Acum vreo două săptămâni eram cu copiii în parc. Sofia se dădea cu bicicleta, Ivan avea una dintre desele (pe atunci, acum, slavă Zeului Tantrumurilor, parcă s-au mai rărit) crize de furie, iar eu făceam tot posibilul să gestionez urletele fără să le adaug la buchetul de decibeli și pe ale mele.
Avusesem o zi plină și nu neapărat în sensul bun: descoperisem că-mi pierdusem definitiv cheile (temporar le pierd chiar des, din fericire le găsesc după 1-2-3 zile fie pe fundul vreunui rucsac, fie în teniși, fie în mașina de spălat rufe sau în cutia de bijuterii, copiii au un fin simț al umorului), plecasem de acasă fără portofel și trăisem o situație penibilă la supermarket, când, cu sacoșele pline la casă, am descoperit că nu aveam cu ce plăti nimic din ce tocmai îndesasem în ele.
Colac peste pupăză (ce vorbă ciudată mai e și asta, cum adică să pui colac peste pupăză, în fine), acum în parc Ivan striga din toți plămânii pe motiv că soneria lui de bicicletă nu mai făcea bibiii ci bibuuu și oricât am încercat eu s-o repar, nu m-am priceput.
Nimic nu știi să faci, nu ești o mamă bună, când vine tati, tati știe tot, viau la tati, ăhăăăăăă!
Eu, desigur, știam că nu e despre sonerie, ci despre faptul că e obosit, că nu-i place să doarmă la prânz la grădi și că în general ar prefera să stea cu mine, iar eu nu pot face asta, și pentru că la grădi se străduiește să respecte toate regulile, iar când ne întâlnim după-amiaza la patru, are și el nevoie să verse toate frustrările astea, iar eu trebuie să stau să primesc, că doar sunt mama.
Am încercat să-l consolez, să-i explic, să-i distrag atenția (eram disperată, deja lumea ne privea în felul acela ucigător), îmi rămăsese doar să-l iau pe sus și să pornim spre mașină. Speram să-l liniștesc cumva sau să am noroc de o criză mai scurtă (mai sunt și din astea, în secunda asta zici că e Germania când pierde campionatul mondial, plânge cu lacrimi cât oul de porumbel și se strofoacă tot, în secunda următoare vede o păpădie coaptă și pornește râzând spre ea, viață e frumoasă, wtf, ce or fuma copiii ăștia toată ziua, cred ca sunt creieri pisați de părinți), ca să mai rămânem în parc, Sofia zburda bucuroasă, eu aș mai fi avut nevoie de niște aer la cap după ziua încurcată.
Ei, și cum stăteam eu în genunchi în fața copilului meu extrem de supărat și de vocal, stoarsă de puteri și privind cu deznădejde ceasul (încă două ore până termină bărbatul munca, la naiba, în două ore murim toți prin implozie de timpan), ce văd în spatele băiețelului roșu de furie și de la atâta strigat?
O doamnă.
Care ce făcea ea?
Ne filma.
Imediat am văzut roșu, și nu era de la băiețel.
M-am ridicat indignată și… am privit-o fix. De atâta am mai avut putere.
Aș fi putut să-i spun respectuos să nu ne mai filmeze, căci aveam oricum un moment dificil și fără presiunea că suntem înregistrați în splendoarea unei dovezi clare de viață normală (cum de altfel mereu mi-a plăcut să cred că avem și povestim că avem). Aș fi putut să-i fac un semn respectuos să nu ne mai filmeze. Aș fi putut să scot telefonul și s-o filmez și eu, cred că ce făcea ea era mai rușinos decât ce făceam eu și fiul meu acolo.
Apoi m-am întristat foarte tare. Ce om, auzi, să ne filmeze în mijlocul unei crize de furie…
M-am aplecat asupra lui Ivan, care deja urla mai în șoaptă, probabil văzând că atenția mea se duce în altă parte. I-am spus că o să-l iau în brațe să plecăm, l-am ridicat și, cu privirea țintă la doamna aceasta care continua să ne filmeze, am pornit spre parcare, cu bicicleta în mâna cealaltă și rucsacul căzut spre cot.
