Îmi propusesem să scriu azi despre ce grozav și cumplit a fost anul ăsta pentru mine, dar nu mă simt deloc în stare de-un text optimist, așa că o să vă povestesc despre sarcină în loc. Mi-am propus să scriu detaliile astea și aici, și pe hîrtie, în noua mea agendă Moleskine, ca să nu le uit, în caz că o să mă mai bată vreodată gîndul să mai fac un copil. Plus că nah, unde învîrți nasul, dai peste o gravidă care povestește, în scris, la TV sau pe ditamai ecranul de cinema, cît de nemaipomenit e să fii însărcinată. Cum nu s-a simțit niciodată mai bine și cum, dacă s-ar putea, ar sta gravidă toată viața. Sînt convinsă că există și femei norocoase. Eu nu-s una dintre ele. Pentru mine, cele aproape șase luni de sarcină de pînă acum au fost cele mai neplăcute luni de cînd mă știu. Nu spun că nu merită. Nu spun că regret sau că vreau înapoi în timp, să mă pot răzgîndi. Spun doar că nu întotdeauna sarcina e sumă de hormoni de fericire, strălucire pe chip și păr cu volum.
Primele patru luni au fost groaznice. Las la o parte panica permanentă că ceva va merge prost și embrionul va înceta să mai crească, așa cum s-a întîmplat cu primul. M-am chinuit cu cea mai uriașă dintre grețuri. O greață persistentă, violentă, care nu m-a lăsat nici măcar o secundă, de la o săptămînă după concepție și pînă în săptămîna 19. Singurele clipe de liniște au fost cele în care reușeam să adorm. Nu am putut mînca nimic altceva decît pîine cu telemea. Ei, și greața asta mare nu a trecut cu nimic. Nici cu pastile din tot soiul de plante, nici cu ceai de ghimbir, limonadă, infuzii de mentă, brățări anti-greață, nici cu ieșit la aer, nici cu trezit la 5 dimineața și îndesat pîine pe gît (pentru că cea mai cumplită greață e cea care se petrece pe stomacul gol, și atunci tot ce poți face să supraviețuiești cumva e să te asiguri că ai mereu ceva în stomac).
La asta se adaugă creșterea în greutate (de la atîta pîine, am pus pe mine 10 kg rapid, înainte să mi se vadă urmă de burtă), oboseala generală, mersul la baie din 15 în 15 minute, insomniile, constiparea, furtunile hormonale pe care puțini ți le înțeleg și ți le iartă, coșurile apărute brusc pe față și pe spate, amețelile, plus grijile, gîndurile, coșmarurile și restul pachetului emoțional care e, vă jur, copleșitor.
Moț la gogoașă vine și faptul că vreme de aproape 4 luni, n-am spus la nimeni de sarcină. Și-a trebuit să mă prefac că totul e ca înainte și într-un concediu în Grecia în care cu greu mă abțineam să nu leșin de greață la vederea calamarillor umpluți, și la muncă, și între prietenii care-mi călcau pragul și mă găseau tot mai palidă și mai grăsună.
În octombrie am răcit. Roșu în gît, tuse, stare febrilă. Evident, n-am avut voie să iau nimic, nici măcar tantum verde. Am băut ceaiuri, am ros lămîie. Mi-a trecut în 7 săptămîni. Pentru că da, asta e un alt aspect nedrept în sarcină. Deși ți-e mai rău ca oricînd în viața ta și sistemul tău imunitar funcționează la un sfert din capacitate, ca să permită sarcinii să crească, nu ai voie să iei nimic, nici un tratament. Și nu iei. Toate pastilele din lume încetează să mai existe. Ai migrenă? Rabzi. Ai febră? Pune-ți o compresă. Te doare stomacul? Bei un ceai care n-are niciun efect.
Ei, și am strîns din dinți și-am numărat săptămîni. Care au trecut greu, mai greu ca tot atîtea ore. Așteptam ce-mi promitea toată lumea, mame, soacre, doctori, cărți, internet: trimestrul al doilea, cel de aur, vorba ceea, care o să vină cu alinarea tuturor disconforturilor. O să curgă hormonii ceia buni (că ăia răi s-au consumat toți în primul trimestru), lapte și miere, o să pot mînca orice, o să fac sex ca nebuna, o să-mi crească părul într-o zi ca altora în 365, o să-mi strălucească ochii ca la păpușile din porțelan și alte asemenea.
