Sunt din nou în mașină în fața școlii. Scriu despre ce simt. E liniște și pe stradă, și în mine.
Acum două săptămâni eram în același loc, plângând cu muci la gândul că fetița mea începe școala. Că acum trei decenii făceam și eu pasul ăsta, iar pentru mine a fost greu și aș fi vrut ca pentru ea să fie altfel. Pentru că sunt nesigură pe ce-o să fie, pentru că e parte din meseria asta complicată de părinte să te îndoiești mereu de alegerile tale, să vrei să fie bine și să ți se frângă sufletul că nu știi să vezi viitorul, ca să te poți pregăti pentru ce urmează.
Sofia e bine. E nerăbdătoare dimineața să ajungem la școală.
După prima zi, în care a stat la școală de la 9 la 4 după-amiaza, am găsit-o zâmbind și am întrebat-o:
– Iubita mea, ai avut azi vreun moment în care ai fi vrut să fiu acolo, lângă tine?
– Mai multe, mami, aș fi vrut să-ți arăt câte lucruri extraordinare fac aici!
Și era doar prima zi!
Îi plac colegii ei. Și mie îmi plac. Deși majoritatea se cunosc între ei din anii trecuți, au inclus-o rapid printre ei. Are deja două prietene cu care se joacă mult, ne-am văzut și în parc după-amiaza, vorbește mult despre ele, ele o caută dimineața.
Într-o zi i-a fost greu să se desprindă de mine, a fost singura dată când nu ar fi vrut să rămână. Era a șaptea zi de școală, marțea trecută. Colegele ei au venit pe rând pe hol să îi spună că și lor le e greu, că uneori mai plâng dimineața, s-au oferit să o ajute să intre în sală, apoi, a doua zi, una dintre fetițe (are 6 ani și jumătate, la fel ca Sofia), mi-a șoptit:
– Nu mai urcați cu ea pe hol, îi e mai e greu așa. Lăsați-o cu mine aici în curte, ne luăm cu joaca și o să uite că îi e greu.
Am întrebat-o pe Sofi dacă e de acord cu strategia asta, a spus fericită că da, i-am dat drumul, s-au luat de mână și duse au fost.
Nu știu prea bine ce fac acolo toată ziua, știu că schimbă activitatea la fiecare jumătate de oră, că vorbesc numai în engleză și învățătoarea, și colegii, că fac engleză, matematică, scriu de mână, citesc, fac și română, îi învață să lucreze la laptop, fac muzică, artă uneori, ies zilnic afară pe terenul de sport, unde aleargă mult, au două momente pe zi în care discută despre cum se simt, își povestesc lucruri și discută în echipe.
O iau mereu bucuroasă, îi merge gura o oră după ce ne regăsim.
Îi place mult mâncarea, în fiecare zi îmi spune că are o nouă mâncare preferată.
Îi place învățătoarea, îi place asistenta, îi plac copiii și activitățile, în weekend mă întreabă când e luni, că-i e dor de prietenele ei de la școală.
Azi am întârziat la școală 17 minute, l-am dus întâi pe Ivan la grădiniță și a fost haos în trafic. Pe drum mi-a zis:
– Mami, hai mai repede, nu vreau să întârzii!
– De ce, crezi că te ceartă doamna?
– Nu e asta, dar o să pierd chestii super interesante!
Îi e greu cu faptul că nu înțelege și nu vorbește engleza, însă progresele pe care le face sunt uimitoare. În două săptămâni a ajuns să înțeleagă enorm și vorbește tot mai mult și corect engleza. Toată lumea din școală mi-a zis că până de Crăciun va vorbi foarte bine, eu, desigur, am crezut că asta e imposibil, dar deja pare verosimil.
Așa că azi nu mai plâng în mașină în fața școlii. Tot mi-e puțin greu, pentru că nu-i simplu să ți se desprindă copilul de tine, dar sunt bucuroasă să văd cât de curajoasă e, ce frumos s-a adaptat și și-a făcut prieteni, cât de mult o stimulează mediul nou, ce repede recuperează, sunt fericită că are în jur copii empatici și calzi.
Revin pe subiect peste o lună, tare curioasă sunt ce concluzii vom avea atunci.
Deocamdată respir. E luni și respir. 🙂
Buna, imi place ce activitati face Sofia la scoala, sper sa nu fiu indiscreta dar am o intrebare.La ce scoala merge Sofia?
Verita se numeste, e o scoala internationala pe curicula britanica.
