Tații, obligați să alăpteze (încă o lege tîmpită)

220 comentarii

1. Si ce se intampla daca parintii nu sunt impreuna?
   Sau tatal e plecat din tara si nu lucreaza dupa legislatia Romaniei? Sa spunem ca bebele nu o are decat pe mama. Atunci cum se procedeaza? Nu prea mi-e clar…

   • Zice acolo ca treaba se aplica numai daca ambii parinti indeplinesc conditiile de intrare in concediu de crestere a copilului, deci probabil ca in cazurile detaliate de tine, nu se aplica.

2. Cu alte cuvinte in fapt au redus de la 12 luni la 11 toata distractia. Ca io nu cred ca o sa stea cineva sa faca dosare si acte pentru inca o luna. Si la firme se fac acte pentru cei cu concedii din astea. Deci i-au linistit pe toti. Probabil ca sa ramana banii aia la stat, ca multa lume isi va baga picioarele.

   • exact asta este. evident ca niciun tata nu o sa-si ia concediu in prima luna din viata copilului, ci, in caz ca se gandeste la asa ceva, se va gandi la ultima luna, ca poate pana atunci copilul va fi chiar intarcat.
     si cum nu cred ca-s multi aia care sunt dispusi sa renunte la niste bani si sa lipseasca de la scarbici o luna, rezulta ca aproape nimeni nu va face asta, deci rezultatul net este ca mama va sta mai putin cu 1 luna cu copilul.
     super.

   • Eu inca mai sper/cred/doresc…ca asta sa fi fost vreo gherla aruncata asa pentru presa ca sa mai aibe ce sa rontzaie pe la teveuri. Probabil nu e finala treaba sau ceva…ca altfel e o aberatie totala. Pe de alta parte…nu ma mai mira nimic.

   • Nu e, e aliniat intr-o ordonanta de urgenta. Adica nu trebuie votata sau aprobata. Intra in vigoare peste 9 zile.

   • A intrat in vigoare deja, la data de 1 ianuarie 2012. Pe 31 ianuarie au fost publicate si normele metodologice noi:

     prevederi din Art. 4 din capitolul II (Norme Metodologice din 2011) la data 01-feb-2012 pentru Art. 11, litera A.
     Art. 4
     (1) Concediul şi indemnizaţiile lunare pentru creşterea copilului, prevăzute de ordonanţa de urgenţă, se acordă persoanelor îndreptăţite, dacă acestea au realizat venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, timp de 12 luni în ultimul an anterior datei naşterii copilului sau, după caz, anterior datei la care s-a realizat încredinţarea în vederea adopţiei, s-a încuviinţat adopţia ori s-a instituit plasamentul sau tutela.
     (2) De drepturile prevăzute la alin. (1) beneficiază şi persoanele care au realizat în perioada de referinţă avută în vedere venituri supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata acestora.
     (3) Se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 2 alin. (5) lit. o)- s) din ordonanţa de urgenţă şi în situaţia în care persoana admisă la cursurile unei alte forme de învăţământ preuniversitar sau, după caz, universitar, postuniversitar de masterat sau de doctorat, organizat potrivit legii, nu poate începe cursurile din motive medicale, inclusiv starea de graviditate ori maternitate.
     Art. 41
     (1) În aplicarea prevederilor art. 11 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, celălalt părinte sau cealaltă persoană prevăzută la art. 8 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă care nu a solicitat dreptul la indemnizaţie poate solicita acest drept, dacă îndeplineşte condiţiile de acordare, oricând până la împlinirea de către copil a vârstei de un an, 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Dacă acest drept nu se solicită, concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului se reduc cu o lună.
     (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), persoana îndreptăţită care se află în concediu pentru creşterea copilului poate opta pentru concediu fără plată sau, după caz, pentru realizarea de venituri supuse impozitului.
     (3) În cazul persoanei singure sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a concediului şi indemnizaţiei pentru creşterea copilului, prevederile art. 11 din ordonanţa de urgenţă nu se aplică.
     (4) Pe perioada în care cealaltă persoană beneficiază de dreptul la concediul propriu de creştere a copilului de cel puţin o lună, dreptul celuilalt părinte la indemnizaţia pentru creşterea copilului se suspendă în condiţiile art. 16 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă.
     (5) În situaţia în care persoana îndreptăţită optează potrivit alin. (2) la concediul fără plată, cererea pentru acordarea acestuia se depune şi se înregistrează la angajator, pe această perioadă aplicându-se corespunzător prevederile art. 21 şi 22 din ordonanţa de urgenţă.
     (6) Prevederile alin. (1)-(5) nu se aplică în situaţia în care persoana îndreptăţită solicită numai acordarea stimulentului de inserţie sau acesta este solicitat cu cel puţin 3 luni înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an ori cu 6 luni înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, în cazul copilului cu handicap.
     (7) Solicitarea concediului prevăzut la alin. (1) se face pe bază de cerere şi documente doveditoare, în condiţiile prezentelor norme metodologice, cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea efectivă în acest concediu.
     (8) În situaţia în care persoana îndreptăţită prevăzută la alin. (1) nu solicită dreptul la concediul propriu de cel puţin o lună, aceasta are obligaţia de a anunţa în scris agenţia pentru plăţi şi inspecţie socială judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, denumită în continuare agenţie teritorială, cu cel puţin 60 de zile înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, dacă nu se înregistrează situaţia prevăzută la alin. (6).
     (9) În situaţia suprapunerii drepturilor de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului în condiţiile art. 8, drepturile prevăzute în prezentul articol pot fi solicitate de celălalt părinte care îndeplineşte condiţiile de acordare la finalizarea concediului şi a indemnizaţiei pentru creşterea celui din urmă copil, drepturile respective fiind netransferabile pentru o perioadă de cel puţin două luni, cuprinsă în perioada totală a concediilor suprapuse şi cumulate.

     prevederi din Art. 6 din capitolul II (Norme Metodologice din 2011) la data 01-feb-2012 pentru Art. 11
     Art. 6
     (1) Drepturile reprezentând indemnizaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1)-(3), art. 11, art. 31 alin. (1) şi art. 32 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) din ordonanţa de urgenţă se acordă pe bază de cerere, însoţită în mod obligatoriu de copia actului de identitate al solicitantului şi a certificatului de naştere al copilului pentru care se solicită dreptul ori, după caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul, şi, după caz, de actele doveditoare prevăzute la alin. (4)-(7), care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă.
     (2) În cazul în care nu a fost întocmit actul de naştere al copilului pentru care se solicită dreptul, cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de copia legalizată a actului constatator al naşterii. Pentru copiii cetăţeni străini sau români născuţi în străinătate, cererea va fi însoţită de certificatul sau extrasul de naştere tradus în limba română şi legalizat.
     (3) Pentru situaţia prevăzută la alin. (2), beneficiarii dreptului au obligaţia să depună la agenţia pentru prestaţii sociale judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, denumită în continuare agenţia teritorială, copia certificatului de naştere al copilului, în termen de 30 de zile de la eliberarea acestuia, dar nu mai târziu de 6 luni de la naşterea copilului sau 12 luni de la înregistrarea naşterii la autorităţile române competente, în condiţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările ulterioare, în cazul copiilor cetăţeni români născuţi în străinătate.
     (4) Actele doveditoare privind calitatea solicitantului şi relaţia acestuia cu copilul/copiii pentru care solicită dreptul se prezintă în copie certificată sau, după caz, autentificată pentru conformitate cu originalul şi sunt, după caz, următoarele:
     a) certificatele de naştere ale copiilor pentru care se solicită drepturile prevăzute de ordonanţa de urgenţă, precum şi ale celorlalţi copii aflaţi în întreţinere;
     b) hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei, potrivit legii;
     c) hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei, potrivit legii;
     d) hotărârea judecătorească sau, după caz, hotărârea comisiei pentru protecţia copilului pentru măsura plasamentului, potrivit legii;
     e) decizia directorului general al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, hotărârea judecătorească pentru măsura plasamentului în regim de urgenţă, potrivit legii;
     f) hotărârea judecătorească de instituire a tutelei sau, după caz, dispoziţia autorităţii tutelare, potrivit legii;
     g) actul doveditor care atestă calitatea de reprezentant legal al persoanei minore lipsite de capacitate deplină de exerciţiu al drepturilor civile, îndreptăţită să beneficieze de indemnizaţie pentru creşterea copilului, respectiv părinte, tutore, curator, altă persoană desemnată reprezentant legal prin decizia directorului general al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, prin hotărâre judecătorească.
     (5) Actele doveditoare privind realizarea de venituri, precum şi nivelul lunar, trimestrial sau anual al acestora, eliberate de angajator sau de organele competente, sunt, după caz, următoarele:
     a) dovada eliberată de angajator sau de entităţile asimilate angajatorului, care au calitatea de plătitori de venituri supuse impozitului, din care să rezulte că persoana îndreptăţită a realizat timp de 12 luni în ultimul an anterior naşterii copilului venituri din salarii, sau, după caz, de autoritatea competentă, în caz de dizolvare, faliment ori lichidare judiciară a angajatorului;
     b) dovada privind veniturile realizate în anul fiscal anterior celui în care s-a născut copilul şi/sau, după caz, dovada privind venitul calculat în vederea plăţii anticipate a impozitului, precum şi copia deciziei de impunere, eliberată de autorităţile competente, în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente şi/sau din activităţi agricole;
     c) dovada eliberată de organele competente, în cazul persoanelor care realizează venituri profesionale neimpozabile;
     d) dovada eliberată de organele competente, în cazul asociaţilor unici, privind veniturile realizate de aceştia;
     e) adeverinţa eliberată de plătitorul indemnizaţiei de maternitate, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de angajator sau, după caz, de casa teritorială de asigurări de sănătate ori de agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă;
     f) dovada eliberată de autorităţile competente, de angajatori sau, după caz, declaraţia pe propria răspundere, din care să rezulte data de la care solicitantul se află în concediu pentru creşterea copilului;
     g) copia contractului de muncă sau, după caz, dovada eliberată de angajatori ori de autorităţile competente străine sau române, tradusă şi legalizată, care să ateste perioadele în care au fost realizate activităţi profesionale şi care sunt totalizate conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, denumit în continuare Regulamentul nr. 883/2004 şi ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, precum şi veniturile aferente acestor activităţi, inclusiv cele provenite din perioadele de şomaj şi concedii medicale. Aceste prevederi se aplică şi persoanelor care au realizat activităţi salariale ori independente în statele care aplică prevederile Regulamentului (CEE) nr. 1.408/1971 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora, care se deplasează în cadrul Comunităţii, pentru situaţiile prevăzute la art. 90 alin. (1) din Regulamentul nr. 883/2004.
     (6) Actele doveditoare privind atestarea situaţiilor prevăzute la art. 2 alin. (5) din ordonanţa de urgenţă şi, după caz, nivelul venitului lunar aferent acestor perioade, certificate pentru conformitate de autorităţile competente, sunt următoarele:
     a) dovada eliberată de instituţia care a trimis persoana în misiune permanentă în străinătate, pentru situaţia prevăzută la lit. k);
     b) dovada eliberată de agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă, pentru situaţiile prevăzute la lit. a), b), c), t);
     c) dovada eliberată de casele teritoriale de pensii, pentru situaţia prevăzută la lit. d) şi e);
     d) dovada eliberată de angajator pentru situaţiile prevăzute la lit. c), d), f), i), j), u);
     e) dovada eliberată de casa teritorială de asigurări de sănătate, pentru situaţia prevăzută la lit. c);
     f) adeverinţa eliberată de instituţia de învăţământ, care să ateste frecventarea cursurilor fără întrerupere, până la data solicitării acesteia, pentru situaţiile prevăzute la lit. m)- s);
     g) diploma de absolvire, foaia matricolă sau adeverinţa eliberată de instituţia de învăţământ superior, pentru situaţiile prevăzute la lit. t) şi v);
     h) livretul militar, certificatul sau orice altă dovadă eliberată, după caz, de centrul militar în a cărui rază teritorială domiciliază persoana îndreptăţită sau de structurile militare ale instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în care sunt precizate cu exactitate perioadele şi natura situaţiei respective, pentru situaţia prevăzută la lit. l).
     i) dovada privind calitatea de elev, student sau masterand la o unitate de învăţământ, recunoscută pe teritoriul statului respectiv, eliberată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, ori de către instituţiile de învăţământ abilitate pentru recunoaşterea studiilor ori a perioadelor de studii efectuate în străinătate, în baza procedurilor legale în vigoare, pentru situaţia prevăzută la lit. m).
     (7) În cazul prevăzut la art. 2 alin. (5) lit. j) din ordonanţa de urgenţă, persoana îndreptăţită prezintă dovada eliberată de angajator, din care să reiasă că aceasta s-a aflat în perioada de maximum 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe perioadă determinată şi începerea unui alt contract de muncă pe durată determinată la acelaşi angajator, considerate contracte succesive, conform art. 80 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
     (8) În cazurile prevăzute la art. 2 alin. (5) lit. g) şi h) din ordonanţa de urgenţă, nu este necesar ca persoana îndreptăţită să prezinte acte doveditoare privind atestarea acestor situaţii, drepturile respective fiind acordate de agenţiile teritoriale.
     (9) Alte acte doveditoare privind acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (2) şi art. 32 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) din ordonanţa de urgenţă sunt, după caz, următoarele:
     a) declaraţia pe propria răspundere din care să rezulte că celălalt părinte firesc sau, după caz, o altă persoană dintre cele prevăzute la art. 8 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă nu beneficiază de indemnizaţie sau de stimulent;
     b) declaraţia pe propria răspundere a persoanei îndreptăţite din care să reiasă că se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este încredinţat sau dat în plasament unei alte persoane ori unui organism privat autorizat sau serviciu public;
     c) certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap;
     c1) certificatul de încadrare în grad de handicap a persoanei îndreptăţite;
     d) adeverinţa eliberată de medicul specialist privind certificarea naşterii înainte de termen;
     e) alte documente, după caz, din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor de acordare a concediului şi indemnizaţiei pentru creşterea copilului, la solicitarea agenţiilor teritoriale.
     (10) Pentru cetăţenii străini sau apatrizi, componenţa familiei, filiaţia copiilor şi situaţia lor juridică se dovedesc cu documentele eliberate de autorităţile din ţara de origine şi confirmate de autorităţile române sau, după caz, cu documentele eliberate de autorităţile române, precum şi cu alte documente prevăzute la alin. (4).

     prevederi din Art. 7 din capitolul II (Norme Metodologice din 2011) la data 01-feb-2012 pentru Art. 11
     Art. 7
     (1) Concediul pentru creşterea copilului, prevăzut la art. 2 alin. (1), art. 6, 10 şi 11 din ordonanţa de urgenţă, se acordă pe bază de cerere aprobată de către angajatorul la care îşi desfăşoară activitatea persoana îndreptăţită.
     (2) În situaţia persoanelor îndreptăţite care realizează venituri din activităţi independente sau agricole şi care nu lucrează în baza unui contract individual de muncă, concediul reprezintă întreruperea/suspendarea activităţii pe perioada de până la împlinirea de către copil a vârstei de un an sau 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în situaţia solicitării drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) şi (3), art. 11, respectiv art. 31 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă.
     (3) Persoanele care frecventează cursurile preuniversitare, universitare, postuniversitare de masterat şi de doctorat beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului sau de drepturile prevăzute la art. 31 alin. (1) şi art. 32 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) din ordonanţa de urgenţă indiferent dacă întrerup sau nu frecventarea cursurilor pe perioada de până la împlinirea de către copil a vârstei de un an sau 2 ani, respectiv 3 sau 7 ani, în cazul copilului cu handicap.

