Zilele regelui merg mai departe

Cartea Zilele Regelui de Filip Florian e un roman despre un dentist neamț și motanul lui, Siegfried. Despre iubirea așezată dintre dentist și o sîrboiacă albă cu ochi albaștri. Și despre povestea de amor dintre Siegfried și frumoasa Manastamirflorinda, zisă și Rița, pisica deșteaptă cu pete de jar în blană care i-a dăruit 52 de urmași. Un tablou al Centrului Vechi al Bucuresciului de la 1870. E și despre zilele unui rege, respectiv ale primului rege român, Carol, despre strategii și război, despre prim miniștri și opoziție, despre fiica lui răpusă de scarlatină dar și despre celălalt fiu al lui, necunoscut lumii, dar asta numai așa, printre povestiri pisicești și de organizare a vieții în vremurile în care pe Lipscani treceau căruțe și se vindea alviță la bucată.

Am citit-o în patru seri. E scrisă tare frumos, am înghițit aproape fără să mestec referirile istorice, cu care nu rezonez deloc, niciodată. Le-am iertat rapid, pentru că mi s-au lipit de suflet dentistul cel blond și slab, motanul lui ciudat, care scrie scrisori pe spătarele scaunelor, scriitura moale și subtilă, detaliile de atmosferă strecurate printre poveștile de alcov. Îmi place Centrul Vechi, nu pentru ce e acum, o adunătură de cîrciumi neaerisite și cu bucătării murdare, ci pentru ce îmi face impresia că era atunci, înainte de 1900. Citind Zilele regelui, mi-am imaginat rapid piatra cubică aspră, circul, gălăgia, gangurile mirosind a urină (care și acum, 100 de ani mai tîrziu, miros fix la fel), prăvăliile de pînzeturi și brutăriile, paradele militare, slujbele de sărbători. Am topit cartea, mi-e dragă, dar e musai s-o dau mai departe. Am primit-o ca o leapșă de la Camelia și vreau s-o dau mai departe Marei. Leapșa e pornită de Escu, o idee excelentă, pentru care îi mulțumesc, fără el și fără draga de Camelia n-aș fi avut ocazia să aflu că pisicile pot fi așa poetice.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4264

25 comentarii

    • Hei, Escu,

      Am scris colea sus catre cine mi-am propus sa predau volumul, daca e ok si cu tine. As vrea sa i-o dau Marei Wagner, if she’ll have it. Daca nu, facem un concurs aici si o ofer cui o doreste mai mult! Bun asa?

  1. Bine te-am regasit, Printesa 🙂 M-ai facut tare curioasa, nu stiam cartea… Poate ajunge si la mine leapsa 😛 oricum, ma gandesc sa caut cartea. Te pup si sa ai un an minunat!

    • Hello, Simone, te adaugam pe lista, numa ca e posibil sa dureze niste saptamini-luni pina ajunge la tine, ca nah, oamenii au ritmuri variate de citit… Daca esti taaare curioasa, cartea se gaseste in librarii, costa in jur de 35 de lei.

  2. Nu știu dacă există o listă de așteptare, dar tare mi-aș dori să citesc așa o carte. Dacă nu există, promit că o caut și-o cumpăr 🙂

  3. Printesa draga, iti recomand si „Amintiri” de Zoe Camarasescu. Are ca subtitlu „Frumusete, gratie, armonie, noblete. Adica tot ce am pierdut”. Este o carte tare speciala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *