Graviditatea e un miracol al existenţei. În multe cazuri printre care şi al meu, acest miracol vine împreună cu o căpiţă impresionantă de dureri, psihoze, gaze, vome, panici, insomnii, crize de nervi. Nimeni n-o poate ajuta pe gravidă vreme de 9 luni lungi. Nu o săptămînă, nu cinci, ci 42. 294 de zile de miracol. Gravida nu are voie să ia calmante, nu are voie să facă băi relaxante, nu poate bea alcool şi nici nu poate lua droguri ca să mai uite de greaţă, hemoroizi, aciditate, nevoie de a ucide un om în scop terapeutic etc etc. Aşa că tot ce puteţi face pentru gravidă este să n-o incomodaţi suplimentar şi să nu o puneţi în situaţii neplăcute, pentru că situaţie mai neplăcută decît a ei nu există. Sigur, nici să vă aşezaţi pe burta ei nu e o idee prea bună, dar sper că despre asta nu e nevoie să scriu un paragraf întreg.
Bun, aşadar, pentru a nu face sarcina gravidei şi mai grea, vă sfătuiesc următoarele:
1. Nu pupați.
Nu ştiu dacă ştiţi, dar sistemul imunitar ar Gravidei este una cu pămîntul, că altfel sarcina ar fi eliminată repejor de organism precum un intrus diabolic. Mai mult, Gravida nu are voie să ia nici un soi de medicament. Motiv pentru care simpla ideea de a face schimb de salivă, deci şi de bacterii şi virusuri, cu oricine, indiferent de cît de sănătos se crede pupăciosul, o face să-i vină s-o ia la goană şi să se mai oprească direct la magazinul de costume de cosmonaut. Puteţi zîmbi, face cu mîna, trimite sms-uri cu pupici, da like pe FB, orice nu presupune contact fizic şi schimb de fluide.
2. Nu pipăiți.
Burta unei gravide e tot o burtă, chiar dacă în ea se află un om mic. Burta e un lucru personal, ca şi sînii şi buzele şi degetele de la picioare. Şi testiculele bărbaţilor conţin chestii care seamănă cu nişte mormoloci de broscuţă, dar să le pipăiţi pe ele cu privire umedă nu vă trece prin cap prea des, nu? Dacă totuşi simţiţi că nu vă puteţi abţine şi TREBUIE, e absolut obligatoriu să puneţi mîna pe burtă, o ante-întrebare la posesoare nu strică.
3. Fiți creativi.
Toată lumea pune aceleaşi întrebări Gravidei. În cîte luni? Cînd naşti? Ştii ce e? Cum o să-l cheme? O să stai acasă un an? Cezariană sau natural? Gravida are deja discursul gata, l-a recitat neschimbat de atîtea ori că n-o să-l uite nici după ce îi iese odrasla la pensie. 7 luni, e fată, o să o cheme Sofia, nu ştiu încă pe ce parte o să nasc, da, o să stau acasă un an, sperăm să fie totul bine, zîmbet fermoar. Femeia Gravidă e încă femeie. Ba mai mult, e cam aceeaşi femeie care era înainte de Burtă. Ceea ce înseamnă că are şi ea o viaţă. Înainte ce vorbeaţi cu Gravida? Despre restaurante şi pisici? Excelent, Gravida încă mănîncă şi încă-şi iubeşte animalul de casă, aşa că puteţi încerca o conversaţie pe aceste teme. Vă sfătuiesc să evitaţi totuşi subiectul SEX, chiar dacă înainte era unul favorit. Sînt şanse mari să provocaţi tristeţe.
4. Nu presupuneți şi nu aproximaţi.
Şansele să nimeriţi exact vîrsta burţii sînt mici. Dacă veţi spune că pare mai mare, Gravida o să creadă c-o faceţi grasă. Dacă veţi spune că pare mai mică, Gravida o să creadă că o acuzaţi că nu-şi alimentează corect fătul. Iar dacă totuşi nimeriţi la fix numărul de săptămîni, Gravida o să creadă că aveţi conversaţii particulare cu soţul ei.
Raţionamentul se aplică şi celorlalte variabile ale sarcinii, respectiv sexul copilului, tipul de naştere, locul naşterii, metode de hrănire şi altele. Dacă presupunerea voastră e departe de adevăr şi ea află asta, Gravida va pierde nopţi la rînd gîndindu-se ce a făcut greşit, în ce fel va afecta asta fericirea copilului etc etc.
5. Nu recomandaţi.
Decît dacă sînteţi rugat în mod specific. Majoritatea Gravidelor au un medic bun, un soţ competent, cel puţin două trei prietene bune care-au fost şi ele gravide, o clinică unde vor naşte, haine pe care să le poarte. Nu le băgaţi în sperieţi cu opinii nesolicitate despre un medic sau altul, despre laptele praf sau despre pătuţul de la Ikea. S-ar putea să daţi peste cap o decizie la care Gravida a lucrat luni la rînd. Hormonii fac oricum dificilă viaţa Gravidei, orice urmă de îndoială aruncată peste ce a făcut Gravida sau urmează să facă e extrem de periculoasă.
6. Nu predicați.
Gravida nu are nevoie de discursuri. Pe lîngă faptul că nu se poate concentra la nimic mai mult de 1 minut, ea vrea să creadă că ia singură deciziile pentru propria burtă. E interesant să audă poveştile altor burţi, dar nu vrea să le vadă pe acestea ridicate la rang de Burtă Absolută. Doar pentru că altor femei naşterea naturală li s-a părut mai tare decît cel mai tare orgasm nu înseamnă că şi ei i se va întîmpla la fel. Sau că vrea să se fie convinsă de asta.
7. Nu îndopaţi Gravida.
Doar pentru că are burtă nu înseamnă că mănîncă tot timpul, nici că trebuie să îi strecuraţi în buzunare bombonele şi crenvuşti în foietaj. E drept că e 2 în 1, dar asta nu înseamnă că mănîncă biata două mic dejunuri, două prînzuri, două cine şi 6 gustări. De fapt, teoria zice că o gravidă trebuie să mănînce cam cu 20% mai mult decît o femeie normală. (thx, MD, că mi-ai semnalat importanţa acestei reguli, îmi scăpase)
8. Nu contraziceţi Gravida.
Aici nu vă spun decît: hormoni. Dacă nu mă credeţi, vă poftesc să mă contraziceţi.