   • Dap, scrie negru pe alb, daca numai un parinte din 2 sta in CCC, acesta se reduce cu o luna. citez: din ordonanţa de urgenţă, celălalt părinte sau cealaltă persoană prevăzută la art. 8 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă care nu a solicitat dreptul la indemnizaţie poate solicita acest drept, dacă îndeplineşte condiţiile de acordare, oricând până la împlinirea de către copil a vârstei de un an, 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Dacă acest drept nu se solicită, concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului se reduc cu o lună.

     Multumim, A.!

   • Iaca si nota de fundamentare disponibila pe site-ul guvernului: http://www.gov.ro/upload/articles/115628/nf-oug-124-2011.pdf

     Zice la pagina 4: Modificarea art. 11 care reglementează situația de netransferabilitate a dreptului, în sensul aplicării reglementării Directivei Consiliului 2010/18/UE din 8 martie 2010 de punere în aplicare a acordului-cadru revizuit din 18 iunie 2009 privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi ETUC, începând cu nașterile sau situațiile de adopție, plasament, tutelă care se produc începând cu 1 martie 2012 și nu 1 ianuarie 2012 cum era reglementat anterior, având în vedere faptul că această directivă dă posibilitatea statelor membre de a asigura aplicarea în termenul prevăzut de aceasta, respectiv 8 martie 2012.

     Directiva cu pricina poate fi gasita pe site-ul UE http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2010:068:0013:0020:RO:PDF. Pe pagina 6 se regaseste Clauza 2 paragraful 2, care zice cam asa: Concediul se acordă pentru o perioadă de cel puțin patru luni și, pentru a promova egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei, ar trebui, în principiu, să se acorde pe o bază netransferabilă. Pentru a încuraja egalitatea între cei doi părinți în materie de luare a concediului pentru creșterea copilului, cel puțin una dintre cele patru luni se va acorda pe o bază netransferabilă. Modalitățile de aplicare a perioadei netransferabile se stabilesc la nivel național prin intermediul legislației și/sau al convențiilor colective, luând în considerare dispozițiile în materie de concediu existente în statele membre.”

     Pe baza netransferabila inseamna ca doar parintele caruia ii este acordat dreptul respectiv poate beneficia de el, adicatelea celalalt parinte nu beneficiaza de perioada respectiva in compensare. Prin urmare, da, ni se trage de la UE pierderea lunii respective.

   • Inca ceva: 8 martie 2012 era termenul limita de implementare in dreptul intern.

   • Dap, clar. Multumesc, A., fix acum cautam nota de fundamentare.

   • Absolut!

3. O noua lege tradusa cu Google Translator… fara norme de aplicare, este neaplicabila, cel putin in forma asta. Niciun angajator n-o va primi pe mama pentru 4 saptamani, ca s-o trimita acasa iar. Ca sa nu mai vorbim de angajatorul tatalui, care va fi extrem de vesel sa-i plece un angajat acasa pentru o luna.

   • Evident. tatii vor ramine la munca, iar mamele se vor intoarce la munca dupa 11 luni. Statul economiste o luna de indemnizatie. Yey!

4. De ceva timp incoace am mari dubii in privinta sanatatii mentale a alesilor nostri. Legea asta e unul din multitudinea de exemple care exista. Si ce este cel mai deranjant este ca nici unul din ei, nici macar femeile (care pana la urma au fost mame de nou nascuti) nu-si pune problema la modul cel mai logic si practic pentru chestiunea in sine.

   • Care sanatate mentala? Ca aia nu poate exista in absenta „mentalului”, a creierului. Si cum astia n-au…

   • Pai sigur, de ce ar fi important ce e practic si sanatos, cind vom avea asa niste reduceri la acordarea de indemnizatii?

5. o alta bucatica de legislatie negandita! nu vad exact care e ordonanta si cine a initiat-o dar clar nu are idee ce inseamna copil, alaptat, scutece….

6. Stiam de legea asta dar nu stiam de cand se va aplica. Lasasem un comment si pe blogul Viata de Tata si-l avertizasem ca e posibil sa se intample asta in curand 🙂

   • Mie inca mi se pare o gluma proasta. Desi sint sigura ca nu e.

7. Wow, da’ te-a enervat tare subiectul asta, de am descoperit pe-aici niste cuvinte cu care nu eram obisnuit…

   Din punctul meu de vedere, aceasta initiativa, ca multe altele care graviteaza in haoticul univers legislativ romanesc, este doar un alt exemplu de abordare netangentiala a problemei (Ma exprim alambicat? Pai, din astfel de cuvinte mestesugite se nasc marile idei).

   In primul rand, stiam ca legea si statul roman protejeaza familia. Ori, in cazul de fata, numitei familii i se dau directive despre cum se creste un copil.

   In al doilea rand, nu tine cont de elementul cel mai important – copilul – si contextul din care acesta face parte – persoanele implicate direct in procesul de ingrijire si capacitatea copilului de a se adapta la ele…

   E una dintre situatiile care probeaza (in)existenta societatii civile romanesti.

   • Mda. Si ce ne facem?

   • Nu facem nimic – societatea civila in Romania exista doar la nivel conceptual.

     Ideea mea ar fi cea a unei scrisori deschise, semnata de cati mai multi dintre noi si trimisa legislativului.

8. acum am inteles. Statul s-a gandit sa responsabilizeze barbatii si sa-i invete sa schimbe scutece si sa hraneasca bebelusi. Nu cred ca s-au gandit la alaptat ,dar mai stii , si-or inchipui ca daca o femeie poate sa aiba lactatie un barbat de ce n-ar putea?!

   nu cred ca au gandit atat de departe incat sa-si puna problema cum se va aplica tehnic acest demers. dureaza 2 luni pana vin primii banuti. sau poate asta e si scopul: stai acasa 11 luni si nu 12.

   • Cu siguranta asta e. Acum 2 ani au redus concediul cu plata decenta de la 2 ani la 1, acum incep sa taie cite-o luna, in citiva ani o sa stam acasa cu bebelusii 8 saptamini, apoi ii trimitem direct la munca, sa cotizeze si ei, cit naiba sa mai stai pe banii statului…

   • Da, asa am gandit si eu: ca este una dintre normele de political correctness…
     Sigur ca pare o tampenie in mediul studii superioare – relatii de parteneriat dar poate ca la tara (nu geografic, ci spiritual) e o arma prin care Maria ii zice lui Ion ca si el trebuie sa puna mana sa faca.
     Nu stiu ce sa zic… Sunt multe medii in care lucrurile nu se discuta in aceiasi termeni in care le discutam pe blogul acesta sau macar nu din aceeasi perspectiva…

9. Stai așa, că pentru copilul vostru ați cotizat amîndoi, deci undeva la 20+ ani de cotizații 🙂

   Eu stau și mă gîndesc, atîta prostie nu cred că există, ai zice că face naibii implozie capul ăluia de a gîndit așa ceva…

   • Mda. Pai cui naiba ii pasa, ca doar femeile gravide nu-s in comisii, sa-si dea cu parerea…

   • Pe undeva, eu zic Slavă Domnului că nu fac copii alde Udrea și Turcan (insert here name of femeie care e în comisie)!!!

10. eu inca sper sa fie numai o aberatie legislativa! … sau sa fie modelul german prost formulat. 🙂 Am inteles ca acolo, parintii beneficiaza de 2 luni EXTRA, daca isi ia si tatal concediu. Dar totul e optional, si conditia e sa se depuna „programul” inca de la inceput.

    • Inteleg ca noua directiva e inspirata din legea concediului de crestere a copilului gindita special pentru functionarii publici din UE. Evident, prost interpretata.

11. si care este numarul actului normativ? imi poate spune cineva? sau e doar o aberatie a celor din presa?

    • Iata:
      Ordonanta de urgenta 124 din 27 decembrie 2011 (OUG 124/2011)

      http://legestart.ro/Ordonanta-de-urgenta-124-2011-modificarea-completarea-unor-acte-normative-reglementeaza-acordarea-beneficii-asistenta-sociala-(NTk3ODYz).htm

    • E vorba de ordonanta de urgenta numarul 124 din 27 decembrie 2011. O gasesti pe site-ul ministerului muncii.

12. Printesa, la tine citesc pentru prima data despre aberatia asta legislativa. Este foarte clar ca niciunul dintre cei care contribuie la masurile acestea legislative nu gandeste. Probabil ca scopul este sa se reduca din nou concediul de crestere al copilului, de data aceasta la 11 luni. Poate anul viitor se mai gandesc la ceva si uite asa or sa ajunga cei mici sa se creasca singuri.

    Exista insa o afirmatie in textul tau:

    „Mama se duce la serviciu (nu știm dacă 6 sau 8 ore), copilul se înțarcă (asta dacă nu cumva mama are producție uriașă și poate lăsa la frigider cisterne de lapte matern muls cu pompa). Copilul se zăpăcește de cap, că oricît de bine pregătit și de atent ar fi tatăl, mamă tot n-o să-i fie.”

    pe care imi permit sa o contrazic.

    Mama poate avea o productie de lapte normala si poate lasa lapte acasa (eu procedez asa de mai bine de 4 luni, copilul nostru a baut exclusiv lapte matern pana la 6 luni – acum are 7 luni si 3 saptamani si este alaptat in continuare), pentru 9 ore cat lipsesc, 600-700ml sunt suficienti, deci nu sunt necesare cisterne si nici intarcarea nu trebuie luata in calcul. Iar tatal, pentru ca a fost implicat total de la inceput (deci si in perioada cand muncea), s-a descurcat perfect si nici copilul nu a fost zapacit. Este adevarat, a fost vorba de alegerea noastra, ca tatal sa ramana in concediul de crestere si nu ne-a impus nimeni lucrul acesta, asa cum vor sa faca acum, ideea este ca si un tata este perfect capabil sa se descurce cu un nou nascut. Caci pana la urma, excluzand alaptatul, parintii ar trebui sa fie egal implicati in cresterea unui copil.

    Sarcina usoara in continuare!

    • Ah, e bine de stiut ca logistic se poate alapta copilul si de la distanta, multumesc Cristina pentru lamurire. Numai ca din tot ce-am citit, inteleg ca de fapt alaptatul nu e deloc numai despre copilul care bea laptele mamei cit e despre intimitatea cu mama, miros, relationare, feeling safe, contact vizual cu mama etc etc. Nu zic ca toate astea nu se pot intimpla si cu tatal (desi ma indoiesc ca e chiar la fel, inclusiv daca tatal poarta un sutien d-ala cu bidoane, lipit direct pe piele), dar sa muti copilul de la sin la biberon si-napoi la sin peste o luna nu mi se pare o idee buna, desi, recunosc, inca nu am practicat nimic din toate astea, doar am citit niste jdemii de marturii, povesti, studii si statistici.

    • Susțin părerea Prințesei. Dacă tu ca mamă alegi să alăptezi prin proxy, este alegerea ta și doar a ta. Eu aleg altfel, evident cu un preț, căci asta presupune și că aleg să trăiesc cu indemnizația atît cît este ea, dar iarăși, e alegerea mea 🙂 Sau compromis, depinde de unde privești 🙂

    • Alăptarea asta – de la distanță, cum e numită mai sus – poate să fie și din alte motive, nu alegerea proprie, ca și în cazul de mai sus.
      Prințesă, probabil sunt chestii pe care le înveți doar confruntându-te cu ele. Uite, eu, pe puști, l-am alăptat 6 luni așa, fără să îl țin la sân, exclusiv cu lapte de la mine, nu pentru că nu aș fi vrut ci pentru că nu s-a putut. În timpul sarcinii nici nu mi-a trecut prin cap că ar putea să fie asta o problemă, aveam împresia că voi pune copilul la sân și acesta se va hrăni. Departe de adevăr. Mameloanele aplatizate sunt o mare problemă și trebuie avută în vedere încă din timpul sarcinii. Altfel, de nevoie, ajungi unde am fost eu. Și a fost bine și așa pentru că mă bucuram că pot să-i dau lapte numai de la mine mai mult decât sufeream că nu pot să îl țin la sân, că lipsea apropierea de care vorbești tu. Chiar dacă însemna muls (și nu e chiar plăcere!) de 5-6-10 ori pe zi și pe noapte, de câte ori îi era foame piticului. De putut, se poate, chiar dacă implică eforturi mai mari.

      Și da, și eu cred că tatăl poate și chiar trebuie să fie, în egală măsură, părinte. Că nu e vorba că copilul ar trebui să se obișnuiască cu un străin, doar se presupune că, deși lucrează, tatăl e implicat în creșterea copilului.

      Nu asta mi se pare problema esențială aici. Ci faptul că legile astea tâmpite nu sunt făcute absolut deloc pentru a proteja părinții și copiii. Ci pentru a câștiga cineva. Știu ei cine.

      Așa… cei 34 de milioane, ce reprezintă, că nu am prea înțeles? Atât e maternitatea pe acolo????

    • 3.400 de lei e pragul maxim al indemnizatiei lunare de crestere a copilului.

    • Ohoho, până acolo e cale lungă…. :))

    • Cristina, felicitari pentru alegerea si reusita voastra :-)!
      Din pacate, sunt femei care n-au putut scoate nici 5 ml de lapte, sa lase in biberon copiilor. Eu am 3 prietene, mame cu copii pana in 2 ani, care nu au reusit, pur si simplu, sa se mulga.
      Apoi, daca unii tati sunt capabili, nu toti sunt. Tatal copiilor mei nu ar fi. Nu e facut pt asta, cum nici eu nu sunt facuta sa ma ocup de supravietuirea noastra materiala. Stiu, o sa fie multi care vor spune ca nu se compara, ca, daca faci un copil trb sa iti asumi cresterea lui din toate pctele de vedere etc etc. Asa o fi, insa teoriile, parerile – sau legile – nu schimba cu nimic natura lui. Nu e capabil si gata! Ok, o sa ignoram, noi, ca familie, povestea asta si oricum eu voi sta 2 ani acasa si la urmatorul copil. Insa, ce se fac cei pt care o luna e importanta…?
      Mi se pare o imensa lipsa de sensibilitate si dovada faptului ca ii doare in cea mai intunecoasa zona a corpului lor de ce-o sa devina oamenii din tara asta. Ba, mai mult, ca gandesc folosind acea zona!

    • Permit sa contrazic contrazierea.
      Bb de 1 an si aproape 1 luna, alaptat.

      Laptele matern nu e doar pt HRANA (600-700ml, sau cati or fi), ci si pt calmarea copilului, pt ca el sa se simta ocrotit si IUBIT la SANUL matern. Probabil ca imi las sanul in frigider, big deal!
      Si daca nu accepta biberon? Nu am avut destul lapte, am dat completare, dar a fost cand a facut greva foamei refuzand biberonul si insistand pe sanul meu asa semigol cum era. Sunt copii care chiar nu accepta biberonul. La noi, majoritatea lichidului consta din laptic supt de la san, iar mancare solida sau semisolida primeste de 3 max 4 ori pe zi. Incet, invata sa bea din canuta ca oamenii mari, dar inca nu stie bine la peste 1 an! [Ah, probabil nu l-am invatat bine!]

      Absolut nu ne-am descurca daca eu as disparea 8-9 h pe zi. Cand e marait, se calmeaza la san si adoarme sau se inveseleste pur si simplu si pleaca la un tur de joaca.

