Cum ne afectează ecranele imaginația și productivitatea?

Aveți mai jos un fragment din cartea Copiii erei digitale, scrisă de Martin L. Kutscher, neurolog pediatru.

Cum funcţionează sistemul atenţiei noastre?

Mai întâi, să descriem pe scurt diferitele tipuri de atenţie. În principiu, sunt trei tipuri de reţele atenţionale, care concurează mereu între ele pentru posibilitatea de a se exprima:

• Reţeaua concentrării asupra sarcinii. Aceasta necesită atenţie sporită pentru o sarcină anume. Este funcţia care ne permite să punem în aplicare un plan în mod consecvent. Ea mai este numită „atenţie voluntară“ şi este necesară pentru sarcini cum ar fi temele.
• Reţeaua senzorială/de avarie. Indiferent ce altceva facem, reţeaua noastră senzorială ne scanează permanent mediul, în căutarea unor elemente de siguranţă sau de oportunitate. Această reţea de căutare senzorială nu necesită o energie voluntară şi mai este numită „atenţie involuntară“. Ca un buletin de ştiri, răzbate prin orice stare sufletească. De aceea, jocurile video pline de dinamism ne solicită fără efort atenţia prin reţeaua senzorială/de avarie, îndepărtându‑ne cu uşurinţă de reţeaua concentrării asupra sarcinii, care încearcă să ne menţină voluntar atenţia asupra unei sarcini plictisitoare precum scrierea unui eseu.
• Reţeaua reveriei. Aceasta îşi intră în rol când celelalte reţele nu se ocupă activ de vreo situaţie. E perioada când creierul cântăreşte lucrurile, gândeşte într‑o manieră creativă nonliniară, îşi consolidează cunoştinţele şi se reface. Se întâmplă în perioadele de pauză, de somn, chiar şi în timpul cititului când ne oprim pentru a medita la sensul textului.

Comutarea între aceste reţele cere un consum de energie din partea unei anumite zone din creier, numită cortex insular.

Mitul „multioperaţionalităţii“

Cum gestionează sistemul nostru de atenţie „multioperaţionalitatea“? Răspuns: Nu o face.

„Multioperaţionalitatea“ nu există. Mai exact, opinia generală este că oamenii fac atât de des „multiple comutări“ de la o activitate la alta şi înapoi, încât au impresia că fac două lucruri în acelaşi timp, dar, de fapt, nu sunt atenţi decât la unul singur pe moment. Nu poţi scrie un mesaj în timp ce citeşti din manual!

Deci să reformulăm întrebarea: cum gestionează sistemul nostru de atenţie „comutările multiple“? Răspuns: Nu prea bine.
Încercările de „multioperaţionalitate“ în timpul studiului sunt o triplă pacoste: în primul rând, este nevoie de timp pentru a rezolva întreruperea.

În al doilea rând, elevul pierde foarte mult timp pentru a reveni unde rămăsese înainte de a fi întrerupt. În al treilea rând, activitatea cerebrală e încetinită şi mai mult de energia şi concentrarea consumate atunci când cortexul insular este suprasolicitat să acţioneze în comutarea de la o activitate la alta. Să ai acest lucru în vedere când pui la punct împreună cu copilul tău situaţia aparatelor care i‑ar putea distrage atenţia în timp ce‑şi face temele.

„Multioperaţionalitatea“ este ineficientă şi prin urmare reduce, de fapt, timpul liber. Copilul tău va avea mai mult timp liber şi va fi mai puţin stresat dacă lasă deoparte aparatele digitale pe timpul studiului.
Folosirea continuă a ecranelor micşorează avantajele oferite de pauze
Activităţile desfăşurate în faţa ecranului înlocuiesc momentele în care îi permitem minţii noastre să zboare în timp ce facem naveta spre serviciu, mergem de la o clasă la alta sau aşteptăm o întâlnire. Avantajele oferite de reţeaua reveriei se diminuează.

Cartea se găsește în librării online și offline, detalii despre ea găsiți aici, pe site-ul editurii. E o carte scurtă și cuprinzătoare despre efectele pozitive și negative ale timpului petrecut la ecran, care sunt multiple: educaționale (pierderea concentrării, note mici, lipsă de interes la școală și la teme), psihologice (goana după confirmare de la alții, limitarea creativității, stres, anxietate socială, agresivitate), neurologice (modificări reale ale creierului care duc la scăderea motivației și a autocontrolului), dar și fizice (oboseală, dureri de spate, alimentație nesănătoasă, obezitate, risc mărit de accidente,deteriorarea auzului).

Din fericire, cartea ne oferă și multe soluții pentru a preveni sau a reduce efectele negative de mai sus. Pentru că tehnologia ne poate face bine, dacă știm să găsim echilibrul pentru copiii și familia noastră.

Sursa foto: copii făcând temele la televizor via Shutterstock.com