Multumesc Ioana. Si eu ma gandeam la aceeasi scoala. Noi mai avem 2 ani dar tot la Verita ne gandeam. Sper sa fie totul bine si sa dispara toate temerile legate de scoli private. Multumesc inca o data ca ne aduci si noua o speranta ca se poate.
Sper că ești perfect conștientă că va trebui să urmeze acest sistem inclusiv la liceu. Sistemul educațional britanic nu este deloc compatibil cu cel franco-german care se aplică în România și prin care am trecut toți.
Ai facut o treaba super buna!
Eu am acelasi stres cu engleza, dar mi se spune sa ma relaxez, ca va invata imediat. Nu va avea pe nimeni acolo sa ii spuna ceva in romana, deci o voi scufunda in engleza din prima. Acasa ma mai intreaba una-alta, dar refuza sa facem mai serios. Azi e prima ei zi de gradi la alta educatoare si sper sa ii placa. Va invata un pic in germana, ca e la clasa cu predare germana si ma bucur ca va prinde aprox. 2 luni in care sa vada ca se poate invata si in alta limba. Poate asa ma mai lasa si pe mine sa o invat una-alta. Daca nu, in cateva saptamani va deveni fluenta, ca nu are de ales 😀
Bafta Sofiei in anul scolar, zic ca se va descurca exceptional.
Cat mi-ar fi placut si mie o astfel de scoala. Eu incepeam sa ma panichez duminica pe la pranz la gandul ca a doua zi va fi luni si trebuie sa merg la scoala. Ma bucur mult pentru Sofia, multa bafta si sa fie toti anii de scoala la fel de minunati, presarati cu oameni frumosi, mancare buna si chestii super interesante! Si pentru Ivan la fel.
Urmaresc cu interes evolutia Sofiei. Baietelul mai are 2 ani pana va incepe scoala, dar deja am inceput sa extind cautarile si spre scolile private.
Verita mi-a captat atentia dupa ce am citit articolul tau despre ea. Iti multumesc ca ne impartasesti experienta voastra.
Oh, așa norocoasă mă simt și eu cu școala lui Ionuț… E așa de fericit când mergem, cântă pe drum, așteaptă să vadă ce altceva o să învețe. E o atmosferă incredibilă acolo, pe coridoare, în clasă, acum că a și crescut, îți dai seama, de la 20 de copii au ajuns la 93? Și au deja și o primă clasă de gimnaziu! La Timișoara comunitatea e absolut fabuloasă 🙂
Buna! Imi puteti spune despre ce scoala e vorba in Timisoara? Multumesc
Cum 2 saptamani?!? nu era ieri cand plangeam citind articolul despre reflectiile tale din masina, despre cum bebita cu reflux fuge cu ghiozdanelul in spinare…?!?
E foarte bine ca dragalasa ta are un start-up atat de frumos in tainele scolii, sunt atat de importante momentele acestea…
Sa fie si mai bine in continuare!!
O scoala f scumpa pt Ro (ca despre scoala am citit mai sus), chiar si pt oamenii cu bani. Iar ca sa tii 2 copii aici pe term lung…mai bine te muti in Uk:)). Bafta.
Chiar te rog sa revii cu feeback cat poti de des despre aceasta scoala deoarece este ceea ce vreau sa aleg si eu pentru baietelul meu si sunt foarte curioasa daca am facut alegerea buna. Multumesc!
Sofia este un copil extrem de inteligent, ar fi fost greu de crezut că nu îi va plăcea la şcoală.
Cu siguranta ai luat cea mai buna decizie.Meseriile de acum vor disparea in mare parte peste 10 ani,iar sistemul nostru de invatamant nu-i ajuta prea mult pe copii. Fetita mea va merge anul viitor la scoala…Ai putea sa imi recomanzi o persoana care evalueaza copii pentru a-ti spune ce competente au si sa poata recoanda o scoala in funcrie de rezultatul evaluarii? Din pacate domnul Coceag nu se mai ocupa de partea asta. Multumesc!
Oana Moraru mai face evaluari.
Pot copiii sa doarma dupa amiaza la aceasta scoala? Intreb pt ca o fetita de la Montessori cu cearnane mai mari ca ale mele de la corporatie mi-a zis cand am intrebat-o: „Nu e obositor?” „Ba, da e foarte obositor, dar ce sa fac, ca dupa 4 cand plecam acasa nu ne mai da si teme. O data m-a luat somnul la muzica…Nu stiu voi ce credeti, dar eu cred ca intai odihna, sanatatea si apoi instruirea …
da, cei de 4 ani si mai mici dorm daca vor. cei mai mari nu mai au program de somn.