Ei bine, trimestru ăsta de aur e pe cale să se termine și eu sînt în continuare rău. Greața s-a mai domolit, e drept, dar tot sînt dependentă de pîine. Tot trebuie să mănînc din 2 în 2 ore dacă nu vreau să cad din picioare. Sex n-am mai făcut nici nu mai țin minte de cînd, cred că totuși era vară afară. În plus, acum a crescut burta. Nu mă mai pot apleca, obosesc imediat, mă doare spatele, am aciditate și reflux, hormonii ăia răi dănțuie în continuare în creierul meu.
O îmbunătățire notabilă e faptul că simt copila. Cînd îmi arde cîte-un picior în ficat, mă umplu simultan de dragoste și de panică. Atunci îmi dau seama că la naiba, eu chiar am în mine un om, o persoană cu sentimente și degete, și nu orice om, un om de pe stradă, ci pe copilul meu, care e complet dependent de mine și-o să tot fie și uite că nici măcar nu mă doare cînd mă lovește, ba dimpotrivă, îmi vine să-i mulțumesc. Și dănțuie acolo în fiecare zi de pe la 11 dimineața pînă la 12 noaptea cînd mă așez în pat.
Singurele lucruri care mi-au adus confort au fost: perna de gravidă, datorită căreia reușesc să dorm 8 ore legate, pantalonii de gravidă, care-mi țin burta la cald și despre care nici că-mi pasă că-s urîți, cărțile de Sophie Kinsella, bibliile despre sarcină comandate de pe Amazon și cele primite de la voi, doctorița cea optimistă și caldă la glas, care m-a asigurat că nu-s nebună și că oricît de rău ar fi și de mult ar dura, de trecut tot trece.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-am avut sîngerări, contracții sau probleme medicale. Dureri prin uter și printre organele interne am zilnic, dar înțeleg că-s normale și nu-s în măsură să mă panicheze.
În concluzie, pînă acum, la aproape 24 de săptămîni, fizic, sarcina a fost un chin. Cea mai dificilă experiență a vieții mele. Un test de rezistență fizică și emoțională incredibil de lung și de obositor. Barem am trecut de jumătate. Nu mai sper c-o să fie mai bine, ba cred c-o să fie mai rău. Cred că o să devin tot mai neajutorată, că n-o să mai pot conduce, că n-o să mai pot urca scările pînă la mansardă, că o să încep să rețin apă, să mă umflu, să dorm prost, să mă doară șoldurile și coloana.
Culmea e că toate lucrurile astea nu contează, de fapt, pentru că în timp ce fizicul meu pare să se împrăștie, psihicul e tot mai adunat. Și strîng din dinți și mai număr o săptămînă și mai pun o mînă pe burtă și aștept un semn acolo sub palmă, și semnul vine și știu că merită. Dar e greu. Să nu spuneți că nu v-am spus.
O să mai fac un post cu chestii utile, cărți, vitamine, doctori, analize, prețuri, că și astea-s importante. Acum mă duc să nu fac nimic și să mă plîng că nu-mi iese. Vă mulțumesc pentru urările de Crăciun, vi le întorc și vi le pregătesc pe cele de An Nou. Nu uitați, noi petrecem revelionul în șosete. O să și cumpărăm unele special pentru asta. Unde oare s-or găsi șosete de seară, special croite pentru noaptea dintre ani? Și se pare că, pentru prima oară în viețile noastre, vom petrece un Revelion la miezul zilei. Pentru că am auzit că miezul zilei e noul midnight. La fel cum plictiseala între prieteni e noul fun. E clar, nu mai sîntem tineri. Ce bine.
e… de-ai stii ce mi-as dori si eu sa simt ce simti tu… stiu ca nu e totul placut dar la final cand tragi line sunt sigura ca rezultatul final este bun spre minunat sau poate peste
Promit sa-ti raportez intocmai imediat ce ajung acolo. Ceea ce iti doresc si tie, cit de curind.
Printeso (chiar, dupa ce se naste domnisoara devii Regina?),
Partea buna e ca aceste zile, saptamani, luni trec. Si la capatul lor tu vei tine in brate cea mai draga fiinta pe care o vei tine vreodata in brate (stiu, sotii ar avea ceva de obiectat, dar… macar in prima zi, e ca mine).
