ARTICOL SCRIS DE ALEXANDRA DAVIS DE LA SALVAȚI COPIII
„La început, după ce am aflat că sunt însărcinată, am pornit să număr săptămânile, ca orice gravidă. Apoi, am aflat că sunt mari șanse să nasc prematur și atunci am început să număr zilele. Fiecare zi în plus pe care bebe o petrecea în burtica mea însemna că avea șanse mai mari să fie bine. Nu știam absolut nimic despre prematuritate și nu am crezut niciodată că asta mi se poate întâmpla mie. Ei bine, la 27 de săptămâni am născut și de atunci am început să număr grame. Numărătoarea a pornit de la 850 de grame, iar fiecare gram în plus însemna o luptă câștigată. Când l-am văzut prima dată am bufnit în plâns și repetam fără oprire că nu mai văzusem ceva atât de mic, dar totodată atât de frumos. Victor, bebelușul meu, este norocos, căci maternitatea în care a venit pe lume a avut echipamentele medicale necesare pentru a-l salva. Dar dacă aș fi născut într-o maternitate care nu avea incubator? Ce ar mai fi rămas de numărat atunci?”
Mihaela este mămica unui copil născut prematur la o maternitate din București, una dintre cele 78 de maternități dotate de Salvați Copiii cu aparatură medicală. Victor este unul dintre cei 34.000 de nou-născuți care au supraviețuit datorită celor 393 de echipamente medicale pe care Salvați Copiii le-a donat pănă acum.
Fiecare minut pierdut se poate transforma într-o tragedie
Pentru un copil născut prematur viața începe cu o luptă, o luptă pe care este determinat să o câștige, căci, oricât de fragil vine pe lume, nou-născutul prematur are o forță miraculoasă de a se recupera și de a învinge orice obstacol cu ajutorul medicilor. Medicii însă nu pot face minuni cu mâinile goale. Este vital ca orice maternitate să aibă la dispoziție aparatură medicală esențială actului medical.
În România, contează unde te naști, ca să poți trăi
În România există un decalaj considerabil între maternitățile pregătite să intervină medical și cele lipsite de aparatură necesară, iar acest decalaj se măsoară în vieți salvate: copiii născuți prematur într-o maternitate care nu are aparatură medicală adecvată mor, dar ei ar trăi dacă s-ar naște într-o maternitate unde medicii să aibă la dispoziție incubatoare și alte echipamente medicale necesare. Este un adevăr brutal, dar el ne arată că în țara noastră nașterea rămâne discriminatorie, atât timp cât un copil prematur care nu are șansa de a se naște într-o maternitate dotată cu aparatură medicală adecvată nu va supraviețui.
Deși mortalitatea perinatală ajunge la 90% dacă un prematur precoce nu se naşte în spitalul adecvat echipat, în prezent, în România există doar 23 de unități de nivel III de terapie intensivă nou-născuți, dintre care 9 în București. Mai mult, există doar jumătate din numărul de paturi necesare pentru spitalizarea prematurilor. La un necesar de 30 paturi la un million de locuitori, România are doar aproximativ 300 de locuri în terapia intensivă neonatală.
Stă și în puterea noastră să modelăm lumea în care trăim, să facem bine, să dăruim speranță
Salvați Copiii România face eforturi susținute pentru a reduce rata mortalității infantile, care plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană. Investiția pe care o face în maternități de câțiva ani deja este cea mai directă investiție în viața copiilor născuți înainte de termen. Statisticile arată că rata mortalității infantile scade acolo unde există aparatură medicală fără de care actul medical nu se poate desfășura.
Poate mai mult decât alte programe ale Salvați Copiii din cei 28 de ani de activitate în România, acest program de dotare a maternităților a arătat o lecție importantă: responsabilitatea socială este un bun de preț al societății. Căci cele peste trei milioane de euro investite până acum în dotarea maternităților au fost strânse de la oameni ca noi toți, care au ales să redirecționeze an de an 2% din impozitul pe venit sau să doneze online ori prin sms, oameni cărora li s-au alăturat companiile care au înțeles importanța implicării pentru ca toți nou-născuții să aibă șansa de a crește mari.
Cum puteţi redirecţiona 2% din impozitul pe venit către Salvaţi Copiii?
Procedura este simplă şi nu vă costă nimic! Au mai rămas doar câteva zile în care vă puteți implica și voi, redirecționând 2% din impozitul pe venitul obținut în 2017. Pentru a face asta trebuie să descărcați formularul de la www.salvaticopiii.ro/doilasuta, să îl completați cu datele voastre personale și să îl depuneți la ANAF. Aveți mai multe variante: fie mergeți personal și depuneți la administrația financiară de care aparțineti, fie trimiteți formularul prin poștă cu confirmare de primire către ANAF, fie le dați un semn celor de la Salvați Copiii România și găsiți împreună o soluție.
La compania la care lucrez am reusit sa conving managementul de cativa ani sa donam cei 20% din impozitul pe profit, sumele sunt mari, prin urmare alegem cu grija unde se duc banii si cator entitati.