      Toata stima pt minunatul meu sot, dar pe ASTA n-o va putea face.
      Daca exista vreo petitie online pt abolirea acestei cretinatati (bine zis, printesa!), postati!

      Mult mai cu cap ar fi ca ambii parinti sa stea acasa 1 luna – ar fi si mama ajutata mai mult si tatal s-ar ocupa de bb in masura in care poate si stie – in afara de alaptat!

    • Inutza,

      Sigur ca laptele matern nu inseamna doar hrana. Si perfect de acord cu tine ca la sanul mamei copilul se simte ocrotit si iubit. Copilul nostru se simte insa iubit si ocrotit si in bratele tatalui. Iar biberonul il accepta doar de la el. De la mine nu a acceptat niciodata biberonul, tocmai pentru ca stia ca pot sa-i ofer sanul.
      Cand n-am avut suficient lapte, am baut ceai pentru lactatie. Ca a fost doar pentru confortul psihicului meu, nu stiu, cert este ca laptele a aparut in cantitati suficiente. Asta impreuna cu atasatul copilului cat mai des la san. La noi asa a functionat, nu dau retete, nu stiu cum este in alte cazuri. Fiecare copil mananca in ritmul lui, atunci cand ii este foame.
      Pentru ca am inceput serviciul cand bebe era destul de mic, iar tatal a fost la fel de implicat in toate activitatile care tin de copil, nu au existat probleme cand eu am „disparut” 8-9 ore de acasa. Poate doar un supt mai intens noaptea, dar eu nu vad lucrul acesta ca pe o problema.
      Parintii pot deja sa stea acasa impreuna 3 saptamani, in cazul in care tatal participa la un curs de puericultura (la unele maternitati gratis) si primeste o diploma in acest sens.

13. Pentru mine este foarte clar acum.

    idioti din presa care nu sunt capabili sa citeasca un act normativ.

    deci fii atenta, actul normativ suna asa:

    „ART. 11

    Dreptul la concediul pentru cresterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acordã pe bazã netransferabilã persoanelor ai cãror copii se nasc începând cu data de 1 martie 2012, precum si celor aflate în situatiile prevãzute la art. 8 alin. (2), începând cu aceastã datã, în situatia în care ambele persoane din familia respectivã îndeplinesc conditiile de acordare a acestuia, dupã cum urmeazã:

    a) cel putin o lunã din perioada totalã a concediului de crestere a copilului este alocatã uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;

    b) în situatia în care persoana prevãzutã la lit. a) nu solicitã dreptul la concediul care îi revine, celãlalt pãrinte nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acesteia.”

    Sunt doua aspecte aici: idioti de la ziare care confunda dreptul cu obligatia. deci eu ca tata am DREPTUL de a sta acasa cu copilul cel putin o luna din doata perioada dar NU SUNT OBLIGAT sa o fac

    Pe de alta parte este un mod elegant si ascuns prin care guvernantii reduc concediul mamei cu o luna. pentru ca daca eu nu stau luna aia …tu trebuie sa mergi la servici mai devreme cu o luna.

    • Exact! Ai dreptul sa stai acasa, si indiferent daca ti-l exerciti sau nu, mama are obligatia sa piarda o luna de concediu de crestere a copilului.
      Exercitarea unui drept a trebui sa fie ceva optional, neexercitarea lui n-ar trebui sa ai aiba consecinte asupra membrilor familiei.
      O timpenie sinistra.

    • Auzi…acum recititd, poate se refera la faptul ca atunci cand tatal nu cere, mama nu va primi o luna IN PLUS fata de cele 12…adica ca i se da si lui o luna din alea 12 daca o vrea, daca nu, nu se adauga mamei…tot mai SPER!
      Azi sunt optimista pentru ca ieri am batut in cuie detaliile mutarii noastre in UK :))))

    • Nu, pai zice clar ca luna aia e din cadrul CCC, si ca daca tatal nu o vrea, ea nu se poate transfera mamei. Deci fie o ia tatal, fie o pierd amindoi.

      Offtopic: Really? Cind? Uaaa, ce ma bucur pentru voi…

    • Dap, m-am lamurit acum. Deci au scazut cu o luna indemnizatia. Offtopicul nu il stim ca data insa era asa ca idee despre lumea care o sa plece din ce in ce mai mult in alte tari. 🙂 In tari in care legile sunt cu cap si sunt respectate de toata lumea si in care regula nu se schimba in functie de necesitatile guvernantilor. HUO! Sa moara! Sa ii ia dracu’ si sa le treaca cand i-oi descanta io!
      Exact asta trebuia in tot cacatul asta cu ccc, inca niste acte, inca niste oameni pe drumuri, alte dosare, alte cacaturi, barbati carora sa li se dea si mai mult viata peste cap, ca poate le era prea simplu sa fie capete de familie intr-o tara ca asta!

    • Poate n-am înțeles eu bine dar… se specifică undeva că luna aceea pe care părintele care nu a ales să fie în CC poate să o revendice trebuie să facă parte din cele 12 luni ale părintelui care a ales să fie în CC? Nu e posibil să fie o subânțelegere faptul că luna aceea poate fi o a… 13?

    • Da, citeste bine normele de aplicare, scrie clar acolo ca daca un singur parinte ia CCC, 1 an sau 2, CCC se scurteaza cu 1 luna.

    • Eu altceva înțeleg din textul de lege: că dacă tatăl refuză să-si ia acea lună de concediu, mama nu are dreptul la una suplimentară, adică nu are dreptul la 12 luni + încă o lună=13 luni de concediu. Acuma, n-as putea băga mâna în foc, poate am eu o minte mai optimistă, dar mie asa îmi sună textul.

    • Deea, esti optimista, din pacate nu e cum spui. Citez din nou din normele de aplicare:
      Celălalt părinte sau cealaltă persoană prevăzută la art. 8 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă care nu a solicitat dreptul la indemnizaţie poate solicita acest drept, dacă îndeplineşte condiţiile de acordare, oricând până la împlinirea de către copil a vârstei de un an, 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Dacă acest drept nu se solicită, concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului se reduc cu o lună.

14. Asta-i tot din putzul gandirii, vorba celor de la Catavencu! Este incredibil cat de handicapati mintal pot fi cei care fac legile in tara asta si cat de prosti sunt traducatorii romani care impreuna cu „specialistii in drept european” pot adapta asemnea ineptii. In plus chiar nu cred ca aceasta prostie ar putea avea caracter obligatoriu din parte uniunii europene, cel mult poate fi o alternativa optionala. Doamne cat vom mai suporta oameni buni sa ne conduca prostii!!!

    • Mda, cu siguranta au gresit-o la faza cu obligativitatea. Problema e ca nu prea mai e nimic de facut…

15. „oricît de bine pregătit și de atent ar fi tatăl, mamă tot n-o să-i fie” – huh?? Pai bre, mie daca mi-ar fi frica sau naspa sa-mi las copilu cu tacsu, pai mai bine schimb tatal :))) Inafara de alaptat, tacsu tre sa fie in stare sa faca si sa dreaga tot ce fac si dreg eu, ca altfel de ce mai fac copii cu el?

    Dar legea e de cacao pentru ca fiecare are dreptul sa decida pentru el. Inteleg ca ideea in sine e buna – sa-l implice si pe tata in procesul de crestere a copilului – dar nici mie nu-mi place cand tata statu decide pentru mine si pentru familia mea

    • N-am zis ca trebuie sa-ti fie frica sa lasi copilul acasa cu tatal. Dar cred ca legatura dintre mama si copil e diferita de cea dintre bebelus si tata, oricit de nemaipomenit ar fi tatal. Nu spun ca bebelusii crescuti de tati n-ar iesi minunati, dar cel putin cit sint mici, sint sigura ca mama e mai confortabila pentru bebelus, care ii cunoaste vocea, mirosul, bataile inimii etc etc. Plus ca nah, om fi noi egale cu barbatii, dar totusi femeile sint construite sa creasca pui, si oricit de trainuit si de empatic ar fi tatal, el femeie nu e. Nah, asa simt, poate gresesc.

    • Si eu simt la fel, gresesc si eu. Simt asa, pt ca una e sa faci teorii si sa emiti opinii, alta e sa traiesti realitati. Una e ca un tata e ok in rolul asta, alta e ca cei mai multi sunt stangaci, pt ca, pur si simplu, asta e natura noastra, suntem diferiti, femei si barbati!

    • Pe mine nu m-a scandalizat atat de tare aceasta lege. Ce-i drept, mi se pare ca avem tendinta ca femei sa fim pe de o parte usor egoiste si pe de alta parte mult prea protectoare cu barbatii. Am auzit de atatea ori ca barbatii nu pot creste un copil pentru ca nu se pricep sau ca o femeie e mai potrivita pentru ca ea a purtat copilul timp de 9 luni. Intr-adevar, la inceput (primele luni) copilul e dependent de mama si mama de copil. Insa chiar atunci se formeaza si atasamentul cu tatal, atasament foarte foarte impotant. Dintr-o implicare echilibrata a ambilor parinti va rezulta intotdeauna o relatie mai armonioasa (tata-copil, tata-mama, mama-copil si, in cele din urma, copil-restul lumii). Nu spun ca eu sau altii care am fost crescuti in principal de mama am fost copii si suntem adulti fara relatii armonioase…. spun doar ca echilibrul este preferabil atunci cand il poti avea. Asa ca eu chiar „militez” pentru implicarea cat mai mult a tatilor de la inceput. Nu se pricepe, invata. E stangaci, exercitiul ii va diminua stangacia. Nu vrea… eee, avem o problema. 🙂
      Nu vorbesc doar din experienta proprie ci si din experienta altora si din carti (stiintifice, nu povesti de viata). Am avut norocul sa-mi petrec ceva timp in Olanda ca locuitor, student si om al muncii si am intrat in intimitatea mai multor familii. Tatal se implica in mod egal. In primele luni, mama alapteaza dar tatal spala copilul, face de mancare, o menajeaza pe mama, samd. Mai mult, isi impart concediul de crestere a copilului iar copii lor par foarte fericiti si familiile foarte echilibrate.
      Asadar, to rest my case, nu prin natura noastra mamele sunt mai ok intr-un rol, ci prin educatia noastra. Dar, tocmai aceasta educatie va face inca o lege inaplicabila, blocata si posibila generatoare de spagi. Asa ca, nu-mi dau seama cum ar fi mai bine.

      ps. Acum cateva zile vorbeam cu un prieten care tocmai a devenit tata in Franta. Imi povestea despre dreptul la concediu pe care il are mama… este foarte foarte mic! Nici nu ajunge la un an si nici nu e vorba sa primesti bani lunar de la stat. La fel si o prietena din Germania. Ce-i drept, in aceste tari ti se ofera un sistem de ajutor mult mai bine pus la punct astfel incat sa poti impaca viata profesionala cu cea de parinte. Oricum, auzindu-i pe ei mi s-a parut ca ar trebui sa ma consider norocoasa ca voi sta un an acasa cu copilul (pentru ca nu vreau sa optez pentru doi… in al doilea va sta tatal si apoi vom gasi solutii flexibile) si ca voi primi o suma decenta lunara pentru a putea face asta.

    • Eu am o opinie un pic diferita: copilul isi cunoaste si tatal tot de la nastere, si daca el e implicat de la inceput in activitatea cresterii copilului…tot ce pot spune eu e ca fetita noastra era la fel de ok si cu el si cu mine. Nu era nici un fel de diferenta intre noi doi. Insa Marius a participat activ de la ziua unu. Copilul nu cunoaste stangacia, nu stie ce e aia. Insa pe el sigur il cunoaste dupa miros si atingere. Si vocea i-o cunoaste din ziua unu…stie sigur cand vorbeste tati sau un alt mascul…Asta pot sa spun eu din experienta cu copilul meu 🙂 Nu prea are legatura cu subiectul insa am vrut sa fac niste precizari despre egalitatea parintilor 🙂

    • eu vorbesc din experienta: Anaid sta cu Horatiu care se descurca de minune. S- a descurcat de cand am venit acasa de la spital. ( Btw, citisem eu undeva ca e bine sa-l lasi pe tati sa-i faca baie ca sa se relationeze si cu el). Totul e minunat pana ajung eu acasa. Relatia copilului cu mama e intotdeauna alta.
      Stiu ca sunt barbati care nu se descurca deloc, asta e!

      Cred ca doar se incearca micsorarea sumelor care sunt de platit pentru mamici. Si se plang ca a scazut natalitatea! Lasa ca o sa nasca …of, mai bine nu spun ca poate supar pe cineva.

    • Ei, să știi că ai fi suprinsă să înțelegi că poate exista o legătură tată – copil chiar mai profundă decât cea mamă- copil, și chiar într-un caz în care mama e absolut total implicată în viața copilului. E o chestie de… chimie, cine știe. Dar chiar se întâmplă și… deși toți cei din jur, care știau că îmi doresc mult o fată, mi-au zis, când am aflat că e băiat, că, măcar, o să fie foarte lipit de mine, ca așa sunt băieții, uite că nu e așa. Puștiu meu a lipit de taică-su de parcă la el în burtă ar fi crestut alea nouă luni. Da, recunosc, sufăr uneori și sunt geloasă pe relația asta a lor dar, pe de altă parte, mă bucur, pentru că fiul meu are un tată extrem de implicat și… oricum, asta nu mă face să-l iubesc eu mai puțin. Vreau să îți zic că, deși e ceva mai rar, se poate.

    • Explicația era pentru Prințesă, pentru ideea că între mamă și copil e mai mult decât între tată și copil…

    • Experienta mea de viata e exact pe dos. Cand aveam cateva luni nu putea nimeni altcineva sa ma adoarma inafara de tata. Stiu ca imi povestea mama ca tare geloasa mai era si tare o mai faceam sa sufere, dar nah, eu nu aveam nici o vina. Cu tata tot timpul am comunicat, cum spunea alt comentator, de parca am crescut in burta lui, nu in burta maica-mii. Nu cred ca o poti pune ca regula generala „copilul e mai apropiat de mama”. Da, asa ne-ar placea noua, fomeilor, sa credem (si sincer zic ca si mie mi-ar placea, strict cu puiul meu). Dar situatia „din teren” nu sta deloc asa :))

    • Hm, eu cred ca astea-s mai degraba exceptiile. Cred ca in majoritatea cazurilor, in primul an de viata copilul e mai apropiat de mama. Asta vad in jur, chiar is curioasa cum o sa fie la noi.

    • Copilul e apropiat de persoanele pe care le vede cel mai des in primul an de viata. El atunci nu are posibilitatea sa produca amintiri de lunga durata. Cine e ACOLO pentru el si il INGRIJESTE cand el are NEVOIE de asta…va fi legat de copil. De ex in familiile unde parintii pleaca la munca la 2 sau 3 luni, copilul ajunge mai atasat de bona decat de mama. Daca tatal este implicat in crestere copilul invata sa puna semnul egal intre cei doi. Daca, pe de alta parte el vede tatal doar putine minute pe zi si in acele minute vede ca nu e schimbat, hranit, spalat de acea persoana, normal ca va fi mai atasat de mama.

    • Nah, sigur, copilul se poate atasa si de lupi, daca il cresc lupii, ca in Cartea Junglei. Ideea e cu cine se simte mai confortabil cind e atit de mic. Si dupa 9 luni in burta mamei, inclin sa cred ca e mai atasat de mama, la fel cum in cele mai multe cazuri, mama empatizeaza mult mai bine cu copilul, tot in urma coabitarii decit o poate face si cel mai sensibil tata. Nu discutam daca se poate sau nu obisnui cu stat fulltime cu tatal, probabil ca da, dar are rost sa faca asta pentru o luna, dupa care copiul revine in grija mamei sau a unei bone?