În câțiva metri, băiețelul s-a înmuiat în brațele mele și și-a lipit fața umedă de gâtul meu. Se făcuse liniște, moaca lui nu mai era roșie. A mea în schimb ardea de rușine și de supărare.
Am rămas în parc până târziu în seara aceea, copiii s-au jucat, eu am încercat să respir. Nu mi-a ieșit.
Încă mă gândesc la doamna asta. Ce-o fi gândit ea că înfăptuiește filmându-ne? Ce-o fi făcut cu filmarea aia? Își dă play la ea din când în când?
În orice caz, dacă nu știți ce să faceți când vedeți o mamă în genunchi lângă un copil care plânge furios, puteți să treceți mai departe, puteți să le adresați o privire înțelegătoare, puteți întreba mama din priviri dacă are nevoie de ajutor. Să îi filmați însă sigur nu ajută. 🙁
Sursa foto: copil supărat cu mama lui via Shutterstock.com
Wtf, cum adica filma? Cumva nu cred ca se lasa fara o mare cearta si cred ca scapam si niste injuraturi daca eram fara sotie… ce animale de oameni :O
Of, imi pare rau. Sincer imi pare rau. Stiu ca si tie iti este greu. Stiu ca si tu esti om. Si ai dreptate, nu se face asa. Sunt multi oameni ciudati, aiurea in lume.
O Doamne! Cateodata ma intreb ce-o fi mai bine? Atitudinea specifica tarii noastre de a te baga in treburile altora (oriunde, oricand) fara sa ti se ceara sau nepasarea occidentala (sora cu indiferenta)?
Imi pare rau ca va contrazic dar eu aici in „Occident” nu am avut niciodată parte de nepăsare occidentală. Si copii de aici fac crize si plâng si se arunca pe jos. De fiecare data cei din jur zambeau cu înțelegere, imi spuneau că si eu trecut prin asta sau chiar încercau să distraga atenția celui mic si nervos.
La noi nu-ti zambeste nimeni, doar iti atrage atentia ca ai un copil ASA mare care sta in brate si plange…ca in vremurile de azi copiii ti se urca in cap, nu mai stiu de frica la fel ca inainte…
probabil te-a recunoscut si a vrut sa filmeze o scena care nu era tocmai lapte si miere ca sa o posteze pe vreun grup.
multi ciudati pe lumea asta.
La asta m-am gandit si eu. Ca te-a recunoscut si voia probabil sa-si faca niste trafic la ea pe blog, pe grup, etc.
In orice caz, josnica atitudine.
cel mai probabil
Si eu tot la asta m-am gandit. E dorinta aia secreta de a stii ca si George Clooney are gaze si ingerasii Victorias Secret se baloneaza, si copiii Printesei Urbane plang! Nevoia asta dubioasa de „sa moara si capra vecinului”. Urat ce s-a intamplat, Ioana. Trebuia sa scapi o injuratura, cu riscul s-o auda si Ivan. Cucoanei, daca te cunoaste si va citit ce scriem noi, ii transmit un sincer „vai de capul tau!”. Te imbratisez!
Mai …noi femeile suntem dracu gol! Serios! Noi intre noi ne.am strânge de gât! Suntem atât de telefon că unii e să plang. Îmi pare rau pentru ce ai pățit! Și îmi cer eu scuze in numele ei…faci atâta bine pentru lunea din jur…in special pentru femei și mame… Parca totuși ii doresc și o fată…pe are să o încă să iubească mult!
nu pot sa spun decat ca imi pare rau pt ce ai patit… si ca, ba baiatule, ce de nebuni 🙁
Unii pur si simplu nu gandesc ca nu e normal. Si pe fiu-meu il filma un nene cum impingea scaunul prin tot spatiul liber, la o terasă. Cand am realizat ca il filmeaza, m-am enervat, fireste, m-am dus la el si l-am rugat sa stearga filmarea il fața mea. Si-a cerut scuze si a fost foarte mirat, lui i se parea ceva amuzant si nu intelegea efectiv de ce ma supar!