De la bun inceput seful meu a zis ca niciodata nu vom da la Salvatii Copiii, sa nu vin cu acea propunere pentru ca o va respinge din start. De ce? Expat fiind, lucrand cand era tanar si pe un alt continent, a zis ca cea mai mare si opulenta casa din zona de expati in care locuia in acei ani era cea a directorului general pe continentul respectiv de la…da, ati ghicit, Salvatii copiii! Nu era mereu acelasi director deci clar acea casa fie era inchiriata fie era achizitionata in acest scop. Problema este ca spune ca i s-a parut de foarte mult prost gust ca acea fundatie/ organizatie sa dea spre utilizare/ sau sa dea banii pentru inchirierea unui imobil mult prea mare pentru nevoile unei singure familii.
Oricum noi alegem mereu fundatii care isi publica pe site-uri sau care transmit donatorilor anual rapoarte de audit efectuate de catre firme mari de acest gen. Sau direct spitalelor in cauza (aici e iar de discutat avand in vedere toate scandalurile care au fost in ultimii ani prin Bucuresti)
Salutare, Ana!
Nu vom comenta asupra situației menționate de tine, deoarece comentariul tău prezintă părerea subiectivă a șefului tău, fără niciun element de detaliu care să ne permită un punct de vedere.
Vom spune doar că este îmbucurător faptul că o companie care realizează profit alege să direcționeze 20% pentru susținerea unei cauze. Felicitări!
Despre noi, Salvați Copiii România, îți putem spune că pe site-ul nostru sunt publice toate rapoartele anuale din 1992 până în prezent, rapoarte ce conțin situațiile noastre financiare. În fiecare an, aceste situații financiare sunt auditate de KPMG, iar opinia exprimată se găsește atât în raportul nostru anual, cât și în analiza financiară completă și în raportul auditorului independent.
De asemenea, dacă vei avea răgazul necesar, tot în raportul nostru anual vei vedea că an de an cheltuielile noastre administrative sunt păstrate în limita a 3% din totalul cheltuielilor.
Pentru a nu ne îndepărta foarte mult de subiectul acestui articol, menționăm că fiecare dotare de până acum a fost publică, am comunicat întotdeauna transparent toate detaliile (numele unității medicale, echipamentele donate, valoarea acestora) chiar în ziua în care am ajuns în fiecare din cele 78 de maternități dotate.
Mulțumiri!
Salvați Copiii România
Draga Ana Cristina,
Nu numai ca nu am nicio legatura cu Salvati Copiii, dar nici nu am donat vreodata la ei pentru ca pe mine ma intereseaza mai mult fundatiile care ajuta animalele.
Insa as vrea sa-ti atrag atentia ca ce ai scris tu aici este o rautate gratuita ambalata in istorioara personala, o parere a altcuiva (de care nu te dezici, deci nu pot decat sa presupun ca esti in asentimentul reapectivului) pe care mai bine o tineai pentru tine, caci face mai mult rau decat merita.
Oare inainte de a publica acest comentariu te-ai deranjat sa cauti sa vezi daca SC publica acele rapoarte, la fel ca fundatiile minunate de care vorbesti tu? Iti transmit mii de scuze daca ai facut-o si nu ai gasit nimic, inseamna ca raspunsul pe care ti l-au dat ei aici, pe blogul Ioanei, este o minciuna sfruntata.
In privinta conditiilor oferite directorilor SC… ce descrii tu acolo este o mentalitate comunista ?
SC este o organizatie uriasa, care gestioneaza fonduri uriase si conduc operatouni de o complexitate foarte mare, imi inchipui ca mai ceva ca o multinationala de nivel mediu. Sunt niste profesionisti acolo, de la Directorul de Marketing sau HR la COO, CFO, CEO… Crezi ca pentru gestionarea operatiunilor la acest nivel ajunge sa ai oameni insufletiti de lumina divina? Iti spun eu: NU. Ai nevoie de directori de TOP, care au niste pretentii financiare motivate si pe masura valorii pe care o aduc in organizatie. Ca sa atragi oamenii astia ai nevoie sa le oferi conditiile cu care sunt obisnuiti. (Ca sa nu mai spun ca situatia aia specifica poate avea si alte fatete… de exemplu, directorul respectiv poate avea destui bani incat sa dubleze suma oferita de companie pt chiria unei locuinte). Poftim insolenta, omul avea guaturi de lux!
Ma astept sa-mi raspunzi acum ca sunt joburi pe care le faci pt bani si joburi pe care le faci din pasiune. Clar, cele doua nu se pot combina, doamne fereste! A, si nu uita sa adaugi ca medicii si profesorii ar trebui sa mai taca din gura si sa nu mai ceara salarii mai mari, ca doar munca lor e be baza de implinire sufleteasca, un fel de voluntariat.