    • Teoria spune ca (ma refer la taticul teoriei atasamentului – Bowlby – si la succesorii sai gen Ainsworth, Schaffer etc) in primele 3 luni copilul are un atasament nediscriminatoriu… adica, pur si simplu, atata timp cat ii sunt satisfacute nevoile de mancare, iubire si siguranta copilul este ok. Totusi, bazat pe cercetari mai recente, vedem ca in primele 3 luni copilul poate distinge si recunoaste vocile pe care le-a auzit cel mai des in perioada prenatala, adica mama, tata si eventuali terti. Ce vreau sa zic este de fapt ca bebelusul se poate atasa in mod egal de parinti. Conteaza cat de prezenti sunt ei dupa nastere si cat de „in tune” (nu gasesc acum o traducere valida) au comportamentul lor cu nevoile copilului. Exista acea teorie a sensibilitatii (mai corect spus empatie si sensibilitate… oricat de jane austen ar suna; in engleza este sensitivity) conform careia copilul va dezvolta cel mai puternic atasament – sunt mai multe tipuri de atasament… ca si acest atasament poate fi unul benefic pentru dezvoltarea copilului sau mai putin benefic – fata de persoana care ii ofera ce are nevoie, cand are nevoie – hrana, siguranta si iubire (cele mai importante lucruri pentru un bebelus). De aceea se recomanda alaptarea la cerere, de aceea se recomanda sa nu lasi copilul sa urle cu orele, samd. Imi dau seama ca acest comentariu pare dezlanat… tot ce vroiam sa subliniez este ca doar faptul ca purtam copilul nu ne va da o legatura speciala cu el. Si aceasta legatura trebuie „muncita” constant (oh sweet work) dupa nastere si cam toata viata copilului trecand prin diverse faze de catre ambii parinti iar tatal ar trebui sa aiba sanse egale cu mama.
      Scuze daca bat prea mult campii pe teorie… este teoria mea de suflet pe care am studiat-o mult timp 🙂

    • Nu, Alexandra, nu e chiar aşa. La noi, puştiu, în primul an de viata a stat 90% cu mine, seara doar cu taică-su şi totuşi, de pe la un an jumate s-a apropiat mult de el detaşându-se de mine… suntem, acum, pot să zic, la egalitate în ceea ce înseamnă creşterea lui – adică responsabilităţile sunt împărţite destul de egal, nu e lucru pe care să-l fac doar eu sau doar el şi aşa a fost de la naştere în tot ce înseamnă îngrijire, masă, baie, schimbat, etc. însă puştiu are, clar, o afinitate extrem de puternică pentru taică-su. În cazul ăsta, crede-mă, apropierea asta nu e dictată de stimuli externi…

16. Da, ai dreptate, poate parea enervant ca nu mai poti primi indemnizatie de stat acasa timp de 12 luni…dar sunt tari din UE unde nu primesti cum trebuie nici macar 6 luni….Si ma refer la tari ca UK unde impozitele si taxele sunt ceva mai mari (in valoare absoluta) decat in Romania…

    Asa ca eu cred, ca deocamdata, la noi este bine.

    Plus ca este posibil ca luna pentru celalalt parinte, sa fie mai degraba optionala si nu obligatorie..
    Si poate de asemenea sa ajute – in conditiile in care, de exemplu, cel de-al doilea parinte are un salariu mai mic…Poate sa stea acasa cu copilul un parinte si nu o bona, iar veniturile pot fi mai mari…

    • Hello, Raluca,

      Sincera sa fiu, nu prea ma intereseaza ce e in alte tari, ca eu nu-s acolo, sint aici, si eu aici am cotizat, nu acolo, si nu cred ca e cazul sa comparam nivelul de trai de aici cu cel de acolo, asa ca zic ca cel mai corect ar fi sa pastram discutia ontopic. 🙂

      Luna este optionala, cu mentiunea ca si daca tatal nu si-o ia, mama tot o pierde. Ceea ce cumva contravine termenul de optional, ca daca ceva e optional, poti s-o faci sau sa n-o faci, lumea nu se schimba, tu alegi cum e mai bine pentru familia ta, dar daca indiferent de ce alegi, mama pierde o luna, cumva nu mai e vorba de un drept optional. Eu asa inteleg, si vad ca nu-s singura…

      Cit despre cum ajuta familiile in care tatal are un salariu mai mic, foarte bine, lasa familia sa aleaga ce parinte sa stea cu copilul si cit. Si tatii pot sta in concediu de crestere a copilului, 1 an sau 2 ani, ca si mamele. Dar doar daca asa decide familia.

    • Imi pare rau acum ca am comentat, trebuia sa ma astept la un asemenea raspuns…

    • Raluca,ai copii? Te-ai confruntat cu o situatie asemanatoare? As spune ca nu.
      Si n-as indraznic sa compar alte state cu Romania,s-avem pardon.Or fi ele impozitele si taxele mai mari,cum spui,dar si salariile si nivelul de trai sunt total diferite.Total! Acolo,de cum pui piciorul afara din casa se justifica banii dati si asta o stim cu totii,ca doar calatorim.In alta ordine de idei,in alta tara din UE,unde am rezidenta,concediul de ingrijire copil este de doi ani,perioada in care esti platit mai mult decat corespunzator iar daca vrei sa te reintorci la job inainte de a expira perioada,iar esti recompensat material.Si-n tarile la care faci referire cu perioadele mai scurte de timp sunt crese si gradinite unde-ti stii copilul in siguranta.
      Legea asta,ordonanta,ce-o fi si cum i-o fi spunand nu este altceva decat o modalitate de a scurta perioada de un an de ingrijire a copilului pentru ca,da,nimeni nu-si bate cuie-n talpa mergand la lucru,venind inapoi si asa.Ca sa spun exact asa cum simt,nu este altceva decat inca o forma de nedreptate si hotie si prostie si ma opresc inainte de a mai scoate alte expresii.

    • Da mai, aia vroiam si eu sa zic dar m-am abtinut: pai compari Romania cu UK mai nene? Nu se poate asa ceva! Da, au taxe mai mari ca valoare absoluta, dar si venituri pe masura, iar din taxele alea, guvernul FACE treaba domnule! Aia au tot ce le trebuie la orice ora!
      Nu se poate justifica nicicum aceasta mizerie. Nu are nici un fel de sens nici birocratic, nici financiar, nici social nici….NIMIC…e o aberatie facuta in asa fel incat lumea sa nu mai ia banii si luna aia!

    • Nu! Nu stiu cum e in UK dar stiu cum e in Belgia. O mamica care nascuse gemeni, fara sa fi muncit vreodata in Belgia, avea posibilitatea de a duce copilasii ( de 7 luni, la acel moment) la o cresa o data pe saptamana pentru a avea o zi „libera”. Cresa era platita de stat. Ideea era ca mami sa poata sa faca: cumparaturi, plati..whatever avea ea de facut.

      Dincolo de faptul ca ne dorim sa stam cu copilasii nostri cat de mult, in Romania nu prea ai unde duce copilul atat de mic. Aduci acasa o bona ( o straina) care speri sa nu fie ca cea care a fost mediatizata acum vreo doi ani.

      Duci copilul la cresa: de stat – putine si multe spagi ca sa te asiguri ca au grija sa schimbe scutecul copilasului tau; particulara – peste 1000 ron si nu esti sigura ca e ok.

      la toate astea te gandesti cand ai un copil…

17. Mai e un aspect la care guvernantii nu s-au gandit…ce se intampla cu cel care inlocuieste parintele la job in luna aceea in care se intoarce parintele din concediu? Sa zicem ca eu vreau ca in luna 5 sa-l las pe tatic sa alapteze si eu ma intorc la job, dar acolo exista o persoana care ma inlocuieste…ce face persoana aia? Isi ia concediu fara plata o luna?

    • Da. Sau ce se intimpla daca tatal e somer. Sau daca firma la care lucra mama s-a inchis si ea nu mai are la ce se intoarce? Trebuie sa isi caute job pentru o luna?

    • Nope, nu se aplica articolul cu pricina pentru ca in cazul ala nu indeplinesc ambii parinti conditiile de acordare.

    • adică dacă tatăl e șomer, eu pierd o lună de concediu drept pedeapsă. ce tare! 🙂

    • Mara, nu, pt ca daca tatal e somer, el nu are drept la indemnizatie, deci in cazul asta nu se aplica paragraful.

    • Sigur nu are dreptul la indemnizatia minima? I wonder…

18. In alte tari exista crese de stat unde poti lasa copiii incepand de la 2-3 luni. Si in alte tari sunt locuri la la gradinita. Iar gradinitele sunt decente. Etc etc etc.
    Puteau sa zica asa: se taie o luna din concediul mamei si gata, fara ipocrizie. Ca daca incep sa se amestece ei in felul in care se impart sarcinile intr-o familie adio dreptul la intimitate si libertate. Pana la urma de ce sa mai investeasca statul in copii? Ca doar nu are ce sa le ofere mai tarziu, vor pleca masiv in acele tari despre care vorbea Raluca, unii la capsuni, altii la doctorate. Sunti atatia copii care acum cresc cu bunici sau matuse pentru ca parintii sunt la munca in afara. Inainte sa-i oblige pe tati sa stea acasa ar trebui sa ii aduca de prin Spania si Italia, asa nu s-ar mai mira tot ei ca au ramas mai multi pensionari in tara asta sau ca exista copii care ajung la spital refuzand sa mai manance de dorul parintilor (presupun ca ati vazut reportajul acum ceva timp).

    • Andreea, pai in normele de aplicare fix asa zice, ca daca numai 1 parinte sta in CCC, se reduce concediul cu o luna, vezi ceva mai sus.
      Of, doamne, nu stiu ce ma enerveaza mai mult, gindul ca mi se ia o luna din timpul meu cu copilul meu, sau neputinta de a face ceva…

    • Ironia e ca in timp ce lumea era LA PROTEST….cacatii astia au dat o ordonanta de urgenta si le-au mai tras-o odata in ochi!!!! Deci mi se pare CULMEA….televiziunile tocau proteste si mancau rahat degeaba si in timpul asta astia dadeau legi cu doua maini. Na democratie!

    • O fi si asta o strategie sa ne tina ocupati in timp ce ei isi vad linistiti de treaba.

    • Pai si de ce nu iesiti in strada sa va revoltati? Cand e cate o manifestatie in Ro, majoritatea sta si priveste consolata „ca oricum e degeaba”. Democratia nu se da fratilor, se castiga…. Si pentru ca tot comentati ca nu se poate compara Ro cu tarile CIVILIZATE din UE, tin sa fac urmatoarea precizare…. Aia isi castiga drepturile de multe ori in strada pentru ca stiu ca DEMOCRATIA nu inseamna sa stai sa faca altii in locul tau, ci sa iesi in strada sa reclami ce e al tau. E o vorba in poporul asta batut de soarta – „Daca copilul mic nu plange, nici mama nu stie ca are nevoie de mancare”

    • Eu am mai iesit in strada la reducerea indemnizatiei cu vreo doi ani in urma, am semnat la petitii si proteste… rezultatul? Indemnizatia tot a fost redusa, iar astazi se reduce si perioada de stat acas’ cu odrasla. Ba mai mult, nu mai stai nici macar un an intreg pentru ca nu ai cum,e cu schepsis… Si ce „opinii” mi-au auzit urechile? Proastele alea n-au ce face acasa, d-aia ies in strada, pomanagioaicele toarna plozi ca sa traiasca pe banii statului.

      Daca se pune problema ca de ce mai facem plozi, daca ne plangem atata, atunci e firesc sa ne punem si noi problema pentru ce platim impozite, si pentru ce mai exista serviciile sociale daca nu putem beneficia de ele si nu reprezinta un sprijin real, de ce platim asig de sanatate, daca tot la privat ne ducem samd. Pentru ce mai exista ministerul familiei, daca familia e privita fix ca un rahat, si e limpede ca nu da nimeni doi bani pe familie?! Si mai este si pompos si atotcuprinzator intitulat „Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale”…

      Si toata lumea face ce face si tot la cum era pe vremea Plumbuitului se intoarce: ca atunci nu stateai nici trei luni acasa… Bine, si gainile erau inghesuite treizeci intr-o cusca de unu pe unu, si acu’ nu ne mai place cu ouale cu x pe ele, ne luptam sa aiba si gainile intimitatea lor si noi induram ca prostii ca se poate si mai rau.

      Adica daca banii platiti de viitorii parinti, viitorii pensionari (care mai apuca pensie) se duc numai pe borduri, autostrazi banuite, pixuri si agende, e ok, dar daca vreau ca o parte din acei bani sa-mi asigure traiul o perioada limitata (incapacitatea temporara de a munci: boala, copil mic), dintr-o data nu mai este ok. Se cheama ca primesc pomana, capusez statul…

      Nu stiu ce sa mai spun…

19. Se pot face lucruri. Poti sa pleci din tara, poti sa renunti la salariu si sa lucrezi ca free-lancer, poti sa iesi in strada si sa protestezi, poti sa arunci cu scutece in guvernanti. Da, e trist ca e nevoie de asemenea masuri dar alternativa de a nu face nimic este si mai urata.

    • Mda, Andreea, asa e. Hai, Ioana, bagajelul si fuga in alta tara! In luna a 7-a, cu sot, catel si pisica!
      Si, daca lucri ca freelancer, nu iti reduce concediul, sau cum? De concediu beneficiaza ORICINE plateste impozit pe venit, iar freelancerul se cheama asa pt ca plateste el insusi impozite, pe barba lui, nu plateste prin retinere la sursa la angajator. Nu e haiduc, sa nu plateasca, e liber profesionist, nu e legat la vatra angajatorului.
      Nu vad cum poti protesta impotriva unei chestii care trece tacit, nici macar nu e supusa dezbaterii publice si parlamentare. Ar trebui sa stai sa citesti orice bazaconie de propunere legislativa si eu, una, la cat de unitar is prezentate informatiile administrative in Ro, cred sigur ca acest demers mi-ar asigura un loc rece la Sp Obregia!
      Cautam solutii, cand, de fapt, nu prea sunt…

    • Ba s-avem pardon, luna e a opta! 🙂
      Deh, solutii e clar ca nu-s, ne alintam si noi ca sa ne mai treaca supararea…

20. Eu m-am cam lecuit cu iesitul in strada… parerea mea e ca trebuie facut taraboi pe toate canalele posibile minus iesitul in strada (pe motiv de timp irosit, stat in picioare aiurea, inghetat fundul in zapada sau batut soarele in cap, dupa cum e vremea, blocat circulatie (si aici fac paranteza in paranteza: atrag mai multe antipatii si nu mai intereseaza pe nimeni motivul protestului, te injura lumea cand iese de la lucru pen’ ca din cauza ta i se lipeste burta de sira spinarii de foame pana reuseste sa ajunga acas’, s-a banalizat si protestul in strada: nu mai impresioneaza pe nimeni).
    Programul de lucru redus pentru mamele care se intorc la lucru e o chestie foarte relativa, in lege e ok, ai dreptul, dar in practica angajatorii au un talent deosebit in a te face sa renunti la x drept. Cunosc prea putine femei care sa nu se fi simtit constranse sa „aleaga” norma intreaga, sa se intoarca mai devreme la lucru.
    Nu inteleg deloc care-i scopul legii… pentru o singura luna?! Luat asa, daca vrei sa-ti obisnuiesti copilul cu bona sau cu cresa, oricum incepi sa faci treaba asta cat inca mai beneficiezi de concediul de crestere a copilului.
    Logic ar fi sa fie ultima, daca tot e sa fie o luna balci, altfel cand sa inlocuiasca tatal pe mama? In prima luna de CIC, dupa lauzie? La mijlocul CIC-ului?

