Stăm întinși pe un pat tare, într-un cabinet medical gol. E trecut de miezul nopții. Suntem la Urgențe de două ore. Așteptăm rezultatele analizelor. Și să scadă febra. Peste 39 de mai bine de opt ore. Nu a funcționat nimic până acum, nici siropuri, nici împachetări, nici dezbrăcat și aerisit. Băiețelul fierbe și vorbește neîncetat. E prezent și atent, dar fierbe.
Numără plăcile de pe tavan. Mă roagă să îi mai iau temperatura cu Degetul Cavalerului (numele nostru de cod pentru termometru).
– Dă-l încoace, mami, pe degetul acesta isteț al cavalerului, să-l strâng la subțioară! Că el știe exact câte grade are corpul meu!
Scot termometrul din cutie și i-l bag subraț.
– Prinde-l bine, fă-l pateu acolo, să simtă el bine toate gradele tale, îi zic.
– Câte grade zice că am, mami? Mai puține?
– Nu, tot multe, uite 39,3.
– Asta înseamnă că sunt puternic?
– Asta înseamnă că trupul tău încearcă să lupte cu microbul, care da, e cam puternic. Nu se lasă deloc.
– Când mergem acasă?
– Când ies rezultatele și scade febra.
– Dacă număr până la 600 trece mai repede timpul?
– Posibil.
– Ba nu, timpul trece la fel, doar nouă ni se pare că trece mai repede sau mai încet.
– Nu ai vrea să încerci să dormi, să ți se pară că trece timpul într-o secundă?
– Nu. O să număr până la 600. Unuuu, dooooi, treeei, paaatru…
Pe la douăzeci am ațipit. M-am trezit când el era pe la 85 și cineva a intrat în cameră.
– E infecție, Ivan, i-a spus doamna doctor.
– Asta e bine? mă întrebă el pe mine.
– E bine că știm ce e și cum putem să luptăm, îi spun.
– Cu un sirop?
– Exact. O să te simți mai bine imediat cu acest sirop. E ca o licoare magică, știi…
– Mami, ia dă încă o dată Degetul Cavalerului, că eu simt că m-am mai răcorit.
38,9.
– Mai stați până scade sub 37.5, bine? Mă duc să vă aduc rețeta.
– Mai stăm atunci.
– Mami, eu cred că în mine s-a ascuns microbul X.
– Ce e acela microbul X?
– Un microb care îmi face rău, dar în același timp mă face să te iubesc și mai mult.
Și s-a strâns în mine pe patul tare.
Am pornit spre casă după 1 noaptea, la 2 încă ne mai făceam declarații în pat.
– Mâine o să dormim amândoi până la 11 dimineața, da?
– Sofia se duce la școală cu tati?
– Ăhă. Și o să rămânem doar noi acasă?
– Daaaaah. Acuma hai să dormim, că uite ce târziu e, de obicei dormi e la 9, acum e 2, au trecut cinci ore…
– Dar mami, a fost frumos!
Da, 9 ore de febră mare și încăpățânată, cu dureri de corp și frisoane, trei ore petrecute în spital, analize, bețe în gât, dar hei, toate pălesc când ești doar tu cu mami.
E bine băiețelul acum, să nu vă faceți griji. După o săptămână acasă, cu antibiotic și joacă și mami, azi a revenit la școală, destul de nerăbdător să afle ce s-a petrecut în lipsa lui.
Sursa foto: băiețel îndrăgostit de mama lui via Shutterstock.com
Sănătate, băiețel drag şi năzdrăvan!
Urăsc „Urgența”! Pe lângă faptul că știu ce mă așteaptă, ore întregi de anticameră, sperând ca cel în alb să dea un verdict de doftoricire acasă și să îmi spună că totul va fi bine, copilul te simte mai aproape ca oricând și știe că dacă ești acolo cu el boala nu mai pare așa de bau-bau.
sanatate multa!
Am uitat de noptile petrecute la urgenta. Va doresc si voua la fel!
a fost prima si pentru noi… a nu, a doua, a mai fost una cand cu mononucleoza Sofiei, de Craciun. dar Slava Domnului, se putea mult mai des. bine ca am scapat doar cu atatea. sper sa nu mai urmeze si altele. 🙂
N am inteles de ce ati asteptat atat si n ati mers mai repede la un pediatru, de ex, care i-ar fi dat un antibiotic cu spectru larg de acoperire si gata?? Inteleg ca siropul tb sa dea rezultate dupa 1/2h de la administrare, alfel e un indiciu de infectie, dc starea nu se amelioreaza semnif si febra ramane mare.
Eu caut sa evit urgenta pe cat pot, am patit o si noi cum zici tu.
Sigur ca nu as ezita in caz de simptome agravante.
Pentru ca pediatra i-a recomandat analize si nu antibiotice fara analize (mai ales de spectru larg) la intamplare.Pentru ca din acest motiv al administrarii antibioticelor de spectru larg fara temei, Romania a ajuns pe in loc fruntas la moartea din cauza rezistentei la infectii.Da, moartea, ati citit bine. Asadar, pediatra noastra e impotriva antibioticelor de spectru larg cand nu este cazul. De exempu, daca este streptococ se da Penicilina si nu alt antibiotic de spectru larg.
https://recorder.ro/tara-in-care-orice-afectiune-se-trateaza-cu-antibiotice/
Vedeti si Campania ministerului sanatatii in acest sens:http://www.ms.ro/antibiotice/
Vreau sa cred ca nu exista medici pediatri sau de alta specialitate care administreaza antibiotice fara analize pentru ca pun sanatatea inddividuala si a unei natii in pericol.
Buna, ne-am dus la spital in primul rand ca sa rezolvam febra, care era prea mare de prea mult timp si pe care acasa nu o puteam gestiona. Nu merg niciodata la Urgente daca nu e o urgenta majora, am invatat sa le gestionez acasa pe majoritatea celorlalte. In al doilea rand, am mers la urgente ca sa aflam cauza, respctiv sa ii facem analize. Antibiotic nu se da aiurea, doar pentru ca faci febra, putea foarte bine sa fie o viroza mai puternica sau gripa, pentru care nu se da antibiotic. Analizele au fost gata intr-o ora, a reiesit clar ca e infectie, atunci am primit antibiotic, dupa ce testul de streptococ a iesit negativ, deci stiam ca nu e cazul de penicilina.
Asa este, antibioticele nu se dau dupa ureche. Azi am auzit pe cineva care s-a rugat de o prietena farmacista sa-i dea antibiotic fara reteta fiindca nu-i mai trecea copilului febra si gatul. Si da, din pacate farmacista I-a dat, nestiind ca ii pune sanatatea in pericol cu antibiotice de spectru larg.Fara a depista cauza(analize, investigatii, consult), este imposibil sa aplici tratametul adecvat.
noi am tras cateva la budimex (alergiile si weezing se declanseaza noaptea) – pana am indentificat problemele si cauzele…
Si ce probleme ati avut si ce cauze?
Offf, sanatate sa aveti. Tocmai s-a petrecut si la noi episodul cu febra care nu scade… Bine ca subteti bine!
Sanatate multa! Daca nu te superi, ce infectia a avut?
Fff emotionante toate articolele tale. Mereu atingi coarde sensibile si ma bucura asta