru l-am vazut si la sotia mea. Am vazut-o la un moment dat razpunzand la telefon: „Da Teodora …” si s-a departat de mine.
OK, am luat desfasuratorul convorbirilor telefonice (eram titular de contract), stiam parola de la contul ei de email (adresa fusese creata de fiica nostra si ii pusese o parola usor amuzanta), din email am putut sa intru si in contul ei de socializare. La vremea aceea, convorbirile pe messenger ramaneau stocate pe hardisk si erau atat de multe incat am avut ce studia vreme de vreo luna.
Asa am aflat ca ma inselase cu un barbat cu care pastra inca legatura, stiam ca o prietena a ei fusese in spital si in urma cu ceva mai mult de un an ea am mers doua nopti sa o vegheze in spital, insa mesajele aratau altceva.
In 2012 am depus in instanta cererea de divort, in 2013 s-a pronuntat divortul.
Cam asa s-a incheiat o casnicie, dupa aproape 24 de ani.
John, ai o poveste trista dar foarte realista din pacate. In viata de zi cu zi, deseori ne pierdem legatura ca si cuplu iar cel putin unul dintre noi se rataceste pe un drum cu posibile consecinte viitoare.
Daca acolo unde dragostea si afectiunea inca exista intre noi, trebui ca macar unul sa fie mai puternic pentru a re aprinde scanateia si intari legatura, sau, avem nevoie de ajutor din afara cuplului (Dumnezeu si un psiholog, prietene, prieteni, familie,etc) .
Eu am trait asa ceva acum cativa ani cand sotul s-a pierdut pe un drum insa inca ma iubea si am putut gasi o solutie. Un dispozitiv, o centura de castitate pentru el, sfat primit de la prietena mea si cu care el mai mult sau mai putin asumat, a fost de acord intr-un final. Astazi suntem bine si avem grija de noi si copii nostri 🙂 Nu a fost un drum usor nici pentru el si nici pentru mine, nici la inceput si nici acum insa am reusit sa ne pastram relatia si sa regasim si intarim legaturile intre noi. El a devenit un sot mai bun, mai ascultator si afectuos. Si eu sper sa fi devenit in ochii lui o sotie mai buna si mai iubitoare.
Te imbratisez cu drag si mult bine in relatiile viitoare !