9. Nu minimalizaţi răul Gravidei.
Lăsaţi-o să se plîngă. N-o întrerupeţi la fiecare frază să îi spuneţi Da, ştiu, eu am avut greţuri MAI mari, dureri de spate MAI atroce, burta MAI mare etc etc. N-o interesează, aţi născut, gata, aţi trecut de partea cealaltă a gardului, aveţi voie să vă plîngeţi de bunuri distruse şi de copil obraznic, dar nu de fosta sarcină. Acum e rîndul ei să se plîngă, disconfortul ei e CEL MAI MARE. Compătimiţi-o, nu încercaţi s-o convingeţi că se poate şi mai rău. Nu vrea să ştie.
10. Nu uitați: Gravida e și ea OM.
Nu e cangur cu marsupiu, nu e pisică gestantă, nu e monstru isteric. E același om pre-gravidie, nu i-a scăzut IQ-ul, nu i-a mai crescut o mînă, s-a mai rotunjit pe ici pe colo, e drept, dar kilogramele în plus şi balonarea n-o transformă în altă persoană.
Puteți în schimb să-i faceți cadouri drăguțe, să-i spuneți că e frumoasă, merge chiar și aia cu pielea care strălucește, deși ea știe că e doar din cauza excesului de sebum, încurajaţi-o că tot ce face e minunat, că nu s-a îngrăşat mai deloc (chiar dacă cele 20 de kilograme extra se văd din turnul BRD), şi, cel mai important, că există viaţă şi după naştere şi că o să veniţi pe la ea cînd ea o să fie legată cu lanţuri de gura bebeluşului flămînd.
Buna printesa ,te inteleg perfect 🙂 si eu sunt insarcinata 17 sapt cu al doilea bebe. As dori daca imi permiti sa pot lua si eu din postul tau cateva idei ,reguli din care ai scris tu ,ptr a crea un scurt post ptr pag mea de facebook.Sa il adresez si eu ,tot asa,subtil prietenilor mei.te pup si iti doresc nastere usoara atunci cand va fi.
Hahaha, zici c-am fost subtila? 🙂
Desigur, preia fara mila, confortul gravidei e mai presus de orice! Sarcina usoara sa ai, pe cit se poate!
Printesa ,ma scuzi :))) eu vroiam sa pun ghilimele cuv subtil.am uitat. :*
Daca imi permiteti , mai adaug si eu o idee :sunt unele femei, care deja au nascut , sa inceteze (naibii odata) sa iti povesteasca ce groaznic , insuportabil , ce chin si durere presupune o nastere naturala . E cel mai deranjant lucru pe care il aud de cand sunt insarcinata . Si doamne fereste sa ascult asa povesti zambind , sar in capul meu cu replici de genul :” aaaa, razi , razi , da cand vei ajunge – o sa vezi cum iti va fi a rade ” , ” las ca te vad eu cum vei rade atunci ” , ” tu nici nu stii ce te asteapta , mai bine …” , ” tu nu stii ce o sa ai de suportat ” etc. Nu pot intelege , de ce sa-i spui asa ceva unei gravide ?
Vai , cer scuze , m-am prezentat doar cu o jumatate de nume 🙂
:)))
Ha, ce tare! Patutul de la Ikea ce are??:))
Ah, n-am idee, nici nu stiu cum arata un astfel de pat, am zis si eu asa, ca sa para ca m-am documentat… E bun?
Nu am habar… E pat si atat ma gandesc. Ma si intrebam ala ce controverse o mai fi starnit?!
Ca idee, patuturile lor sunt cu gratii de lemn, prin care sugarul isi poate baga si bloca, suci sau rupe manute, picioare, poate si gaturi… Eu, mica, am patit ceva de genul, desi desigur ca nu de la Ikea aveam patut… sau poate de-aia???…
Pai sunt aparatori speciale pentru asta. Ca asa pat cu lemn avem si noi, nu de la Ikea :)))
🙂
Ma gandesc daca sa recomand sau sa nu recomand? 🙂
Sa incep cu inceputul: exceptional scris!
Partial recunosc ca nu inteleg (partea fizica) pt ca eu am trait altfel, pe alocuri, cele doua experiente, mai putine neplaceri … spre 0, sa zic asa 🙂
In legatura cu patutul: (doar imi zic parerea, nu dati cu parul) si eu am aceeasi impresie (ca si Gravida 2) despre paturuile din lemn (pe vremea noastra cred ca erau singura optiune): se pot prinde diverse, se busesc rau in ele cu bucati contondente (ale lor, adica dinti, cap), nu se poate curata/dezinfecta in mod decent, etc.
Eu am avut in „patut de voiaj”, textil, suprafata mare cu plasa pe laterale (se poate vedea perfect bebele din patul tau fara sa te ridici, ceea ce trebuie sa faci in cazul „protectiilor” pe care le atasezi la patutul cu gratii), placajul pe care doarme bebele este la o inaltime foarte confortabila ( eu am 1,55m 🙂 ), nivelul se poate cobori dar ai nevoie de asta doar dupa 7-8 luni, cand incepe sa se ridice si poate sa cada … in freza, oricum pana atunci ai timp sa te gandesti la alte variante, are roti si este foarte usor deplasabil, noi l-am mai mutat prin casa (sau de pe tarasa in casa, chiar cand se dormea in el 🙂 ), se impacheteaza ca o geanta de voiaj decenta, il poti lua cu tine sa doarma bebele in patul lui, in deplasare, si este muuult mai ieftin. Altfel, me big fan Ikea 🙂 Masuta de infasat Ikea e un must(pt primele 3-4 luni), ma ofer chiar sa o donez pe a mea, daca vrei 🙂
Cu patutul ma refer la ceva de genul asta (http://www.pro-baby.ro/cumpara/pat-voiaj-copii-hauck-dream-n-play-plus-chocolate-lightblue-1813325) primul care mi-a venit la indemana pe google (eu am luat un no-name de 200 de lei), are si o placa orizontala care se pune pe la jumatatea inaltimii, acolo va sta bebe in prima perioada (nu necesita extra-saltea), in poza nu este montata.
intrucat am avut ocazia sa vad cum sunt facute unele dintre patuturile de la IKEA va pot spune ca standardele de calitate chiar sunt respectate si dupa cateva luni am plecat de acolo cu convingerea ca o sa iau si eu un patut cand o sa fac copil. din punct de vedere functional nu stiu, nu am nici cea mai mica urma de experienta in domeniul asta.
