Cât copiii au mers amândoi la grădiniță, am mai lălăit-o dimineața, căci acolo n-aveam oră fixă de sosire. Ne permiteam să mai lenevim în pat, să mâncâm pe îndelete, să ne giugiulim după pofta inimii, apoi să ne urcăm agale pe biciclete sau în mașină și să pornim voios spre grădiniță.
Ei, de când Sofi a început școala, s-a terminat cu diminețile noastre molcome. E musai să ne dăm jos din pat la 7.30, ceea ce se dovedește foarte greu spre imposibil pentru majoritatea familiei. Băiețelul și tati sforăie la ei în peșteră până aproape de 8.
Mami, trează de la 7, procrastinează pe facebook până la 7,38, după care-și extrage oasele adormite de sub pătură, își pune ciorapii și, după sesiunea de spălat-viteză și vizitat mica elevă, în 10 minute pune masa pentru cei patru flămânzi: ouă ochiuri, fierte sau omletă, roșii, măsline și telemea, plus lapte cu cereale și fructe pentru cei mici. După ce totul e gata, mă duc iar la divă.
Ea se trezește de asemenea pe la 7, dar nu binevoiește a face nimic util pentru misiunea noastră a de a nu întârzia (la fel ca mine, de altfel).
Lucrurile se petrec cam așa: la 7.38 când trec pe lângă camera ei, intru să o salut:
– Bună dimineața, soare, pot să te pup oleacă?
Mă primește în patul ei, îi declar iubirea mea, ea îmi povestește ce-a visat sau ce abia așteaptă să mai facă la școală azi, apoi mă uit la ceas și văd că e 7.45.
– Puicuțo, hai, îmbracă-te și fă-ți bagajul, în 20 de minute trebuie să ieșim pe ușă.
Sare din pat sprintenă, eu plec să mă spăl și să pregătesc masa.
Peste 10 minute revin la ea în cameră. E goală pușcă, desenează la birou.
– Păi ce făcuși? Nu ești gata?
– Am uitat, mi-a venit brusc un gând și a trebuit să-l desenez. Gata, acuma mă îmbrac.
Mă duc la mine să-mi dau jos pijamalele, îmi pun fața de om, mai trec 5 minute, se trezește cel mic, vine în brațe, îl pup, mergem să se spele.
Intru iar la Sofia, a reușit în cele 10 minute care au trecut să își pună un ciorap. Pe care-l scoate, că o gâdilă la vârf. Privește șifonierul cu ochi de căprioară răpusă și zice:
– Nu am cu ce să mă îmbrac.
– Ah, da, uitasem. Păi, îmbracă-te și tu cu orice, că e 8 fix și dacă nu ieșim din casă până la 8 și zece vei întârzia la școală.
A întârziat o singură dată când a fost un trafic sinistru, și atunci nu i-a plăcut să intre în sală, colegii deja povesteau la circle time lucruri și s-a simțit vinovată. În restul celor 22 de zile când am mers la școală am reușit să nu întârziem, nici nu-mi vine să cred că avem un scor atât de bun.
Pe la 8.05 reușim să ne adunăm în jurul mesei, Sofia și-a pus la loc pijamalele, pentru că nu s-a putut decide cu ce să se îmbrace la școală și în bucătărie e prea rece să stea dezbrăcată. Nu-i mai zic nimic, mă gândesc că știe deja că nu poate merge în pijamale la școală, s-o îmbrăca ea. Terminăm de mâncat, băiețelul se îmbracă pentru grădi, tati la fel, eu fac bagajul pentru înot al Sofiei, bagajul meu cu laptop și mâncare, urmează să lucrez în mașina azi până termină ei școala, respectiv grădinița.
E 8.20, mă duc la ea în cameră s-o anunț să vină să se încalțe. E în chiloți în pat, încearcă să stea în mâini la perete. Ochii mei se începelesc către ea, tac și mă holbez, nu-mi vine nimic la gură.
Se pare că privirea mea e suficient de elocventă. Sare în picioare, își trage pe ea niște jeanși și o cămașă, înșfacă rucsacul plin din ziua precendentă, trece val vârtej pe lângă mine, își pune geaca și papucii și, din ușă, îmi zice:
– Hai, mămico, greu te mai miști, o să întârzii la școală din cauza ta!
Apuc să mai pup băieții în viteză și ieșim pe scări, alergăm spre mașină, ne instalăm în centuri, când o aud:
– Mami?
– Ce ți-ai uitat?