Ma bucur ca tii moralul cat de sus poti si ca nu ti-ai pierdut simtul umorului. Si ma bucur ca dezvalui si partea mai putin placuta a sarcinii (asta venind de la cineva care a avut o sarcina usoara comparata cu a ta). Nevoia de a avea mereu ceva in stomac, furtunile hormonale, greturile, somnul aiurit, lucrurile care nu ies, memoria care-ti joaca feste si inlocuieste un cuvant cu altul…
Or sa treaca si astea – mai putin partea cu memoria, aia se inrautaeste. Mamele se prostesc nitel, dar le creste inteligenta emotionala.
Fruntea sus si tinem pumnii!
Nuuuu, eu ramin printesa, numai ca voi avea si o Delfina sa mosteneasca regatul.
Ah, uite pe asta cu memoria n-o am inca, slava domnului. pare sa fie totul inca acolo. desi recunosc ca am uitat acasa carnea de sarbatori. si ca uneori imi ratacesc telefonul. portofelul. cheile. dar asta mi se intimpla si inainte. sper numa sa nu se agraveze.
Eu nu am simtit ce ai simtit tu, nu stiu cat de rau poate fi, dar sunt sigura ca la final totul va disparea, ca de atunci cand vei tine printesa mica in brate o sa va umple inima si viata in asa masura incat nu vor mai exista dureri. Ne rugam in continuare pentru voi si va doresc sa gasiti sosete de seara 🙂
Eu cred ca de uitat n-o sa uit, doar ca n-o sa mai conteze.
🙂 Multumim pentru gindurile bune!
Ma bucur mult ca iti place Sophie Kinsella! Cat despre sarcina, si eu ma simt cam la fel. Nu-mi vine sa cred cat m-am ingrasat, mi-e greu sa-mi pun sosetele si ma dor toate cele. Si mai am trei luni jumate …
Daaa, o iubesc de vreo 5 ani, m-a ajutat si cu lasatul de fumat, acum citesc la Cumparaturi cu bebe, care e mega haioasa, desi n-are nicio legatura cu realitatea sarcinii, ma amuza si ma adoarme in 5 minute.
O sa nastem cam odata, sa ne tinem la curent cu mersul trebii, te rog! 🙂
Sarcina usoara mai departe!
Nici nuas putea fi mai de acord, simptomele nu au coincis, insa per total aceeasi parere despre graviditate o am. Trimestrul II a fost un chin pentru mine, m-a durut bazinul la fiecare pas pe care il faceam…. Si da, hormonii, e ceva cu care nu am putut lupta. Acum ca am nascut de 10 zile, mi se pare ca toti hormonii din lume au venit la mine. Si la toate astea se adauga un copil de 5 ani, care a fost gelos cam de cand s-a vazut burta, si care ne urasete din toata fiinta, ca i-am facut o sora si evident se poarta in consecinta :))
Ai nascuuuuut, ce bine, sper ca totul a mers ca uns!
Da, banuiesc ca sint probleme cu piticul cel mare. O sa dureze o vreme, dar aud ca se repara…
Sanatate multa si somn cit s-o putea!
Da, am nascut pe 18, recuperarea a fost mai usoara ca prima data. Ca efect al rahi anesteziei am avut o migrena cumplita 6 zile, in care am zis ca mor, nici bine nu auzeam de durere. Acum a ramas fiica cea mare de rezolvat. Sufera din cauza Ghemului, ma scoate din minti si ma face sa ma simt cumplit de vinovata. Gaseste si teren prielnic si danseaza pe hormonii mei. Stiu si eu ca trece, ma straduiesc sa ramanem cu mintile intregi toti 4.