Patuturile din lemn care se gasesc in magazine de gen IKEA au distanta dintre bare omologata tocmai pentru a preveni accidentele de genul celor citate mai sus. Cat despre patutul pliabil, nu ma gandesc decat la mine cat de confortabil mi-ar fi sa dorm noapte de noapte pe un pat de voiaj in locul unuia de lemn cu o saltea adecvata… Bineinteles ca ramane la alegerea fiecarui parinte sa aleaga ce doreste pentru copilul sau.
Si eu am patut de la Ikea pentru fetita mea, care l-a folosit fix 5 zile cand am venit de la maternitate, apoi am mutat-o in pat cu mine, unde a dormit restul de un an jumate din viata ei si doarme si acum. Deci pentru mine patutul de la Ikea inseamna suport de haine :))
Patuturile din lemn trebuie sa treaca niste srandarde de siguranta, distanta dintre gratii fiind una dintre ele. In patut bebelusii sunt in siguranta. Atasamentele din panza Nu sunt safe, exista risc de sufocare.
De la o colega de fericireo-suferinta in 34 de saptamani, felicitari pentru aceasta sinteza im-pe-ca-bi-la si mai mult decat completa a tot ceea ce implica starea asta. 😀
Ah, 34, vreau si eu sa fiu ca tineeee! Mai ai putin, bafta si hang in there, nu ca ai avea ce sa faci, dar nah, respect regulamentul si incurajez! Sint sigura ca esti foarte frumoasa si stralucitoare! 🙂
Toate suntem frumoase si stralucitoare, chiar daca numai asta nu simtim. Multa sanatate si….mult prea originala urare Sarcina Usoara!
Pi Es: As manca aracet, benzina, clei si solventi, m-as imbaia in acetona non-stop si nu ma mai pot intoarce/incalta/pedichiura singura. Am I cool or what? :))
Aaa, da, pe mine ma spala sotu pe picioare de 2 saptamini deja. Abia astept sa vad ce NU mai pot face saptamina viitoare.
Hahahahahaaaaaaaa!
Scuze.
am un singur comentariu, in rest nu-mi dau cu parerea, am avut o sarcina usoara si frumoasa, rasfatata din toate punctele de vedere.
din cate stiu eu si majoritatea prietenelor mele care au nascut, termenul final este 40 de saptamani. ce s-a schimbat in ultimii 2 ani de cand am nascut eu?
Cam pe toate site-urile americane pe care ma uit eu ocazional, o sa vezi ca descrierea sarcinii merge pina la 41-42 de saptamini.
Uite:
http://pregnancy.about.com/od/yourbaby/a/pregcalendar.htm
http://www.babycenter.com/6_your-pregnancy-28-weeks_1117.bc
http://3dpregnancy.parentsconnect.com/
Si am citeva prietene care au nascut natural in saptamina 42.
varsta fetala maxima este 40 de saptamani. de la ‘creatie’ cum s-ar zice. daca e sa ma iau dupa ce zic americanii eu am nascut prematur.
Nasterea prematura e cea care se petrece inainte de sapt. 37. Orice dupa sapt 37 pina in 42 e nastere la termen. Unii copii se lasa scosi mai greu…
cred ca e vb de faptul ca sunt 40 de la conceptie (ovulatie) si 42 de la ultima menstruatie. Iar medicii iau in considerare varsta gestationala dupa ultima menstruatie.
eu am nascut la 42 + 3 🙁
Foarte tare acest post…si sa stii ca iti dau dreptate chiar daca nu sunt inca graviduta. Voi tine cont de aceste „sfaturi”. O zi buna si la multi ani ca sunt un pic intarziata
Multumesc, an bun sa ai si tu, Loredana!
Deci asa arata gandurile noastre insirate pe ”hartie”. Excelenta redare! Si eu fac parte din clubul viitoarelor mamici, sapt 37 deja 🙂 si in aceste ”cateva” luni am avut de-a face cu toate cele 10 puncte de mai sus. Multumim
Ptii, pai gata, tu aproape ai scapat, Liviuta! Nastere usoara, tinem pumnii!
Ziceti ca aproape ati scapat … asta e inceputul 🙂 …. dupa, „prietenilor” saritori le mai trebuie cate un dus rece …. eventual o „lista” cu not to do vis-a-vis de proaspata mamica ce trece prin perioada postnatala (la fel de sensibila sau si mai), apoi altele si altele, pentru linistea si confortul parintilor, dar si al copiilor. Cu hormonii gravidei nu te pui, dar mai rau e sa te pui cu o mama ce se transfroma in leioaca.
Un articol ce imi vine in minte … http://myeva.wordpress.com/2009/11/09/intalnirea-cu-toddlerul-5-reguli-de-politete-sau-ce-sa-nu-spui/
Felicitari pentru articol! Bine ar fi ca fiecare viitoare/proaspat mamica sa aiba curajul sa transmita astfel de ganduri, iar cei carora le sunt adresate sa le ia ca atare si sa-si vada fiecare de treaba lui nu sa o ia ca pe un afront personal sau mai rau sa transforme totul intr-un devarat razboi (cum, din pacate, am patit eu).
Sarcina usoara in continuare si un bebe sanatos si voios!
bune reguli, merita afisate la locul de munca al gravidei, puse in rama acasa ca sa le vada vizitatorii poftiti sau nepoftiti, pupaciosii, mangaietorii de burti din principiu si alti intruzionisti ai intimitatii viitoarei mamici…
o sa le copii ca sa le am la indemana in caz de necesitate, deocamdata ma mai gandesc la perioada propice de venire pe lume a unui mostenitor 🙂
Cris, exista doua metode de calcul al sarcinii.
„# In saptamani de amenoree. Amenoreea reprezinta lipsa menstruatiei. Numaratoarea incepe din prima zi a ultimei menstruatii.
