Decor: o sufragerie de casă veche, pe scaune cu spătar stau în cerc 9 gravide, 6 cu soții de-a dreapta, 3 singure. Burțile de 28 – 30 săptămîni (cam asta e perioada cînd e bine să începi cursul) stau aliniate ca pentru comparație și notare. Soții, mai toți jenați, stau pe-o bucă și speră să nu trebuiască să deschidă gura. Toți cursanții poartă în piept etichete cu numele propriu. Dacă în burtă se ascunde o fetiță, etichetele sînt portocalii. Dacă nu, albastre. Gemeni nu avem.
Doamna profesoară: Ramona Roșu, licențiată în kinetoterapie, trainer Lamaze, doula (un fel de moașă care asigură confortul emoțional al gravidei înainte de, în timpul și după naștere, ea nu are competențe medicale, ca o moasă tradițională), participantă la peste 100 de nașteri la activ, niciuna a ei încă (în sensul că n-a născut ea încă, nu că ea însăși nu s-a născut încă)
Desfășurare: După ce se prezintă doamna profesoară, se prezintă și familiile. Nume, prenume, vîrsta sarcinii, sexul bebelușului, locul și tipul de naștere aleasă. Spre surprinderea mea, toate gravidele de la curs (cu o excepție din motive de operație anterioară pe col) vor să nască natural. Jumătate la Regina Maria, restul la Polizu și Filantropia.
Începem prin a arăta la planșă care credem noi că sînt: uterul, placenta, lichidul amniotic, corionul. Tăticii se ridică zeloși și arată cu degetul diverse. Unii greșesc, se înroșesc pînă în vîrful urechilor, se așază la loc spășiți.
Urmează demonstrații cu păpușa, ascunsă întîi într-o șosetă pe post de uter. Vorbim despre nașterea naturală vaginală (cea naturală e cea complet lipsită de anestezii, injecții cu hormoni, calmante etc, nu vorbim despre ea încă). De ce se spune despre ea că e cea mai bună?
Informații prezentate:
Pentru că în timpul travaliului, corpul bebelușului secretă adrenalină, punîndu-l în mood de luptă, urmînd ca imediat după naștere el să se adapteze mult mai ușor la noul mediu, respectiv lumea cea mare.
Trecea prin flora vaginală îi întărește sistemul imunitar.
I se aliniază coloana și i se așază corect oasele capului.
La declanșarea travaliului, creierul mamei începe să producă ocitocină și endorfine, prima produce contracțiile uterului, a doua motivează mama și o ajută să nu simtă durerea.
Dacă nașterea are loc într-un mediu neplăcut sau nesigur, mama secretă și adrenalină, care inhibă producerea de endorfine și ocitocină, putînd astfel îngreuna travaliul. Motiv pentru care doamna profesoară ne recomandă să stăm acasă cît mai mult după declanșarea travaliului, pentru că acasă ne e bine. Eu una mă simt mai în siguranță la maternitate și nu vreau să risc să nasc în taxi, mai ales că șansele să-mi dau singură seama cît mai e sînt foarte mici. Așa că am de gînd ca la primul semn de travaliu să iau soțul de-o aripă și să ne pornim spre clinică, nu înainte de a-mi anunța doctorul.
Semne de declanșare a travaliului sînt cîteva:
– mutarea copilului mai jos în bazin, cu picioarele în sus (înțeleg că procesul e resimțit de mamă ca o presiune suplimentară pe pelvis)
– eliminarea dopului gelatinos
– ruperea apei (care e posibil să nu se întîmple)
– dureri de spate, contracții la intervale regulate
Am aflat și cîteva lucruri dubioase, cum ar fi că în unele țări se promovează consumarea placentei de către mamă, chipurile pentru că placenta e bogată în nutrienți, iar în altele deja nu se mai taie ombilicul deloc, el e lăsat să atîrne cu tot cu placentă (ombilicul are 60 de cm) pînă se usucă și cade singur (mai multe zile).
Apropo de asta, am aflat și că medicii de la noi nu procedează tocmai corect tăind ombilicul imediat după expulzie. Teoretic, cît ombilicul încă mai pulsează, copilul nu respiră prin plămînii proprii, iar doctorul ar trebui să aștepte cîteva minute.
Ideal ar fi și ca medicii să nu mai facă epiziotomii by default, pentru că ele uneori nu sînt necesare, nu toate femeile se rup la expulzie. În plus, rupturile naturale se vindecă mult mai repede decît epiziotomiile.
Trecînd peste momentele de etalare de tehnică de vînzări a serviciilor de doula (discursul fiind uneori ușor exagerat la modul „fără o doula o să vă fie de 1 milion de ori mai greu să nașteți”), e ok cursul, pentru că afli lucruri, poți pune întrebări, ți se răspunde relaxat, faci schimb de impresii cu celelalte cupluri.
Acesta a fost primul curs. Mai urmează cinci, în care o să mai aflăm lucruri despre cezariană, despre anestezii de toate soiurile, despre drepturile pacientului conform legii, despre cum se naște în diferite clinici, despre alăptat și lapte praf, tehnici de relaxare în travaliu și puericultură (cu atestat cu tot). Fiecare ședință costă 60 de lei, în final tot cursul ne va costa 360 de lei (pentru amîndoi, cu atestat de puericultură inclus, astfel încît Omul să-și poată lua de la firmă încă 10 zile libere după nașterea copilei). Erau și variante puțin mai ieftine, dar l-am preferat pe cel al Ramonei Roșu pentru că începea exact cînd am intrat în 28 de săptămîni, cum se recomandă, și pentru că ședințele au loc la 2 străzi de casa noastră.