of, va tin pumnii sa va tina nervii. 🙁
Mi-ai adus aminte perfect de starile prin care am trecut si eu , Doamne..parca-s trase la indigo :))Am uitat repejor de perioada cu greturile insa durerile de dinti(fara nicio carie), mersul la toaleta non-stop, insomniile , starile de nervi si parul incalcit….mi-au ramas in minte extrem de limpede si clar.Daca plecam de acasa, asta si in ultimele luni, brusc ma luau greturile si durerile de dinti:D Pe langa asta..de pe la 6 luni au inceput contractiile, la cel mai mic efort sau la plimbari pe jos , o raceala puternica cu o tuse nebuna pe care o calmam, chipurile , cu un sirop pe baza de ceapa..bleahhh.Noaptea era dans la mine in burtica, intr-o noapte m-a trezit sotul speriat ca ceva nu-i bine, lipita fiind de spatele lui cu a mea burtica, a simtit cum bebe dansator se invartea de mama focului :))))Se spune ca daca sunt neastamparati in burtica asa vor fi si dupa aceea,la mine asa a fost si zau ca nu mi-a parut rau, ba dimpotriva 🙂
Am zis ca alt bebel eu nu mai fac…insa cu anii am uitat oarecum cat e de greu cu burtica, cat e de greu uneori si dupa, si am inceput sa visez din nou la nopti albe si imbratisari cu vasul de wc :D…numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ 🙂
Imbratisari multe si pupici si mai multi, cu drag
Veleasca
Of, dureri de dinti inca n-am avut, doamne, asta mai lipsea…
Te imbratisez si eu, V.!
…si n-ai sa te mai poti intoarce de pe o parte pe cealalta decat tranportandu-ti burta cu mainile, n-ai sa te mai poti incheia la ghete si nici cosmetica intima n-o vei mai face fara ajutor. intre timp nici loc nu va mai fi pentru painea din 2 in 2 ore, la birou vei prefera pozitia intins, iar mersul iti va fi tot mai leganatu’ si mai sexy… 🙂
si totusi, minunea ca-ti creste o persoana in burta face totul suportabil, uneori chiar roz.
mara (15 saptamani si 6anijumate)
O sa merg ca ratzele, heheeee… o sa fac filmulete sa le postez, sa ne amuzam cu totii, barem!
Sa ai sarcina usoara, mara!
Dar da, cand ma uit la Ghem si vad cat de perfect este, cand o strang noaptea la pipept sa o alaptez si o simt mirosind a lapte, cand Zana cea mare se inghesuie cu mine in pat si ma roaga sa o strang tare in brate, pana numai pot, sau care chicoteste cand face vreo sotie, stiu ca merita. insa nu e usor nici pana ii ai, iar de atunci incolo incepe greul.
Ah, abia astept urmatorul fel de greu, ca de asta m-am saturat, va jur! 🙂
Offf…cand aud dinastea parca imi trece toata pofta de facut copiii 🙂
PS: multumesc pentru felicitare 🙂
Eh, nunu, overall, e de bine. Numa nu fizic!
Ce bine c-a ajuns! 🙂
Aoleu, Doamne, seamana atat de mult cu prima mea sarcina, plus sangerari si spitalizari si iminenta de avort si nastere prematura si stii tu. Si totusi, intr-un an jumate, am 2 copii. Asa ca singura concluzie e ca aceasta chinuiala face toti banii.
Tu te-ai grabit putin cam prea tare, Gabi! 🙂
Desi, daca imi aduc bine aminte, tu mi-ai spus, inainte sa nasti prima oara, ca iubesti sarcina si ca abia astepti sa fii iar gravida!
Asa ca nu, tu nu esti in categorie cu mine! 😀
pai da, overall, mi se pare minunat sa cresti in tine un pui de om, indiferent cu ce probleme, rau, greata, balonari, umflari si tot ce implica. Adica rezultatul e mult mai misto decat toate astea. Nu m-am grabit, ne-am accidentat, iar eu avort nu vreau sa fac niciodata in viata mea.
Printeso, trebuie sa te apuci de un scenariu. Sunt convins ca tu ai capacitatea sa transformi un film ca „28 Weeks Later” intr-o comedie spumoasa.
In rest, asa am auzit si eu – ca treburile astea pe care le-ai descris nu sunt decat o faza. 🙂 Deci, inainte cu tupeu!
28 weeks later E o comedie spumoasa. complet pe linga ce se intimpla in realitate, dar funny.
sigur ca sint doar o faza, problema e ca faza asta tine 9 luni… 🙂 a lifetime, practic!
Iti doresc din suflet sa aveti parte numai de bine!Sa ai un copil sanatos si cuminte care sa-ti aduca numai bucurii!