# In saptamani de sarcina reala. Numaratoarea se face incepand cu cea de a treia saptamana de amenoree, o data cu fecundatia. Se numara toate saptamanile de amenoree, minus doua saptamani. Saptamanile de sarcina astfel calculate corespund varstei reale a fatului.
Amandoua metodele sunt corecte.
Totusi prima metoda a fost adoptata ca si conventie internationala pe tema calculului saptamanilor de sarcina.
Prezinta si avantajul ca este mai fiabila, deoarece orice femeie poate spune cu exactitate ziua ultimei menstruatii.”
de aia difera cu 2 saptamani…
Pup Ioana, sarcina usoara in continuare:)
Rox, la mine intre prima zi a ultimei menstruatii si ziua conceptiei au trecut fix 6 saptamini. Ia sa vezi tu ce calcule frumoase (si inexacte) aud eu la fiecare ecograf…
Dap, e fix cum spui. probabil ca de aici diferenta de 2 saptamini.
Multumesc, ai cea mai frumoasa copila blonda! 🙂
da, asta zisesem cu varsta fetala. in fine, noi sa fim sanatosi.
Ce rau imi pare ca nu a existat postul asta cand eram eu gravida! Mi l-as fi lipit pe frunte ca sa stie lumea cum se poarte! Acum nu-mi ramane decat sa iau aminte si nu gresesc celorlalte gravidute! Abia astept regulile de interactiune cu proaspata mamica! Alea sigur o sa le lipesc la usa, pe masina, pe fruntea mea si poate la gatul copiilor!
P.S. Ca incurajare, peste un an copilul tau o sa doarma la ora asta iar tu iti vei clati ochii pe net (cel mic al meu e nascut tot in aprilie)
Sounds like Paradise! Un paradis foarte indepartat, desigur, dar posibil, acum ca spui!
Of, abia astept s-o vad afara din mine, toată roz şi simpăticoasă!
Sa-ţi trăiască!
Mi-a placut aia cu creativitatea…”Vă sfătuiesc să evitaţi totuşi subiectul SEX, chiar dacă înainte era unul favorit. Sînt şanse mari să provocaţi tristeţe.” Genial si absolut adevarat!
Mai un pic si nasc si eu iar pe tine te tin aproape, abia astept sa o cunosc pe Sofia!
Saricina usoara in continuare!
LOOOOL… N-am mai ras de mult cu gura pana la urechi! 😀
Si nu din cauza scriiturii tale, ci fiindca regulile sunt facute pentru a fi incalcate…
mda,sigur esti foarte amuzant pentru o femeie stresata si ingrijorata din toate motivele in timpul sarcinii ,plus ca mai are si niste hormoni pe care nu ii poate stapani si trece de la o stare la alta.sa fi gravida nu e chiar asa usor si relaxant cum pare din exterior ;iti spun sigur din propria experienta.Deci:las-o mai moale !Sigur nu vrei sa testezi nervii unei gravide???
genial, genial, alt cuvant nu gasesc.
si… cand ziceai ca nasti? 😀
Sincer, postul tau e minunat.
Inca ma straduiesc sa gasesc o metoda prin care sa-l pun deoparte atat de bine, incat sa-mi fie la un click distanta atunci cand voi avea nevoie de el.
Ai toata dreptatea din lume, zau!
Iti doresc sa ai parte de picioare usoare si sa n-ai dureri de spate, sa ai nervi de elastic (sa mai si paleasca pe unii, dar sa si revina usor la forma initiala), o sarcina usoara si simtul umorului la aceleasi cote ridicate!
ps: aia cu turnul BRD ai nimerit-o la fix, ca si in Cluj este unul si comparatia se potriveste de minune
ps2: apropo de hormoni, ai putea adapta povestea asta la mirese (cu nivelul hormonal corespunzator, bineinteles)? Ca sa nu zica unii si altii ca numai eu sunt asa si pe dincolo si ca pana la mine au mai facut si altii nunti si n-au murit pan’ ce n-au fost asa si pe dincolo… Multumesc! 😀
Perfect adevarat tot ce ai spus,mai bine nu se putea!La regula 8 eu as fi inceput cu ‘ Nu deschideti gura decat daca va da voie gravida’ (cel putin la mine asa a fost),de contrazis nici nu se pune problema…
Si sa stii ca exista viata si dupa nastere+cele 6 saptamani imediat dupa,mai ales daca are cine sa te ajute.
Numai bine va doresc si sa faci mereu ceea ce crezi tu ca e bine,nimeni nu s-a nascut invatat!Si poate ar fi utile si niste reguli dupa nastere,sa vezi cate sfaturi si minuni auzi atunci!
Gravida nu e asa rau. Lumea te vede ca un intreg si „se mai abtine” cu sfaturile. Dupa ce se naste incepe adevaratul calvar – cum si ce trebuie sa faci, sa manaci, sa plimbi, sa schimbi, sa vaccinezi … si tot asa. Iar daca te-ai nimerit sa faci altfel, atunci te lovesc in freza ridicarile de sprance (versia usoara), ironiile subtile sau sfaturile comanda.
PS: patutul de la Ikea e ok.
Ah, excelent compendiu! Eu as mai adauga niste reguli:
12. Nu intrebati cine va creste copilul. Nu presupuneti automat ca bebelusul va fi crescut de bunici, pentru ca „bunicii stiu mai bine, au mai mult loc, voi n-aveti timp”. Nu indemnati gravida sa lase bebelusul la bunici (mai ales daca nu sunteti VOI bunicii).
Aceste intrebari-sfaturi fac o viitoare mama sa se simta incapabila dinainte de a deveni mama.
13. Vei alapta? Vei da lapte praf?
Cata vreme nici nu s-a nascut, asemenea intrebari sunt premature si-ti vine sa urli cand auzi a mia oara aceeasi chestie.
14. Da-i lapte praf. Uite, io asa i-am dat si n-am avut probleme cu somnul, cu mersul la gradinita, statea cu oricine. SAU Neaparat sa alaptezi, neaparat, neaparat, neaparat.
