Prînz târziu, restaurant Derby, plasme date pe meci cu sonor la mic, piano bar în boxe. Miros de usturoi. La masa din spatele nostru, o damă bine proaspăt despănuşată de haina ei de blană naturală, d-aia cu guler înalt de inhalezi numa păr de animal mort, acompaniată romantic de un domn rotunjor, chel, cu pantaloni de stofă şi adidaşi albi. Repejor soseşte un ospătar brunet.
– Ce serviţi? (brunetul)
– Ce peşte aveţi? (adidasarul)
– Dorada. Dorada la grătar, la cuptor, cum doriţi.
– Dorada. N-am auzit pînă acum. Ce e? (tot adidasarul, cu un deget vîrît în ureche a nedumerire)
– Un peşte… rotund aşa. Arcuit.
– Aha. E file? (blănoasa)
– Nu, se serveşte întreg. Da’ să nu-l luaţi de foame, că are oase şi pînă îl curăţaţi de tot, riscaţi să vi se facă rău. Mai bine mai luaţi ceva înainte. Avem nişte bruscheţele cu somon.
– Ciorbă de burtă aveţi? (adidasarul)
– Nu, nu ţinem.
– Papanaşi ţineţi? Aş vrea doi, unul cu gem de vişine, altul cu gem de cireşe. (blănoasa)
– Vine imediat.
Recunosc că nu m-am gîndit niciodată că forma unui peşte ar putea avea vreo relevanţă în descrierea lui către un flămînd în adidaşi. Nici să nu comand peşte cînd mi-e foame pentru că are oase. Şi puiul are oase. Şi creveţii au antene. Şi merele au seminţe, iar bananele au coajă. Iar noi avem două degete opozabile pe care învăţăm să le folosim destul de devreme în viaţă. Mie una îmi place dorada, o cunosc bine, e peştele gras care are oase şi care e foarte bun pe pat de sare. Şi n-o să port niciodată blană de animal mort. Deşi uneori mai port blană de animal viu, cînd mi se aşază pisica pe burtă să frămînte cozonaci chiar în buza cuptorului viu.
Pe principiul „va plac pestele?”. Poate voiau, de exemplu, ca pestele sa aiba blana, la fel ca Blanoasa. Nu ai cum sa stii ce ce afla in capul oamenilor. Am fost un pic cam rea, dar tu nu ai dat nume, nu ai taguit pe nimeni, asa ca pe Blanoasa si Adidasarul ii putem considera personaje de desene animate, asta sa nu suparam pe nimeni.
Dap, sint niste personaje oarecare, intimplator reale. Cum ar fi sa se recunoasca si sa comenteze aici cum ca bine ca-s eu desteapta si stiu ce e dorada…
Eu nu cred ca Blanoasa si Adidasarul sunt in targetul acestui blog. Sa nu ne facem iluzii desarte…:)))
Asta nu inseamna ca nu pot ajunge p-aici din intimplare. Cautind pe google dorada, de exemplu. Ehee, dac-as publica eu toate comentariile primite de la toti internautii care nu-s in target, vai ce de-a cuvinte noi am afla cu totii…
si ce mai astepti ?
Nu vreau sa lesine mama de rusine.
Şi creveţii au antene! Ce-am pufnit aici! 🙂
Poi ce, n-au? Şi nici nu-s comestibile, sa stii!
ce pofta mi s-a facut de dorada coapta-n sare de la ibrail! aproape ca m-as incumeta s-o pregatesc chiar eu daca as stii unde o gasesc.
cat despre blanuri naturale, bleah. oricat de curatate ar fi tot imi par pline de praf si-mi starnesc alergia.
Dorada proaspătă şi bună găseşti la Metro. Îţi mai trebuie două cutii de sare mare şi e gata treaba.
iuii, merci mult!
u r funny. Pe cuvant!
Dorada, daaa! Uite asa vreau eu sa mor de foame:)))
Si eu. Da nu chiar acum. Peste vreo 4 luni.
Papusica imblanita vrea fileu ca la ea la Poplaca unde s-a nascut numa’ asa manca saracutza. De foame omu’ mananca niste paine dulce cu gem ca sa umfle matzu cum trebuie, nu dorada rotunda care mai are si oase, culmea. :)))
Alex, Poplaca?! :=))))) genialaaa, you made my day:D
si , hei, gem with bread is good, bre:P
Stii ce e mai bun ca o felie de piine cu gem? O felie de piine cu doua feluri de gem! Extravaganta, breee!
Plusez: paine cu UNT si cu doua feluri de gem! :))
aoleuuu…io am zis „paine dulce” cu gem, adicatelea PAPANASU odios de restaurant pe care il cere romanu, dupa ciorba de burta si ceafa cu cartofu, nah….da, stiu toate e bune…da mai bune e dorazilii la sare…
de parca rapana e tot pentru cunoscuti…. sau zvarluga.
Haaahahaaaaaa… „Papanasi tineti?” haaaaa-haaa-haaaaaa!
Ma jur pe toate doradele din lume ca fix asa a zis!
Bine si mi-a mai placut la nebunie in care chelnerul face reclama mancarii din restaurant.
Dintre cei trei, chelnerul merita premiul intai. Cica ´´rotund asa…arcuit´´ hahahahaha!:)
Sau ´´nu, nu tinem´´ :))
:))
Doamneee, ce pofta mi-ai facut de peste! 🙂 as minca peste cu orice si oricind …
Si mai frumos ar fi fost sa zica: Dorada? N-am auzit pina acum! Deeeeeeci, nu exista! :))
Funny little story si foarte bine zugravite personajele.
Dorada e buna si a la provencale 🙂 Cu rosii si rozmarin… yum yum
Chiar voiam sa intreb daca haina de animal viu nu porti, ca eu am una, dar nu sta decat cand are ea chef si nici nu iese cu mine iarna sa-mi tina de cald 🙁
In schimb ma intreb cum au ajuns de la dorada la papanasi, le-o fi fost prea foame…
Cat de bine ai surprins in doar cateva randuri o întreagă clasă socială. Esti talentata, stii asta, nu ?
Mi-ai adus aminte de o replică dintr-un film vechi românesc: -Domnişoară, pot să vă spun tu?, -Oh, domnule, puteţi să-mi spuneţi cum doreşti! 🙂
pai daca vine dupa Spania blanoasa!
of la naiba!