Eu am avut o sarcina destul de usoara din punctul de vedere al greturilor care au fost rare,dar care nu treceau cu nmic, cred ca am baut tone de limonada,dar degeaba!Acestea sunt date de cu totul alti factori decat cele obisnuite din cauza mancarii.Cel mai rau era cu insomnia si mersul fff des la baie care ma deranjau ingrozitor.Iar nervii….au atins cote maxime,ma certam cu oricine deschidea gura sa ma intrebe ceva.Pentru constipatie eu am avut un adevarat ritual pe cate l-am tinut timp de 7 luni ,pt ca altfel…era de rau!Noroc ca functiona.
Abia in ultimele 2 luni de sarcina s-au mai linistit hormonii si nu mi-a mai aparut nici un cos,am avut cel mai frumos ten ever (si-a revenit dupa nastere din pacate…),parul nu-mi mai pica ,dar a recuperat apoi in primele 6 luni dupa nastere il scoteam cu pumnii!Dar tot nervoasa si insuportabila eram,pt ca oboseala era constanta,nu mai puteam merge mai mult de jumate de ora(si din cauza vezicii care trebuia golita).In final am pus 20 kg…dupa natere am scapat de 7,iar acum dupa aproape 9 luni postsarcina am 49 kg din cauza stresului….Da, pentru mine partea cu copilul afara a fost mult mai nasoala decat cea de gravida.Cine spune ca e frumos si minunat si usor sa cresti un copil ,ori nu l-a crescut ,ori si-a luat bona,ori a avut o papusa pe post de copil!!!
Sper ca al tau sa fie cuminte,al meu si acum face scandal de mi-am pierdut orice farama de rabdare, iar oboseala asta permanenta nu cred ca va mai trece vreodata!
Va doresc numai bine si Sarbatori fericite!
Mda, nu stiu ce va fi dupa, poate om avea noroc de un copil cuminte, poate nu, de iubit si de pierdut mintile sigur o s-o iubim si-o sa le pierdem. Cu Dumnezeu si cu burta inainte!
Hai ca trece si perioada asta!
Iti urez sa ajungi cu bine la saptamanile cand „va rasari soarele” si vei scapa de dureri si de greturi si de toate neplacerile, pana atunci gandeste pozitiv… tot raul spre bine! te imbratisez domol :*
Ah, abia astept sa-i vad moaca! 🙂
Mi’a ajuns felicitarea de mana, iti multumesc frumos pentru urari :* >:D< si pentru gest :*.
Sa speram ca vom avea parte de un an nou mai bun :*
Ma bucur c-a ajuns, eu zic ca da o sa ai un an bun!
Hahaha, cat de tare. Bravo, Printeso! Sa le mai zica cineva si pe alea nasoale ca stralucirile si starile de bine deja suna a basme scrise prost.
Si totusi, sper ca de acum incolo sa-ti fie mai suor decat de astepti.
Eh, nu zic ca nu se poate, o surpriza placuta e mereu binevenita! 🙂
Avand in vedere ca habar nu am prin ce treci si nu vreau sa aflu curand si nu stiu ce sa zic sa te inveselesc, m-am dus la posta si am pus o felicitare pentru printesa. Suna groaznic… abia astept sa treaca partea rea si sa vina Minunea Sofia 🙂 Te pup!
Ah, abia astept. Pe 5, cind ma duc la birou, ar trebui sa fie la cutie deja!
Ei, felicitari!!! Ma bucur tare mult pentru tine!!! Stai sa vezi ce urmeaza cand te intorci cu copilul acasa! Eu am o fetita de 2 luni jumatate si in primele 2 saptamani aveam impresia ca femeile alea de care vbeai si tu, care ar vrea a fie toata viata gravide si-au batut tare, tare joc de mine si au spus numai basme si acum rad pe ascuns de mine :)) dar incet, incet totul merge spre bine. Sunt sigura ca si la tine o sa fie mai bine.
Bafta multa!
Sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa si norocoasa!
Eu nu simt nevoia sa fiu mama din cauza partii cu „after” dar vad ca partea cu „before” pare destul de horror. Feel better soon si sarcina (mai) usoara!
e neplacut, da, dar nah, se pare ca e si necesar. 🙂
Multumesc!
