Gata, m-am trezit perfect decisă: schimb tematica blogului. E clar că treaba asta cu jurnalul personal devine periculoasă, că întotdeauna se vor găsi oameni să mă certe fie că scriu personal, fie că nu scriu îndeajuns de personal, că prea mă plîng sau că prea mă bucur, că sînt nebună, extremistă și exhibiționistă și încă o altă seamă de calități deosebite pe care nu vi le doresc și vouă.
Problema e așa.
Că blog culinar nu pot face, unul că nu-s așa talentată la gătit și al doilea că aud că se fură puternic poze și rețete și de-acolo. Dar ar fi frumos și liniștit, că ce pasiuni și conflicte răvășitoare poate stîrni un amestec de ou și costiță afumată cu tarhon? Lumea iubește mîncarea mai mult decît iubește sinceritatea. Sau mai bine zis, lumea urăște mîncarea mullt mai puțin decît urăște sinceritatea.
Blog despre mămicie iar nu pot face, pentru că teritoriu mai minat ca ăsta nu există. E suficient să povestești senină la ce unghi aplici uleiul de măsline pe fundul bebelușului să sară 100 de alte mămici mai talentate să-ți spună că-ți traumatizezi copilul și că mîine pe vremea asta o să-ți bată protecția copilului la ușă, denaturato!
Blog de fotografie. Da, asta ar fi drăguț, cameră am, obiective am, problema e că talentul meu e ăla la scris, și nah, o poză face cît 1000 de cuvinte, deci practic n-ar mai fi voie și nevoie să scriu. Ceea ce ar fi trist pentru mine. Și pînă una alta, fără să minimizez dragul meu de oameni, blogul meu e despre și pentru mine. Nu pot face un blog care să mă frustreze. Plus că urmează un an în care-o să stau mai mult acasă, cîte colțuri de mansardă să și fotografiez interesant?
Blog de beauty e exclus. Nu prea folosesc produse de cosmetică, mă machiez rar, nu merg niciodată la nici un salon. Aș termina tot ce am de spus despre subiect într-un post de două rînduri.
Blog de sex. Ăsta ar trebui scris din amintiri, că de cînd cu burta cea proeminentă, e complicat logistic să ne manevrăm corpul întru plăceri nemăsurate. Plus că mă citesc mama, bunica și soacra, șefii mei și colegii soțului. Ar fi cel puțin ciudat pentru toată lumea, mi se pare.
Blog literar. Ei da, asta ar varianta safe, ia uite la Iv cel naiv ce frumos scrie el despre orice fără să-i sară nimeni în cap că prea a fost alb, negru, gri sau prea el însuși. Am încercat să scriu texte care nu-s despre mine, dar la două paragrafe sub titlu, orice personaj ajunge să fie eu. Nu știu să scriu altfel încă, nu pot crea nimic care să n-aibă legătură strînsă cu mine. Probabil trebuie să mai cresc. Literar vorbind, că fizic nu-mi mai încap în piele.
Să desenez nu știu, nici să cînt, să fac puzzle devine tot mai clar în fiecare seară că NU mă pricep, mă pricep să ascult, dar nu știu cum aș putea transforma asta în ceva de accesat de către voi cei mulți. Știu să nu mint, să muncesc, să scriu, să mănînc, să iubesc, să fiu recunoscătoare. Ce să fac cu toate astea, ca să nu renunț la regat? În ce să le transform? Nu e retoric, chiar întreb. Ca să-mi răspundeți, adică.
lasa prostiile. te lasi afectata de o pustoaica. nu tine. te ajut cu orice tine de fotografie, daca vrei te iau cu mine la sedintele foto pe care o sa le fac pe anul asta…. poate se prinde ceva de tine… :))) . a da… esti pregatita sa intri in lumea criticilor foto si de arta? in care toti discuta lucruri technice si mii de alte chestii… care te vor innebuni?
noi care te citim nu vrem altceva… si noi suntem maturi si nu ne pasa de pustoaica aia. tu contezi.
Marcel, singurul care se gindeste acum la vreo pustoaica esti tu. Si ai voie numai daca e semi dezbracata intr-un lan de maci. 🙂
mai stii ce ai patit cu Ioana mica? iti mai aduci aminte? mai stii cat de daramata ai fost si atunci?
iti spun eu. oricand, oriunde exista cineva dispus sa te pupe/ sau sa te muste de … dar oricand vei fi criticat pentru orice. oricand. i se poate nazari oricui. intelegi tu spilul. oamenii sunt rai, invidiosi, curve, rasisti, analfabeti, maimute, intoleranti, sunt de toate. o mare shaorma cu de toate. si uneori mai dai si peste alte specimene. nu poate fi totul perfect si roz. tocmai oamenii de genul pustoaicei aleai fac viata mai intensa, un fel de pata de culoare, cand lucrurile deveneau monotone, intr-o saptamana in care toti incercam sa ne refacem dupa minunatele sarbatori.
si ceea ce ai aflat ieri, sau mai bine zis ti s-a confirmat ieri… cati dintre noi te sustinem si te aparam. eu as chiar i-as numi niste good friends, mai ales ca nu au cerut in schimb nimic.
Sinteti prieteni buni, fara discutie, pentru fiecare dintre voi sint recunoscatoare.
Si nu, ce s-a intimplat cu mica Ioana chiar nu e de uitat. Lectie dura.
E atat de frumos ce scrii incat ar fi mare pacat sa renunti s-o faci…din „cauze” neintemeiate(a se citi persoane fara creier).
Of, da chiar nu vreti voi sa NU mai vorbim despre alte lucruri decit despre cele care ne intereseaza?
Chiar se merita pentru acei cativa rautaciosi,sa privezi o multime (considerabil de mare) de oameni care te citesc cu drag? Hmmm…
Hm, uneori mi se pare ca rautaciosii astia, cum le spui tu, sint o tabara destul de consistenta. Ce sa fac, mi-s confuza.
Eu cred ca ar trebui sa scrii exact ce simti ca si pana acum:)
Cred ca la un blog atat de vizitat comentarii vor existat tot timpul.
Of, daca as scrie exact ce simt uneori m-ar condamna juriul virtual la ardere pe rug!
