Un băiețel cu adevărat norocos este acela care nu doar sângerează des pe nas, dar mai ales sângerează fix când nu trebuie.
Întâi să zic că e perfect sănătos băftosul nostru, se pare că doar are niște vase de sânge mai fragile în nas care uneori se crapă și sângele pornește șuvoaie la vale în cele mai nepotrivite momente. Îl moștenește pe tată-său se pare, și lui i-a curs sânge din nas când a fost mic, o vreme chiar zilnic, apoi, pe la 10 ani i-a trecut brusc și ia uite ce mare s-a făcut!
Eu nu știu cum e, nu mi-a curs sânge din nas niciodată, uitându-mă la el îmi dau seama că nu-i plăcut, însă nici vreo dramă nu e. Își dă seama repede când urmează să-i vină pe nas, duce mâna la nară și cere un dop de șervețel. După câteva minute sângerarea se oprește, dopul se aruncă, băiețelul uită.
Ei, dar uneori n-a fost chiar atât de simplu. Acum doi ani a sângerat noaptea pe cearceafurile gazdei noastre de la mare, să intrăm în pământ de rușine față de ei, pe cuvânt că i-a curs copilului mic sânge din nas, nu altceva, jur că da, noroc că aveau și ei copii și ne-au înțeles. Am lăsat bani extra pentru curățătorie.
Acum un an i s-a întâmplat pocinogul la munte, într-o pensiune rustică de vis, cu așternuturi din pânză recondiționată și brodată, albă imaculat, desigur.
Într-o zi l-am luat de la grădiniță de zici că tocmai terminase războiul, avea tricoul boțit și plin de sânge pe piept până la brâu, el ronțăia fericit niște grisine.
– A curs? l-am întrebat.
– Ăhă.
– Ai pus dop?
– Pus. Dop din tricou, că n-am găsit șervețel.
Iar săptămâna trecută, aia a fost cea mai rea. Sofia are un cățel mecanic pe care-l poți plimba cu o lesă care are la un capăt o mică telecomandă cu care poți face animalul să meargă sau să latre. Într-o zi când Sofia era în sufragerie, Ivan m-a întrebat dacă poate să se joace un minut cu cățelul ei. Alb. I-am spus că da, a intrat în cameră, a scos cățelul din dulap, l-a luat în brațe, poc, i-a dat sângele pe nară, care a curs fix pe cățel. Vă imaginați scena! Curând a sosit și Sofia, iar când a văzut cățelul însângerat, a crezut că fratele ei l-a rănit și s-a pus și ea pe urlat.
Un dop de șervețel și o baie cu spumă mai târziu (pentru cățel), ordinea a fost restabilită.
Sofia și-a lipit pe ușă un afiș cu (citez exact) Aces Intezis.
Și la voi mai curge sânge când nu trebuie? Sau doar muci?
Sursa foto: curge sânge din nas via Shutterstock.com
Salut, eu am problema asta de când sunt mic, îmi amintesc episoade de la grădiniță când mi-a curs sânge din nas. Acum am 31 de ani și tot se mai întâmplă (rar, ce-i drept). Când eram mic se întâmpla destul de des, aproape zilnic, acum poate de câteva ori pe an. Problema este tot legată de vasele de sânge fragile din nas. Nimic grav, dar poate părea ciudat pentru cei din jur. Esențial este să ai mereu la tine un pachet de șervețele, pentru orice eventualitate.
He he, gazdoaia voastra nu avea de ce sa se streseze, ai doi copii, deci probabil nu mai erai fecioara cand ati lasat cearsaful insangerat 😀
Eu am avut capilare sensibile in copilarie, cum ma atingeam un pic mai serios la mirositor, cum incepea sa curga sange. M-am vindecat complet aparent in liceu, cand am iesit la zapada cu colegele si profa de franca.
Si eu, ca o desteapta ce sunt, am zis sa o trag pe colega de banca pe gheata. dupa cum banuiesti, am aterizat cu mirositorul drept pe sus-numita gheata, de mi s-a deviat septul si mi-a iesit sange si din urechi, cred, la cat a curs.
Mi-am indreptat cu mana nasul (vorba vine, tot ca naiba arata si dupa 25 de ani), dar nici nu am mai avut scurgeri din astea spontane.
Cat priveste potaia de jucarie, vrea fie-mea din astea si i-am spus ca are caine adevarat si ca niciodata nu-i cumpar asa ceva. Are cine sa latre si sa fie plimbat 😀
Noi nu patim dar stiu verisoara mea ca avea asa cand era mica. Mamaaa dar cat ii curgea. Matusa mea era linistita si zicea tot timpul ca sunt niste vene, dar eu cand vedeam atat de mult sange ziceam ca sigur are ceva. Stiu ca i-a cauterizat la un moment dat si se intampla mai rar, dar abia cand a crescut mai mare s-a oprit de tot.