Aia cu LP e o mantra enervanta care uita ca nu-s 2 copii la fel (daca io aleg sa alaptez si poate mi-o fi mai greu, e alegerea mea!). Iar cealalta poate induce vinovatie celor care nu reusesc sa alapteze.
cred ca o parte din cele de mai sus le putem aplica si in viata de zi cu zi, cand spui o problema si persoana din fata ta zice „aah, daaa stiu cum e…am trecut si eu prin asta” si de aici se dezlantuie tot…se inverseaza rolurile…din cel care vorbeste ai devenit cel care asculta
Nu sunt in situatie dar cumva stiu ca ai atat de multa dreptate. Cred ca pe mine ce-l mai tare m-ar irita 5 și 6, cred ca atunci cand oi fi cu copil la purtator o sa-mi fac un tricou cu Nu recomandați și nu Nu predicați…
😀 Nu stiu daca am ras mai bine la post sau la comentarii, thanks Princess and ladies-in-waiting! (Sper sa rad la fel de bine si dupa ce reusim si noi sa initializam Proiectul Burta, la care am inceput sa lucram de curand.)
Da, da, foarte frumos exprimat si litere asezate una langa alta! M-am lovit de toate si chiar ai inclus tot, si Xelomon a facut adaugiri frumoase, si cine a zis mai sus ca greul incepe dupa nastere, asa-i draga mea! Toti stiu mai bine ce e bine pentru copilul tau! „fa ca mine ca asa e bine!”, „nu asa se face”… Oricum la a doua sarcina o sa fiu muuult mai relaxata si o sa ma setez pe „ignore” total!
Ah, bun, deci tu esti printre curajoase, o data nu e de ajuns, hum?
iacata, printeso, ce de-a curajul te imbratisa!
tot vroiam sa te intreb si nu gaseam locul, ca sa nu fiu offtopic… migrene ai mai avut? eu sufar de migrene cumplite si alea noua luni au fost singurele in care am simtit ca traiesc..
si m-am simtit minunat .. dar nu mai spun ca te enervez:) cred ca depinde de la persoana la persoana.
se zice ca a doua sarcina este opusul primei, adica daca acum ai suferit, urmatoarea o sa fie foarte usoara…UPS! cred ca asta e o alta intrebare care nu se aduce in discutie cu GRAVIDA : ” cand il faci pe urmatorul?”
super mega e-ner-vant 😛
Hei, Daniela,
Nu, nu am mai avut migrene de aproape 2 ani, de cind am intrerupt anticonceptionale. Dar au mai fost perioade de 2-3 cind n-am mai avut migrene, si apoi au revenit, asa ca nu stiu daca e relevant.
Cit despre a doua sarcina, hm, inca nu ma pot gindi ca la un moment dat o sa vreau sa risc sa mai trec o data prin asta, cu toata promisiunea universului ca a doua oara o sa fie mai bine!
Te pup!
Cumva, universul face ca eu sa am cea mai minunata sora din lume si sa-mi doresc asa o relatie pt copilul meu. Nu stiu deloc ca asa va fi, dar macar ii dau o sansa. Cumva, sper sa am 3 copii. Acu’, depinde si de a 2a sarcina, ca prima, in afara de burta imensa si momentul de final, absolut horrorific, a fost a walk in,the park 🙂
Zambesc. Si-ti fac cu mana! Just wave and smile! Think pink, emotiile se transmit (fie ele pozitive sau negative)!!!
Foarte tare!! :)) Hang in there. E greu, dar trece. Eu am stat in pat de la 4 luni pana la final si la dus trebuia sa ma ajute barbatu de fiecare data( hopa sus in cada, apoi afara, apoi sters caci nu ma puteam apleca) :)) oooh, funny days. Dar acum stau cu bebe in brate si este minunat!!!!
Sa iti traiasca puiul! Abia astept sa fiu ca tine! 🙂
Ah si noi avem patut de la Ikea si e ok 😛 I-am facut toate testele posibile si e intact :))
doamne,ce amintiri imi starneste postul tau! am doi pui deja si la fiecare sarcina am avut parte cam de aceleasi reactii ale celor din jur; daca era ceva ce nu suportam era faptul ca insistau sa imi puna pana pe burta! nu mai zic de faptul ca mereu isi dadeau cu presupusul in privinta a orice !!!
sarcina usoara in continuare si nastere rapida!
tuturor viitoarelor mamici: recuperare rapida si bebei sanatosi 🙂
p.s.: daca acum vi se pare greu, stati sa vedeti cum va fi mai tarziu :))) eu am numit perioada sarcinii: perioada de odihna; imi ador copiii asa ca nu intelegeti gresit, mi-as sacrifica viata pentru ei daca ar fi cazul….dar stati sa vedeti cata energie au
in perioada celei de-a doua sarcini discutam cu medicul meu, dr.Radoi, despre cum va fi viata noastra (el are 2 copii) si ma incuraja spunandu-mi ca atunci cand vor ajunge pe la 5-6 ani se mai usureaza totul: sa manance singuri,sa se imbrace singuri, sa mearga singuri la baie….restul e floare la ureche 🙂
fetelor=mamicilor, sa aveti parte de tot ce va doriti si anul acesta nou sa va aduca numai bucurii 🙂
Draga printesa
urmaresc blogul tau dar nu ti-am scris pana acum.
citind acest post, m-am gandit sa iti astern cateva cuvinte care sa te incurajeze. am doi baieti, unul de 4 si unul de 2 ani. asa ca am trecut prin doua sarcini, care nu au fost usoare nici una, nici cealalta. cel putin nu am avut probleme grave.
e bine ca iti notezi acum prin ceea ce treci. vei uita repede, vei vedea. avem o capacitate foarte mare de a uita ceea ce a fost neplacut. cand ma gandesc la prima sarcina, imi aduc aminte doar doua momente: atunci cand am aflat ca sunt insarcinata si atunci cand l-am vazut prima data pe baiatul meu cel mare. mi s-a parut un moment magic. despre a doua sarcina ce pot sa spun?! avandu-l pe primul, nici nu am stiut cand a trecut. cand l-am vazut si pe cel de-al doilea baiat, a trecut totul.
asa ca, profita de acest moment, citeste, fa ceea ce iti place, umple-ti timpul, nu te mai gandi la neplacerile sarcinii. si gandeste-te ca mai mult timp petrecut la tine in burtica este benefic pentru copil. eu l-am nascut prematur pe primul iar pe al doilea la termen. crede-ma, diferenta e mare din punct de vedere al imunitatii. cel mare e foarte sensibil, cel mic e mult mai puternic, se imbolnaveste mult mai greu si se insanatoseste mai repede.
copii ne fac sa ne schimbam prioritatile, sa ne gandim mai putin la noi si mai mult la ei. dar sunt cel mai minunat lucru care ni se poate intampla.
multa lume le „incurajeaza” pe mamici spunand: o sa vezi, cand esti gravida e bine, dar apoi incepe greul. da, incepe greul, de fapt, incepe viata. 🙂
te urmaresc cu drag, multa bafta!