E drept, e asumata treaba cu circoteala, dar mai obosesc si eu. 🙂
Printesa, ce-ti pasa de gura lumii? Scrie ca pana acum, spumos, personal, pasional, cu lacrimi sau cu zambete. Tu esti de fapt felul in care scrii. In plus, e jurnalul tau. Iar noi suntem doar niste privilegiati care au acces la el.
Buna dimineata, Papusa draga, sint si eu om, deh, ma mai sperii, mai plec urechea, deh. Dar am inteles, and thx!
Mai curge apa la deal la Cavnic?
Era inghetata cand am fost eu 🙂 Se pare ca si asta tot un fel de miracol e in zilele astea 🙂
Cum să renunţi la blog personal? Tu, prinţesă, te zgâlţâi în public de nu te vezi! Păi eu te citesc cu sufletul la gură şi blogul meu tot personal îi şi dacă mi se face şi mie frică şi silă de ăia care zic că-s aşa şi pe dincolo? Cum să renunţi?
Ah, lasa ca te faci tu mare si-atunci mai vorbim noi despre cum sa renunti.
Printesa,
cum spunea si Johnny: „keep walking” ! 🙂
Noi astia care ca si tine muncim, scriem, mancam, iubim, incercam sa nu mintim, sa fim mai buni si mai intelegatori, te sustinem si-ti suntem alaturi.
Ei, da, dar uite ca e tot mai greu sa keep walking cu incarcatura asta… si de data asta NU vorbesc despre burta!
hahaha, mno, printesa draga, apai nici nu stii tu cate pasiuni poate starni chiar si o amarata de sarma. deci nu, nici blog culinar nu e bine, ca se vor trezi enshpe sa iti sara in cap ca de ce iti apare aceeasi masa in toate pozele, dar de ce acelasi castron, ce, altu nu mai ai? dar cum, ca oul nu se fierbe cu susul in jos, cu cu josul in sus. dar ceapa, de ce e ea firicele si vezi, ca la noi se zice foitaj, nu foietaj, si ca oricum, ce te dai rotunda, ca n-ai locuit in viata ta in Austria, proasto, lasa-te de blogging, nu mai minti poporul cu… na, nu cu televizorul, ci cu blogul 😀 😀 :D. dar stii cum e, gloata de imbecili urla, tu le dai ignore si te concentrezi pe aia care conteaza. si care, culmea!, nici nu-s asa putini. doar ca nu au gura asa mare ca aia prosti, asta e diferenta :D. hai ti pup si scrie-mi in continuare!
Serios? Ai hateri de castron?
Genial. Nu e scapare, e clar. Ce ne facem?
ne intarim imunitatea 😀 😀 😀
Pai daca nu mai scrii despre matale io ma dezabonez prima! Am zis! 🙂 Aia cu blogul culinar e cea mai funny…te si vad pozand biberonul cu lapte la care o sa prestezi anul asta! Sau poate o sa alaptezi natural si atunci clar devine suuuuuper interesant!
Cred ca ai doua optiuni: ori ramai pe metereze asa cum e, desi stiu cat poate fi de obositor, (am aflat asta zilele trecute ca m-am mancat undeva) ori stergi cu totul blogul si gata. Alte cai nu vad. Desi m-ar amuza teeeeribil sa te vad scriind despre migratia ratei de balta sau de ce nu, despre suruburi.
haha, un singur biberon – 10 retete inedite de lapte pentru bebelusi. acum si lapte praf cu aroma de lapte matern! 😀 😀 😀 Alexandraaaaa, lesin aici de ras!
Hm… nu e o idee rea. Sau e? Adica poti, de exemplu, sa te mulgi si sa pui in laptele matern arome? De cuisoare, de portocala etc etc. Si daca poti, ai avea vreun motiv sa faci asta? In afara sa pretinzi ca ai un sugar gourmet?
pai aia e ideea: sa ai un sugar gourmet 😀 :D. iti dai seama, sa lesine tot netu de invidie 😀
Aha, am inteles, gata. Da poa sa ma reclame cineva undeva? Ca mie mi-e frica de inchisoare.
o sa afli tu cum e cu mulsu… doar ca in lapte nu prea poti sa ii pui orice.
mno, probabil ca o sa te caute tot tipele alea care o amenintau pe cookie cu protectia copilului. auch! deci nu, nici blog de sugar gourmet nu poti sa faci 😀
Clar nimic despre copil. Vad ca e macel pe mai toate blogurile de mamici.
păi dacă piticuţa care e pe drum tot e viitoare prinţesă moştenitoare, deci indiscutabil titlul, că de moşteniri nu se poate lega nimeni, moharhia e monarhie, de ce n-ar fi şi gourmet, oricum ar de unde să moştenească gene culinare de nivel înalt… 🙂
(cât despre hrănit bebeluş cu lapte matern muls şi pus în sticluţă, să nu îţi doreşti, e chin. şi ştiu ce spun. am făcut asta şapte luni în care puştiu’ meu a fost hrănit doar aşa, cu lapte matern, nealăptat. aş face-o din nou, pentru binele lui dar e chin. psihic. fizic.)
Ioana, tu oricum o să faci cum simţi. dar îmi dau seama că e foarte binevenit să vezi că sunt oameni alături. mulţi. şi cred că ei merită. să fii tu. 🙂
Pai, io zic sa faci interviuri. Pe mail, prin posta, prin viu-grai, cum iti e mai usor. Un fel de „Talentul romanilor” povestit in scris. Adica, vorbesti cu tat felu’ de lume, mai interesanta, mai putin interesanta, mai desteapta, mai ingramadita, mai mama, mai sora, mai inginera, mai doctora, mai jandarma, mai canotoare etc etc etc etc si apoi o dai pe blog. Fie asa, sub chip de Q&A, fie le inchegi sub chip de poveste.
Asa, blogul n-ar mai fi personal si n-ar mai deranja pe nimeni. Iar comentariile critice ar fi adresate Liudmilei, sau lui Victor, sau nu stiu cui, nu tie. Dreptu-i, s-ar putea sa primesti sugestii, sau critici, sau, iara, vai! comentarii, cum ca nu te pricepi sa redai realitatea chiar asa cum te lauzi c-ai putea s-o faci. Era mai asa si pe mai dincolo, nu asa cum zici tu.