Foarte bine ai facut. Dar daca pe nenea poate il inteleg sa scoata telefonul sa filmeze ceva amuzant, pe tanti care filma un moment delicat dintre mama si copil n-o inteleg.
Wow! si daca te-a recunoscut, asta nu ii da niciun drept sa te filmeze, pt orice motiv o fi avut.
Eu cred ca ma infuriam si mai tare si sper, tare sper ca i-s fi spus ceva. De obicei ma blochez la astfel de rautati si nu articulez nimic. este josnic ce a facut acea persoana.
Imi pare rau, Ioana, ca ai trecut prin asta. Inteleg ce a fost in sufletul tau atunci. Eu cred ca daca eram in locul tau ma duceam si ii smulgeam telefonul din mana si i-l tranteam de asfalt. Dar oare nu e ilegal sa filmezi oamenii fara acordul lor??!! Eu cred ca nu sunt decat 2 variante: ori femeia era o sadica dezaxata mental ori te cunoaste si e o femeie rea care te uraste pt succesul tau cu blogul si cartile si voia intentionat sa te prinda intr-un moment de slabiciune cand poate tipai la Ivan si apoi sa posteze ce stii pe unde, ca sa iti deterioreze imaginea. Multa rautate si prostie in tara asta…
Da oare putem cere sa se șteargă filmarea in cazul in care cineva ne filmează copiii in situații din astea, sau, ma rog, in parc, pe strada, la ștrand chiar. E spațiu public da’ ciudați sau rau intenționați sunt destui. Dar chiar nu stiu ce as face, posibil sa fac o scena pana sterge ce a filmat.
Femeia respectiva nu a filmat o mămica din parc și pe băiețelul ei furios, sa fim serioși. A filmat o vedeta, o persoana publica. Filmarea aia poate face bani, poate aduce anumite beneficii intr-un sens. Nu stiu, poate nu îți dai seama sau nu petreci prea mult timp gândindu-te la asta, dar familia voastră chiar este formată din persoane de interes public. Sunteți cunoscuți, recunoscuți, iubiți, urâți, venerați, înjurați, practic tot ceea ce vine odată cu celebritatea. Copiii intra in aceasta lume a persoanelor publice, viața lor nu este privată, chiar și fără poze puse de voi lumea știe bine cum arată (eu, care nu am astfel de curiozități și nu urmăresc in mod special sau obsesiv blogul, am văzut poze clare cu ei), nu mai zic ca toți cei interesați stiu cum se îmbracă, ce le place, ce nu le place, plus detalii “picante” legate de alăptat, făcut la olita, diverse sunete scoase de diverse părți ale corpului. . E un risc și cred ca asumarea lui este un curaj enorm. Poate voi nu realizați ce discuții aprinse iscati in case de la sute de km de voi, câți urmăresc dinamica cuplului vostru, câți va considera “responsabili” pentru anumite lucruri, câți sunt cu ochii pe copiii voștri. Sau poate știți asta. Totul se va răsfrânge asupra copiilor fiindcă așa e lumea asta făcută.
Total de acord cu tine.
Din pacate, din cauza asta se duce lumea de rapa. Nu doar in Romania, lumea nu are alta proecupare decat sa analizeze ce fac altii mai populari. Peste tot e asa, chestie alimentata de ziarele de scandal si de social media, mai nou.
Si ziceam ca se duce lumea de rapa, pentru ca da… in loc sa ne preocupe problemele reale (suntem in prag de razboi mondial pentru ca niste dezaxati au ajuns sa conduca lumea, in
India a crescut rata violurilor la copiii extrem de mult in ultimii ani, felul cum inca sunt tratae femeile in tarile arabe in 2018, incalzirea globala+ alte „nimicuri”), pe noi ne intereseaza sa comentam de X-uleasca ca isi permite sa aiba celulita dupa sarcina, ca e prea slaba, prea grasa, cu cine se cotaie, cu cine face copii, pe banii cui traieste. ce comportament au copiii si multe altele.