Vă rog să n-o luăm de la capăt cu discuțiile interminabile despre cum femeile care aleg cezariana sînt într-un fel și celelalte sînt altfel. Despre cum alegerea fiecăreia e cea mai bună din lume. Din fericire, fiecare dintre noi poate alege informat pentru ea însăși, fără ca asta s-o pună la zid în fața celor care au ales diferit. Vă rog să vă povestiți experiențele legate de tehnici de relaxare în travaliu, despre naștere, despre doula, dacă ați interacționat cu vreuna, dar vă rog cu ambele mele suflete, fiți bune unele cu altele și toate cu mine. Plus că șansele să convingeți o altă femeie că drumul ales de voi e cel bun, iar cel ales de ea e cel prost, sînt minime, să fim realiste. Așa că militantismul și tonul certăreț nu-s productive deloc. Îmi doresc să construim împreună o bază de idei de relaxare, de sfaturi, ponturi, povești și experiențe care pot ajuta o viitoare mamă să treacă mai ușor peste miracolul atît de înfricoșător, de frumos, de groaznic și de unic care e nașterea primului copil.
Eu îmi propun să fac live texting din sala de travaliu, că aud că am un iPad la dispoziție. 🙂
So, cum v-ați făcut voi nașterea mai plăcută? E adevărată povestea cu nașterea care se simte ca un orgasm, cel mai nemaipomenit orgasm din lume?
PS: Jeanina noastră din Tenerife a decis să nască acasă, neasistată. Nu-i comentez deloc decizia, doar îi țin pumnii și-i trimit milioane de gînduri bune. În cîteva zile se va naște micuțul.
well, eu eram destul de panica de nastere:d, asa ca pana in ultima luna ma gandeam sa nasc prin cezariana. Mi se parea mai safe, mai controlabil, mai putin impredictibil. Plus ca eu am un prag de suportabilitate a durerii destul de jos…ma vait destul de repede. Daar, la sfatul medicului si dupa ce am mai studiat problema, am decis sa nasc natural, la o clinica privata. Eram impacata cu ideea, stabilisem sa stau cat mai mult acasa, sa ma duc la spital cand contractiile ajung la 10 minute..d-astea. Doar ca, surprise, mi s-a rupt apa. Si tot planul meu s-a dus naibii. M-am dus la camera de garda si m-au internat imediat, pe motiv ca, daca se rupe apa, trebuie sa nasti in maxim 12 ore. Si eu aveam la momentul ala zero contractii. Nimic nimic. Liniste completa. Asa ca mi-au bagat niste zemuri sa produca contractii, care nefiind tocmai naturale, nu au inceput domol…ci destul de navalnic si dureros. Anyway, nu bag detalii, totul s-a terminat cu bine in final, dupa fix 12 ore. Ideea e ca e bine sa ai un plan, dar sa fii constienta ca se paote sa apara mici abateri de la el:)
Stiu ca si in Romania a mai fost acum cativa ani o femeie care a nascut acasa, asistata doar de sot.
Aparusera si niste poze prin presa si declaratii de-ale ei. Nu retin cum o cheama.
Am o cunostinta care a nascut la Regina Maria acum 2 ani prin cezariana si era foarte multumita de alegerea acestei clinici.
Ii tin si eu pumnii stransi Jeaninei si la fel si tie, doar ca la tine mai am de asteptat 🙂
Multumim pentru pumnii strinsi!
Uite si povestea despre care spui:
http://mamepentrumame.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=55%3Arevista-unica-home-delivery-ana-maita&catid=35%3Anasterea&Itemid=54&showall=1
Ei bine, am nascut natural, dar cred ca a tinut si de noroc. E buna asta cu nasterea care se simte ca un orgasm, pana sa spui tu, nu m-am gandit :)) Decat ca la mine „orgasmul” a venit dupa expulzie :)) A fost bine, frumos… Travaliul nu prea mi-a placut, da’ na, fara munca nu ajungi la orgasm… Nici eu n-as zice „naste asa, e cel mai bine”: mi-a fost bine mie
Eu n-am ce sa-ti impartasesc – poate doar interesul meu pentru cursuri Lamaze prin corespondenta :D. Prin urmare, keep us posted! ¤ P.S. Am vazut si eu un reportaj despre treaba cu placenta. Hmm, nu sunt foarte convins de proprietatile culinare.
Draga mea, eu iti impartasesc pe scurt experienta nasterii lui David. In saptamana 39 am decis impreuna cu dr. sa provocam nasterea. Stabilisem pentru ziua de miercuri. Marti m-a sunat dr. sa-mi zica sa mai asteptam totusi pana sambata. Am programat pentru ora 9.00. Vineri seara pe la 23.00 am constatat ca elimin…ceva. Era dopul. Dupa ce am sunat dr. si o prietena (trecuta prin experienta), m-am convins ca el e – dopul. Sambata in intervalul 2-5 dimineata am avut contractii din ce in ce mai dese. David venea de buna voie si nesilit de nimeni, exact cand il programasem. 🙂 La 6 eram in drum spre maternitate (Giulesti). Aveam deja dilatatie 3 cm. La 8 venea si dr. (un SUPER-OM dr. Dan Deva). Mi-a rupt membranele (apa, adica). Operatiune pe care n-am simtit-o. Pe la 9 a venit si anestezistul care mi-a pus epidurala (dr. Dantis). La 15.38 am nascut fara sa simt mare lucru. Epiziotomia s-a impus (bebe a avut 4.550 kg si 57 cm). Nu a durut nici cand m-a taiat, nici cand m-a cusut, nici dupa aceea. Sigur, ca n-am avut pretentia sa pot sta in sezut vreo saptamana dupa, dar s-a vindecat perfect. Dr. mi-a aratat placenta, scarboasa rau by the way. Bebe a primit nota 10 de la domnul dr. Dambeanu, neonatologul. Povestea pe larg, e aici:
http://adelastan.blogspot.com/2008/12/despre-nastere-numai-de-bine.html
O sa fie bine! Vei vedea! Sa ai incredere in tine, in bebe si in doctori!
Buna. Mi-ar fi placut foarte mult sa citesc articolul tau pentru ca voi naste tot cu Dl. Dr. Deva si imi face placere si imi da curaj sa citesc despre experientele de nastere ale altor femei. Din pacate, nu am acces la blogul tau 🙁
Seara buna in regat va doresc!
Departe de mine sa ma declar adepta unui mod de a aduce pe lume sel mai frumos si important dar de la Divinitate!! Incerc doar sa descriu experienta mea de acum aprox 8 ani …
Iulie 2004…sfarsitul celor 9 luni de 2in 1!! Eu si baietelul meu scump!
O sarcina aparuta fara programare ulterioara, intr un moment cand ne daramasem o casa veche ( mostenita) si eram la capitolul fundatii pentru cea noua ” a noastra”..nu detaliez ..locuiam intr un apartament conf 2 temporar pe perioada constructiei..deci sarcina a fost „cireasa de pe tort”!! Controale normale, sarcina fara probleme, noi cu echipa de muncitori, cu cife de ciment , camioane de caramizi / bca…eu pe casa ( la propriu-era planseul de la etaj turnat si vroiam sa vad ceva pe la niste grinzi/ popi) in luna a 8a …Doctorita mea ma asigura la fiecare control ca totul decurge f bine astfel incat eu puteam sa fiu ” sefa de santier” in continuare ( sontzul la servici ca ne trebuiau si bani)….38 de sapt…contractii..eu citeam in micutzul nostru apartament..a 2 a zi se punea tabla pe casa ( deci prima parte „la rosu” ar fost gata)..contractii si mai puternice. ..pe la 2 noaptea , linistita , ii spun sotzului ca ar cam trebui sa mergem la spital..el disperat isi pune niste pantaloni de trening pe dos…pe mine ma pufneste rasul…el ii spun sa se schimbe ca ma face de ras la spital..el nu-ntelege si plecam cu bagajelul -eu linistita sa nasc asa cum au nascut toate femeile de cand e lumea si pamantul, EL ..mirandu se de ce rad de care ori il privesc !!
Sala aceea „draguta” de spital judetean de provincie in care intotdeuna mai gasesti o viitoare mamica de etnie roma care tipa si are un limbaj super colorat la adresa viitorului tata ( care n-are la ora aceea nici o durere….)…eu ma plimb , initial ma amuza discursul d-rei brunete, apoi contractiile devin din ce in ce mai dese…doctorita ma monitorizeaza pe mine si strumful ..totul e ok..innumaram cm de dilatatie..3..5…7..Hmmm…se face 10 dimineata…D ra cu limbaj colorat nascuse de vreo 3 ore si manca linistita un copan de pui adus de sotul mult prea injurat! Eu inca respiram asa cum invatasem…durerile nu mi se pareau mai insuportabile decat cele pe care mi le imaginasem DAR doctorita mea imi comunica dragut ca degeaba am eu dilatatie maxina ( si as putea naste linistita)..dar strumful meu nu poate sa coboare ( desi era pozitionat cu capul in jos ) …moment de panca !! Cum nu poate ?? Simplu …de la atata rasuceala si a infasurat de vreo 3 ori cordonul in jurul gatului si trebuie obligatoriu cezariana!! Super! Asta se ntampla de curand , zic..ca la ultima super radiografie era totul ok! Da..ok! Deci repede cezariana! Uite anestezistul! eu cu contractii din min in min dau plicul anestezistului tremurand de durere…ma urc singurica pe masa de operatie ( familia afara era disperata..mi s a povestit dupa)…si gata ! Nu mi doream decat sa fie bebeul sanatos! Nici ideile mele despre nastere normala …nici in apa( avusesem si cu asta o idee fixa o perioada) n au mai contat decat sa fim amandoi ( intai el..de instinct de mama in devenire )sanatosi! Sichiar gata…un ciufulit de pui de 4, 300 , cu ochisorii tumefiati de cat statuse strangulat cu capul in jos de dorinta mama sii de a naste natural!! In rest sanatos si voinic si cu o foame de urs…Deci n am nascut natural dar am avut travaliu de puteam sa nasc 3 copiii ( doar al meu incapatanat ca si acum a iesit pe unde a vrut el)! Partea pozitiva de femeie cu cezariana si travalui a fost ca lactatia s a decalnsat imediat si am putut hrani „minunea ” din prima zi ( pe seara cand m am trezit din anestezie) pana pe la vreun an!!
O citesc si pe Je din Teneriffe cu drag, mai ales ca si eu sunt emigranta ca si ea…si mi place modul ei natural de a vedea nasterea! II doresc din suflet sa fie exact asa cum si o doreste !
Iar tu printesa..pace si liniste in regat!!!
Nu intru in detalii despre nasterea lui Viktor (a fost lunga si dureroasa, pe cale vaginala, la final cu ocitocina ca sa grabeasca totul si sa ma salveze de la cezariana…pe moment i-as fi omorat cu mainile goale, acum le multumesc in fiecare zi) dar pot spune ce m-a ajutat in travaliu. Pai in primul rand sa merg muult pe jos pana cand m-au tinut puterile. Mie mi-au inceput contractiile serioase dupa 40+1, exact cand ieseam pe usa de la doctorul meu ginecolog care tocmai imi spusese ca e inchis tot si ca trebuie sa ma pregatesc pentru nastere indusa….si pe usa m-a apucat prima contractie foarte serioasa…ma durea cumplit spatele si bazinul si burta parca se tuguiase plus ca la atingere era dura ca piatra. Numai ca eu aveam contractii false din luna a-6-a si cum dnul doctor tocmai ce spusese altceva m-am relaxat. Era prima zi de sales la Milano si l-am tras pe sot dupa mine si am facut tot magazinul La Rinascente din centru (8 etaje de magazine) pe jos cu contractiile astea care erau din ce in ce mai dese…sotul nota orele pe carnet si se ingrijora si eu repetam:stai calm ca sunt false, a spus doctorul ca e inchis tot…si la un moment dat nu mai puteam sa merg. Ma tot uitam la genti si la pantofi si nu reuseam sa ma concentrez deloc, parca nu mai eram eu.Si atunci m-a urcat cu forta intr-un taxi si am ajuns acasa si m-am aruncat sub dus convinsa ca oricum eu nu voi naste curand 🙂 Brusc am simtit nevoia sa-l sun pe tata in Romania si sa-l aud (pe mama nu o mai am) si atunci mi-am dat seama ca se intampla ceva cu mine (nu ca nu l-as suna pe tata de obicei dar simteam asa nevoia sa ma alinte cineva din familia mea). Cand am trecut pe hol in patru labe (era singura pozitie in care ma simteam comod) m-am uitat razand la sotul meu si i-am spus sa inchida valiza si sa mergem. Dar tot nu credeam ca voi naste. In 30 de minute eram la spital si cum m-au vazut la receptie asistentele mi-au zambit si au spus…pregatiti sala de nastere…doamna naste, nici nu e nevoie sa o vizitam. Se spune ca ele isi dau seama dupa fata ta in ce faza de travaliu esti si asa a fost. Si atunci m-am apucat de un plans de emotie si de usurare (temeam nasterea indusa) si de frica si de toate cele. Si restul e poveste.
Ce pot sa spun ca ajuta, in afara de apa calda este sa faci…sex 🙂 mult in timpul sarcinii si mai ales cand esti aproape de termen (daca nu ai controindicatii de la medic…eu am avut pana in luna a-6-a si pe urma am recuperat). Mi-a indicat doctorul sa facem cat mai mult sex pentru ca asta face mucoasele mai moi, imbunatateste musculatura pelvica si in final, prostaglandinele din sperma declanseaza travaliul. Eu sunt convinsa ca asta mi-a provocat nasterea dupa ce depasisem termenul, am facut 3 vizite cu 3 medici si toti imi spuneau ca nu voi fi nascut natural niciodata…cum am terminat sa facem dragoste, la maxim 1 ora mi s-a dus dopul gelatinos si in 48 de ore Viktor era in bratele mele. Deci mers pe jos (ajuta si la recuperarea formei dupa), sex (si sotul va fi bucuros intr-o perioada de mare stres si emotie) si la final apa calda 🙂
Mi-am ai adus aminte ceva detalii despre travaliu…se imparte in 3 parti (dar asta stii deja) si durerea e tot de 3 feluri. La inceput simti mai mult in spate, tip zona shalelor…pe urma se muta in zona inghinala si sub buric…ceva gen multe menstruatii impreuna (ai sa vezi ca te vor intreba unde simti durerea ca sa inteleaga la ce punct esti). Si ultima faza simti ca vrei sa mergi la baie sa faci ceva serios…se simte exact asa. Si cand tu vei insista ca vrei sa mergi la baie sa faci ceva serios si-i vei ruga serios sa te lase sa mergi vei avea dilatatie maxima. Capul copilului apasa pe rect si zona pelvica joasa si ai senzatia asta teribila ca vrei sa impingi ca sa iasa ceva care explodeaza in tine. Te mai lasa asa 2 contractii si pe urma iti permit sa impingi si atunci sa te tii :-). Faza de expulsie e punctul culminant al povestii, e cea mai scurta de obicei si sincer eu uitasem de ce ma aflam acolo atat eram de nauca dupa 14 ore de travaliu…vroiam doar sa iasa nuca de cocos :-))) si cand a iesit n-am mai simtit nimic. Nici episiotomia, nici cusaturile, placenta nu mi-am dat macar seama cand a iesit…tocmai mi-l dadeau pe Viktor in brate si eram fara cuvinte de surprinsa…parca ma trezisem dintr-un vis. M-ai facut sa retraiesc atatea amintiri destul de recente…acum 6 luni si parca imi doresc foarte tare acum sa o iau de la capat…cu un al-2-lea bebe 😉