Deci, nici asa, nici altminterea, nu e bine. Si nu cred ca se va lasa cineva convins ca lumile alea ale tale chiar sunt asa cum se pretind a fi. Adica, de ce sa credem noi ca Victor e randas?! Nu, nu, daca are el timp sa raspunza la intrebari sigur nu e randasul ala care se pretinde.
Nici ca Liudmila e balerina. Pai, n-a auzit nici dreaq de ea, ce balerina e ea?!
Le-ai inventat, tot ale tale sunt!
M-am tot gindit la asta, problema e ca I really suck at interviews. In facultate era cel mai slab capitol al meu. pur si simplu nu-s in stare sa pun intrebari bune. aveam un profesor genial care era pur si simplu socat de cit de anti-talentata eram la a formula intrebari inteligente… pfuu, my secret is out.
Nu cred ca poti schimba tematica blogului. Nu cred nici ca ar avea vreun sens. Lumea te citeste pentru cum scrii ce scrii, asa ca o schimbare radicala e putin ciudata.
In plus, schimbarea asta ar fi un soi de renuntare si de retragere in fata unor nesimtiti. Intotdeauna, indiferent ce ai scrie, se vor gasi
oamenipersoane care sa comenteze una sau mai multe din urmatoarele: (i) scrii naspa / nu te pricepi / de ce-ti dai tocmai TU cu parerea despre asta; (ii) esti idioata/proasta; (iii) esti urata (chiar daca nu ai avea vreo poza pe blog); (iv) injuraturi si alte urari de bine; (v) nu sunt de acord cu tine, deci ma razboiesc in scris cu tine pana in panzele albe – astia pot fi civilizati in terminologie, dar tot nocivi; si or mai fi si altele.Eu am avut un blog cu specific profesional, nu scriam despre mine, n-aveam poze, si tot le-am primit pe toate cele de mai sus. Deci nu cred ca solutia e vreo schimbare in blogul tau.
Ce pot sa iti sugerez, ca sa te afecteze mai putin poluarea asta, este sa iti instalezi o platforma de comentarii separata, cum ar fi Disqus. Avantajele si alternativele le poti citi aici, partea importanta din punctul meu de vedere fiind ca poti bloca anumiti comentatori (blacklist). Mie imi place mult Disqus si pentru celelalte chestii pe care le face, dar nu intru in detalii, le poti vedea si in articolul cu pricina. As zice sa iei in considerare chestia asta si sa pastrezi blogul asa cum e :).
La multi ani tuturor printeselor si printilor!
Sunt de acord cu cele enuntate mai sus. Citesc putine bloguri cu regularitate, din lipsa de timp comentez cam rar, dar observ ca, indiferent de tema blogului, parerile sunt impartite si exista peste tot „d-astia” care fac opinie separata numai ca sa se bage in seama. Ori nu-i bagi in seama, ori nu-i publici, ori ii bagi…in fundul curtii…si cam atat. Nu merita mai mult. Or fi multi si ei, dar noi, cei care te citim si te placem asa cum esti, suntem si mai multi si suntem alaturi de tine.
Pupici de incurajare 🙂
La multi ani de Sf. Ioan!
Multumesc pentru urari. Stiu Disgus, am mai incercat o data cu el dar am renuntat ca se plingeau comentatorii. O sa investighez din nou. Da sa stii ca blacklist am si in wordpress si functioneaza foarte bine!
Atunci foloseste-l mai mult, pe principiul „no second chances” :).
Eu am raspuns retoric. Pentru mine, e o mirare perpetua faptul ca sunt unii de-i mananca in asa hal grija fata de altii, sa puie l-a-ndoiala ce scriu aceia despre ei insisi. Ca si cum bucuriile altora sunt tristetile lor.
La fix ai zis. Cred ca asta e problema. Ca bucuriile altora sint tristetile lor. Si uneori si invers.
Noi te iubim pentru tot ce scrii, nu e nevoie sa te schimbi pentru un om care habar nu are de capul lui. Tu ai o personalitate, ai gusturi faine, scrii cele mai delicioase postari despre mancare si locuri minunate si noua ne place asta la tine. E decizia ta ce faci, daca vrei sa schimbi ceva schimba, dar nu schimba numai pentru ca altii stau pe margine si vorbesc urat. In plus, daca ai fi fost o oarecare nu se baga nimeni in seama. Asa, immitation is the most sincere form of flattery.
O zi calma sa ai!
Daca mi-ar mai functiona bagheta magica, of, atitea as mai face… Mda, vorba ta, zile calme sa avem, ca nemultumiti sint fara numar fara numar!
Când te-am descoperit, nu m-ai atras cu poze, sex, beauty sau feluri de mâncare. Mi-a plăcut sufletul tău. Aşadar, despre suflet, cu suflet şi la suflet să scrii şi în continuare. Dacă aş putea, aş veni în vizită cu o prăji bună şi un cappuccino cât casa, ca să desfacem mai uşor firele întortocheate ale poveştilor de zi cu zi… Mulţi pupici din căsuţa mea!
Ah, te astept, Diana draga, numa sa nu vii cu dulciuri, ca deloc nu pot inghiti lunile astea, in schimb niste sarmale sau o ciorba acrisoara de pui primesc cu mare drag! 🙂
Ah, printeso, spui doua vorbe si amarasti pe toata lumea din regat! Cum sa schimbi tematica blogului? Ala ar fi un alt blog :).
Aici e sufletul tau, cu suisuri si coborasuri, noi de-aia suntem aici. Sa tragem cu ochiul prin gaura cheii de la usa de la palat… Nu?
Trasul cu ochiul e ok, ba e chiar incurajat. Aruncatul de gunoaie inauntru nu e la fel de placut. Dar ok, inteleg ca tre sa angajez personal la curatenie si sa merg mai departe. 🙂
Pai avocatul ala ce pazeste? Hai cu marca inregistrata si sa mergem mai departe!
Scuza-ma ca intervin, de obicei nu o fac, sunt un cititor din umbra, un spectator de fel, esti singura printesa pe care o citesc si o fac deja de cateva luni, nu te opri, asa ma voi opri si eu si odata cu mine multi altii( inclusiv imitatori).Sarcina linistita si inspirata!