– Cred că azi trebuie să-l duci tu și pe Ivan, că tati are nu știu ce.
Dap. Am uitat copilul.
Fuga înapoi acasă, copilul mă aștepta la ușă gata pregătit, îl iau pe sus, hai înapoi la mașină, pornesc motorul, hai că avem noroc, nu e aglomerație mare, ajungem la 8.58 la școală, la fix să-ți lași hainele la vestiar și să intri.
– Mami, eu nu înțeleg de ce te stresezi atâta, nu vezi că mereu ajungem la timp?
Mă rog…
Sursa foto: fetiță care întârzie la școală via Shutterstock.com
Vai ce tareee! Eu am trei, inca mici. Gemenii stau acasa (1 an si 10 luni). Cel mare la gradi: il imbrac eu in timp ce sta pe wc si suntem gata in 10 min.:). Deci asta ma asteapta la scoala. 🙂
Eu zic ca esti foarte norocoasa. Noi ne trezim de trei ani numai la 7, iar la 8 iesim pe usa, altfel nu ajungem la gradi/scoala.
Stiu un secret pentru trezitul de dimineata..culcatul devreme :)..la noi functioneaza ..iarna ne punem in pat, cateodata si la 20.30..si mari si mici! ( si la 6 te trezesti super odihnit…reteta incercata pe propria piele).
In conditiile in care la ora 20.00 intri pe usa de la munca , good luck with that..Asa de tare mi as dori si eu , nu sa adorm , dar macar sa fiu in pat la ora 21.00. Cum reusiti ? Cand mancati , cand faceti dus , cand ca jucati ?
Noi ajungem acasa la ora 17. Servici 8 ore/ 5 zile, bani mai putini dar timp mai mult …asta e..nu poti sa le ai pe toate…ceva trebuie sacrificat..noi am sacrificat banii..ne multumim cu putin!
De aia locuim langa scoala 🙂 10min pe jos fie ploua, fie ninge (recomandarea pediatrului e scoala cea mai apropiata de casa, asa ca am aliniat planetele si luat locuinta langa scoala ca na, un copil am …). Dar vai, nu avem liceu ok aproape, asa ca… daca nu se inventeaza un metrou/autobuz sa o duca direct la vreun liceu acatarii, ne mutam.
Pt haine si drama: cu ce ne imbracam azi, din weekend pregatesc 2-3 tinute acolo. Uneori ajung si la sf saptamanaii, deseori nu 😀
(procrastinare si la mine dimineata, hahaha, chiar de mi-am impus zero fb pe tel si zero tel in pat, ma scurg la laptop si … 😀 ).
F faina ideea: zero facebook pe tel si zero telefon in pat! Am tastat ca sa tin minte. Poate se prinde si de mine!
Nu e bai ca ma duc la laptop la 7 dimineata pana la 7:38 :))))))))))
Noi ne-am mutat la 2 pasi de școală (despre aceeași școală e vorba), iar la 8 jumate privim pe geam in pijamale coloana infinita de masini, nu stiu de ce-i asa de circulata strada aia!
Si la noi e fix la fel 🙂
Ah, asa e si sotul meu. Ajunge cu 1-2 minute inainte de ora stabilita si e impacat ca nu intarzie. Eu sunt mai stresata, trebuie sa fiu mai din timp unde e nevoie.
Mi-e cam groaza din primavara, cand vor fi si diminetile noastre la fel, cu pregatit de serviciu si cresa.
Baietelul tau doarme cu tati?
Sofi stiu ca doarme singura de cand era micuta. Dar baietelul?
Avem si noi o situatie similara si al doilea nu vrea sa doarma singurel . Ne poti impartasi cum fu cu somnul baietelului? Multumesc
Da, doarme cu tati de la inceput, refuza sa doarma singur, si noi cautam solutii sa intoarcem barbatul in patul conjugal. 🙂
Noi am rezolvat problema cu dormitul in felul urmator: avem un pat mare plus o saltea langa pat. In general, adormim copiii sus pe pat apoi noi doi jos pe saltea. La o bucata de noapte unul din ce doi copii se trezeste sa ma cheme sus si termin de dormit cu ei. Eu am tinut neaparat sa nu fiu separata de partener noaptea, dar nici de copii, nu am vrut sa sacrific pe nimeni asa ca solutia asta e perfecta pt familia noastra. Mi s-a parut de asemenea cel mai usor mod de a ma reconecta cu copiii fara sa trebuiasca sa fac nimic inafara de a dormi langa ei…
Alte variatiuni facute sunt: copil mare jos, adulti + copil mic sus sau un adult+ un copil jos, si alt adult+ copil sus.