I don`t want to get pregnant eveeer! :((
Ei haide, Ana, te stiam mai curajoasa! 🙂
Printesa nu cred ca te ajuta sa iti spun ca eu am vomat pana in ziua cand l-am nascut pe Kari, ca nu puteam manca decat sushi si dupa cum stii e peste cred si nu e indicat. Dar altfel ramaneam cu stomacul gol toata ziua desi mancam cat mai multe si cat mai sanatoase si pline de nutrienti. Dar degeaba, Kari meu nu suporta numai sushi. Si cand m-am dus in Maroc, vara, pe caldurile alea nici nu vrei sa iti imaginezi. Cu apa pe cap si pe frunte, transpirata din zi pana-n noapte, cu un gol imens in portmoneu ca sushi acolo e scump al naibii! Si degeaba aveam eu toate bunatatile gratuite ca tot nu reuseam sa me tin in stomac mai bine de 30 de minute. Si dormeam tot timpul, cu toate ca ursii intra doar iarna in hibernare eu am hibernat 9 luni. A fost si cand am adormit in taxi sau in masina desi doar de 1 ora m-am trezit.
In fine, acest trimestru de aur e intradevar de aur desi tu nu il simti, cand vei ajunge sa te misti ca un pinguin si sa te simti umflata o sa-ti fie dor de perioadele cu greata all day. :(((
Dar nu fii trista ca dupa ani, sunt doar niste amintiri iar copilul e cea mai mare fericire!
Ti-am spus toate astea sa stii ca asa sufera toate (majoritatea) femeilor doar ca daca toata lumea s-ar plange cu greu si cu frica s-ar mai face copii :))
Valeu, da ce te-ai chinuit! Si eu ma gindesc ca somnul ar ajuta, din pacate nu pot dormi decit noaptea, maximum 8 ore… bune si alea, nu ma pling deloc!
Buna printesico!
Te citesc de mult prea multa vreme ca sa imi aduc aminte exact de cand. Nu am comentat niciodata. Era inutil. Dar te citesc. Si o fac cu placere, oricand, oriunde.
Eu am o fetita de 10 luni. Am avut o sarcina foarte usoara comparativ cu a ta, dar am si avut ajutor cu sfaturi foarte bune primite de la draga mea doctorita. Eu te sfatuiesc sa incepi sa dormi numai pe partea stanga. Iti garantez ca somnul tau o sa fie tare bun, plus ca asta iti ajuta si bebelusa sa se dezvolte :).
Eu vomitam cand bagam pasta de dinti in gura. De orice fel…am ajuns de la blend-ah-med, colgate, etc, pasta de dinti pentru copii la pasta de dinti din plante (groaznica…imi venea sa vomit doar cand o miroseam) si tot degeaba…
Dar iti garantez ca toate astea trec mai repede decat iti imaginezi….Daca nasti natural, fa-o cu epidurala, daca nasti prin cezariana, fa rahie, nu totala…nu se compara nimic din tot ce ai trait tu pana acum cu momentul in care ii vei auzi glasul si o vei vedea. Si daca faci rahie, nu te misca, stai lipita de perna. Eu am zacut 7 zile din pricina asta. Si mi-a trecut cu algocalmin fiole, saridon sau cafea cu rom..nu stiu cu care…si ia ELEVIT. Neaparat!
Ti-as mai spune multe….foarte multe….dar ma intind prea mult.
Numai bine iti doresc si incearca sa gandesti pozitiv. Si optimist.
P.S. Dupa nastere ai sa uiti tot ce misca, exact cum spunea cineva mai sus. Ai sa uiti si ce ai facut de dimineata pana seara. Dar trece peste vreo 6-7 luni :))))
Multumesc pentru sfaturi, draga mea. Iau elevit, iau si catalizator pentru fier.
Despre nastere nu discutam inca, mai e vreme, sa vedem cum merg lucrurile..
Te umbratisez!
Buna,
imi pare rau ca te simti asa, dar in acelasi timp ma bucur pt tine. Cat as da sa simt ceea ce tu simti. Ne chinuim de 6 ani si nimic. Imi doresc greturile, grasimea, raceala, tot, numai sa pot avea si eu o „delfina” a mea.
Te imbratisez si iti urez sa ai nastere usoara!
🙁 imi pare rau daca a parut ca ma pling… iti doresc sa ti se intimple cit mai curind!