Multumim, Cristina, sa fie!
Draga noastra, blogul asta esti tu. Despre orice ai scrie, tot asta va iesi 🙂 Poate ai nevoie de ceva nou. Uite, o idee buna a avut nusch cu interviurile. Hai ca trece si furtuna asta, o sa vezi.
Draga Printesa, sper din suflet ca glumesti sau ca decizia e luata in urma evenimentelor recente si ca o sa te razgandesti.
Doua dintre lucrurile pe care le admir la tine sunt naturaletea cu care iti asumi tot ce ti se intampla (fie bun fie rau) si faptul ca nu ating rautatile celor din jur (mai ales ca le arunci mingea la fileu). Eu de exemplu, de vreo trei zile incerc sa dau drumul unei postari destul de personale dar inca nu mi-am facut curaj sa scot parola. In concluzie daca si tu zici ca nu ok sa scrii chestii personale, eu cui raman? :))
N-am luat inca nicio decizie in afara celei ca tre sa iau o decizie. 🙂
Hm nu stiu ce sa te sfatuiesc. E greu sa fii personal. De fapt, stii.
Ideea cu parola imi suna si mie tot mai bine.
Si eu votez pentru ramas asa cum e.
Hai mai Printesa! prin cate ai trecut tu si ai ramas puternica si calda (nu spun ca ai ramas „la fel” pt ca tot timpul evoluam, indiferent de context si directii) … pai noi astia care te apreciem, cantarim atat de putin ? 🙁 Sigur ca noi nu stim tot contextul si toata viata ta.
Tu ne-ai intrebat altceva, noi raspundem tot ce vrem noi 🙂
Decizia este a ta si ti-o vom respecta, dar daca oricum ar fi tot vor exista carcotasi … nu e mai bine sa faci ceea ce te multumeste?
Iti doresc sa ai si aici cel putin la fel de multe comentarii (mult mai pozitive) ca la postul precedent 🙂
E imposibil, macelul e intotdeauna mai interesant. 🙂 Multumesc de opinie.
Ai doua variante:
1. the hard way, prin care – intr-adevar – iti schimbi tematica blogului. Respectiv:
– iti gasesti o tema OK, atractiva dar careia, din perspectiva ta, ii mai lipseste ceva
– iti schimbi stilul, incercand sa te redefinesti, chiar daca tu esti buna la ceea ce esti deja;
– articolele au de suferit, fiindca, de fiecare data, adopti o alta perspectiva, care-i buimaceste pe cititori;
– cititorilor li se face, putin cate putin, rau;
– intr-un final, inevitabil, cititorii devin traumatizati.
Deci, noi cu ce ti-am gresit, de vrei sa ne supui la asemenea cazne? 🙁
2. the easy way, prin care nu-ti schimbi tematica blogului, ci iti schimbi titulatura. Respectiv:
– lasi aerele de printesa rotunda si draguta deoparte si te transformi intr-o regina veritabila;
– emiti o ordonanta de urgenta prin care toti contestatarii tai sunt invitati sa comenteze politicos (si coerent) ori sa plece rusinos si nebagati in seama;
– si continui sa scrii asa cum ai facut-o pana acum.
Desigur, norodul din regat va fi oripilat de violenta noului regim, insa macar vom ramane cu mintile nestirbite. 🙂
Sau, bineinteles, poti sa scrii despre filme…
Daca ai lasa regatul, asa cum il stim acum, s-ar intampla ceva de genul asta: http://cronicauneimortianuntate.blogspot.com/2012/01/plecarea-dracilor.html
Disclaimer. Fara intentii de reclama; am zis doar ca o sa te amuze perspectiva.
Sustin varianta 2. Exceptand schimbarea titulaturii, restul e de-a dreptul normalitate! Blogul e un spatiu privat si nu exista vreun drept pentru cititori sa debiteze orice ineptii doresc in privatul altcuiva. E ca acasa: daca nu-ti plac vizitatorii, indiferent de motiv, ii dai afara, nu-i asa?
Hm nush ce sa zic despre asta cu regina. suna asa… prafuit. nunu, printesa tre sa ramina, numa sa se schimbe putin pe ici pe colo.
eu sunt nou pe blogul asta,dar sincer imi place mult pentru ca scrii din viata ta personala iar blogosferei ii lipseste mult aceest domeniu,eu zic sa nu te iei dupa gurie rele ,sau sa lasi sa te „doboare” deoarece ceea ce faci in prezent este foarte bine … 🙂
Cred ca asta nu e un domeniu cit un non-domeniu, dar am inteles ce spui, multumesc!
Vorba lui Caragiale: asta e cusurul tau! Faptul ca scrii prea personal si prea multe despre tine. Cum vezi, asta iti aduce multime de oameni care citesc, dar si vulnerabilitate serioasa. Cum spune Ionut mai sus, sunt putine bloguri in care sa gasesti, practic, adresa omului de acasa.
Pana la urma, depinde cat de multe poti inghite. Cred ca la asta se reduce totul: fie iti iei oua clocite cand si cand si suferi (evident), fie nu mai scrii atat de golas si te protejezi, dar iara suferi, ca nu mai simti ca scrii sincer.
Fie, ca orice om oarescum matur, din cand in cand, iei o pauza si distanta de tot ce te impatimeste, ca te bucura prea tare, sau ca te supara prea tare. Apoi, iti revii si scrii iara cum iti place.
In fond, n-ai nici o obligatie contractuala cu nimeni. Da, iti respecti cititorii. Da, iti aduce placere sa scrii si sa comentezi cu lumea ce ai scris. Probabil ca-ti aduce placere si faptul ca sunt atatia care te citesc si te urmeaza.
Insa, la finalul zilei, obligatia e a ta fata de tine: scrii ca sa-ti produci tie un sentiment, un beneficiu. Cand sentimentul se altereaza, stingi nitel becul si molfai in intuneric.
Cand alterarea se duce, aprinzi becul si-o iei d’a cappo.
Foarte adevarat ce zici. Am facut deja asta de trei ori pina acum, si de fiecare data am revenit la ce stiu sa scriu mai bine, pentru ca se pare ca nu pot altfel. O alta varianta ar fi sa inchid blogul asta si sa pornesc altul, de la zero, fara date de indentificare. Am deja si numele, trebuie numa sa rup pisica.