Si la noi era senzatia asta, ca ma stresez eu ca asa imi place mie… Si ca o stresez si pe ea, tot pentru ca asa imi place mie.
Asa ca am lasat-o de vreo doua ori sa intarzie grav la activitatile preferate. Nu ca pedeapsa sau ceva, doamne fereste, doar ca sa inteleaga consecintele deciziilor ei.
Inca o enerveaza cand o zoresc, dar bombane si face repede ce are de facut :). Si din cand in cand ma mai intreaba ea cate minute mai avem.
Ce norocosi sunteti ca incepeti si scoala si serviciul asa tarziu. La noi copilul trebuie sa fie la scoala la ora 7:40, ne trezim de la 6. Iar noi incepem munca la 8-8:30.
Mi se pare putin ciudat ca orele incep la 9, inteleg ca e o scoala britanica si ei sunt foarte matinali in general. La fel, e putin ciudat ca nu au uniforma pentru o scoala britanica dar banuiesc ca toate astea sunt adaptari la piata locala.
nu stiu, eu ma bucur enorm ca incepem la 9, as fi murit sa trebuiasca sa ne trezim la 6. nici unul nu e vreun matinal. 🙂
de fapt, stiu. Verita nu e o scoala britanica, e scoala care in care se preda pe curricula britanica cu ajutorul sistemului bazat pe intrebari si proiecte practice, la care se adauga materiile de inteligenta socio-emotionala.
Noi locuim in UK si programul de scoala este 9.00-15.00, insa la 8.55 copilul trebuie sa fie in clasa altfel este trecut absent.
De obicei, intre 7.00-8.30 scolile ofera mic dejun pentru elevi, iar parintii decid daca isi duc copiii sau nu.
O curiozitate, știam ca programul în ciclul primar începe la ora 8….Sunt și excepții?
Depinde de scoala. La stat, la scolile foarte aglomerate se invata in ture, unii incep la 8, altii la 7, la privat se incepe la 8.30, 9, 9.30. Nu cred ca exista o regula generala.
La Cluj multe scoli incep decalat, pentru a second Evita aglomeratia in oras. Unii la 8, 8.15, 8.30.
Ce cereale folosteti? ( vorba aia: „fiecare cu ce il doare”?()
luam de la mega unele de porumb fara indulcitori. alteori fulgi de ovaz.
Cred ca stii deja, dar ma gandesc ca alte cititoare nu cunosc acest aspect referitor la dormitul cu parintii, si anume ca predispune la dependenta care poate duce la adolescenta mai ales, dar si la adulti la diverse dependente nocive, cum ar fi jocurile de noroc, droguri si altele (etc. sex) sau confuzie de roluri (copilul care cere sa doarma cu un parinte vrea sa il inlocuiasca inconstient pe celalalt). De ce predispune? pentru ca un copilas isi construieste o strategie inadecvata in lupta cu anxietatile sale (dorm cu un parinte si o sa fiu in siguranta se traduce in „nu am incredere ca ma descurc singur am nevoie de cineva sau ceva sa ma ajute”). Am 2 copii cam de aceeasi varsta, 6.5(fata) si 3.8(baiat) ani si stiu cum e seara cand esti rupt de oboseala. Daca deja se doarme cu unul din parinte, atunci parintele vine in patul copilului (ca musafir) pentru a separa rolurile si „teritoriile” . Si e mai greu de scos un copil din patul parintilor, decat invers. La noi a functionat progresiv aceasta trecere de la co-sleeping in patul parental in patul copilului, dormit cu el pana adoarme, iar apoi progresiv parintele pleaca pe masura ce copilul e constient si de fiecare data am revenit la patul lui cand avea nevoie de asigurari. Bineinteles ca mai exista zile de protest, dar in 80% copilul mai mic ne cere sa plecam din pat ca sa poata adormi singur.
Succes!
Doamne, cei 200 de lei pe luna pentru transportul copilului la scoala sunt cea mai buna investitie pe care am facut-o in viata mea! Ce buna e cafeaua la 7.38, cand te intorci acasa in pijamale, dupa ce l-a preluat soferul!
aaah, ce mi-ar fi placut si mie asa un lux, pfff… din pacate, autobuzul scolii noastre trece asa departe de noi ca ar trebui sa ii ducem cu masina pana acolo, si sa si ajungem cu juma de ora mai devreme decat ne ducem la scoala. 🙁