Genul asta de oameni, au adus la putere pe cei pe care ii vedem acum. Genul asta de oameni formeaza majoritatea populatiei. Conducerea lumii (inclusiv a Romaniei) si tot ce se intampla in lume, este oglinda societatii. Internetul ne ajuta sa vedem printre ce fel de oameni ne invartim.
Asadar, citind postarea, nu ma mira acest lucru. Nu ma mira rautatea acelui gest. Nu ma mira cand oamenii din jur cauta sa iti dea cu lopata in cap. Am inceput sa invat sa fiu doar pentru mine si cei cativa prieteni si membri de familie de care imi pasa. Si atat.
Cum nu ma mira cand vad oameni care filmeaza alti oameni/ animale, in situatii neajutorate, in loc sa dea o mana de ajutor.
La fel cum nu ma mira cand vad tampiti care scot telefoanele in sincron, ca la circ, ca sa filmeze o vedeta cand e pe strada. N-am inteles gestul… de ce filmezi? Sa… ce?
Acestor „fiinte” le doresc sa pateasca la fel. Sa fie in locul celui filmat, sa aiba nevoie de ajutor si sa primeasca doar niste camere in mufa, cu mentiunea „fii mai dramatic, ca trebuie sa iau like-uri”.
Pentru Ioana: Stai linistita, Karma nu doarme. Roata se intoarce la toata lumea, cu ce mana dai, cu aia primesti. Te asigur ca tanti o sa primeasca, sau deja primeste de la viata ceea ce merita.
Ioana este simplu. Dacă filmarea aceea apare pe undeva ai toate drepturile să iei măsuri legale . Și acum sincer cred că îi luam telefonul și il dădeam de pământ. O merita cu vârf și îndesat.
Alinav
Ioana era in spatiul public , te poate filma oricine. Telefonul insa e un obiect privat si personal, de care nu te poti atinge fără acordul proprietarului. Asa ca in situatia descrisă de tine tu ai fi fost singura care ai fi avut de suferit, pt ca respectiva care filma putea si avea tot dreptul sa cheme politia pt ca ai agresat-o și ai distrus un bun personal.
O fi fost spatiu public, dar din cate stiu e ilegal sa filmezi copii, mai ales ai altora. Cand duci de exemplu copilul la bazinul de inot, ti se cere acordul in scris penyru filmat sau pozat.
Sa filmezi in spatiul public o fi legal, nu sunt insa convinsa ca e legal sa „raspandesti” respectiva filmare. Adica eu zic ca se pot gasi chichite gen prejudiciu de imagine, daune morale sau mai stiu eu ce.
Cu tot respectul, o fi fost in spatiul public, dar ce se întâmpla era ceva ce o privea direct pe ea si pe copilul ei. Respectiva filmare nu este legală, ea nu si a dat acordul pentru a fi filmată. Nu preda o lecție in acel moment. Asa cum a fost recentul scandal cu filmulețul in care doua tinere se drogau…in spatiul public al unei plaje…. da? Asa ca, va rog, mai scutiți ma de acest drept de a filma pe cine ai tu chef cand cealalta persoană este intr un moment cand nu are chef!
Mi se pare groaznic! Cred ca e greu sa ai viata publica si sa-ti pastrezi si intimitatea in acelasi timp, cu toti dezaxatii…
Te-ai controlat bine! Primul meu instinct ar fi fost sa-i capacesc 2 peste telefon, dar sigur asta nu ar fi avut un final ok…
Persoanei care a filmat – wow! Uite cum ti-ai pierdut un strop de umanitate. Sincer! Daca persoana din fata ta nu mai e om, ci un subiect de filmulet si atat… se uita la tine si tu continui fara strop de rusine… Copiii tai ar fi mandri, nu? Daca si pe ei i-ar filma un strain fara acordul lor… In fine.
Ioana, cred ca ai reactionat exemplar. Cred ca asta si astepta „doamna,” sa te enervezi si sa poata ea sa te filmeze cum iti sare tandara, sa iasa circ. Asa, nu i-ai oferit acest om mic ce vroia.