=)) Endorfinele alea te motiveaza si te ajuta sa nu simti durerea =))?! Presupun ca exista si basmele frumoase in care lucrurile astea se intampla. In cazul meu, nu s-a intamplat. Mie mi s-a rupt apa dimineata, la 7-8, n-aveam nici urma de contractie, nici presiuni suplimentare pe pelvis, nici dureri de spate (ba, eu, avand scolioza si coloana in câş, in sarcina s-a echilibrat termporar si nu m-a durut deloc-deloc), m-am dus la spital si mi-au zis ca pana a doua zi nu nasc. Ma simteam ca o balerina si i-am crezut, asa ca, pana pe dupa-amiaza, faceam comisioane intre soti si gravidele in travaliu. Pana mi-a venit si mie randul si au inceput niste contractii de m-au naucit, pur si simplu! Mi-era frica sa si clipesc, dar sa respir nu-stiu-cum, cum ma sfatuiau asistentele, bine intentionate de altfel. Sunt momente pe care nu mi le mai aduc aminte deloc-deloc, sunt un black-out complet in mintea mea. N-am avut epidurala (fiind prima nastere, mi-era teama ca nu stiu ce sa fac si am renuntat la idee), singura chestie de mi s-a administrat a fost un myalgin, dupa vreo 6 ore de travaliu dureros, care nu m-a ajutat cu nimic; daca stiam cum e, le ziceam sa nu mi-l mai faca! Partea buna a fost ca am nascut mai repede decat anticipase doctorita, cu vreo 10 – 12 ore. Epiziotomia a fost absolut necesara, eu am nascut cu o doctorita care se pare ca nu face epiziotomii si de-a surda, si de-a muta, ci numai cand e necesar. Nu stiu cat a luat sa se vindece, dar, dupa vreo 2 saptamani, nu mai simteam absolut nimic. Si, de fapt, numai primele 4-5 zile am simtit o durere surda in zona, mai ales cand stateam mult in picioare.
Medicii de la noi fac epiziotomie by default, pt ca le e teama sa nu se rupa perineul, iar o ruptura naturala e mai dificil de cusut. Probabil asta e experienta locala si ei se raporteaza la ea.
Momentul post-expulzie n-a fost un orgasm, insa aveam o energie teribila, ma gandeam sa ma iau, cu tot cu copil, sa ma duc acasa, ce sa mai caut in spital inca 2-3 zile :-))? M-am calmat cand m-am dus la baie si am vrut as fac un dus clandestin si m-a luat ameteala, de s-a lasat cu mustrare din partea asistentei, care ma avertizase ca ma lasa singura la baie numai daca promit ca sunt „cuminte” :D.
Exista si tehnici de masaj perineal, probabil te vor invata la acest curs, masaj care sa ajute perineul sa devina mai elastic, sa se deformeze fara sa se rupa in timpul sarcinii. Cu cat incepi mai devreme, cu atat mai bine. Cand e burta mai mare, te chinui, sau, daca n-ai greturi din astea, cum am si voi avea mereu eu, il rogi pe sot sa te ajute.
Insa, depinde foarte mult de cat de elastice sunt tesuturile tale, de la natura. De ex, eu n-am facut deloc-deloc vergeturi in sarcina, si nu mi-am dat decat din joi in pasti cu creme. Alte prietene mi s-au plans ca s-au umplut de din astea. Copilul meu a fost mic si slab – 2.940 si 50 cm si tot mi-a trebuit epiziotomie!
Ca si tine, n-as indrazni sa nasc acasa! In capul meu, nasterea e o treaba care se lasa cu mucoase, sange etc., iar eu sunt genul care se apropie de mania curateniei :D. In plus, sa asiste o casa-ntreaga la zvarcolelile mele de mamut injunghiat? No way, astea se fac departe de public, in linistea unui spital, in care un urlet e ceva firesc :D.
Cred c-o sa-mi fie jena sa urlu la Regina Maria, unde sint cam numa cezariene. E o liniste acolo… hm. Sper ca sala de travaliu e antifonata. 😀
Eu in travaliu n-am urlat, de fapt. M-am perpelit, m-am plimbat, m-am mirat. Cel mai mult m-am mirat ca ma sunau oameni: adica ce, ei se asteapta sa le raspund in situatia asta…? Dupa ce am nascut, mi-am dat seama ca toti cei care ma sunau nu stiau ca eu nasc :P. Am urlat cand am nascut, efectiv. Si am urlat pt ca reuseam sa ma incordez mai bine.
Cosmin a venit acum exact 20 ani cand nu existau cursuri lamaze. Dar exista mama care m-a invatat asa: cand te doare burta ( adica ai contractie) desfaci picioarele si te scremi ( intelegi tu!). Cosmin s-a nascut cu moasa. Nici macar cu medic. Am nascut 4,5 kg , sarcina pelviana, am facut epiziotomie….ca era cat muntele! S-a rupt apa acasa….semn ca nasc…2,5 ore….gata!
Cum nu aveam nimic aranjat m-au dus in sala de travaliu unde mai erau alte n viitoare mame. Fiecare se vaita intr-un fel. I-am spus sorei mele ( ca ea a stat cu mine) ca daca ma tin acolo nu mai nasc. Linistea si intimitatea sunt extrem de importante!