21. Hai sa nu ne infoiem degeaba. Iesitul in strada nu rezolva nimic cata vreme statul si-a respectat obligatia de a transpune o directiva UE (si exact asta a facut). Buba n-a fost la guvernantii nostri, de data asta, ci la mai marii intelepti europeni si la idiotii care au incheiat in 2009 un acord de principiu care prevede si aberatia cu luna netransferabila (Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat la 18 iunie 2009 de organizațiile interprofesionale europene ale partenerilor sociali (BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES)).

    Directivele (sau prevederi ale lor) pot fi anulate de Curtea de Justitie (a Uniunii), dar e cale foarte lunga pana acolo.

    • Pai guvernantii nostri ar fi putut sa anunte populatia, sa analizeze situatia raportata la realitatile din tara noastra si chiar sa refuze sa semneze acea directiva conceputa de mintile luminate de la Bruxelles. Nu exista scuza asta cu obligatia UE atunci cand iei niste decizii de tot rahatul. Ca asa se ajunge imediat la tot felul de abuzuri. Vezi nazismul si comunismul si pe urma sa vorbim despre a nu avea ce face si a te conforma ca oile proaste.

    • Nu prea stii cum e cu directivele, asa-i? Nu le semneaza nimeni, e un proces legislativ in care totul tine de majoritatea voturilor exprimate de membrii Consiliului (in cazul de fata). Or Consiliul nu are membrii numai dintr-o tara, si e posibil ca o directiva sa fie aprobata chiar daca toti membrii dintr-o tara se opun. O directiva aprobata e obligatoriu de implementat pana la termenul prevazut (in cazul de fata 8 martie 2012) sub sanctiunea penalizarii statului.

      Eu una nu-mi aduc aminte ca nazismul si comunismul sa fi fost rezultatul unui vot, chiar nu inteleg de ce amesteci strachinile.

      Iar partea cu informatul… Ok, se stia ca e un subiect sensibil mai ales dupa reducerea concediului la un an si sunt de acord ca trebuia publicizata adoptarea actului macar post daca nu ante-factum. Pe de alta parte pot sa-ti spun foarte sincer, din postura de avocat, ca la noi in tara extrem de multa lume acuza „de ce nu mi s-a spus?!” fara ca mai inainte sa se fi interesat catusi de putin. N-o fi cazul aici, dar in fine, nu exclud ideea.

    • Eu cred (just a thought) ca intentionat s-a mers mai burta cu subiectul, pentru ca-mi aduc aminte ca acum 2 ani, cind au redus drastic indemnizatia pt cel de al doilea an, au fost multe proteste. Ma rog, nu c-ar fi avut ele vreun rezultat, dar niste pancarte tot au fluturat pe la Parlament…
      Dar vorba ta, nu e ca si cum o dezbatere publica pe subiect ar fi dus la respingerea directivei.
      Asa ca noi sa fim sanatosi, ca bebelusii or sa poata ei creste si singuri…

    • Se poate, desi eu cred ca problema e mult mai mare si mai adanca. De ce? Pai un articolas din constitutie (115 par. 4) zice ca „Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora”. Pai puii mei, la noi in tarisoara se legifereaza prin ougeuri la greu, de unde atata urgenta continua?!

    • Si daca nu se restrictioneaza accesul la buget (se reduc niste indemnizatii, sa zicem), cu ce cifre se vor putea juca peste cateva luni, cand va veni o oarecare campanie electorala, astfel incat sa „demonstreze” o crestere economica, realizare a x partid (pe care n-o simte nici dracu’, dar cata vreme exista vor toca niste ziare ca Romania iese din criza)?

      Ps: Motivatia „urgentei” unde se poate vedea, daca se poate?

    • In textul ordonantei de urgenta 124/2011:

      Legea asistenţei sociale nr. 292/2011 creează cadrul legal şi instituţional unitar şi coordonat prin care se stabilesc principiile şi regulile generale de acordare a măsurilor de asistenţă socială, precum şi criteriile de organizare şi funcţionare a sistemului în vederea asigurării condiţiilor adecvate pentru elaborarea şi implementarea politicilor publice sectoriale din domeniul asistenţei sociale.
      Conform art. 14 din Legea nr. 292/2011, nivelurile, respectiv cuantumurile beneficiilor de asistenţă socială, începând cu anul 2012, se stabilesc în raport cu indicatorul social de referinţă (ISR) prin aplicarea unui indice social de inserţie.
      Punerea în aplicare a acestor noi prevederi necesită modificarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată, a Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 132/2011, şi a Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, cu modificările ulterioare.
      Totodată, potrivit Acordului de împrumut (Proiectul privind modernizarea sistemului de asistenţă socială) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, unul dintre indicatorii de rezultat care condiţionează acordarea împrumutului prevede utilizarea aceleiaşi proceduri de evaluare a veniturilor/bunurilor solicitanţilor atât în cazul ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, cât şi în cazul ajutorului social prevăzut de Legea nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi al alocaţiei pentru susţinerea familiei acordate în baza Legii nr. 277/2010, cu modificările ulterioare.
      În absenţa reglementărilor care să asigure punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 292/2011, precum şi a Acordului de împrumut (Proiectul privind modernizarea sistemului de asistenţă socială) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pe de o parte, se creează confuzie în privinţa noţiunilor care definesc beneficiile de asistenţă socială, iar, pe de altă parte, se ajunge la nerespectarea unor cerinţe asumate şi la neacordarea sumelor din împrumut corespunzătoare indicatorului de rezultat.
      În considerarea faptului că elementele sus-menţionate trebuie aplicate începând cu data de 1 ianuarie 2012, constituind astfel o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, se impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă.
      În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
      Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

    • Multumesc, nu stiam unde sa caut. Inteleg asa: justificarea este de ordin financiar, nu are nici in clin, nici in maneca cu „implicarea” tatalui in cresterea copilului, bonding… astea-s baliverne pe care cred ca tot noi le-am scos in incercarea de-a ne amagi singuri ca in spatele acestei masuri ar sta altceva decat banii (merg tot pe teoria conspiratiei si zic ca PR-ii „railor” au scos gogorita). Ajung sa cred ca chiar nu ii preocupa sanatatea noastra fizica, psihica, a copiilor nostri. Nu vad cum ar putea ajuta o masura ca asta (reducerea indemnizatiilor de orice fel, si prin orice mijloace) la stabilizarea/ redresarea economiei tarii (presupunand ca chiar asta vizeaza legile de genul asta)…

22. Am eu o soluţie: tatăl să rămînă şomer o lună, cîndva în primele 10 luni după ce se naşte copilul, şi atunci nu se va mai califica pentru ajutor.
    Preferabil după ce copilul face 5 luni, pentru că prima indemnizaţie îi vine mamei cînd copilul face 5 luni, aşa e în România, deci dacă rămâne şi el şomer în perioada asta e rău…

    • Da, sau si mai simplu ar fi ca femeile sa nu mai faca deloc copii. 🙂
      Ma rog, asta e putin tardiv in cazul meu.

    • Poate fi mult mai simplu de atat. Prin aceeasi OUG s-a introdus si conditia platii impozitelor la bugetul local pentru a beneficia de indemnizatie. Prin urmare, daca tatal figureaza dator la un impozit local (casa, masina care sa fie a lui, nu si a mamei) iacata cum nu mai indeplineste conditiile de acordare… Sigur, va plati majorari de intarziere la plata, dar na, fiecare isi alege prioritatile.

    • Ah, excelent! Uite ca la asta nu m-a gindit, clar nu gindesc suficient de deschis. Thx again, A.!

    • Salut, Prințesă și everybody!
      Mă gândisem și eu la treaba asta DAR am întrebat și nu se poate :)))

      Ca tu să îndeplinești condițiile de acordare, înseamnă că toate taxele la bugetul local, pentru casa+familia ta, trebuie să fie plătite. Asta înseamnă că dacă tata are amendă neplătită pentru radar sau la ratb, nici tu mama nu primești indemnizație 🙂
      Sau invers.

      PS: burta mea e cu vreo 4 săptămâni mai mare decât a Prințesei… de-asta mi-am făcut temele pentru dosare :)))

    • Eu am subliniat deja un aspect esential: tatal poate sa figureze cu datorii doar pentru un bun de-al lui, ce treaba are amenda RATB?!

      Art. 12
      (2) Începând cu anul 2012, pentru menţinerea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, beneficiarii au obligaţia să îşi achite obligaţiile legale faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

      Articolul 11 despre care discutam are drept premisa „situaţia în care ambele persoane din familia respectivă îndeplinesc condiţiile de acordare a acestuia”. Portita de aici e faptul ca reglementarea conditiilor de acordare este, daca privim strict, in articolul 2, asa ca cineva binevoitor poate sa spuna ca articolul 12 nu e in aceeasi oala. Prostii, if you ask me, dar sa nu uitam ca intotdeauna va avea intaietate interpretarea fiscalistilor. Adica aia care nu ne convine.

    • Sunt absolut perfect de acord cu interpretarea ta. Ce mi s-a întâmplat mie în concret e așa:
      Am vorbit azi cu una din cucoanele căreia trebuie să-i duc dosarul pentru CIC, ca să aflu exact ce trebuie să conțină el. În situația asta cu impozitele pentru bunuri, mi s-a spus să aduc de la direcția de taxe și impozite o adeverință care spune că nu am debite acolo.
      La această fabuloasă direcție, adeverința nu mi se poate elibera acum pentru că: impozitul pe casă nu e plătit pe 2011 (casa nu e pe numele meu, eu am doar domiciliul aici) + există 2 amenzi ratb pentru cei care domiciliză în casa asta.

      Repet, legea zice ca tine. Cucoana de la ghișeu m-a trimis să plătesc tot felul de lucruri 🙂

    • Come on, oamenii-de-ghiseu iti vor cere foarte des diverse chestii si iti vor spune multe care sa te bage in ceata. Nu stiu daca ai ghinionul (sper sa nu) sa mai si lucrezi pe cont propriu – si da-i si lupta, si da-i si lupta, ca sa poti dovedi ce venituri ai avut in mod real, nu pe decizia anticipata.
      Eu inca nu vad legatura intre datoriile tale la buget si locul unde ai domiciliul, dar sunt sigura ca exista vreun act normativ si pentru asta. In tot cazul, eu as zice sa ceri adeverinta pe care sa scrie de datoriile alea care nu-s ale tale, ar trebui sa fie de ajuns. Daca nu, da-i si lupta si da-i lupta. Mda.

23. Ideea legii: sa se scada concediul cu o luna. Nu de la 11 la 12. Ci de la 9 la 8. Restul ‘statului acasa’ este platit de firma angajatoare.
    Sau sa intarzie plata banilor pt o luna cu vreo 3. (Depus acte 23 martie 2011… Primit bani 15 iunie 2011(si din urma e adevarat, dar intarziat))
    Isi bat joc de copilasii nostri din nou…
    Ies si eu in strada cu tine!!!

    • Hm, din cite stiu eu, firma isi recupereaza de la stat banii pe pre si post natal.
      Bine, asta nu face noul aranjament o treaba mai putin timpita.

    • Yep, banii vin de la stat eventually, angajatorul da un soi de „avans”. Altfel nu s-ar putea justifica cum de primesc indemnizatie si parintii care nu-s angajati ci liber-profesionisti.

    • Angajatorul plateste concediile medicale din banii primiti de la casa de asigurari de sanatate,conditie fiind achitarea obligatiilor salariale de catre angajator.Banii intra atunci cand are statul bani de virat,dupa ce se depune cererea cu toata caruta de acte anexe.Parintii liber profesionisti primesc indemnizatie numai daca si-au achitat obligatoriile contributii la casa de asigurari de sanatate si la casa de pensii.Ca liber profesionist nu poti sa beneficiezi si de indemnizatie si sa desfasori activitate in continuare,este ilegal.Este ca si cum ai lucra in continuare dar ai fi si in concediu de ingrijire a copilului.

    • Nu cred c-ai inteles ce-am vrut eu sa spun dar nu conteaza. Gresesti intr-o privinta esentiala, si anume: „Parintii liber profesionisti primesc indemnizatie numai daca si-au achitat obligatoriile contributii la casa de asigurari de sanatate si la casa de pensii”. Conditia e sa fi platit impozit pe venit. Atat. Contributiile de care spui tu sunt cu totul si cu totul altceva.

24. as avea si eu o intrebare, dar cu ajutorul de insertie (cei 500 ron) cum a mai ramas? sau ordonanta despre care se vorbeste aici e doar o alta incercare de a suspenda si acel ajutor? si la mine este tardiv sa nu mai fac copii, dar probabil ca ma voi opri doar la unul…

    • Mai exista, dar se raporteaza la altceva (ca toate beneficiile sociale): „Persoanele care în perioada în care sunt îndreptăţite să beneficieze de concediul pentru creşterea copilului şi indemnizaţia lunară prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) obţin venituri supuse impozitului prevăzute la art. 3, înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an, au dreptul la un stimulent de inserţie în cuantum lunar de 1 ISR pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.”

      ISR este indicatorul social de referinta, in prezent in valoare de 500 de lei. Ca idee, acum toate drepturile sociale se raporteaza la ISR: limina minima a indemnizatiei este 1,2 ISR iar limita maxima e 6,8 ISR, somajul e 0,75 ISR, etc.

    • Sa inteleg ca dupa noua lege acest stimulent de insertie (in cuantum de 500 ron) se va acorda in cazul in care mama se va intoarce mai repede de cele 11 luni la munca ?

    • Nu e dupa noua lege, asa era si anterior. Modificarea e doar indicele la care se raporteaza dar practic regula e neschimbata.

25. Este o aberatie de lege, pentru ca este intocmita gresit (voit) fara a se gandi si la repercusiuni.
    Motivul clar este reducerea perioadei pentru care se plateste indemnizatie de CCC, de la 12 luni la 11.

    – „optionalul” din aceasta lege nu este de fapt „optional” ci trebuie luat ca atare. Tatal are dreptul sa beneficieze de o luna de CCC, dar daca din anumite motive nu si-l exercita, mama nu poate beneficia de aceasta luna in plus..cu alte cuvinte familia pierde o luna, alaturi de bebelus
    – nu este specificat nicaieri obligativitatea unei anumite luni din cele 12..adica poate fi prima (desi greu de crezut..ca mama in loc sa alapteze copilul va opta sa mearga la munca, si tatal sa stea acasa), poate fi ultima (caz in care copilul trebuie obligatoriu intarcat) sau oricare dintre celelalte luni (iarasi greu de crezut ca mama va sta 2-3 luni acasa, va merge 1 luna la munca si aopi se va intoarce in concediu; asta pentru ca sa tot umbli sa faci dosare de CCC si de renuntare nu cred ca-si doreste nimeni)
    – in plus ce angajator de va primi la munca in luna 4 (pentru o luna) si apoi inapoi in CCC; si ce se va intampla cu cel care ocupa pozitia ta in aceasta perioada. ce ar trebui sa faca ?
    – deasemenea banii pentru indemnizatie nu intra imediat dupa ce ai facut dosarul..poate dura si 2-3 luni
    Deci mai mare bataia de cap…si multi se vor lasa pagubasi. In fond pe asta se mizeaza.