Mama, deci ma simt vinovata acum de ce ti-am scris eu in comentariu cand ai pus criza aia a copilului, mai stii ca ti-am scris bine ca nu-s persoana publica sa mai vina si vreunul din asta sa filmeze, i-oi fi dat ide, of.. 🙁 Ce poate sa faca cu ea, mare lucru, un copil de 4 ani care face o criza, ce ea n-are copii? Ai ei sunt perfecti?
Am patit si eu. Doar ca baietelul meu facea criza pe holul unui supermarket. Eu am fost mult mai vocala, recunosc. I-am spus ca, daca nu lasa telefonul jos, vin eu si o ajut 🙂 Insa imi amintesc senzatia de furie si de indignare pe care am avut-o vazand cum zambea si ne filma.
Super tare faza cu schimbarile de mood ale baietelului, chiar asa sunt la varsta asta … dar ei nu cred ca fumeaza „creieri pisati de parinit” ci mai degraba „creieri de parinti pisati” (si de la ambii parinti daca se poate, ca e mai savuros 🙂
Lasand gluma la o parte, si mi se pare intr-adevar groazinc ce a facut aceasta femeie !!! Erai intr-un loc public si banuiesc ca intr-adevar nu poti controla daca cineva te filmeaza / fotografiaza, dar cred (sper) totusi ca exista anumite limte in a filma un copil fara acordul parintilor ! Daca inregistrarea apare pe net, in cazul asta cert ai drepturi legale sa ceri sa fie oprite (si desbagubiri), nici macar imaginea ta nu poate fi difuzata fara acordul tau, ce sa mai spun de cea a unui copil.
Dar cum s-a mai spus: ati devenit persoane publice (poate inca nu realizati), din pacate lucru acesta se rasfrange si asupra copiilor. E evident ca femeia aia nu filma o mama si un copil in criza, o filma pe Ioana, o voce in domeniul parenting-ului si cum gestiona ea unul din lucrurile despre care vorbeste atat. Bun, sa zicem ca filmul apare pe net, si? Ioana a gerat f bine criza baietelului, nu e nimic fals, discordant fata de ce spune ea pe blog/in conferinte si cum reactioneaza intr-o situatie reala … a procedat foarte bine. Dar e trista aceasta invazie de intimitate, chiar daca erau intr-un loc public … E greu, tare greu, cred ca ai procedat f bine, dar in acelasi timp cred ca trebuie sa te gandesti serios ca lucruri similare pot continua sa se intample, din pacate nu le poti controla, dar in schimb poti controla limitele pe care tu vrei sa le impui (expunerea copiilor e un exemplu), fara ca asta sa afecteze cu nimic vocea/parerile celei care ajuta atatia parinti !
O magarie mare. Si un abuz.
De ce nu i ai spus nimic?! Probabil pt ca erai prea suparata.
1. Absolut oribil gestul „doamnei”, si spune multe despre ea, evident.
2. Furia ta vine din teama ca te-ai comportat gresit poate. Nu e nevoie sa te scuzi, sa detaliezi problemele zilei pentru a justifica un comportament. Atât timp cât ai rămas fidelă sfaturilor pe care le dai pe blog, cred ca orice cititor al tau poate intelege un tantrum si o reacție de stres a părintelui, în caz că dau peste acel video.
3. Din pacate suntem o națiune care iubeste scandalul, breaking news, filmarea din umbră, situațiile jenante, mistourile, etc. Vezi numărul de emisiuni gen capatos, wow biz.. Intr-o tara de genul asta, sa fii o persoana publica presupune sa ai obrazul gros de tot, din pacate.
De zis ar fi fost multeeee si te admir ca ti-ai tinut cumpatul. Copilul s-ar fi agitat si mai tare. Dar bai nene, nu stiu ce au femeile astea in cap! Intr-un grup unde am ajuns prin amice binevoitoare,(ca deh…sunt toate mamicile si burticile orasului acolo!), in fiecare saptamana apare o kstie de genul acesta. Ba filmeaa, ba fotografiaza diverse mamici sau bunici care ridica tonul la copii, se apropie ca niste „zane bune” de persoanele in cauza pentru a le auzi discutiile si a le fotografia mai bine, apoi aproape live, pun pozele pe grup si intreaba daca ii cunoaste cineva si ce sa faca ele? Sa mearga la politie sau sa le traga de urechi? Mai bine sa le faca de ras pe grupuri, ca s-or gasi unii sa le recunoasca! Bleah!