Anaid…nu s-a rupt apa. Am stat acasa vreo doua ore de la pierderea dopului. Horatiu insista sa mergem la spital, pesemne i-era teama sa nu nasc acasa. 3,750 sarcina normala dar tot am facut epiziotomie. Unii spun ca mai bine asa decat sa te rupi singura ca se vindeca mai usor. In sala de travaliu am fost singura. Doar moasele veneau la 5 minute sa ma intrebe cum imi e.
Ce am invatat? (in caz ca mai nasc inca o data) Respiratia e foarte importanta….inspiri pe nas….expiri pe gura….ca la sala. Intimitatea, linistea.
ala.
S-a notat, multumesc, Cristina! 🙂
Eu sunt convinsa ca ceva endorfine trebuie sa existe in acel moment…altfel nimeni n-ar rezista la asa o durere … http://thefairysapprentice.blogspot.com/2011/08/20-broken-bones.html
Mi s-a parut impresionant cand mi-a explicat medicul faptul ca nicio femeie nu lesina vreodata de la durerile nasterii…te tine natura treaza tocmai ca sa poti sa dai nastere, oricat de greu ar fi. Iar explicatia durerii se pare ca e destul de animala in origine…e practic un semnal de alarma in tot organismul ca femela/femeia sa stie ca sta sa nasca si sa caute adapost pentru binele puilor. Animalele asa stiu ca trebuie sa mearga la cuib sau oricum intr-un loc protejat. Iar noi mai moderni asa stim sa ne urcam in masina si sa mergem la spital 🙂
20 de oase zdrobite? AH, excelent, asta ma incurajeaza enorm! 🙂
You can do it…crede-ma! Si dupa aia vei intelege ca e rostul femeii pe lume sa faca prunci…ai sa simti ca te-ai nascut cu puterea asta in tine.
Ma bucur ca ai scris despre curs. Si noi vrem sa-l facem, tot cu Ramona.
Legat de nastere, tine minte 2 lucruri: imprevizibilul se poate intampla mereu; si ambele metode dor.
Naturalul doare ca… deh, poate faci si epiziotomie, doare si-aia oleaca.
Cezariana doare dupa, doare taietura si doare coloana, unde-ti intra acul de anestezie.
Eu am nascut complet natural (vaginal, fara oxitocina, fara anestezie de taiat durerea), dar cunosc ambele dureri. Cand eram insarcinata in 3 sapt, m-am operat de apendicita, cu taietura de-aia serioasa. S-a inchis mai greu si ptr ca aveam grasime pe abdomen. Dar mai rau m-a suparat punctia aia in coloana.
Durerea de nastere naturala e suportabila pana la punctul nasterii, cand ai impresia ca nu mai poti, dar corpul poate in continuare si atunci nasti. Mai rau m-a durut spatele in momentul nasterii.
Dupa prima nastere am vazut cat de mult conteaza sa fie cineva langa tine. Tu devii mai rau ca un copil mic, nu mai poti controla corpul, emotiile preiau controlul. Doctorul care a fost asa dragut in sarcina poate sa devina un zbir, asistentele vor face ce vor sti ele, nu ce vei vrea tu (eu voiam sa stau in picioare sau sa-mi puna naibii ceva sub spate, ele ma voiau gandac pe masa). Din acest motiv mi se pare ca aleg asa multe femei cezariana (nu doar din teama de durere).
Apropo, ce medic te urmareste? [scuze daca ai pomenit deja si am sarit peste]
Georgeta Stoica Liscan se numeste doctorita, si e numai la Regina Maria (inainte era la Euroclinic).
Noi o sa stam impreuna si in travaliu, si la nastere, asa ne-am propus, eu si Omu.
Despre nastere nu am ce sa spun, las mamele sa vorbeasca, dar pentru live texting din sala de travaliu trebuie sa zic: I WILL CLEAR MY SCHEDULE! 😀 Say „hi!” to the little soul inside your belly despre care se vorbeste intens aici. Oare ea ce zice de tot ce spune lumea? 🙂 „I can’t wait to meet al my fans!” :))
Sunt multe lucruri de intrebat doctorul inainte de nastere… de exemplu, daca e nevoie de epiziotomie- trebuie intrebat cum o face doctorul, pentru ca unii o fac verticala (scuze de descriere)- ceea ce in viitor poate duce spre rupturi spontane de perineu, pierderi de urina, agravare hemoroizi etc spre batranete…- si e un aspect de gandit si asta. Unii doctori sprijina taieturile oblice- care protejeaza muschii perineali mai mult decat cea verticala.
Asta legat de mama. Al doilea lucru de care voiam sa scriu sunt foarte importante testarile pentru boli metabolice ale copilului pe care cred ca le-ai mentionat intr-un post anterior- vitale chiar! – nu vreau sa intru in povesti cand acestea nu s-au recoltat… in fine, mai revin cu mini idei in functie de timp si subiect, ca sa nu fiu chiar off-topic..
Iuli, ce inseamna epiziotomie verticala? e prima oara cand aud termenul asta
Este taierea perineului spre anus. Mai exista si cea orizontala, in laterala. Sau varianta de mijloc, epiziotomia oblică.
