… n-am primit niciodata o cutie de televizor plina cu bomboane cu midgale, napolitana subtire si fulgi de nuca de cocos?
Printesa Urbana
Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.
ok, o sa-ti expun problema mea, cu mentiunea ca daca era vorba de o cutie de monitor pt computer lucrurile stateau cu totul altfel. asadar, chestia e ca nu mai am cutia de la tv-ul actual, care oricum nu e foarte mare. asta inseamna ca trebuie sa cumpar un tv nou si mare ca sa-i pot folosi cutia. insa problemma care apare dupa ce umplu cutia cu bomboane si ti-o dau, e ca raman cu televizorul ala mare de tot, pentru care nu am loc in casa. asta inseammna ca trebuie sa cumpar si o casa mai mare decat asta prezenta ca sa am loc de tv, ceea ce nu-i o idee buna in conditiile astea de criza financiara si blocaj al pietei imobiliare. dar sa zicem ca as cumpara-o, insa as nimeri intr-o alta problema: o casa mare trebuie umpluta, preferabil cu suflete si nu cu lucruri… cum animale de casa am deja si nu mai vreau altele, alta solutie nu vad decat sa ma insor. si sa zicem ca as face-o si pe asta, dar apoi m-as gandi la internet, de la care ar fi inceput totul, si nu m-as simti bine cu mine insumi cannd as realiza ca internetul mi-a influentat viata intr-o masura atat de mare, mai mare decat as fi dispus sa accept (n-are rost sa intru acum in teorii). plus ca mi-e si frica de schimbare. deci situatia de fata imi genereaza o gramada de probleme si sincer speram sa raspunzi ca nu conteaza diagonala, doar cutie de tv sa fie (as fi luat un tv mai mic si l-as fi pus in baie). ce sa fac?
Robocunt, eu zic ca ar merita. Plus ca mai am si eu niste lucruri care te-ar putea ajuta sa umpli casa cea mare pe care ti-o vei lua ca sa acomodezi televizorul cel mare cumparat doar pentru cutia la care visez eu. Am auzit de gesturi si mai nebunesti, sa stii. Plus ca daca maninc toate bomboanele alea, voi avea nevoie de o casa mare in care sa ma misc, nu zici?
esti draguta. aveam de gand sa fac ceva de mancare si sa ma gandesc in timpul asta la toata problema, dar am descoperit ca puiul ala din frigider se alterase, desi conform etichetei mai era bun pana maine. in fine, am scris asta ca sa vezi ca ma gandesc serios – imi place sa fac lucruri foarte bine gandite si planificate numai daca pornesc de la idei total absurde sau improbabile (in cazul asta). asa ca iti las acest mail: henry_chinaski_de_romania@yahoo.com, o adresa pe care n-am folosit-o niciodata dar care acum e potrivita pt ca-mi permite sa divulg ceva despre gusturile mele literare si sa raman misterios in acelasi timp.:)) astept de la tine o adresa la care sa-ti aduc "ze goods" – adresa reala, ok? e si la indemana cumva, ca si eu stau pe undeva pe langa piata muncii (asta daca am inteles eu bine). sau poate preferi la birou sau la gara, ca sa fie loc public :)), tu alegi. inca nu m-am gandit la toate detaliile dar n-o sa-mi ia foarte mult. era sa uit sa zic ca nu e neaparat sa ne vedem, dumnezeule. 🙂 <- asta e un emoticon care vrea sa spuna ca glumesc dar viata e oricum o gluma, asa ca de ce sa n-o impingem cat mai departe.
pentru ca ciucalata aceea multa ti-ar dăuna la stomac:)
Da cine-a zis ceva de ciocolata, Nicoleta? Am zis migdale, napolitana subtire si fulgi de nuca de cocos. Nothing that might upset my stomach! Maybe my figure… 😀
Aici a inceput totul!!! ha! 😀 Parca sunt un mic detectiv, esuat, pe urmele voastre 😀 „get a life!” stiu stiu.. dar imi traiesc foarte bine viata, numai ca din cand in cand imi umplu sufletul cu veselie cand va descopar si redescopar istorioara 😀
🙂 Yeap, ne-ai prins! Uf, ce repede a trecut timpul de atunci…
Eiii…si eu te-am citit acum cativa ani, pe la inceputuri si m-am bucurat ca te-am regasit de un timp. Ce multe s-au schimbat de atunci, de abia acum am descoperit si cum ati devenit DOI. (Initial descoperisem doar cum ati devenit TREI).