Si btw, sa stii ca adresa de la contact nu e de la mine de acasa (ma rog, tu stii asta, o zic asa, pentru new comers). E de unde pot ridica eu corespondenta. mai bine precizez asta si acolo, sa nu ma astepte careva cu o vreo grenada la locul faptei. 😀
Pai nu inteleg. Daca vei face alt blog fara indentificare, nu vei scrie tot tu? Adica nu va suna la fel? Vei gandi alte ganduri? Vei avea alte opinii despre lume si viata? Ii vei lasa sa te fure?
Deci pe cale de consecinta, idiotii nu vor fi tot idioti si cei care te urasc nu te vor uri la fel? Si cei care te apreciaza te vor aprecia la fel de tare. Si le vei lumina zilele la fel de puternic. 🙂
De ce ai vrea sa fi altceva decat esti tu?
E de preferat sa ramai tu asa cum esti, cu bunele si cu relele tale, nimeni nu e perfect! Despre orice ai scrie mereu va fi cineva care sa fie contra ta, hateri vor fi mereu ;).
Adevarat. Ia sa incerc eu niste poezie.
Nu zic ca iau in serios postul asta, ca simt io asa ca blogul asta al tau n-ar putea fi niciodata despre altceva decat despre tine :)) Dar prefacandu-ma ca-l iau in serios, mie personal mi-ar placea sa citesc povestioare si fictiune scrisa de tine! Tii minte ca spuneai in neste posturi de un roman? Mi-ar placea sa-l citesc pe bucati, online (asta neinsemnand ca nu l-as si cumpara daca ar ajunge in librarii)
Ah, bine ca mi-ai adus aminte, ca mai am niste bucati din el, rămase ciorne. 🙂
Of, da’ un roman e maaare. Cit sa mai si scriu despre mine? 😛
daca faci romane vreau sa scriu si eu ceva… am cateva capitole de viata de povestit urmasilor.
Pai faci zi speciala in care dai numai bucatele din romanul ala. Vinerea de exemplu 😀 Sa moara lumea de curiozitate de la o saptamana la alta!
Haha, da, fix asa incepusem sa fac, dar m-a luat sarcina pe dinainte si am uitat.
io zic sa-ti vezi de treaba ta !
sa scrii ce vrei , cand vrei , cu ce litere vrei , cu ce punctuatie vrei si cand crezi de cuviinta …cainii latra , ursu trece , stiu , nu este placut , dar banuiesc ca persoanele…care conteaza…stiu face diferente !!!!! e blogul tau si scrii ce vrei…cui nu-i place…e problema lui !
Te citesc din aprilie 2010, si imi place cum scrii. Chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu parerile tale – ca deh, suntem oameni diferiti – le respect si imi place ca ti le asumi. Esti singurul om din partea de blogosfera cunoscuta mie care scrie intr-adevar personal, si asta e motivul principal pentru care eu una am revenit zilnic. Dar tocmai pentru ca iti deschizi sufletul asa, intotdeauna vei starni reactii, pentru ca la „exhibitionism” sentimental este imposibil sa ramai indiferent: se vor gasi oameni care sa te arate cu degetul, sau care sa te aprecieze. Din pacate, cei din urma nu-si fac intotdeauna simtita prezenta, prin comentarii, insa cei care arunca in stanga si-n dreapta cu venin se vad obligati sa iti umple casuta postala cu emailuri neplacute. Nici nu vreau sa-mi inchipui cum sunt comentariile care nu au vazut „lumina blogului”, si pe care sunt convinsa ca trebuie sa le suporti singura sau cu sotul tau. Ceea ce vreau sa zic este ca blogul asta, asa cum e el, e perfect! Ma pomenesc deseori dandu-te exemplu, sau povestindu-i prietenului meu despre ce a mai facut Printesa Urbana (el sta in Bucuresti si ii zic pe unde mai mananci tu, ca sa ma duca acolo, de exemplu 😀 ). Ceea ce spui tu aici ii atinge pe multi, chiar daca ei nu-ti marturisesc asta intotdeauna.
Nu schimba ceea ce esti, deci nici blogul. Nu este nimic in neregula nici cu el, nici cu tine. Partial de la tine am invatat sa nu renunt (ti-am trimis eu un mail prin decembrie), asa ca iti intorc sfatul sub forma unui citat: „Nu va pierdeti entuziasmul. Niciodata!” [Churchill].
P.S. : Ai mai avut indoieli in trecut, si de fiecare data ai revenit la a scrie asa cum stii tu cel mai bine: din suflet. Nu ii mai lasa pe altii sa te faca sa te indoiesti de tine, sa te faca sa te intrebi daca e cazul sa-ti schimbi tematica, sau stilul, sau orice altceva.
Adevarat, dar dificil de implementat. 🙂
„Dap, printesa s-a incurcat in propriile fuste, a cazut lata pe podeaua palatului de clestar si si-a rupt bagheta magica. Bufonii curtii au avut dreptate sa faca misto de ea.” Mai tii tu minte? Uite ca propriile fuste s-au descurcat incet incet, si printesa s-a ridicat si a pasit pe covorul rosu din palatul de clestar, a primit o noua bagheta magica si a inlaturat bufonii si a adunat si mai multi OAMENI….insa bufonii sunt buclucasi si mai dau tarcoale regatului din cand in cand …
Stii ce spunea Micul Print???? „Limpede nu vezi decat cu inima”. Poate regatul tau este cel mai sincer, pentru ca pui suflet….tot atunci spuneai ca nu vrei un alt blog trist cu „eforturi de ne-implicare” … asa ca primeste-ne in sufletul tau asa cum ai facut-o si pana acum, altfel dorul de el va fi mult prea greu.
Te imbratisez cu drag :*
:)) cat de tare ai fost cu blogul de mamicie! Curaj, draga mea! Si in real life, intalnesti persoane care sa iti spuna ca nu faci bine ceea ce faci!!
De ce sa schimbi ceva? E minunat blogul tau asa cum e!!! … Vrei musai un blog de nisa?