Nu zice nimeni sa nu iei atitudine in cazuri de agresiune sau abuzuri reale, dar cu bun simt si scaun la cap! Daca nu ma insel, ai mai patit odata o kstie asemanatoare. Chiar imi pare rau ca ti se intampla!
Urat gestul „doamnei”. Si eu cred ca ii tra team telefonul de pământ sau ii spuneam vreo doua. Comportamentul tău, ireproșabil! Felicitări! Va imbratisam!
Eu o bombaneam bine pe “doamna” și dacă ma prindea extrem de nervoasa sigur ii spargeam telefonul! Mare nesimțita! Eu as întreba un avocat, au dreptul sa te filmeze pe tine si copilul fără acordul tău???
Nu știu cum ai reușit sa te abții?!?
Da, are daca esti in loc public. Urat oricum!
Daca totusi publica minunea pe undeva (inclusiv facebook) vezi remediile oferite de legea 8/1996, legea 677/2001, art. 74 cod civil si art. 226 cod penal (asta doar daca se aude vreo convorbire pe filmare).
Legea 677/2001 e abrogata.
Pupaza e tot un fel de colac, o paine. Este un obicei la botez sau inmormantare. De acolo vine vorba (am auzt si eu la radio) 🙂
cat despre situatie, ce sa adaug, ca ai avut rabdare, felicitari!
pupăza este un colăcel mai mic. a pune colacul (mai mare) peste pupăză (mia mică) e anapoda
(sau, în alte explicaţii, a pune colacul – de obicei de înmormîntare – peste pupăză – de obicei de nuntă – e o adăugire nedorită)
E dureros/enervant/deranjant ce ti s-a intamplat.
Daca filmarea apare pe undeva, sper sa existe cale legala sa-i poti face „ceva” individei. Daca nu, inceraca sa uiti incidentul, nu merita sa te consumi
Ma bucur din suflet sa vad cata sustinere exista din partea celor care te citesc,te cunosc si iti vor binele! Cred ca e important ca in aceste momente sa iti vindeci furia, indignarea, frustrarea cu toata energia pozitiva pe care o primesti de la noi si sa fii convinsa ca oricare din cei care au comentat, daca ar fi fost prezenti la aceasta scena si te-ar fi recunoscut, ti-ar fi luat apararea!
Capul sus, singura nu esti,asta e evident! Iubirea si aprecierea noastra sunt considerabil mai intense si mai calitative decat gestul denaturat al unei mancatoare de circ pe paine!
In ce univers poate fi numita o astfel de creatura doamna?! In timp ce citeam, cand am ajuns la cuvantul doamna, imi imaginam continuarea in sensul ca doamna a intervenit, i-a distras atentia baietelului si situatia a fost salvata…dar, ce sa vezi…si totusi, reactia manifestata la demersul infam a fost demna, intr-adevar, de o doamna
Gestul mi se pare o marlanie. Ioana a făcut foarte bine că nu s-a coborât la mintea ei.
Sper ca individa sa citească reactiile de aici. Deși s-ar putea sa nu le înțeleagă.
Poate (desi „sper” ar fi mai potrivit) doamna care filma voia sa arate cuiva acasa (siesi, sotului, bunicii, etc) cum ar trebui sa reactioneze cand copilul ei face o criza. Poate vedea in tine un exemplu de urmat si voia sa isi „salveze” lectia pentru a o urmari si altadata, cand avea nevoie. Poate nu e un dusman, ci un admirator care a procedat gresit, fara sa-si dea seama. Asta ca sa vedem si partea plina a paharului.
Si eu zic ca individa te-a recunoscut si s-a gandit ca e funny sa te inregistreze. Ca alta explicatie nu gasesc pentru un gest atat de aiurea.
Revenind.
Mi-am facut deja regula, ca, atunci cand vad vreun micut atat de suparat, sa ii zambesc mamei si sa incerc sa ii vorbesc pustiului. Si mamei, mereu rusinata, de parca e capat de lume, ii spun cu blandete ca nu e nicio problema, toti copiii mai si plang. Ca de aia au gura.