    Trebuie facut ceva..dar ce ? pentru ca nu este normal asa ceva.

    • Inteleg ca nu e nimic de facut, directiva e aprobata si e in vigoare de la 1 martie.

26. Nu am avut răbdarea să citesc textul legii la care faci referire, nici toate comentariile, ştiu că această lege, sau ceva similar există şi în Norvegia, am o prietenă bună acolo, pentru ei este ceva normal să aibă şi tatăl o lună cu copilul în primul an şi îşi organizează corespunzător programul de lucru. Angajatorii sînt la fel de obişnuiţi cu legea asta, în concluzie, sistemul funcţionează! Iar copiii lor nu par deloc traumatizaţi de luna petrecută acasă cu tatăl.

    • Mda, ce sa zic, probabil ca in Norvegia sistemul functioneaza pentru ca la ei intregul sistem functioneaza. Noi sintem departe de asta. Nu pot sa iau drept exemplu o tara ca Norvegia si sa stau linistita, ca daca la ei merge, poa sa mearga si la noi.

    • Cred că este posibil să apară abuzuri sau greşeli în implementare însă mie personal legea asta mi se pare bună. Amîndoi părinţii ar trebui să aibă timp împreună cu copilul lor (mai mult decît cele 15 zile despre care vorbeşti sau concediul de odihnă). Nu cred că debusolezi copilul dacă stă mai mult cu celălalt părinte, cu care oricum este familiarizat, nu? Între timp, am vorbit cu prietena mea şi mi-a spus că la ei concediul pentru taţi era o lună atunci cînd a avut ea copiii mici, acum este 8 săptămîni.

    • Orin, nu debusolezi copilul, debusolezi toata familia. Pt ca tatal nu sta, pur si simplu cu copilul (cum nici mama nu sta degeaba, langa copil). Trb sa spele, sa calce, sa stranga prin casa si, cel mai cel, sa faca de mancare unui zgamboi abia diversificat. Proces care stim cat de placut poate fi (sa incerci 200 de variante pe zi, daca ai bafta sa dai peste un mofturos). Ei, tatal e si el antrenat sa faca o omleta, un ceai, un lapte cu cacao, o friptura-n sange, un iepure la cuptor, insa pt nevoile unui copil de 9-11 luni stiinta lui e inutila. Si nu ii poti pretinde sa invete deodata cu tine pt ca, nu stiu cum e in Norvegia, dar in Ro tatii lucreaza (in cel mai bun caz) 9-5 si cand ajung ei acasa, la 6, e momentul iaurtului, in cel mai bun caz. Mama tre’ sa reia procesul cu branza si supa/piureul de pranz numai pt a preda tatalui cum sa hraneasca zgamboiul…
      Apoi, nu stiu cum o fi in Norvegia, insa traim in Romania si cred ca relevanta e situatia de aci. Suntem departe, tare departe de Norvegia. Ca sa stimuleze ce vrea sa stimuleze, prezenta tatalui in viata copilului, putea, de ex, sa lase dreptul asta transferabil la mama, asa cum era si pana acum, cand unii tati isi luau CIC in locul mamei – unii vor/pot sa stea, altii nu. Sau, putea sa reduca programul de lucru al tatalui cu 2 ore pana la 6 luni ale copilului, cum au femeile gravide. Sau, mai stiu eu ce!

    • Dă-mi voie să rîd, chiar fără răutate, dar am crescut doi copii, în România, iar tatăl pe care îl descrii tu pare să sufere ori de un handicap incurabil ori de o lipsă totală de încredere din partea soţiei lui. Cineva îmi spunea odată că: bărbatul şi copiii îi ai cum ţi-i creşti! Nu am pretenţia că pot schimba un om, pentru că este o utopie, dar să cred cu tărie că un adult, cît ar fi el de stîngaci, n-ar fi în stare să fiarbă nişte legume, să le dea printr-un blender sau să facă un lapte cu cereale, sau un suc de fructe şi să îşi hrănească copilul cu ele, sau să schimbe un pampers, să facă o baie, asta nu se va întîmpla curînd. Parcă am insista să ne handicapăm neapărat bărbaţii pentru nişte clişee educaţionale. Nu ştiu, la mine, cînd m-am născut, nu scria în fişa postului the best manufacturier de pireuţuri şi ştergător profesionist de copil la fund. Mai puţin alăptatul, unde aveam eu exclusivitate, tatăl copiilor mei ştia să facă la fel de bine ca mine restul. Iar, dacă ne legăm de alăptat, undeva la 6 luni începe diversificarea, în consecinţă, mama nu mai este o prezenţă obligatorie la toate mesele zilei, sau se poate mulge pentru o masă intermediară, atunci cînd lipseşte de acasă.
      Mai zicea cineva aici, cred că un bărbat, că o parte dintre voi vedeţi bărbatul ca pe cineva aterizat forţat în viaţa copilului lui în a 11-a lună de viaţă. Mi se pare că îl lipsiţi şi pe el şi pe copil de nişte momente importante şi, pînă la urmă, vă lipsiţi şi pe voi de liniştea de a împărţi nişte sarcini, care nu sînt neapărat grele dar sînt rutinante.

    • Eu vorbesc degeaba, de fapt. Vorbesc numai ca sa ma agit ca sifonul. Pt mine nu va fi nici o problema sa renunt la o luna de indemnizatie, legea asta nu va schimba cu nimic alegerile pe care sotul meu si cu mine le facem.
      Mie mi se pare pur si simplu fortat sa-ti dicteze statul cum sa-ti organizezi cresterea copilului.
      Si, in situatia asta, nu ma gandesc decat ca unei mame ii e f greu sa-si paraseasca micutul si orice interval de timp in plus ar fi binevenit. E pacat ca ei „considera” altceva. Sau ca nu „considera” deloc :-).

    • Exact Orin, fiecare femeie are barbatul pe care si-l doreste si invers. Si poate indemanarea sau rabdarea nu au fost niste criterii cand au ajuns la starea civila. Daca eu nu am rabdare sa schimb scutece si sa hranesc bebelul in schimb sotul meu are si ma accepta si pe mine asa cum sunt nu mi se pare normal sa vina „statul ” si sa il trimita pe el o luna la serviciu cand niciunul dintre noi doi nu isi doreste asa ceva. Sa nu uitam ca vorbim despre copiii nostri nu de vreo datorie fata de stat. Si fiecare familie are o dinamica proprie in care statul nu are de ce sa se amestece. Chit ca unul sta degeaba si celalalt face treaba, daca asa functioneaza ei este numai si numai problema lor.

    • Pentru că am discutat această lege cu tatăl copiilor, îmi voi permite să îl citez aici: „nu trebuie luată legea asta ca pe un drept pierdut de către femei ci ca pe un drept cîştigat de către bărbaţi”. Pentru că, aşa neverosimil cum pare pentru unii, există şi bărbaţi care s-ar bucura să stea o lună acasă cu copilul şi să fie remuneraţi în continuare. Cred că ar trebui luaţi în considerare şi ei, nu?
      Înţeleg că în cazul vostru tu ai prefera să continui serviciul iar soţul tău să rămînă acasă. Foarte bine dacă v-aţi înţeles aşa, nu aţi fi primul caz! Îmi pare rău că decizia asta vă va afecta veniturile, aici deja intrăm într-o altă discuţie, pe care nu aş vrea să o port în lipsa cunoaşterii exacte a tuturor legilor şi politicilor în domeniu.

27. Dar dacă tatăl e inexistent? Să zicem că-l trec cu liniuță în actul de naștere și mă răzgândesc exact la 11 luni 20 de zile că totuși îl vreau în act? Atunci primesc concediul pătit integral?

    • Eee, asta e un scenariu prea complicat, pe care nu l-am regasit exemplificat in lege. 😀

    • Oameni buni, e foarte simplu: daca nu exista tata sau tatal nu indeplineste conditiile de acordare a ICC, atunci nu va uitati catusi de putin la articolul cu luna pentru celalalt parinte. Sta parintele existent / care indeplineste conditiile toate cele 12 luni si gata.

    • Noa, păi în cazul ăsta soluția e simplă: Prințesa declară tatăl „necunoscut” la spital, eventual si divorțează ca să fie clară treaba, si după ce stă 12 luni în concediu de maternitate tatăl risipitor îsi recunoaste copilul si ei mai fac încă o nuntă, ca-n povesti! 🙂 Simplu ca bună ziua! 🙂

    • Too late. Legea prevede de cateva secole o chestie simpla: momentul prezumat al conceptiei este inainte cu X pana la Y zile de la nastere, iar sotul mamei de la acel prezumtiv moment este automat tatal copilului. Bam!

28. Ma ajuta cineva sa inteleg un ultim detaliu :-p ?
    Daca intentionez sa revin din CIC conform OUG 111/2010, art. 7(1) adica mai devreme de implinirea unui an a copilului pentru a beneficia de stimulentul de insertie de 500 de ron, pot sa revin la serviciu in luna a 11-a de la nasterea ei? Luna a 12-a sa o faca tatal si eu tot sa primesc stimulentul sau e considerat ca NU s-a revenit mai devreme de un an ( pentru ca s-a stat in total 12 luni)? Atunci trebuie sa stau 10 luni si a 11-a tatal?
    Sper ca are sens ce scriu si poate sunt si alte viitoare mamici care intentionau sa procedeze la fel si ma pot lamuri.
    Imi pare atat de rau ca trebuie sa imi sacrific din timpul pe care il impartasesc cu viitoarea mea fiica in prima ei copilarie…tot mai mult, tot mai mult! Si asta doar pentru un venit in plus, asa incat sa ii ofer un minimum de decenta.
    Multumesc anticipat pentru eventuale raspunsuri!

    • Raspunsul e nu, poti beneficia de stimulent daca te duci la serviciu pana in luna a 10-a (adica sa lucrezi luna a 11-a, nu a 12-a cum zici tu mai sus). Asta pentru ca stimulentul se acorda „Persoanelor care în perioada în care sunt îndreptăţite să beneficieze de concediul pentru creşterea copilului şi indemnizaţia lunară prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) obţin venituri supuse impozitului prevăzute la art. 3, înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an …”, or daca tatal sta cu copilul in luna a 12, mama nu e indreptatita nici la concediu si nici la indemnizatie in luna respectiva.

    • Multumim! Clar!

    • Sau sa lucrezi ultima zi din luna a 11-a, daca facem o paralela de situatii cu varianta actuala. O colega s-a intors la serviciu pe 23 ian, copilul facea un an pe 26 ian si primeste stimulent de insertie. Dar cred ca cel mai bine este sa scrii un mail la anps cu cazul concret si data nastere etc. Orice zi in plus cu copilul conteaza:)!

    • Da, evident, se calculeaza pe zile, dar am zis ca e mai simplu exemplul pe luni. Acuma na, daca luna are 22 de zile lucratoare si tu lucrezi una, iei cam 23 de lei – nu prea vad sensul.

    • Pai da, dar iei proportional cu nr de zile si indemnizatia pe luna a 11-a, nu? Aaah, ce calcule am inceput sa facem pt o mizerie de lege…

    • Da, dar nu asta era ideea (cred). Adica stimulentul se da in plus fata de salariul (in cazul de fata salariul + indemnizatia proportional) din luna cu pricina. Asta inseamna ca luam in calcul numai perioada lucrata ca sa vedem „castigul”.

    • Multumesc mult A. Am inteles perfect. Eu dadusem exeplu pe luni, asa de teama sa nu apara probleme ca nu m-as incadra etc. Probabil ca o sa stau un pic mai mult atunci si pe ultima turnanta intra tatal – > desigur trebuie sa termine nu inainte sa implineasca copilul 1 an.

      O zi placuta! Laura

29. Laura, pentru a primi stimulentul de 500 ron, trebuie sa te intorci la munca cel tarziu ultima zi inainte sa faca copilul un an, nu cu o luna inainte! Deci, ca sa fii sigura, sotul poate sta in concediu a 12-a luna, pana in penultima zi, desi dupa parerea mea toate mamele care se intorc in luna a 11-a a copilului beneficiaza de stimulent, caci asa zice legea. Putem pune o intrebare la anps@prestatiisociale.ro
    Eu am mai pus intrebari legate de indemnizatie si mi-au raspuns cam intr-o saptamana.

    • Merci Codrina. Am inteles si ii spuneam si lui A. ca probabil o sa stau atunci mai mult de 11 luni. Cat o sa se poata. Si multumesc si pentru adresa de mail, le scriu daca mai apare ceva „neclar”.
      Toate cele bune!

    • Pai daca in cazul tau si tatal este eligibil pt concediu, si se presupune ca sta ultima luna, adica a 12-a a copilului, tu trebuie sa faci cerere de intoarcere la munca cu cel putin o zi-doua inainte sa implineasca copilul 11 luni. Pe baza deciziei de la hr de reintoarcere, faci cerere pt stimulent! Dar cel mai bine da mail la anps, ca sa ai ceva scris si oficial de la ei.

30. Culmea e ca tot mai marii tarii spun ca a scazut natalitatea si ca e ingrijorator lucrul acesta pentru tara noastra. Halal mod de a o incuraja… Mai intai scad concediul de la 2 la 1 an (sau ma rog, il plafoneaza in asa fel incat mamicile sunt constranse sa stea doar un an), acum de la 1 an la 11 luni. Crese nu sunt, la gradinite de stat se gaseste cu greu un loc, bonele sunt scumpe si e greu de gasit una buna si de incredere. Majoritatea bunicilor inca lucreaza si n-au cum sa stea cu nepotii. In conditiile astea mi se pare si normal ca multe mame se gandesc de zece ori inainte de a (mai) face un copil. E pacat, nu e cazul meu dar, sunt foarte multi oameni care isi doresc cu disperare un copil si nu-l fac din unul sau din mai multe motive de mai sus. Si e trist.

    • Sincer nu cred ca oamenii care vor un copil vor vedea o tragedie in legea asta. Nu se reduce concediul decat daca celalalt parinte (de regula tatal) renunta, si sincer nu vad de ce ar face-o! Oare nu trebuie puse niste intrebari si aici?

    • Cred ca majoritatea va renunta la indemnizatie, nu si la concediu. Eu asa planuiesc, sa imi iau concediu fara plata in luna aia.

    • Exista un motiv de discutat in public pentru care nu vrea Liviu / nu vrei tu sa stea el cu copila o luna?

    • Nu. Doar cele evidente, cum ar fi ca micuta va fi obisnuita cu mine acolo, ca vreau s-o alaptez, ca nu vad de ce e nevoie sa ne dam cu totii peste cap o luna ca asa a decis statul sa ne arate ca sintem egali, ca nu vreau sa alergam cu si dupa acte pt niste bani pecare o sa-i primim dupa 4 luni.

    • Printesa, este urat cand statul sau oricine altcineva se amesteca in viata ta de familie si iti spune cum sa-ti cresti copilul. Sunt sigura ca daca as fi fost insarcinata acum, m-as fi consumat la fel de tare. Dar pe de alta parte, copilul preia toate starile tale, inca de cand este in burtica, si nu cred ca ii face bine ca tu, mama lui, sa te stresezi cu lucrurile acestea. Mai ales ca nu cred ca putem sa schimbam ceva. Este adevarat, este urat si total aiurea, dar mai important este sa va fie voua bine. Iar cand va fi momentul in care concediul se va termina, veti sti la momentul respectiv cum sa gestionati situatia. Copilul va fi acolo si va va arata. Caci pana la urma, el va fi barometrul, si in functie de el veti decide. Daca tu, ca mama, vei fi impacata si linistita, stiind ca fetita ramane acasa pe maini bune, si ea va fi linistita.