WHAAAAT???? de ce ti ai facut blogul asta in primul rand? tie chiar iti pasa ca lumii i se pare prea personal, sincer, egoist etc. ce scrii tu aici? e LOCUL TAU. cui nu i convine, sa nu citeasca. nu uita de unde ai plecat si ce inseamna printesaurbana pentru tine!
Ar fi pacat sa schimbi blogul..Decizia ramana insa a ta, sper doar sa fie in favoarea blogului actual. Mergi pe instinct, fa cum iti spune. N-am pic de inspiratie sa spun despre ce altceva ar putea fi actualul blog, cred ca tot tu (daca tii musai sa faci o schimbare) ai veni cu ideea cea mai buna.
Ne placi exact asa cum esti si nu ar trebui sa te lasi influentata de nimeni(si nu ma refer la tiza mea, Cioba). Oare cat de placut sa fie sentimentul ca o multime de oameni se bucura de bucuriile tale si aceeasi multime ar face orice sa-ti aduca zambetul pe buze cand treci printr-o perioada mai dificila? Te-ai mai simti aceeasi „Printesa Urbana”, ai ramane aceeasi?
sa scrii despre lucruri care nu sunt in stransa legatura cu tine, despre experiente pe care nu le-ai trecut prin propriul filtru emotional si rational e… greu. pentru ca viata nu trece pe langa tine, trece prin tine si tu o rescrii aici, in cuvinte mai bine sau mai putin bine alese (nu incerc sa critic).
nu incerca sa faci ceva ce nu esti tu. pana la varsta asta presupun ca stii cine esti si ce esti si cum esti. si asa cum esti, sunt convinsa ca e un rezultat grozav. din cate am citit, cel putin 🙂
pentru ca rezultatul va fi fals si nu iti va placea nici macar tie. alege alta varianta de exprimare – eu folosesc foi A4 cand nu mai pot- pentru ganduri cu adevarat intime, pentru detalii care nu-s pentru toti ochii.
sau fa o pauza si cand revii, vei vedea situatia cu alti ochi. ceva mai limpezi. desi nu cred ca merita sa arunci toata munca de atatia ani pentru ca exista si contestatari. cainii latra, caravana trece 🙂
Ah, adela, sper ca nu ai impresia ca tot ce scriu si public aici. Pe hirtie nu pot pune ginduri din pacate, pentru ca scriu prea incet de mina si ma enervez, dar scriu ciorne multe. pe blog ajung cam jumatate, dupa ce le trec prin jdemii de filtre. ce-o sa zica el. ce-o sa zica mama. ce-o sa creada bunica. etc etc. restul textelor scrise de mine pentru mine ca sa le pot accepta sau intelege ramin asa, doar pentru mine. 🙂
Nu ma gindesc sa arunc ceva, ci doar sa pornesc in alta directie de acum incolo. sau nu. habar n-am. pauze am mai facut. nu cred ca au rezolvat ceva, ci doar au aminat scrisul pe mai tirziu. o fi si asta o solutie, nah.
te imbratisez!
Sigur ca da! Mi se pare perfect normal sa schimbi tot ce faci aici pentru ca asa vor niste rautaciosi penibili fara alta preocupare decat sa critice. Sper sa nu am consideri dura cand zic ca mi s-ar parea culmea sa capitulezi tu in fata capriciilor unei armate de frustrati.
Pt a nu stiu cata oara de cand te citesc si esti criticata de niste oameni fara substanta, iti spun: NU! Tu nu scrii pentru ei! Scrii in primul rand pentru tine, apoi pentru familia ta care nu are toata bafta sa te aibe aproape si vrea sa te citeasca, pentru sotul tau care sigur te citeste cu drag din moment ce aici te-a intalnit, pentru Sofia care va citi cu drag ce povesti minunate scrie mama ei si, daca imi permiti, pentru noi, cei care te-am descoperit virtual si te iubim!
Merita sa arunci tot, avand in vedere ca-ti place acest blog, pentru placerea celor la-gura-de-spume-facatori?
I love you too much ca sa-ti dau vreo alta sugestie in legatura cu blogul tau.
Hugs!
ok, inseamna ca tu te simti deja incorsetata aici. tocmai pentru ca trebuie sa te gandesti la ce o zice X si ce o zice Y, si sa nu jignesti si sa nu ranesti, ca sunt oameni dragi si ar putea intelege gresit. inseamna ca e nevoie de o schimbare. scrisul ar trebui sa fie terapeutic, nu motiv de frustrare, intelegi?
intre noi fie vorba, eu nu as reusi sa cenzurez atat de mult.
concluzia ai spus-o chiar tu: poti amana scrisul, dar nu il poti elimina, pentru ca senzatiile si emotiile dintr-o zi sunt atat de multe incat trebuie sa le eliberezi cumva. atunci schimba-l (scrisul), dar nu continutul. ce alambicat vorbesc…. schimba modalitatea de scris (sau locatia), dar nu te incripta mai tare.
eu cel putin asa vad situatia 😀 si eu va imbratisez, pe amandoua 🙂
sa fim seriosi..nu vei modifica nimic.e in firea ta egocentrismul si tot despre tine vei continua sa scrii,asa cum ai zis chiar tu, nu stii sa scrii altfel.ce versi tu aici mi se parea emotionant intr-o oarecare masura, insa postul precedent m-a dezamagit, nici macar tu nu esti o printesa.cum zicea cineva mai sus, cui nu-i convine sa nu mai citeasca:)ceea ce am de gand sa fac.
numai bine!
Eu zic sa nu ne stresam. Opinia mea e :e blogul meu, fac ce vreau cu el. Pun poze, scriu, gatesc..so, no worries.
Bine, atunci n-o sa iti povestesc despre un nene care a sarit la mine pe strada sa ma stringa de git ca ii bag prostii in cap nevesti-sii.
Nu e doar un blog al meu daca oamenii cred ca tot timpul e despre ei. De-aia mi-e frica.
Atata timp cat ce scrii tu e din suflet, transmiti emotii si sentimente in care multa lume se regaseste. Poate de asta au atata succes la femei romance-urile si muzica mai de suflet. Pentru ca multa lume se regaseste in ele, si crede ca e, la un anumit nivel, vorba despre ei.