Am ceva de zis la Regula 1: sistemul imunitar nu scade, ci se schimba. Inainte de sarcina infectii urinare frecvente, in timpul sarcinii infectii urinare spre deloc, dar au aparut dureri de dinti, de care nu aveam habar ca exista.
Dupa sarcina, durerile de dinti au disparut si infectiile au reaparut :))
Cred ca e modul organismului de a proteja bebele, daca poate bineinteles!
Nastere usoara!
Mai ca-mi vine sa fiu graviduta din nou acum, ca tot s-au inventat regulile astea! Esti foarte creativa..
Daca sunt de celalta parte a baricadei…burta, nascut, crescut…se mai pune daca postez?!
Imi plac textele scrise bine si asta e unul dintre ele. Daca mai ai rabdare sa creezi astfel de reguli inseamna ca te confrunti cu o sarcina usoara si asta e un lucru minunat. Insa la capitolul sfaturi, desi sunt perfect de acord ca sunt enervante de cele mai multe ori, e bine sa le asculti si sa le triezi apoi. Uneori experienta cuiva te ajuta sa nu faci alegeri poate gresite. Perfect adevarat ca lucrurile nu se pot desfasura identic dar…….macar iti aprinde un beculet care te face sa te informezi mai bine asupra unui lucru..Aici nu ma refer la patut, carut, ci la tot ce tine de sanatatea ta ca graviduta sau a lui piticot, bine…ia in considerare IQ-ul persoanei de la care primesti sfaturi, chiar daca experienta de viata le permite sa vorbeasca…nu e deajuns de multe ori!
Si cand ma gandesc ca ti-am scris doar pentru ca apreciez calitatea textului de mai sus ma opresc si iti doresc ce vrei tu ca nu ma pun cu tine…stii…sarcina, hormoni…:)
Partial ai dreptate.si eu am intrebat despre unele lucruri si situatii legate de sarcina si imi place sa primesc sfaturi,dar cand vezi ca sfaturile devin predici interminabile si din toate partile iti zic sigur ca te enervezi,mai ales daca graviduta nu are rabdare sa le asculte??
[…] pentru că în primele 3 minute am asistat neputincioasă la o călcare nerușinată în picioare a regulamentului meu de interacțiune cu gravida. E drept că nu știu cum se aplică regulile astea într-o adunare de […]
[…] Urbana, bun de pus in rama si dat mai departe din generatie in generatie, citeam zic, cateva Reguli de interactiune cu gravida. Sigur, mi-ar fi fost mai util in perioada cand eram si eu gravida, dar… never say never, cine […]
[…] de postarea Printesei Urbane si adunand informatii de la fosti / viitori miri, am ajuns la concluzia ca este necesar un astfel […]
[…] Raspuns: Mamici de martie 2013 Reguli de interacțiune cu Gravida […]
Heeyy, gravidutelor, mai ales cele care sunt la a treia sarcina… nu uitati de enervantul „te opresti la asta, asa-i??“… scarry!!! Oare cui i-ai dus la crescut ?!
Foarte adevarat!
Cel mai inutil sfat pe care l-am primit: odihneste-te acum ca pe urma o sa fie greu!
1. Nu poti face depozite de somn cum faci depozite de bani sau alimente la care sa apelezi cand ramai fara resurse.
2. Gravida chiar si in luna a 9-a are energie cand vine vorba de aranjat camera sau patutul puiului, de spalat si calcat hainute, de facut cumparaturi pentru bebe. Sindromul cuibului iti da extra energie 🙂
mvai, asta cu odihnitul am auzit-o si eu, pt ca m-am laudat intr-o zi cat de repede adorm, uneori chiar scriind un sms unei prietene, sau chiar inainte de a incepe masterchef!
si mi-a fost data replica aia cu… pffff… o sa iti fuga perna de sub fund!!!
Da,eram tare sensibila.Tin minte ca nevasta socrului meu mi.a spus sa nu fac vizite cu copilui ca deranjez….desigur,pramatia se gandea sa nu dau pe la ei cu copilui…nu am dormit noaptea aceea de dezamagire.
Apropo de postul tau… am vazut de curand un filmulet realizat de o prietena pe aceeasi tema. M-am cam simtit cu musca pe caciula putin :D.
https://www.youtube.com/watch?v=2v7wFHvya_E&list=TLD2gnaFgQrR8
Nu imi aduc aminte sa ma fi deranjat ceva anume in sarcina, chiar daca toti ma intrebau acelasi lucru, mi se parea normal, toata atentia era concentrata asupra sarcinii, inclusiv a mea. Eram foarte fericita, asa ca puteam sa spun aceeasi poveste si de 100 de ori, nu era problema 🙂
Foarte rar mi-a pus cineva pe burta.
Daca cineva aproxima ca sarcina este mai putin avansata decat era de fapt, eram bucuroasa ca nu arat grasa.
Nu am avut sensibilitati si nici greturi. Doar senzatia de arsura a predominat toata sarcina.
Faptul ca sotul meu se comporta cu mine de parca eram cel mai pretios diamant, m-a facut foarte fericita si nu ma coplesea atentia si grija lui. Dupa nastere totul s-a schimbat.
:)))) Vai! Chiar am ras bine de dimineata! Hormonii mei sunt amuzati azi. 😀
Nu am probleme cu prietenii care imi ating burta. Mi se par simpatici. In schimb mi-am luat toata familia la ture in prima luna de sarcina cand m-au redus la stadiul de Purtatoare de Sarcina. Ba chiar le-am spus ca o sa refuz sa mai vorbesc cu ei. Chiar m-au salvat colegii/prietenii atunci. (Am un grup de suport extraordinar, chiar daca niciunul nu a fost garvid(a) vreodata.)