Exact! De fapt, daca nu ma insel ei folosesc termenul perineotomie pentru taietura verticala, si epiziotomii pentru celelalte. Dar inseamna acelasi lucru toate… difera doar directia taieturii
Draga Printesa, am citit toate comentariile si fara a fi in situatia ta am deja multe emotii de la toate experientele impartasite aici…mult curaj. Din cate mi-au spus mama, bunica si strabunica, totul se uita dupa ce iti iei in brate fetita 🙂
Draga Ioana,
Ma rog sa ai parte de cea mai usoara nastere , sa ai o fetita sanatoasa , sa fiti toti trei bine . Nu stiu daca era cazul sa imi povestesc si eu experienta cu nasterea pt ca nu a fost naturala. Dar poate va ajuta viitoarele mame sa alega in cunostinta de cauza …Incep doar prin a spune ca daca nu se inventa cezariana sigur nu as fi facut niciodata copii…si ar fi fost o mare pierdere. Deci la mine nu s-a pus problema sa ma gindesc ce sa aleg. Am fost oarecum setata pe varianta cu cezariana …ajutata de povestile de groaza pe care mi le-a spus mama despre nasterea mea ( cind m-a nascut ea pe mine , adica ) . Cum au uitat-o doctorii in travaliu o saptamina ..desi se dilatase un cm , cum in sfisit , pe ultima suta de metri s-a gindit unul sa-i faca cezariana …cu mentiunea ..daca mai statea pina seara murea si ea si copilul…cum m-am nascut eu …probabil din acest motiv cu o semipareza faciala …motiv de complexe pentru tot restul vietii. E adevarat se intimpla acum 36 de ani. Deci la mine a fost simplu sa aleg . Asa ca am facut naveta dintr-un oras de provincie , 350 km, la toate controalele lunare la o clinica privata din Bucuresti – Med Life.La ei am nascut cu cezariana . Am fost mai mult decit multumita dar asta e alta treaba. Despre cezariana > cel mai greu mi s-a parut secunda de dupa anestezie . Ti se face in coloana injectie pentru rahianestezie. Simti ca te curenteaza pina in virful piciorului. O secunda …atit . Dupa aia stai intinsa si asculti muzica simfonica . Nu simti nimic. Scot copilul. Ti-l arata . Apoi te cos…cu totul nu stiu daca a trecut de o ora . Apoi te sedeaza usor . Simplu. La reanimare calmante la greu …nicio problema. A doua zi …momentul cind trebuie sa te ridici. Ala e naspa. Cind vor sa te puna pe picioare . Trece destul de repede , depinde si de organism. Iar apoi e din ce in ce mai bine. La cinci zile dupa ce nascusem eram deja acasa si mergeam la cumparaturi. Cicatricea -in cazul meu – opera de arta . Am vazut apendicite mai mari . E drept ca si copilul a fost mic 2,7 kg. Adica s-a strecut usor …La o saptamina dupa nastere nu mai aveam 10 din cele 15 kg acumulate. Nu am ramas cu niciun pic de burta . Dar asta cred ca deja tine de fiecare organism. Am putut sa si alaptez . Cam atit despre mine. Viitoarelor mamici le doresc alegere usoara si sa dea Dumnezeu sa fie bine , indiferent la ce v-ati decis !
exact inainte de a iesi broscoiul, cand medicul statea deja cu mainile intinse sa-i apara capatzana si se uita tzinta in locul acela, intre doua contractzii, am avut un orgasm atat de puternic (strict mecanic, placere zero) incat mi s-a facut rushine. m-am uitat la figura doctorului, n-a schitzat niciun gest, de unde am tras concluzia ca e ceva normal…
Really? Orgasm? Adevarat? deci se poate baaaai, nu e un mit…. uaaaa ce veste grozava!!! Thx, Mara!!!
Nu e un mit, dar nici plăcere nu aduce (cel puțin, așa a fost la mine). E declanșat cumva mecanic, ca de la o presiune prea mare a capului derbedeului pe undeva pe la ieșirea în lume.
Mda…mi-aduc aminte cu emotie, nostalgie si fluturi in stomac de nasterea cretzulinei mele, acum fix un an si trei zile :).
Aveam termenul intre 6-10 martie si eram pregatiti cu de toate, ramasesera de cumparat medicamente uzuale de avut in casa, camasa de noapte pt. mine, maruntele din astea…Pe 12 februarie, intr-o sambata ploioasa si plina de nori, m-am trezit mai devreme ca sotul, mi-am baut linistita cafeaua si am luat micul dejun, urmand sa mai stau 5 minute tolanita pe canapea, 5 minute cu gandurile aiurea, inainte sa ma imbrac, sa trezesc sot si sa mergem la cumparaturi. In acele 5 minute, Ghighelina mi-a tras un sut in burta, s-a auzit un poc…si m-am ridicat in picioare, moment in care Niagara s-a scurs pe pantalonii mei de pijama. Nu tu dop eliminat, nu tu contractii, nimic!