Iar textele tare sunt atat de sensibile, incat e imposibil sa nu compari cu propriile experiente.
Sper, din suflet, ca nu vei renunta. Mie imi va fi dor de tine.
uite despre asta vrem mai multe detalii…
stii ce-ai putea sa incerci? lucruri semi-personale, lucruri foarte personale, chestii aiurea peste care dai si pe care simti nevoia sa le imparti, d-astea. stai, nu e asemanator cu ce faci acum? ramai la ce scrii, serios, e absolut minunat :*
:))
O sa le faci pe toate draga mea – o sa fie un blog despre regat, si un blog despre mamicie, un blog culinar si poate, daca vei fi destul de curajoasa, unul de fotografie. Pentru ca viata ta se transforma acum, te vei diviza ca o amoeba si vei avea nevoie sa te aduni periodic, alaturi si de noi, cei carora ne esti draga.
Dar pentru asta va trebui sa lucrezi serios la un lucru: invata sa-i ignori pe prosti.
Greu de tot. Si problema e ca nu-s prosti, ca daca ar fi, mi-ar fi mai usor. Sint numa putin rai, cred, sau cine stie…
eu zic sa scrii in continuare despre tine. si cand va veni bebe, vrand sau nevrand o sa fie si despre el si poate va fi asta un blog mamicesc. sau si una si alta.
blogul mamicesc nu-i asa rau, really 🙂
keep up the good work!
Notat, multumesc, Luminita! Vazind cum s-au incaierat la Ada pe blog ieri, mi s-a facut iar frica.
Iv e sotul/iubitul lui Chez Mazi? Ea e bine, are vreo problema sau doar nu mai are timp sau chef de blog?
Mihaela, nu stiu si nu stiu. Nu sint asa apropiata de Mazi…
nu e. si da, ea e bine, doar in ale vietii valuri:)
Eu cred ca toti care intram aici si te citim cu drag o facem tocmai pentru ca ne scrii despre tine, despre trairi si despre sentimente, despre ce te frustreaza, enerveaza si ce te bucura. Te citim pentru ca scrii despre tine si nu despre altii. Eu zic sa ramai la fel pentru ca asa-i sade bine unei printese urbane. Sa scrie despre ea si despre regatul ei.
Cum ar spune sora’mea la cei cinci anisori ai ei, ‘nici ganduri sa nu te gandesti!’! Ce-ti veni, Printesa? Cum sa renunti? De ce? Cu noi cum ramane? E adevarat, eu imi pot citi postarile de trei-patru ori, dar la un moment dat ma plictisesc.. si atunci ajung la tine.. si le citesc, le recitesc si te admir. Nu schimba nimic, te rog, ca de la moldoveanca la moldoveanca.
Mie imi place sa citesc despre tine si despre viata ta. Despre calatoriile tale, despre viata de mamica, despre bunici si soacre, despre soti si prieteni ……..
Nici nu cred ca ti s-ar potrivi altceva, ar fi un blog fals ….
La spartul targului, hop si eu. N-am citit toate comentariile, e probabil sa repet idei deja exprimate. Eu sunt subiectiva in cazul de fata. Nu citesc multe bloguri. Nu-mi deschid ziua cu multe bloguri. Imi place sa citesc despre viata, recunosc, sunt un mare fan al vietii in general, traite, descrise sau scrise.
Dar in afara perspectivei asteia infocate, mai am un argument: cred sincer ca lucrurile pe care le facem bine, cu placere, alea sunt cele care ne dau sens pe lumea asta. Alea care aduna oameni, care-i provoaca si schimba ceva in ei, indiferent ce si cum, alea sunt cele mai valoroase. Si impresia mea ca blogul asta se potriveste descrierii. Faptul ca ai inspirat oamenii in a mai crede in iubire sau in sansa, ca ti-ai aratat vulnerabilitatea si puterea, si ca ai mutat suflete din loc, asta mi se pare cu adevarat valoros. Ca dimineata un om rade la cafea citindu-ti un post, sau ca se gandeste la tine de-a lungul zilei vazand o anumita imagine, astea nu le poti prinde, dar cu siguranta energia faptelor marunte ajunge si la tine. Si mai cred ca avem foarte multe de invatat de la oamenii care vorbesc deschis despre ei si despre sentimentele lor, despre convingeri si limite, pentru ca n-avem norocul sa fim foarte talentati la comunicare (ca popor ma refer) si cred ca lectiile in sensul asta ne prind foarte bine.
Ca de obicei, m-am lungit mai mult decat mi-am propus. Ideea e ca eu una sustin orice decizie ai lua, cred ca vei sti care-i cea mai buna varianta pentru tine acum, dar recunosc, inclin sa zic ca ce faci acum e mult prea fain ca sa schimbi macazul.
Multumesc, l.!
Of,acum ma simt prost ca am scris ce-am scris.Dar eu asa gandesc.Si ma repet:unele chestii intime e bine sa ramana in intimitatea sufletului tau.Un filozof spunea ca iubirea adevarata e cea care nu se „striga”,si sunt de acord.dar fiecare cu parerea lui.Mie mi-ar placea sa scrii in continuare despre papanasi,mamaligi si tot ce mai e delicios in regat.ai grija de tine!Sanatate!
Am inteles, tu presupui ca tot ce zboara in viata mea si in sufletul meu aterizeaza aici pe blog sub ochii vostri. Well, pai nici nu ma mir atunci ca ti se pare ca viata mea e saraca.
Cele mai intime lucruri nu trec mai departe de ochii mei, oricit de mult le-ar placea oamenilor de p-aici sa creada ca stiu totul despre mine.
Nu-s nebuna. Doar imi place sa scriu si aleg sa scriu despre lucruri care cred ca pot fi de folos altora, nicidecum despre toate lucrurile.
Sanatate si tie, Luiza!
