Patru ani de Soare Îndărătnic

Acum patru ani pe vremea asta, într-o joi dimineață în care habar n-aveam ce urma să ni se întâmple, am deschis ochii obosită și-am pus mâinile împrejurul burții mele rotunde.

Te iubesc, omulețule, am șoptit, cu gândul și la fetița mică și blondulie care sforăia încetișor în camera alăturată. Și pe ea o iubesc, dar de tine mi-e și dor. Pe ea o pot strânge în brațe când vreau, ne zâmbim, ne iubim cu vorbe deja. Pe tine pot doar să te îmbrățișez strâmb, cine-a mai văzut îmbrățișare de femeie cu propria burtă… 

Vedeam cu ochii minții cum o să te port noaptea în brațe să dormi, cum o să te țin mereu lipit de mine în timp ce alerg cu ea printre tobogane, cum o să crești și ce-o să spui și cum o să mă iubești, cum o să fii tu cu ea, voi doi împreună.

Peste câteva ore mi-ai dat primul semn. Cred că nici tu nu mai aveai răbdare. Era devreme, prea devreme, dar tu ești un băiețel foarte decis. Pe seară, să tot fi fost ora 7, în strigătele mele, ai ieșit din mine mic, scofâlcit și mov, flămând și somnoros.

Și gata, ne făcuserăm patru.

Patru ani au trecut de-atunci.

Ești omuleț mare acum. Nervos. Decis. Încăpățânat. Vocal.

Nu cunoșteam lucrurile astea de la sora ta. Ai venit cu lecții noi pentru noi. Nu pe toate le-am învățat încă, dar ne străduim.

Încă lipit de mine. Încă nesigur pe lume. Cu o uriașă nevoie de a fi acceptat în ciuda lucrurilor pe care vrei să le faci altfel.

Ne faci să râdem.

Mereu ne bați câte-un rimt în mese, farfurii, colacul de la vasul de toaletă, să nu uităm să dansăm.

Sari să ne îmbrățișezi și te lipești de noi perfect, ca o haină umedă și caldă.

La mulți ani, băiețelule! Te iubim și-ți mulțumim, creștem și noi odată cu tine!

Îți doresc să ai noroc în viață de oameni care să înțeleagă și să aprecieze minunea care ești.

Îmi doresc să-ți putem arăta calea cea dreaptă și tot ce e mai bun în noi și în oameni.

Mereu va fi loc în brațele noastre pentru tine. Mereu.

Credit foto: Luiza L.