    • Desi tatal fetitei mele este unul exemplar, de pus la panou chiar, eu nu il vad stand noua ore cu copilul, facand supica si ciorbica, cantand nani-nani, stergand urmele dezastrului dupa masa, spaland si calcand hainute si chestii de astea. Evident ca ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copilului, dar cred ca fiecare cu rolul lui, nu inteleg egalitatea asta prost inteleasa si interpretata.

    • Dupa parerea mea, aici e o problema de educatie tipic romaneasca – femeile sunt atat de protectoare si cu copiii si cu barbatii lor, care nu se descurca saracii cu prea multe inafara de bere si fotbal. Nu spun asta ca sa o iei personal, nici pe departe, poate nici nu e cazul vostru, dar sunt convinsa ca multe situatii sunt din cele de care spuneam. Mi-e greu sa cred ca in atatea alte tari e un lucru perfect normal ca si celalalt parinte sa ingrijeasca copilul macar o luna, iar la noi omu pur si simplu nu poate. Nu inteleg si basta. Plus ca am vazut barbati care se descurca foarte bine cu copiii, si n-am indoieli ca foarte multi ar fi in situatia asta daca ar vrea si ei si consoartele. Dar na, fiecare isi stie convingerile si casnicia, asta e doar parerea mea.

    • Pai da, depinde cum vrei sa ai grija de copil…daca vrei sa ii dai borcanasul cu E-uri de la supermarket si niste pufuleti sau de ce nu? menu-ul Kid de la firma aia cu burgeri nemuritori, atunci probabil se simplifica treaba. Insa, te asigur din experienta, ca cresterea copilului de la 0-12 luni cel putin e o treaba laborioasa, pe care pe mine, corporatista de fel, m-ar fi depasit total daca nu avem un ajutor de nadejde (eu nu transasem in viata mea vreun curcan bio de la tara si nici nu pusesem la prins iaurt natural).
      Deci, depinde foarte mult de felul cum crestem copilu’. Si am dat doar exemplul hranitului, nu mai intru in detalii legate de sterilizari si activitati tipice, gen stat cocosat ore in sir, ca bebe vrea sa mearga si nu poate decat tinut de manuta.

    • Ce zici tu de fapt este ca a creste un copil de la 0 la 12 luni e o treaba pe care numai mama o poate face. Iar asta e doar parerea ta, cu care eu una nu sunt de acord. Nu stiu de ce ai impresia ca un barbat – la modul general, nu al tau – ar hrani un copil exclusiv cu „E-uri” ori pufuleti, dar nici ca mai conteaza.

    • Pai pentru ca nu prea cunosc barbati priceputi sa faca ciorbite si tocanite, branzica strecurata si chestii bebelusesti. Poate sunt blocata eu in mentalitatea asta, adica l-am mai lasat si eu pe sotul meu singur cu fetita, dar erau pregatite toate cu gruja si din timp, nu am putut avea pretentia ca poate cu o mana sa toace verdeturi si cu cealalta sa legene copilul, asa cum facem noi mamele eroine:)! Inutil sa adaug ca la venirea mea acasa, casa era devastata, mancarea intinsa pe jos, copilul nu mancase mai nimic si tatal&fiica dormeau pe covor, deci situatia era sub control. Totusi pampersul schimbat! Acum nu pot sa-fi doresc decat sa ai parte de alt gen de barbat, care sa te inlocuiasca cu succes in treburile casnice, eu-asta am, cu asta defilez…si sunt perfectly happy:)!

    • Of, cu cat se apropie momentul in care se incheie cele 12/24 de luni, iti doresti sa poti prelungi sederea cu bebe cat mai mult! Fie permanent, fie facand treaba part-time (ceea ce, in cele mai multe cazuri, nu se poate, ca, deh, angajatorul are si el un orar raportat la ITM si, apoi, tre’ sa-i arati tu lui ca ai prestat orele alea).
      Si vine legea asta, care spune ca, din lunile alea, iti mai ia una! Fie ca i-o dai tatalui, fie ca nu.
      Apoi, Codrina a spus exact ce simt si eu: sunt tati care, oricat si-ar iubi copiii si i-ar spala, i-ar dragali etc., mai au si trebi care le scapa. Si asta, pt ca, in decursul unei luni trb sa invete sa faca tot ce face si mama de 6-9-10 luni si sa si aplice, rapid. OK, veti spune ca a avut destul timp sa invete, insa nu cred ca mama ar relua pregatirea mesei la aburi la ora 7, cand ajunge tatal acasa, asa, doar de dragul exemplificarii, si asta pana ii intra-n cap sotului cum se face! Alta e situatia in cazul unei bone, pe care o poti chema cu 1-2 luni inainte, sa invete rutina, sau a bunicii, care poate sta pe capul tau oricand.
      Rutina exersata luni de zile cu mama se duce pe apa sambetei. Si stim cu totii cat de importanta e rutina in viata unui copilas mic.
      Bun, dezbaterea e relativ inutila, nu serveste decat sa ne descarcam si sa sustinem descarcarea altora, din pacate.

    • Dar e asa greu sa implici tatal in toate chestiile astea in lunile dinaintea concediului lui? Eu asta nu pot sa inteleg. Din tot ce citesc mai sus, mai mai ca tatal ala e un strain in viata copilului…

    • da, si intr-o luna de zile realizeaza mai multe decat a reusit in celelalte 11…

    • Cred ca tatal si mama au roluri la fel de importante, dar diferite…Am langa mine un tatic care-si iubeste copilul enorm, se joaca cu el, ii facem baita impreuna, il plimba, si schimba si scutecul! Dar sa-l pun sa fiarba legume, sa piseze fructele cu furculita, sa stea atent la baia de aburi, si – ah! – sa gasesc casa curata, rufele spalate, si un sot cu zambetul pe buze – nu e imposibil, ci e idiot pur si simplu.
      Cred ca fiecare familie are dreptul sa-si imparta si asume rolurile in casnicie fara ca sa-si bage UE nasul. Nu stiu de ce trebuie sa faca femeia pe barbatul si barbatul pe femeie.
      Eu sunt happy cu ceea ce sunt. La fel si el.

    • Ce este idiot Inutza? Ca un barbat ar putea face tot ce spui tu ca este imposibil? Barbatul in sine ca face toate lucrurile acestea? Femeia de langa el?
      Fiecare familie este diferita si fiecare familie stie cum sa-si imparta responsabilitatile, astfel incat lucrurile sa mearga bine. Pe mine nu ma deranjeaza ca in alte case este altfel decat la mine si nici nu spun ca trebuie sa fie peste tot la fel. Am insa un sot, iar copilul are un tata care face toate lucrurile acelea care tie ti se par idioate pur si simplu. Pentru ca lui ii fac placere si pentru ca le face pentru familia noastra. Ar trebui sa ii cer sa nu mai faca mancare copilului, sa nu mai bage rufe la spalat si sa nu-mi mai zambeasca atunci cand vin acasa pentru ca nu este rolul lui de barbat sa faca toate astea???

    • Nici pe mine nu ma deranjeaza daca la altii nu-i la fel ca la mine.
      Exista un firesc, anume ca mama sa faca mancare si tata sa faca joburi mai grele, gen carat lucruri grele, reparatii, uneori aspiratul etc. Asta e parerea mea, ca asa e firesc.
      La asta ma refer cand spun ca femeia si barbatul sunt diferiti, fiecare cu rolul sau.

      Normal ca fiecare face cum vrea la el acasa, DAR
      ma deranjeaza daca mi se impune cum se fie.

      Te rog sa citesti cu grija. Am spus ca NU e imposibil ca un barbat sa faca munca din gospodarie. Nu prea imi imaginez toti romanii stand la dat marul pe razatoare, imaginea imi pare cel putin hilara. Imi cer scuze dc te-a deranjat acolo cuvantul idiot.

      Munca de casnic(a) nu mi se pare idioata, mie uneori imi face chiar placere.

      Idiot mi se pare ca vine cineva si imi spune in care luna stau eu acasa si in care sotul. Mi se pare normal ca persoana care e acasa sa se ocupe mai mult de tot ce tine de menaj. Si fac pariu ca in 90% cazuri femeia va face aceasta muca de menaj mai bine. Si cand va veni de la servici in luna a 12-a/24-a, va gasi un haos total, nu asa cum arata cand era ea acasa. Poate sunt eu in urma cu timpul, dar cred ca in majoritatea familiilor asa ar fi.

      Daca eu consider ca e mai bine sa stau a 12-a sau 24-a luna langa copilul meu, nu mi se permite acest lucru, ci trebuie sa-mi scurtez CIC-ul.
      Asta mi se pare IDIOT la maxim.

      In concluzie: Corect e sa faca fiecare asa cum crede. Ni se impune o noua lege tampita. Studiile arata clar ca un copil mic (pana la TREI ani) are nevoie de un constant caregiver (purtator de grija constant), si ca e cel mai bine ca acela sa fie mama. Asa-zisa dependenta care se creeaza va contribui la formarea unui adult independent.

      Va urez o zi frumoasa!

    • Eu raspundeam lui A, care spunea ca din ce s-a discutat mai sus reiese ca tatal ar fi strain de plod si toate celelalte activitati generate de aparitia bebelusului, iar raspunsul meu voia sa zica „si sa zicem ca tac-sau chiar e strain, intr-o luna de zile poate recupera distanta creata in toata acea perioada in care a stat numai mama cu copilul?”

      Nimeni, nimeni (fosta gravida, actuala mama) nu cred ca poate spune ca tatal copilului nu a fost acolo, langa copil, n-a ajutat, n-a contribuit cu nimic, si uite, legea asta razbuna mama si-l pune la punct pe tata. Poate doar daca-i nesimtit, lipseste motivat (ori e plecat din oras, tara, ori e insurat cu alta si n-are chef sa divorteze si sa-si creasca plodul, ori e mort, ori… orice pe modelul de adineauri). Eu refuz sa cred ca exista vreo femeie pe lumea asta care sa-l lase pe consort sa vina de la job, si ea sa-i puna mancarea pe masa, sa-i maseze picioarele, sa presteze ceva la orizontala/ verticala cu el, si sa-l lase sa se odinheasca apoi inliniste, in timp ce ea vede de nou-nascutul cu colici, diaree „lasa, dragule, odihneste-te”. No way! Deci, cred ca daca statea 5 min la laptop sau la TV si nu intreba macar „pot sa te ajut cu ceva”, chit ca se astepta sa-l refuz politicos, ii faceam un scandal monstru. II puneam ringtone cu urlete de bebelusi, ii faceam eu o rautate. Cum poate scoate cineva ideea asta ca tatal n-are nici cea mai vaga idee despre odrasla lui, mai mult sau mai putin nou-nascuta pentru ca mama a stat in CCC cu copilul? Ca nu o sti de toate pe de rost ca ma-sa plodului, asta e, dar sa spui ca legea asta… sau sa crezi ca asta-i scopul legii… e o naivitate.

    • nusch, copilul este diversificat si in weekend, cand se presupune ca este si tatal acasa, deci nu cred ca este necesara reluarea gatitului la abur doar de dragul exemplificarii, seara cand revine tatal. din ce se discuta aici, reiese ca tatal ar aparea brusc in viata copilului in luna cand mama ar trebui sa se intoarca la serviciu, si n-ar sti ce sa faca, apoi ar disparea brusc dupa luna cu pricina. ori lucrurile cred ca stau putin diferit: si cand mama este acasa, tatal ar putea sa se implice, fie de la 6-7 seara cand revine de la munca, fie in weekend. mai exista si sarbatori legale, mai exista si concedii, nu cred ca tatal este atat de departe de copil, decat daca (se) doreste lucrul acesta. Parinte esti non stop, si cand esti obosit dupa o zi de munca, si noaptea cand poate copilul nu are somn sau dimineata la 5 cand are chef de joaca. Iar daca ambii parinti sunt acolo pentru copil in masura timpului de care dispune fiecare, nu cred ca ar fi o problema pentru tata sa se ocupe de copil o luna, cate 9 ore zilnic. este perfect adevarat insa ca exista familii in care, din varii motive, aceste lucruri nu sunt posibile. iar de cele mai multe ori este de vina mentalitatea conform careia doar mama se poate ocupa de copil, tatal nu ar fi in stare. eu am ales sa cred altfel, desi inca se mai ridica sprancene la auzul minunatiei, cum ca tatal se descurca perfect cu copilul – de la nani-nani pana la diversificare (mancare proaspata, zilnic). Caci daca un barbat este in stare sa faca un iepure la cuptor, nu vad de ce i-ar fi asa de greu sa abureasca trei legume :). Este, bineinteles parerea mea, si sunt constienta de faptul ca nu coincide cu a multora.

    • Pai, mda, asa o fi. Tatal copilului meu, insa, lucreaza de-i sar capacele, de exemplu. Suntem o exceptie. Cand suntem impreuna, face fiecare ce e antrenat sa faca, asa ca sa eficientizam timpul petrecut impreuna, nu sa ne chinuim unii pe altii, cu exercitii si probleme de hranit copilul. Nu face iepure la cuptor, face omleta. Nu-i place sa faca legume la aburi, asa cum mie nu-mi place sa muncesc cat munceste el si atunci eu fac legumele si el munceste. Nu vreau ca o lege tampita sa vina sa-mi spuna mie ce sa fac, numai pt ca sunt o exceptie. Asta e problema! Ca legea asta ne spune noua ce sa facem, sa facem altfel, cand noua ne e bine ASA cum suntem!!
      Apoi, am o suma de exemple de oameni care lucreaza in strainatate, angajati la firma romaneasca (colegi de-ai mei). Primesc salariu aici (pt care platesc impozitul ala pe venit) + alta forma de compensatie in UK, sau Emirate pt ce lucreaza. Aia ce vor face? Si la ei tot e bine, ca, sa zcem ca-si permit sa renunte la o luna de indemnizatie, sta nevasta acasa pe uscat si aia e.
      Dar sunt unii angajati la firme in exterior si-si platesc si ei impozite aici, ca sa nu ramana in urma cu pensia si alte alea; pt ei, indemnizatia e importanta, ca salariile is mai mic. O sa intrerupa contractele cu firmele alea?
      Da, argumente sunt, ca se poate, ca har, ca mar! S-o fi putand, dar de ce sa fortezi lucrurile, cand nu e cazul?

    • Sunt de acord cu tine intr-o privinta, anume ca nu e cazul sa impui care parinte isi ia concediu si ca luna aceea e ridicola. Dar treaba asta cu muncitul… eu personal nu pot s-o inteleg, desi muncesc cam 12 ore pe zi, uneori mai mult, deci stiu cum e sa nu mai ai timp de mare lucru. Dar stiu si ca asta se schimba in momentul cand ai copil – sau asa mi se pare mie normal sa se intample, chit ca esti mama chit ca esti tata. In fine, nu vreau sa pornesc o discutie de ordin personal asa ca nu insist.