Sa stii ca azi am vazut sosete pufoase cu fundite si sclipici la DM 🙂 cred ca s-ar incadra in categoria „sosete de seara”
Gata, miine ma duc sa le iau!
Citind postul asta mi-am amintit de cat de cumplite au fost primele 4 luni si pentru mine.Ai descris aceleasi stari prin care am trecut si eu. Pana la 4 luni jumate nu am putut sa mananc, decat foarte putin cat sa nu lesin. Orice mancam, vomitam. Iar de greturi nu mai pomenesc. Erau permanente. Cand eram in luna a 2-a am facut si gastrita de sarcina, si ma durea stomacul atat de tare, ca la spital mi-au zis sa astept sa-mi treaca. Am avut perioade cand credeam ca nu se mai termina starile de rau. De prin luna a 5-a a fost totul ok. A pe perioada sarcinii m-am ingrasat 4 kg. Atat de rau mi-a fost.
Of, dar a trecut, gata, sorry to have reminded you.
A trecut, pentru ca oricat de rau te-ai simti, fizic, emotional te umpli de bucurie simtind cum bebele prinde contur in pantecele tale. E un sentiment ce nu poate fi comparat cu un altul. Lunile ce urmeaza vor fi linistite, atat cat se poate, mai ales ca bebe creste si tu te vei deplasa din ce in ce mai greu. Cand eram insarcinata cu Eva, imi doream sa am o burta maaaaaare, sa merg ca o rata.Burta mea abia daca se observa, dar pentru mine conta ca ea era bine si ne-am invatat una cu cealalta.
craciun fericiti si de la mine..cu intarziere! 😀 si un an nou „painless” :D!
multumim, sarbatori frumoase!
Cum zice o vorba: „Hold on, the best is yet to come” 🙂 Evita, daca poti, orice fel de rahianestezie – migrenele de dupa, greata si ameteala te vor face sa regreti optiunea simpla de anestezie totala, daca va fi cazul si dorinta ta sa faci cezariana. Daca vrei sa nasti normal, adica vrei experienta completa, de ce sa te lasi anesteziata? In rest, pe propria piele, momentul cind nu-ti mai vezi picioarele stind in pozitie verticala din cauza burtii sint spectaculoase 🙂 Momentele de neuitat cind te trezesti din somn ca sa te intorci pe partea cealalta, cind ai impresia ca persoana care te locuieste are alt program de somn decit tine si cind iti dai seama ca reactioneaza la mina ta pusa pe burta sint fara egal in orice fel de coeficienti 🙂 Va veni si ziua cind o vei tine in brate si vei uita tot ce erai tu pina in clipa aia – viata ta va incepe din nou, pe alte coordonate, ca si cum ar fi de nu s-ar povesti. Rabdare – ti-ai dorit-o si s-a implinit, acum nu mai ramine decit sa o aduci la voi acasa in fiinta 🙂
Daca imi dai voie, iti las linkul unui articol pe care l-am scris eu acum trei ani, pentru amuzament desigur: http://laurafrunza.com/2008/09/23/alfabetul-celor-noua-luni/
Am depasit perioada dar nu m-as mai baga de bunavoie inca o data in asa ceva 😀
La multi ani, multa sanatate si bucurii! Pentru ca si eu sunt in aceeasi stare ca tine, voiam sa te intreb ce perna folosesti :)? Multumesc!
Aud femei care spun că le e dor de perioada de sarcină… Mie nu-mi va fi dor. Niciodată. Deşi cu copilul în burtă mai poţi vorbi cu un om 5 minute sau poţi bea un suc la o terasă, sau poţi vedea un film întreg tot mai bine e cu ei afară.
La primul am avut greţuri până la 16 săptămâni. Am slăbit 7 kg, la sfârşitul sarcinii aveam cu 2 kg mai mult decât la început. De prin săptămâna 24 mă mânca pielea de mă scărpinam cu orele. Aveam răni pe picioare şi pe mâini de la scărpinat.
La al 2-lea am vomat până-n ultima zi. Dar alergând toată ziua după un copil mic parcă nici n-am apucat să fiu însărcinată cu nr 2.
Nu le-ati spus nici parintilor despre sarcina in primele 4 luni? 🙂
nu (ma rog, mama s-a prins, cred, dar nu am vb despre asta).