Tin minte cum in primele saptamani ma simteam vinovata ca nu imi place sa fiu gravida. Pana m-au luat vreo doua prietene la o cafea sa-mi explice ele cat de mult o sa astept sa se termine. :))
Mai era si faza cu: „Ce nume ii puneti?” sau cu „iti spun eu, fata/baiat vei avea, ca stiu eu cum iti sta burta, adica eu am experienta la astea”. Si „cate kilograme ai pus?” (intrebare din timpul si de dupa nastere); sau „mai alaptezi inca?(indiferent ca au trecut 3 luni sau 1 an)”. mda… per total creativitatea unora lasa mult de dorit.
Buna, imi place foarte mult blogul tau. De curand am aflat ca o sa fiu mamica si am citit pe blogul tau despre niste carti pe care le-ai citit in timp ce erai insarcitata. Am cautat linku dar nu am gasit (e un blog foarte mare 🙂 ). Daca ai timp sa imi raspunzi m-ai face foarte fericita, te admir mult si mi-ai schimat un pic perceptia despre viata. Multumesc
Eu abia asteptam sa ma intrebe cineva ceva despre sarcina. Eram foarte fericita si imi venea sa impartasesc cu toata lumea senzatii, planuri, noutati. Singura intrebare care ma enerva la culme era „nu va suparati, lucrati aici?” facand ochii mari la burtica mea chiar daca era mai mult ca evident ca da, lucram acolo.:-))
O întrebare pe care nu o mai suport acum (gravidă 8 luni) este: tu când intri în concediu? Toată lumea de la birou vrea să știe de când o să stau acasă, că mai am puțin și dacă nasc la birou?! Mai am 2 luni de sarcină, știu cum mă simt și de ce sunt în stare și nu e nevoie să-și facă nimeni atâtea griji! 🙂
Mi-au dat lacrimile 😀 clar de la hormoni. Foarte frumos scris. Multumesc
Am găsit aici http://cufarulmamei.ro/pentru-mamici/cum-sa-interactionam-cu-o-gravida/ idei asemănătoare cu cele din articolul tău. I-am sesizat asta autoarei, nu mi-a publicat comentariul. Parafrazează, asa mi se pare mie. Poate sunt răutăcioasă, dar când esti obișnuită cu originalul… :)) Te îmbrățișez, Prințesa. Îmi esti tare dragă.
Da, e destul de clar de unde s-a inspirat autoarea. 🙂 Dar la cat de prost e scris textul, nici nu merita sa-mi bat capul sa-i atrag atentia ca am observat. Multumesc mult pentru atentionare, o sa o urmaresc pe doamna, sa vad cum se mai inspira si pe viitor. 🙂
Nu comentez pe aici pres des, dar te urmaresc cu drag. Nu esti singura „plagiata”, articolul cu reguli de vizita la un bebelus este asemenea „Inspirat” de la Diana – Gangblog, iar comentariul meu in care i-am atras atentia nu a fost publicat.
Si ca o mica paranteza amuzanta, m-am gandit la articolul tau zilele trecute, cand eu insarcinata in 4 luni, aflandu-ma in vizita la cumnata mea, la tv era un film gen terminator/predator, am primit de la ea sfatul sa nu ma mai uit la asa ceva ca voi face un copil urat daca ma uit la monstrii de la tv. Ca nu i se pare normal sa nu respect o astfel de traditie (de care habar n-aveam). Acum imi pun o intrebare. Oare daca vreun prieten apropiat/membru al familiei era urat fizic, trebuia evitat pt. 9 luni?
Am avut botezul astăzi, a fost destul de greu pentru mine cu toate ca fata nu a plâns mai deloc toată ziua. De ce poate toată lumea simte nevoia sa pupe mâinile copilului? Si de ce oamenii nu știu a ceara voie mamei? Prințesa ar fi dragut sa scrii și despre ‘ce sa nu faci la petrecerea de crestinare’ 🙂 pupici
Sunt insarcinata in 22 de saptamani. Pe langa faptul ca m-am confruntat 100% cu cele menionate in articol, mai nou ma irita cumplit urmatoarele chestii:
– „Vaaaiii…..Da’ nu e cam mare burta? Si vecina si Maricica te-au vazut ieri si au zis ca e cam mare burta pt 5 luni. Esti sigura ca nu sunt doi?” . Cel putin ultima intrebare…Da! Sunt sigura! Nu sunt retardata. Am facut 3 ecografii pana acum. Daca erau doi, asta era primul lucru pe care l-as fi aflat. Nu au cum sa fie doi, pentru ca nu avem gemeni in familie, nici eu nici el si (intamplator) asa e gena. Nu facem copii mici. Eu am avut 4 kg, iar sotul 5. Nu putem avea pretentia la un chilimoţ de 2,300 g.
– „Si stiti ce e?” – Inca nu. „- A, nu vreti voi sa stiti sau ….?”
Nu, dar nu am vrut sa-mi stresez copilul cu ecografii lunare si nici sa ingras doctorii. Am fost la prima ca sa imi confirme sarcina si ca se dezvolta intrauterin, am fost la morfologia de trimestrul 1 si o sa ma mai duc la cele de trimestrul 2 sau 3. Restul mi se par inutile. Sa vad ce? Doar ca am mai crescut? Normal ca sunt curioasa sa aflu ce e, dar nu ma duc sa fac ecografie numai pentru asta.
– „Eh, lasa ca nu e mare lucru, ca te duci undeva la particular, faci o cezariana si gata. Ca doar n-ai sa nasti natural, nu?”
Ba fix asta o sa fac! Decat daca operatia e impusa de eventuale complicatii.
– Ideea ca a naste prin cezariana = a naste ca o doamna si indirect, a naste natural = nasti ca o taranca. Am citit pe n site-uri chestia asta.
Pai cand o sa stai lata-n pat, dependenta de calmante si pansamente, cand nu o sa-ti poti tine copilul in brate, cand nu o sa poti merge la toaleta decat sustinuta, cam cat de doamna o sa fii? Secole de-a randul femeile au nascut natural, si reginele si imparatelese. Iar daca nici ele n-au mai fost doamne…
– Mania asistentei de a ma cantari la fiecare vizita la medicul de familie. Cantarul e ruginit, e din secolul trecut si e pozitionat in mijlocul salii de asteptare. Desi am atentionat-o in nenumarate randuri ca e defect, si ca acasa am cu 6 kg mai putin, continua sa ma cantareasca si sa constate in vazul tuturor, in gura mare si cu toata asistenţa posibila ca am 73 kg.