SC merita niste scuze din partea ta. Dupa ce o faci, o sa ti le prezint si eu pe ale mele daca ti-am parut prea dura…
Maria
Buna ziua Alexandra,
Te felicit pentru munca si determinarea ta de a imbunatati conditiile din maternitati pentru a asigura un start cat mai bun bebelusilor prematuri. Studiez si lucrez in domeniul perinatal de cativa ani si am norocul si onoarea sa fiu la curent cu ultimele studii si descoperiri legate de conditiile pe care ar trebui sa le asiguram prematurilor la nastere. As vrea sa-ti raspund pe scurt la intrebarea pe care o pui in articol: ce ai fi facut tu daca ai fi nascut intr-o maternitate fara incubator? Daca in acea maternitate ar fi fost doctori care sa fie informati si care sa urmeze recomandarile stiintifice, nu ar fi fost nevoie de incubator, pentru ca ar fi stiut ca mediul ambient propice pentru un prematur este corpul mamei. Nici un incubator nu a putut (atunci cand s-au facut studii specifice) sa egaleze beneficiile aduse de contactul permanent piele pe piele. Unul dintre medicii contemporani care si-a dedicat viata acestei teme este Nils Bergman, cu siguranta ai auzit de el. Adevaratul beneficiu pentru un prematur nu este incubatorul, ci disponibilitatea medicilor de a facilita contactul skin-to-skin – binenteles ca atunci cand aceasta disponibilitate nu exista, incubatorul este salvator. Dar poate asociatia Salvati Copiii, daca este la curent cu informatiile oferite de stiinta, si-ar putea folosi resursele financiare si umane in mod diferit si poate mai productiv, pentru a informa personalul medical din Romania, pentru a aduce acesti medici renumiti si a face conferinte pe tema asta si pentru a capacita medicii si moasele din spitale. Eu am participat la una dintre conferintele lui Nils Bergman in care s-a vorbit exact pe aceasta tema a prematuritatii si care sunt mijloacele cele mai sanatoase si fiziologice pentru a salva viata prematurilor si a le asigura o dezvoltare normala. Am inregistrarea video a acestei conferinte de cateva ore, care contine cele mai noi studii, dovezi, imagini, statistici. Iti pun la dispozitie toate materialele mele, in cazul in care esti interesata.
O zi buna,
Andra
Hai sa nu o luam razna pe calea new-age, un bebelus prematur cu plamanii incomplet dezvoltati nu poate respira eficient si nu poate suge. Poate e adevarat ca skin-on-skin poate regla temperatura corpului, dar articolul nu se refera specific doar la incubatoare, ci la TEHNICA medicala, vitala pentru a oxigena si hrani un prematur.
Ooooo doamne cât suntem de rai, ce ușor aruncam cate o poveste D-asta de tine la noi la romani in loc sa cercetam, sa verificăm dacă este adevarata și apoi sa o dam pe gura mai departe! Aici era vorba de un act de caritate și nici măcar atât, ci neirosirea celor 2% și S-a degenerat in povestiri de pe alte meleaguri…
Și eu am donat cei 2% și fac și donație lunară prin sms Pt campanii de ajutorare care fac ceva Pt oamenii cu probleme de sănătate! Se pare ca mai întâi trebuie sa arătam solidaritate între noi și apoi sa așteptăm de la stat. Se pare ca e grea și prima varianta, ce sa mai zic de a doua! Romanul dacă nu e el lovit de soarta, de semenul lui nu îl mai interesează, cam așa sta treaba la noi, D-asta își permit și politicienii sa ne calce in picioare, Pt ca nu suntem solidari ?
Și încă ceva….cate cititoare scriu când este vreun concurs și cate au scris/comentat pe articolul acesta….exact ce va spuneam de solidaritate!!!
Explicația stă în nivelul foarte scăzut de trai din România, sa stiti.
Eu am avut nevoie de incubator…pt bebelusul meu inca nenascut care ar fi trebuie sa se nasca la 5 luni si jumatate din cauza ca se oprise din dezvoltare. Am ajuns la polizu de undeva din provincie ca acolo sa mi se spuna ca nu are sanse de supravietuire fiind extrem de mic bebelusul si ca nu au incubator liber si oricum ni aveau de gand sa ma ia sub observatie „pt ca un bebelus nascut mort strica imaginea spitalului”. Sunt convinsa ca nu e toata lumea la fel… Dar eu prin asta am trecut.
Sper ca orice angajat din Romania si orice firma privata din romania sa doneze maximum legal catre o cauza buna. Chiar daca e asta sau alta, sunt multe lucruri de rezolvat in romania si prin ong-uri si voluntariat se poate: construit toalete la scolile de la tara cu wc in fundul curtii, ghiozdane si incaltaminte pt copiii extrem de saraci, imbunatatiri ale conditiilor pt copiii f. bolnavi etc.
Daca ar face asta toti 4 milioane de romani angajati si platitori de impozit, tara ar inainta mai repede. Pt fiecare cititor, va rog verificati-va unde pleaca 2% din impozit – astazi si completati un formular.