Aveam 36 de saptamani si 3 zile. Eram atat de calma, de zen, de fericita ca mai un pic si vine EA…l-am trezit pe sot, care buimacit, speriat si uimit, m-a intrebat: „asta inseamna ca astazi vedem pe bebe?”. Ma decisesem sa nasc natural (ma rog, vaginal), la o clinica privata din Timisoara, de unde sunt. De la 8 la 12 pranz, ma dilatasem 4 centimetri si eram oarecum tot zen, desi incepusem sa nu prea imi vina a zambi, ca incepusera durerile serioase…aveam niste dureri, de aveam impresia ca mi-a infipt cineva maceta in matze…am cerut epidurala, magica epidurala, care m-a facut mega fericita, dar doar pe mine…puiutzul meu intrase in bradicardie (scazuse pulsul de la 130 la 60, in conditiile in care in nastere pulsul bebeului n-are voie sa scada sub 100), asa ca la mine s-a impus cezariana…la 15.57, pe 12 februarie, s-a auzit un strigat suparat, mirat ca a fost scos de la caldura si intuneric, de la bine…Mi-au tasnit lacrimi din ochi de fericire. De la cezariana m-am recuperat repede, primele doua zile au fost un pic mai grele, dar faptul ca puteam sa-mi tin in brate minunea vindeca orice durere. Acea zi mi-a adus un pui de om cu parul ondulat, de un blond-cenusiu, cu gropitza in obrazul stang si ochi cercetatori, gri-galben-verzui, cu pielea mirosind a vanilie si-a tarta de lamaie…chiar nu conteaza CUM nasti. Conteaza doar aventura pe care voi 3, ca si familie, o veti trai din momentul intalnirii…
Aaaah, ce poveste frumoasa, Andreea! Sa-ti traiasca. Ce-a luat micuta de pe tava la taierea de motz?
:).M-ai crede daca ti-as spune?
Un ruj, UN PIX, bani.
Presupun ca va fi o scriitoare bogata si cocheta, nu? 🙂
Cam asa suna. Pix am luat si eu, si uite ca il folosesc… 🙂
Eu am nascut natural, fara niciun fel de anestezie sau alte cele. Asa a fost sa fie, cred. Din experienta mea, pot sa spun doar ca eu nu am avut dureri de spate la inceputul travaliului. La 4.30 dimineata mi s-a rupt apa, cum se spune. Picura tot cate putin, nu a fost ca-n filme, de-ti curg siroaiele pe genunchi. Am facut dus, mi-am luat bagajelul si am mers la maternitate. N-am facut nici cursuri Lamaze, desi intial ma gandisem la ele. Am vrut sa intre mama cu mine in sala de nastere dar apoi am zis ca mai bine merg singura si nu regret. Fiind doar eu cu doctorita si cu moasa m-am putut concentra mai bine la ce-mi spuneam. Daca era cineva apropiat langa mine sunt sigura ca m-as fi vaicarit, in lipsa lor n-am zis nici pas! Durerea travaliului de la inceput si pana am ajuns la 7-8 cm dilatatie a fost ca si durerea de la ciclu, putin mai intensa. Asa a fost la mine, repet, nu m-am suit pe pereti, nu mi-am rupt parul din cap si n-am urlat nici macar o data. De la 8 cm pana la 10 am simtit ca ma despica cineva in doua dar am rabdat pentru ca nu a durat mult pana la expulzia propriu-zisa. Nu m-a durut cand a iesit bebe, doar am simtit o usturime mai intensa cand i-a iesit capsorul. De acolo totul a fost usor. Cand mi l-au pus pe piept si i-am vazut nasul mic si obrajii am uitat tot! N-am mai simtit nimic, puteau sa ma taie cu drujba si n-as fi avut treaba. Asta este experienta nasterii mele, de aceea am zis ca-ti doresc sa nasti la fel de usor. Cand o sa-ti vezi bebita vei uita totul, eu oricum si la bebe2 voi naste tot natural (daca se poate) chiar daca acum stiu cum e. Curaj, totul va fi bine, mami! 🙂
„Semne de declanșare a travaliului sînt cîteva:
– mutarea copilului mai jos în bazin, cu picioarele în sus (înțeleg că procesul e resimțit de mamă ca o presiune suplimentară pe pelvis)
– eliminarea dopului gelatinos
– ruperea apei (care e posibil să nu se întîmple)
– dureri de spate, contracții la intervale regulate”
Sau niciunul dintre aceste semne 😀 Ce te faci? Si nu, nu e vorba de prima sarcina, e a treia, adica, zic eu, suficient de experimentata in ale semnelor travaliului. Am ajuns la medic pt un control (trecusem de 41 de sapt), aveam dilatatie 4-5, fara contractii, cu chef sa fotografiez marea inghetata 🙂
Ideea e ca nu seamana sarcina cu sarcina, nastere cu nastere, femeie cu femeie. Sa ai grija si sa-ti asculti instinctele (la mine, chiar si acel mers la medic a venit tot din instinct)!
Sarcina si nastere usoare iti doresc!
p.s. pe+asta cu nasterea precum orgasmul n-am simtit-o, de fapt nici n-o cred :), iertata sa-mi fie parerea!
Si ca o completare la cele spuse anterior (de fapt, niciodata nu va fi „complet” vorbit/discutat): ceea ce mi s-a parut a fi extra-, super-, mega- si alte superlative, sunt momentele de dupa nastere, cu sau fara minunea de copil in brate… E o stare de beatitudine, incomparabila cu ceva trait anterior, de bine (desi te dor toate), nu-ti vine sa dormi, desi te simti obosita, etc… dar e de bine!
Si da, confirm aspectul cu respiratia din timpul travaliului, inspiri pe nas, expiri pe gura, usureaza si nu te extenueaza (verificat)!