– „Sa te bucuri de perioada asta, ca e cea mai frumoasa”.
Sunt cuvintele care-mi rasuna in creier ori de cate ori incerc sa trag pe mine o pereche de pantaloni.
Nu exista ceva mai gretos de atat. Da, e frumos sa ai un copil, mi-am dorit mult, sunt frumosi copiii, e frumos sa stii ca ai o viata in tine, dar sarcina in sine….O da! Ma bucur nespus ca nu am cu ce sa ma imbrac, ca sunt ca un balon care merge pe calcaie, ca nu vad sa ma spal si sa ma epilez, ca nu am voie sa mananc aia, ca nu am voie sa beau aialalta, ca trebuie sa renunt la tocuri, ca trebuie sa aleg hainele in care incap, nu care imi plac, ca mi se umfla picioarele, ca mai usor cu sexul, ca daca racesc trebuie sa ma tavalesc in chinuri, cu ceaiuri. Ma bucur nespus!
– Intrebarea anului „Cum te simti?”
MA SIMT PERFECT! Daca mi-e rau, cu siguranta I’ll let you know.
– „Profita cat poti de perioada asta, ca dupa aia…Ai sa vezi tu ce greu o sa fie”
Aaaa….doar pentru ca tu ai avut un copil agitat care te-a disperat noapte de noapte nu inseamna ca si al meu va fi la fel. Poate o sa am norocul de un bebe care adoarme la 19 si se trezeste la 6.
– Locuiesc intr-un oras mic. Pe langa faptul ca nu am la dispozitie cursuri Lamaze, aqua gym, aerobic pentru gravide, cursuri de puericultura, ecograf 4 D si altele, mi se baga sistematic pe gat spitalul de aici, cu toate ca am precizat ca vreau sa nasc in Bucuresti.
„Da’ doar n-ai sa te duci 4 ore pana la Bucuresti. Dar spitalul de aici ce are? Sa stii ca nu trebuie sa te duci pana acolo, Sunt doctori buni si aici.”
Da, dar nu….
– Cand lumea se uita la mine pe strada, ca la extrateresti. Sunt doar o femeie gravida, oameni buni! Am ajuns sa circul numai cu masina.
– Mangaiatul burtii, chiar si de persoanele apropiate. Ok, m-ai atins, ai pus mana. Daca asta te face sa te simti bine. Dar ma pipai si imi freci burta de vreo 10 minute….
– Legendele cu privire la alcool. Ca tanti nu stiu care 9 luni a baut zilnic cate un pahar de vin rosu, si-a facut un copil strasnic si sanatos. „eh, laasaa ca nu are nimic. Ca doar nu bei mult”. Acest mult sau putin, cine il apreciaza?
Nu vreau sa pun gura pe alcool
Eu m-as fi bucurat sa mi se spuna ca mamicia va fi atat frumoasa cat si super dificila cel putin 2 ani dupa nastere. Dupa ce am nascut, mi-am dat seama ca exista un club exclusivist al partintilor care iti dau dreptate si isi impartasesc unora altora greutatile, frustrarile, etapele dificile ale cresterii copiilor. Inainte de a naste, aceleasi persoane erau super incantate (si atat) ca voi avea bebe 🙂
buna. sunt din piatra neamt si tocmai am aflat ca sunt insarcinata. voi cum ati anuntat sarcina in familie..sau mai ales sotului. am emotii si nu vreau sa gresesc..de fapt sa fie ceva momeorabil. am gasit multe siteuri cu tricouri personalizate ..dar parca e prea banal. am mai gasit un puzzle din lemn aici: http://www.pepuzzle.ro/blog/insarcinata.html dar nu sunt sigura.
Voi cum ati anuntat sarcina?
Adaug si eu ce m-a scos pe mine din sarite. ?
La serviciu, aproape in fiecare zi afla cineva nou ca sunt insarcinata. Si primul lucru pe care il spuneau: “mama, ce slaba esti. Mananca un burger. E bine copilul?”.
Nu e vina mea sau meritul meu ca sunt slaba si ca e burta mica. Plus ca si moasa era mereu ingrijorata de marimea burtii, asa ca ma trimitea la investigatii suplumentare sa fie sigura.
Ar trebui sa existe o extensie a articolului pentru femeile care nu sunt inca insarcinate, nu vor sa fie insarcinate, care ar putea fi insarcinate sau acelor femei care trec print-o pierdere de sarcina, toate fiind situatii destul de sensibile si care nu sunt anuntate pe facebook intregului grup de prieteni/familiei.
Inainte de prima sarcina, fiind in perioada TTC, m-au frustrat teribil comentarii de genul „Da voi cand faceti un copil?”, „Unde-i burtica?, „Eu am un copil. Dar acum, la batranete, regret ca nu am facut mai multi”.
In timpul si dupa pierderea de sarcina, m-au afectat in mod special referinte „inocente” la: „Tu vorbesti ca e greu cu un copil. Cum ar fi cu 2 sau 3?” (eu alaptand copilul de 18 luni, in timp ce medicementele pentru eliminarea sarcinii nu au functionat timp de 4 saptamani si a trebuit sa fac chiuretaj, urmand sa sangerez cu stoicism inca 3-4 saptamani).
Buna, ai putea te rog sa ceri de la doamnele care au adoptat copii cateva sincere trairi, sfaturi etc. Nu reusesc sa raman gravida, am fost la toti medicii si daca eu nu am copil si plang dupa unul asa exista copii care nu au si plang si ei dupa o mama. A
s vrea sa aflu mai multe despre asta pentru ca e o decizie mare si trebuie sa fiu pregatita mental pentru asta. Sotul meu abia acum incepe sa vorbeasca despre o posibila adoptie dar inca mai vrea sa incercam. Nu vreau sa ma dau batuta sa am un copil am meu, dar vreau sa am si un plan b ca sa ma mentina pe linia de plutire.