Cred ca ar fi bine sa ramina asa cum este. E drept, privesc egoist problema: mie imi place blogul, imi place cum este scris, de fapt. Cred ca am citit aproape toate articolele. Urmaresc regulat pina in zece bloguri. Abia astept sa vad un articol nou aici, la Printesa Urbana. Si mi-a placut si cum s-a modificat in cursul timpului textul din stinga sus – iar cind a aparut si „rotunda” acolo si i-am inteles sensul m-am bucurat tare! Sunt din alta „grupa” de virsta (mai catre a treia…), oarecum si de preocupari, lucrez in alt domeniu. Probabil nu-s nici in mainstream-ul cititorilor, daca pot spune asa. Apartin acestei comunitati doar privind pe aici si eventual comentind. Nu stiu cum este. Probabil ca exista si o fata intunecata a acestei activitati, care poate fi greu de suportat uneori. (Imi cer scuze pentru ca folosesc persoana doua singular in adresare; sper sa fiu iertat.) Sper ca voi putea sa-ti citesc si pe viitor articolele, indiferent de decizia luata. Dar mie-mi place in Regat… Eu asa zic: faci o treaba grozava! Si tin neaparat sa-ti urez „La multi ani!” pentru maine, 7 ianuarie. Numai bine! Laurentiu Stefan
…Nu, nu renunta, draga printesa.
Ce bine ar fi daca te-am putea ajuta si noi atat cat ne-ai ajutat si tu prin postarile tale…putem doar sa fim alaturi de tine si sa-ti spunem ca o sa fim si in continuare, indiferent de ce decizi sa faci…fii tare si nu mai pune la suflet toate rautatile gratuite…
Cu prietenie,
Lory
Stii ,Ioana, eu cred ca noi citim pt. ca ceea ce scrii tu e si despre noi. Uite, bai, ca si altcineva n-a avut unde sa stea, a fost singura, a izgonit-o iubitul, e fericita, se plimba, mananca, ii ies bube , se uita la filme, iubeste Parisul etc.
iti ofer o imbratisare…
Punct ochit, punct lovit! Ce scrii tu, Ioana, e fix despre noi! De asta ne esti draga, de asta te citim… pentru ca esti un OM ca noi toti si nu iti e frica sa spui lucrurilor pe nume, chiar daca esti blamata uneori pentru asta.
Draga Printesa si eu ca si multi de aici privesc subiectiv aceasta decizie. Pana la urma faci cum crezi tu ca e mai bine pentru tine (ca oricum tot ce scrii aici este despre tine), dar zau mi-ar parea tare rau sa te pierd. Nu ai idee cu cata nerabdare astept zilnic sa citesc ceva aici in regat. Si cate zambete si lacrimi am varsat deasupra tastaturii citindu-te. Nu ai regreta sa intorci spatele acesteti munci depuse, sufletului tau virtual si regatului? Eu zic Curaj! Iti trimit o imbratisare de departe, iti urez o zi senina astazi si La Multi Ani!
La multi ani Ioana mare!
La multi ani Ioana mica!
sper ca de ziua ta sa te napadeasca niste sentimente zen si sa-ti aduci aminte pe cine ai in burtica si pe cine tii de mana… intr-un final, cam asta conteaza:)
Conflicte pe tema blogului vor aparea oricum, orice tema ai avea.
Eu ma alatur celor care sunt de parere sa pastrezi blogul asa cum e , pentru ca e perfect si noua ne plac in mod deosebit articolele cu povestiri reale din viata ta. Asa te putem cunoaste mai bine 🙂
In alta ordine de idei, va doresc LA MULTI ANI amandurora .
In primul rand la multi ani pentru ziua numelui iar in al doilea rand, sfatul meu, de fapt nu sfatul ci dorinta mea ar fi sa scrii la fel ca si pana acum. Pentru stil si pentru povesti intru eu ca simplu cititor aici zi de zi, nu pentru sfaturi de gatit, beatuy, sex copii, fotografii. Imi place blogul tau asa cum e, e ca un serial pe care-l urmaresc si de care ma bucur constant si dupa care mi-ar parea tare rau daca nu s-ar mai produce. Si mai ales un serial pe care l-am descoperit de curand si la care m-am uitat la aproape toate sezoanele 😀
scrie oricand ai chef, despre orice ai chef. ar fi si culmea sa te opresti si sa tragi obloanele. sunt atatia ani de povesti aici, incat chiar daca nu scrii juma’ de an, as reveni numai sa recitesc din urma.
La multi ani, Ioana!
Ioana, La Multi Ani!
Daca inca te mai gandesti sa renunti la o parte din tot ceea ce te reprezinta, dupa mai mult de 100 de comentarii ale unor suflete „oripilate” de posibilitatea asta, te rog, ia-ti cateva minute si asculta aici:
http://www.youtube.com/watch?v=E65ZSn83pz0&feature=related
si aici:
http://www.youtube.com/watch?v=fpHAsb2XQOY&feature=related
Si pe urma, daca te lasa inima sa ne (si sa iti) faci una ca asta, vino si mai spune-ne odata ca vrei sa transformi diamantul asta de blog intr-un cristal industrial.
La Multi Ani Ioana!!!!!
il poti face privat?
se se intre cu user si parola de ex… sau parola unica pe care s o oferi cui crezi ce te merita?:)
Cee?? Acum cand s-a apucat si printul de scris??
Nooh, te intelegem…fa ca tine!
Rămăi tu, ca și până acum. Nu ai nevoie de aprobarea (binecuvântarea) nimănui pentru a scrie în casa ta.
Dar zău, dacă te vei îndrepta uneori și spre mămicenii (și vei „greși” abordarea), va fi vai și amar de condeiul tău. Te vor devora precum termitele, ele, deținătoarele adevărului absolut! 🙂
Sa nu iti pese ce spun gurile rautacioase. Stii, niciodata nu ii vei putea impaca pe toti, asa ca macar, acum ii multumesti pe cei care te iubesc pentru ceea ce scrii tu si pentru ceea ce esti.
Uite, te-ai gandit ca daca iti vei schimba profilul blogului, toti cei care te iubesc vor pune comentarii in care sa te certe ca de ce nu mai scrii ce ne obisnuisei sa scrii? Si uite asa, tot nu vei multumi pe toata lumea. 🙂
Alina, eu sper ca oamenii ca eu inteles ceva, orice, din mine, n-or sa ma certe ca am ales altceva pentru mine, ba or sa inteleaga si-or sa ramina cu mine sau nu.
Of, ca tare complicat mai e.
E tare frumos asa cum e acum!E perfect!