Eu cand am gasit blogul, am descoperit cum e sa fie patru, apoi am mers in istorie, sa vad cum era numai cu Sofia, apoi doar ei. Ma mai duc sa descopar, oare cum era printesa singura? 🙂
[…] spune că acela a fost cel mai de succes post al meu, deși pe vremea cu pricina cred că mă citea doar […]
Cand te-am ”gasit” am citit in diagonala postarea din ziua respectiva,mi-au sticlit ochii cand am vazut denumirea blogului si poza de sus,apoi m-am cuibarit mai bine cu laptopul in brate sa citesc tot.Postarea asta m-a facut sa dau din picioare,adult,de incantare.
Nu-mi vine sa cred, chiar daca-i cliseu, o zic: viata chiar bate filmul, iar dovada mai buna ca povestea voastra nu exista! Imi pare atat de frumos, incat voi povesti tutror sufletelor apropiate mie despre voi…plang de fericire…cum ti se poate umple inima de fericire, asa, pur si simplu?
multumesc, Emilia! <3
I am so sharing this 😀
si la noi tot pe internet a inceput. desi a fost nevoie sa fim, mai intai, amandoi in acelasi loc, in viata reala 🙂
Să știi că povestea voastră de dragoste mă determină să nu mă las până când nu o să trăiesc și eu asa ceva. E cea mai frumoasă poveste de dragoste! (Mai ales că implică un scenariu spontan și bomboane). Te citesc de tare mult timp și e grozav să văd cum v-ați transformat din unul în doi, în trei și apoi în patru. Multă fericire!
[…] PrințesaUrbană a scris pe blog propoziția asta simplă. […]
ce diagonala?
Maaaaaaaaaaaaare, fireste! 😀
ok, o sa-ti expun problema mea, cu mentiunea ca daca era vorba de o cutie de monitor pt computer lucrurile stateau cu totul altfel.
asadar, chestia e ca nu mai am cutia de la tv-ul actual, care oricum nu e foarte mare. asta inseamna ca trebuie sa cumpar un tv nou si mare ca sa-i pot folosi cutia. insa problemma care apare dupa ce umplu cutia cu bomboane si ti-o dau, e ca raman cu televizorul ala mare de tot, pentru care nu am loc in casa. asta inseammna ca trebuie sa cumpar si o casa mai mare decat asta prezenta ca sa am loc de tv, ceea ce nu-i o idee buna in conditiile astea de criza financiara si blocaj al pietei imobiliare. dar sa zicem ca as cumpara-o, insa as nimeri intr-o alta problema: o casa mare trebuie umpluta, preferabil cu suflete si nu cu lucruri… cum animale de casa am deja si nu mai vreau altele, alta solutie nu vad decat sa ma insor.
si sa zicem ca as face-o si pe asta, dar apoi m-as gandi la internet, de la care ar fi inceput totul, si nu m-as simti bine cu mine insumi cannd as realiza ca internetul mi-a influentat viata intr-o masura atat de mare, mai mare decat as fi dispus sa accept (n-are rost sa intru acum in teorii). plus ca mi-e si frica de schimbare.
deci situatia de fata imi genereaza o gramada de probleme si sincer speram sa raspunzi ca nu conteaza diagonala, doar cutie de tv sa fie (as fi luat un tv mai mic si l-as fi pus in baie). ce sa fac?