Mie mi se intampla la fel, doar ca eram la liceu. Pt mine devenise banal, desi erau momente cand curgea mult. Am avut norocul sa scap de o lucrare si diverse ore pt ca hop imi curgea sange din nas si ma trimiteau la cabinetul medical. Tin minte ca in una din ore mi a zis dirigul ca a avut si el un prieten asa si n 3 zile a murit. Daca a fost o gluma, eu n am inteles o nici in ziua de azi. Ah, si mi mai aduc aminte ca eram stresata sa nu inceapa sa mi curga sange din nas la BAC sau Admitere ca n aveam timp de asa ceva in exament. Acum nu mai am problema asta, dar nah dupa 30 de ani vin altele
Si mie mi se intampla des cand eram copil, nu curgea prea mult sange, dar destul de des. Stiam ca e ok, ca nu e nimic grav, doar neplacut. E un nume pentru asta: „epistaxis”. Totul a culminat in schimb in adolescenta, imi aduc aminte ca eram prin liceu, trebuia sa plec intr-o excursie si cu doua zile inainte imi tot curgea sange si nu se oprea. Mama a zis sa ma duca la spitalul Coltea sa ma vada cineva, doar sa se asigure ca totul e ok si ca pot merge linistita in excursie … mare greseala ! S-a uitat doctorita cu niste instrumente in nas si bine ca a declansat o hemoragie de nu o mai putea oprea. Asa ca a trebuit sa faca ceva super naspa: mi-a bagat o fasa in nara, nu va mint, cred ca avea mai bine de un metru. O asistenta ma tinea sa nu ma zbat si eu urlam de nu mai puteam, aveam impresia ca imi ajunge chestia aia pana in creieri. Nu doresc la nimeni asa ceva. Asa ca in loc sa plec in excursie, am plecat acasa cu bandajul ala nenorocit timp de 48 ore. Dupa aia cand mi l-au scos, am mers la spitalul de copii (Grigore Alexandrescu), unde am dat peste un doctor foarte dragut si finut. Mi l-a scos usor, s-a uitat cu niste lampi, a zis ca intr-adevar e o pata f vascularizata care trebuie cauterizata. Ceea ce a si facut pe loc si nu a durut. Asta s-a intamplat cam acum 20 ani. De atunci am mai sangerat, dar destul de rar si niciodata atat de puternic.
Am fost operată de deviație de sept. Am avut câte o fașă din asta in fiecare nară. Când le-au scos a fost mai nașpa decât nașterea vaginala sau decât travaliul înainte de cezariană.
Baietelului meu i se intampla, asa, din senin. La exudatul nazal, desi nu nu s-au dezvoltat colonii de fungi, rezultatul a aratat „Relativ frecvente celule epiteliale scuamoase.Relativ frecvente leucocite. Flora bacteriana frecventa, reprezentata de coci Gram-pozitivi in perechi si izolati.” (nasucul trebuia curatat des de „cojite”). Ii fac un tratament cu Rinogermina (la recomandarea medicului ORL) si este mai bine.
Am problema asta dintotdeauna. Si acum la 42 de ani trebuie sa suflu nasul cu grija ca altfel… la fel dimineata cand ma aplec sa ma spal pe fata incepe hemoragia. Am observat ca atunci cand iau calciu se intampla mai rar. Analizele sunt ok. Mi s- a propus cauterizarea vaselor dar…. parca nu m-as supune inca la asa ceva. Cred ca m-am obisnuit asa . 🙂
Vineri am fost și noi la spital, la control, tocmai ptr asta. Puștiul e de vârsta Sofiei. De vreo 3 luni pățim d-astea. La ultima răceală (ușoară de altfel), a fost greu de tot cu nasul…
Cică până la 14-15 ani trece…. ne-a dat un tratament ptr 7 zile. Care tre’ să fie “trusă de voiaj” ptr concedii/ tabere… cu Baneocin, ceva picături (nu spray) și apă de mare cu Aloe Vera, plus vitamina C 1g doar acum (despre cea din urmă farmacista a zis că nu e ok, că dă pietre la rinichi… ceea ce mi se pare ciudat după 7 zile… )
9 ani acum are baiatul, din ce in ce mai rar. Au fost cateva episoade mai rele, cand m-am speriat de cat sange a putut curge. Nu lipseste Emofix-ul din trusa de urgenta (si acasa si la scoala)https://comenzi.farmaciatei.ro/farmacie/sistemul_respirator/analgezice/emofix_unguent_hemostatic_30_g_dmg-p10042205
Sa speram ca trece 🙂