Aproape toate imi raspund ca in general lumea se uita urat la ele. Stiu, ca si la mine, in cele 2-3 ocazii in care fie-mea s-a rupt in figuri pe afara, imi aruncau unii niste sageti in privire, de zici ca le-am calcat cainele cu masina.
majoritatea au avut deja copii, toti am fost odata copii, chiar nu inteleg de unde atata rautate.
Doamne ce “oameni” idioți sunt pe lângă noi! “Tanti regizor” ce crezi ca obții filmând o persoana publica?? RUSINE!!!!!
Ioana nu te mai gândi, probabil dezaxati din astia sunt multi prin jur, tu ti-ai păstrat calmul si chiar i-ai “stricat” filmarea, nu a obținut scandal si circ, cum a intenționat!!! Felicitari ca ti-ai păstrat calmul! Eu i -as fi zis sigur ceva, nu as fi avut stăpânirea ta de sine! Si pregătește-te sufletește pt astfel de cazuri viitoare! Nu are rost sa pui la suflet toate naroziile unora!
Sau poate nici nu te cunostea, a vazut un scandal, se astepta sa-l pocnesti pe cel mic si a facut exact ce ne sfatuiai tu prin august 2015 sa facem in caz de agresiune impotriva unui copil: sa filmam ca sa fie dovada. Poate a sters cand a vazut ca nu se intampla nimic de genul asta.
Exact la asta m-am gândit si eu ca poate filma asteptandu-se ca mama sa se înfurie si sa-i scape vreo palma celui mic. După care sunt doua variante; ori te cunoștea si spera ca va avea vreo dovada de genul , “ uite, domnule, ca pana si adepta educației cu blândețe mai calcă pe bec uneori”, ori nu te cunoștea si o făcea pt distracția proprie sau pt motivul expus mai sus de Lia. Oricare ar fi adevarul, cert e ca e nasol ce s-a întâmplat si dacă as fi vreodată in situație o sa apelez la una dintre variantele din articol, o sa o filmez si eu sa văd ce se întâmpla, mersi de pont! Sunt sigura ca persoana nu se așteaptă la asta si cred ca s-ar bloca cumva..
Sunt socata. Ce nasparlita sa te filmeze aiurea. Chiar daca te-a recunoscut, daca voia sa o bagi in seama, putea sa-ti zica ceva. Foarte bine ca nu i-ai zis nimic, cred ca a fost cea mai buna reactie.
Cat despre ceea ce scrii si felul in care descrii interactiunile parinte-copil din societatea romanesca, mereu eram stupefiata si tindeam sa cred ca exagerezi, insa dupa o saptamana in Romania, am inteles multe. Si e trist.
fara suparare, eu nu am copii si imi pare rau sa va spun, dar in alte tarii nu am vazut copii trantindu se pe jos…sunt relaxatii, parintii la fel. Doar la noi toata lumea e nervoasa, chiar daca nu verbalizeaza, copiii au o empatie specifica, simt nervozitatea adultului si ei nu o pot tine in frau. Si sincer, la restaurant sau in avion e super enervant sa stai langa familii cu copii care se trantesc pe jos si urla de mama facului iar parintele e inert, pentru ca a citit pe undeva ca trebuie sa lasi copilul sa se manifeste liber in public. Sorry but not sorry, copilul acela va fi enervat pentru mine si nu, nu inteleg de ce se manifesta asa si de ce trebuie sa il suport cu zambetul pe buze.
Tine minte ce ai spus acum (ca e vina parintilor pentru crizele de furie ale copiilor) pentru cand o sa ai copii.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/pastila-de-limba-de-unde-vine-expresia-colac-peste-pupaza-957026
In parc eram si noi cand baietelul meu de 3a4l, in plina criza de tantrum ca vroia o masinuta de la un magazinas din parc, eu in genunchi langa el si incercand sa trecem peste criza, un nene vine cu un bici la noi si mi-l ofera ca sa il linistesc pe cel mic.