Robocunt, eu zic ca ar merita. Plus ca mai am si eu niste lucruri care te-ar putea ajuta sa umpli casa cea mare pe care ti-o vei lua ca sa acomodezi televizorul cel mare cumparat doar pentru cutia la care visez eu. Am auzit de gesturi si mai nebunesti, sa stii. Plus ca daca maninc toate bomboanele alea, voi avea nevoie de o casa mare in care sa ma misc, nu zici?
esti draguta.
aveam de gand sa fac ceva de mancare si sa ma gandesc in timpul asta la toata problema, dar am descoperit ca puiul ala din frigider se alterase, desi conform etichetei mai era bun pana maine. in fine, am scris asta ca sa vezi ca ma gandesc serios – imi place sa fac lucruri foarte bine gandite si planificate numai daca pornesc de la idei total absurde sau improbabile (in cazul asta).
asa ca iti las acest mail: henry_chinaski_de_romania@yahoo.com, o adresa pe care n-am folosit-o niciodata dar care acum e potrivita pt ca-mi permite sa divulg ceva despre gusturile mele literare si sa raman misterios in acelasi timp.:))
astept de la tine o adresa la care sa-ti aduc "ze goods" – adresa reala, ok? e si la indemana cumva, ca si eu stau pe undeva pe langa piata muncii (asta daca am inteles eu bine). sau poate preferi la birou sau la gara, ca sa fie loc public :)), tu alegi.
inca nu m-am gandit la toate detaliile dar n-o sa-mi ia foarte mult.
era sa uit sa zic ca nu e neaparat sa ne vedem, dumnezeule.
🙂 <- asta e un emoticon care vrea sa spuna ca glumesc dar viata e oricum o gluma, asa ca de ce sa n-o impingem cat mai departe.
pentru ca ciucalata aceea multa ti-ar dăuna la stomac:)
Da cine-a zis ceva de ciocolata, Nicoleta? Am zis migdale, napolitana subtire si fulgi de nuca de cocos. Nothing that might upset my stomach! Maybe my figure… 😀
Aici a inceput totul!!! ha! 😀
Parca sunt un mic detectiv, esuat, pe urmele voastre 😀 „get a life!” stiu stiu.. dar imi traiesc foarte bine viata, numai ca din cand in cand imi umplu sufletul cu veselie cand va descopar si redescopar istorioara 😀
🙂
Yeap, ne-ai prins! Uf, ce repede a trecut timpul de atunci…
Eiii…si eu te-am citit acum cativa ani, pe la inceputuri si m-am bucurat ca te-am regasit de un timp.
Ce multe s-au schimbat de atunci, de abia acum am descoperit si cum ati devenit DOI. (Initial descoperisem doar cum ati devenit TREI).
Eu cand am gasit blogul, am descoperit cum e sa fie patru, apoi am mers in istorie, sa vad cum era numai cu Sofia, apoi doar ei. Ma mai duc sa descopar, oare cum era printesa singura? 🙂
[…] spune că acela a fost cel mai de succes post al meu, deși pe vremea cu pricina cred că mă citea doar […]
Cand te-am ”gasit” am citit in diagonala postarea din ziua respectiva,mi-au sticlit ochii cand am vazut denumirea blogului si poza de sus,apoi m-am cuibarit mai bine cu laptopul in brate sa citesc tot.Postarea asta m-a facut sa dau din picioare,adult,de incantare.
Nu-mi vine sa cred, chiar daca-i cliseu, o zic: viata chiar bate filmul, iar dovada mai buna ca povestea voastra nu exista!
Imi pare atat de frumos, incat voi povesti tutror sufletelor apropiate mie despre voi…plang de fericire…cum ti se poate umple inima de fericire, asa, pur si simplu?
multumesc, Emilia! <3
I am so sharing this 😀
si la noi tot pe internet a inceput. desi a fost nevoie sa fim, mai intai, amandoi in acelasi loc, in viata reala 🙂
Să știi că povestea voastră de dragoste mă determină să nu mă las până când nu o să trăiesc și eu asa ceva. E cea mai frumoasă poveste de dragoste! (Mai ales că implică un scenariu spontan și bomboane). Te citesc de tare mult timp și e grozav să văd cum v-ați transformat din unul în doi, în trei și apoi în patru. Multă fericire!
[…] PrințesaUrbană a scris pe blog propoziția asta simplă. […]