    • Da, Cristina, cam asta incercam sa spun si eu mai sus. As mai adauga o chestiune: nu inteleg de ce tatal n-ar fi implicat in tot ceea ce presupune ingrijirea copilului chiar pentru motivul ca la un moment dat mamei ii poate fi rau. Mi se pare ridicol ca in situatia in care mama boleste (sau e internata), tatal sa stea sa se uite mirat la copil si sa realizeze ca habar nu are ce trebuie sa-i faca, eventual s-o cheme pe mama lui sa ii ingrijeasca pe amandoi…
      Recunosc, eu n-am copii deci nu vorbesc din experienta. Dar intentionez sa am destul de curand, si nu concep sa fac din tata un strain pentru bebe. N-avem niciunul parinti in Bucuresti, asa ca fiecare din noi trebuie sa stie absolut tot ce e de facut si sa se descurce cu copilul si singur, daca e cazul.
      Apoi, ma uit si la prietenii mei care au copii si iarasi nu inteleg de unde separatia asta intre tata si copil. Toti se descurca foarte bine, intr-un cuplu chiar au ales ca tatal sa stea acasa cu copilul (si ea alapteaza), nimeni nu se plange ca tatal n-ar stii ce sa-i dea sa manance sau cum sa faca. Drept urmare, revin la ideea ca e o problema de educatie.

    • Îmi cer scuze, A., am făcut referire la un comentariu de-al tău, fără să îţi dau numele, aveam impresia că ai fi bărbat! Îţi împărtăşesc părerile, cu un pic de experienţă (de la cei doi copii la activ).

    • A., perfect de acord cu tine. Noi avem amandoi parintii in Bucuresti, ai mei chiar gard in gard, dar am insistat sa ne descurcam singuri, pentru ca in momentul in care am decis sa avem un copil, ne-am asumat amandoi si responsabilitatea de a-l creste. Pana in prezent ne-am descurcat foarte bine, in conditiile in care mai exista, pe langa copil, si o casa destul de mare de intretinut si o gradina pe care, tot sotul, o mai si munceste, vara. Iar copilul este fascinat de tata, la fel cum este fascinat si de mine: se lumineaza la fata cand ne vede pe oricare dintre noi, tocmai pentru ca am fost amandoi prezenti in viata lui, de la bun inceput. In cazul nostru, asa a fost cel mai bine si s-au putut intampla lucrurile asa cum ne-am dorit. Nu spun ca asa trebuie sa fie peste tot, fiecare alege asa cum isi doreste. Ceea ce deranjeaza atat de tare la legea asta este ca statul iti impune ceva si nu-ti lasa tie alegerea. Aici nu sunt nici eu de acord, in rest, totul poate fi posibil.

    • @nusch
      Tatal, cel putin teoretic, sta cu copilul sambata, duminica, cand programul e acelasi ca si in timpul saptamanii. Nu-mi spune ca in 11 luni, in care cel putin 2 zile din 7 sta si el cu copilul, nu poate sa invete sa aiba grija de el.

31. concediul nu mai e de 24 de luni?

    • Poate fi de 2 ani daca optezi pt asta, dar in al doilea an indemnizatia lunara e de 600 sau 800 de lei, nu mai stiu exact. Adica practic, stai acasa cu aproape niciun venit.

    • Pe 2 ani maxim 1200 ron (adica 75% din venituri dar plafonat la aceasta suma)

    • Asa, ms, C.!

    • cand zici aproape nici un venit trebuie sa tii cont si de cele/cei care au intre 600 si 800 de lei salariu si cand merg la servici, acestia fiind mai mult de jumatate din potentialii beneficiari ai acestor legi 😉
      (ok, de acord ca e deranjanta plafonarea la 3.400 de lei si la maxim un an in conditiile in care cass ti se poate calculeaza si retine la tot salariul, oricat de mare ar fi si cas la maxim 10.585). poate ar fi mai bine ca in US, unde statul nu-ti ia decat impozit, restul asigurarilor de sanatate si de pensii ti le faci pe cont propriu, bagi cat vrei pana la cat iti permiti, in rest statul nu-ti da decat 6 saptamani pentru a naste

    • Indemnizatia pentru cresterea copilului nu are legatura cu CASS, se acorda daca ai platit impozit pe venitul profesional.

    • nu era vorba de daca, ci cat 😉

32. Eu cred ca au mizat pe faptul ca nimeni nu o sa vrea sa se plimbe cu `shpe mii de hartii pe la angajatori, cu uite ccc-ul, nu-i ccc-ul si uite asa statul scapa de grija unor bani si mai fac si ei economii la buget, ca si asa nu prea mai aveam ce taxe sa punem sa mai scoatem un ban. Parca fumaritul si alte asemenea nu mai exista, ori le re-legiferam sa stim o treaba?! Si daca mai da domnu si ambii parinti lucreaza al acelasi angajator, ti se face lehamite definitiv.
    Nu cred ca s-a gandit nimeni si nici nu o sa o faca, la sanatatea mintala si sufleteasca a copiilor, mamicilor, taticilor…
    Oricum vad ca au o pasiune pentru subiect ca de n-au modificat legea asta a mamelor de au zapacit pe toata lumea..
    Capul sus Printeso, nu te mai enerva ca agiti copila, ca cu statul oricum nu prea ai cum sa te pui..

33. Legea asta isi propune sa-i determine pe barbatii romani sa se implice mai mult in ingrijirea copiilor lor. Prin educatie suntem invatati ca femeia este cea care „trebuie” sa aiba grija de casa si copii. Doar ea se pricepe, doar ea stie cum. Oricum este „treaba ei” sa spele, sa calce, sa dea cu aspiratorul, sa stearga praful, sa gateasca si sa ingrijeasca copiii. Daca are un barbat mai harnic si modern acesta „o ajuta”. Insa in majoritatea cazurilor barbatii romani nu vad „ce-o fi atat de greu sa stai toata ziulica acasa si sa-i faci de mancare lu ala micu”. Sau chiar daca vad dificultatea, fug de ea, lasand responsabilitatea pe umerii mamicii, ei fiind prezenti la o baita ocazionala, la o plimbare prin parc sau pentru as ciupi cu mandrie copiii de obrajori! Pentru a schimba aceste perceptii este facuta aceasta lege. Este un drept castigat de tatici: acela de a-si ingriji copilul, de a se bucura de el in tihna, timp de o luna, primind in acelasi timp o indemnizatie. De ce ar considera un barbat aceasta luna o pedeapsa din partea statului? De ce o considera femeile asa? De ce este atat de grav ca dupa 11 luni in care mama a stat acasa cu copilul, a avut grija de el, s-a bucurat de el, a 12-a luna sa faca acelasi lucru tatal? Nu vad de ce se invoca faptul ca i se schimba copilului rutina, programul. Oricum peste o luna mama s-ar fi intors la serviciu si acest lucru s-ar fi intamplat, nu? Daca tatal s-a implicat si pana atunci in cresterea copilului va sti cum sa-l ingrjijeasca. Daca nu stie inca, va invata, asa cum a invatat si mama in primele luni de viata. Sunteti atat de ingrijorate de aceasta lege tocmai pentru ca nu aveti incredere in barbati, nu-i credeti capabili sa se descurce! Eu una cred ca daca-si doresc sa fie capabili vor fi capabili si se vor descurca excelent! Daca vor sa fuga de aceasta responsabilitate, din lene sau pentru ca li s-a inoculat prin crestere sau chiar de catre sotii ca nu pot sau ca e sub demnitatea lor de machos sa aiba grija de copii, atunci cu siguranta vor renunta la acest drept. Iar copilul va avea alaturi de el parintii 11 luni in loc de 12 luni. Daca ii e drag de copilul lui, nu o va considera o povara si nu va renunta!

    • M-a uns pe suflet comentariul tau :).

    • Si pe mine 🙂

    • Nu este vorba de asta. Este vorba ca nu este treaba statului sau Uniunii Europene cine schimba scutecele copilului meu. E treaba mea si a sotului cum ne impartim treburile in casa noastra si cum ne crestem copilul. Poate asa imi place mie, sa stau toata ziua in bucatarie sau cu bebe in brate si sa il las pe el sa bea bere la televizor. Are cineva vreo problema cu asta? Sau invers, poate vreau sa il las pe el 12 luni si eu sa merg la munca. E viata noastra personala. De ce sa ne dicteze cineva cum sa crestem copilul acele 12 luni la care cica avem dreptul?

    • Pentru ca in alte tari mai dezvoltate decit a noastra sistemul asta de obligativitate a impartirii CCC functioneaza, se pare. Si pentru ca exista, apparently, convingerea ca parintii nu-s in stare sa decida singuri, asa ca sint ajutati de niste directive. Pe sistemul „daca nu-i olbigam, tatii nu se implica”, ii obligam. Sint curioasa cum mergea discutia asta daca in loc de o luna netransferabila erau 6. Ca pina la urma, asta inseamna egalitate, nu? Ai ales sa stai 1 an acasa? Bun, jumate tu, jumate el. Si da-i si mulge si stocheaza si mama plinge la munca, tatal injura acasa, copilul trage de la biberon. O familie in perfecta legalitate si egalitate.

    • De ce nu au mai dat INCA un an de concediu de crestere? Si pentru tata, in aceleasi conditii, daca tot e vorba de „egalitate” Sa fim seriosi, aici nu e vorba de nici o egalitate si de nici o implicare a masculului in cresterea copilului. E vorba de BIROCRATIE. Si de bani. Cine nu a facut un dosar de ccc…nu stie ce e aia…si cam de cate ori poti fi intors din drum cu el ca nu e pusa stampila trei milimetri mai la stanga! Ce naiba ma oameni buni! Se vaita ca sunt ba prea putini functionari publici, ba prea multi cand tre’ platiti…si acum o sa se duca lumea cu INCA un dosar per familie ca sa intrerupa o luna serviciul? Si pentru ce? Care e scopul? Ca io aia cu „sa punem barbatii la scutec” nu o inghit deloc.
      In concluzie multa lume va renunta la acea luna de plata. Sau cozile de la ghisee si birocratia vor fi interminabile. Pentru o stupizenie asa de mare incat nici nu exista cuvinte. Cine e TATA implicat e ACOLO…si stie tot ce tre sa stie si face tot ce tre sa faca, cine NU e, nici nu o sa fie pentru ca nu vrea. Nu o sa devina pentru ca il pune UE.

    • Aici sunt si eu deacord, hai nu un an, pentru ca de obicei babatii castiga mai mult si poate nu te mai descurci cu un venit mai mic, dar de ce nu au lasat 12 luni si a 13-a sa fie rezervata tatalui? sau in cazul in care o mamica isi ia 24 de luni, a 25 luna….Ma rog, oricum nu prea mai contaza sa ne enervam, cum spunea cineva mai sus, bebe-le simte agitatia noastra si bine nu ii face…

34. Dupa cum se vede, legea asta are si adepti infocati, dar si oponenti. Tocmai de aceea, statul trebuia sa lase posibilitatea de optiune, si nu de obligativitate. Eu de ex cred in diviziunea muncii, si prefer sa ma implic unde sunt nativ dotata (si nu ma refer neaparat la slugareala in casa). Mi se pare firesc ca eu sa fac omleta dimineata si barbatul meu sa mestereasca la wireless. Desigur, putem sa inversam si rolurile de dragul UE, dar rezultatele vor fi nesatisfacatoare. Si apropo de legea asta, sa recunoastem ca lui Boc i-a stat in gat indemnizatia asta de totdeauna, iar aplicarea directivei UE nu e decat un pretext pentru scurtarea concediului cu o luna.

35. O sa incerc si eu sa pun cateva intrebari punctuale:
    1. Tatal trebuie sa aiba venituri in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului sau anterior celei de-a 12 a luni pe care teoretic ar fi obligat sa o ia ca si concediu pentru crestere a copilului? Asta ca sa stiu de cand sa-si ceara concediu fara plata pentru o luna si sa nu i se mai aplice aceasta lege prosteasca…
    2. Cum are de gand statul sa verifice daca tatal are sau nu are dreptul la indemnizatie….ca sa probezi ca ai dreptul stim cu totii cat de complicat este, cate adeverinte etc….in acest caz ce trebuie sa duca tatal….adeverinta cum ca nu are venituri in ultimele 12 luni sau???
    Multumesc

36. Si noi ne propunem sa ne ocupam cit mai mult impreuna de fetita noastra, si la cum e Omul meu, o sa faca tot posibilul sa se ocupe, daca nu chiar de jumatate, de cit mai mult din tot ce tine de ingrijirea si cresterea ei. Nu avem niciun ajutor aici, o sa fim doar noi doi si ea, si sint sigura ca o sa ne descurcam foarte bine, ca el o s-o poata schimba si adormi la fel de bine ca mine, c-o sa se joace cu ea si o sa ii cinte si toate celelalte.
    Ce mi se pare aiurea e o obligatie legala stupida pe care noi doi o s-o ignoram, cel mai probabil, adica eu o sa ramin acasa in concediu fara plata in luna 12, iar Omul isi va vedea de munca lui ziua si de parenthood seara si in weekend, conform programului asa cum il intuiesc acum. Iar ce vom face dupa 1 an, nu stiu, dar sa schimb tot programul familiei pentru o luna (care in afara de confuzie, nu vad ce ne-ar aduce bun noua, nu ma pronunt despre alte familii), sa stau sa ma mulg si sa las lapte la frigider, asta e ceva ce nu ma vad facind. Pentru mine una, noua directiva inseamna doar renuntarea la niste bani de la stat, pentru ca la cum e sistemul construit, noi sigur n-o sa alergam sa depunem dosare. Ma rog, never say never, asa gindesc acum, om vedea la fata locului, fiecare decide pentru el, ca de altfel in mai toate privintele.
    Va multumesc pentru dezbatere, sper ca ea a fost de folos macar citorva dintre noi.

    • Ioana, nu renunti la bani de la stat, ci la banii tai, adunati in timp.
      Apoi, nu stiu cum mai e acum, insa, acum 2 ani jumate-trei, dosarul ala nu a implicat f multa alergatura si hartogaraie: adeverinta de la angajator, in cazul meu si de la Adm Financiara, ca aveam si venituri din alte surse, extras de cont (ca sa stie unde sa-ti trimita banii), copii dupa tot ce se copiaza in general (certificate de nastere/casatorie/buletine etc.) si un timp de aprox 1 ora petrecut la coada. Evident, doua drumuri acolo – unul ca sa afli ce treba, altul, ca sa depui ce treba.
      E drept, a durat 3 luni fix sa soseasca banii in cont, mai cu seama ca nici nu puteai depune in avans, ci numai dupa ce se incheia concediul de maternitate.

    • Da oare se poate duce tatal sa depuna? Sau e musai mama in persoana? (pentru CIC normal, nu pentru luna asta nenorocita)

    • În mod normal poate tatăl să facă toate demersurile, la noi așa a funcționat dar na, cine știe, poate merg lucrurile altfel la celălalt capăt de țară, n-ar fi ceva absurd. E mai bine să vă interesați din timp. Baftă.

    • La noi a depus Marius tot ce a fost depus pe peste tot.

37. Exista un motiv pentru care statul se „amesteca” in treburile familiei: daca era optionala acea prevedere, cati angajatori romani ii ziceau tatalui care chiar vrea sa isi ia concediu, sa se implice, ca se poate, ca intr-o luna nu se duce de rapa firma fara el? Inca ceva, desi poate ma insel: nu vad nicaieri in lege sa scrie ca acel concediu trebuie sa si-l ia deodata. Cate o zi libera pe saptamana, cand mai are nevoie si mama sa iasa din casa, eventual sa mearga la lucru, sa nu piarda total contactul si sa ii fie mai usor sa se reintegreze dupa un an, sau cand are nevoie de ajutor, mi se pare mai mult decat binevenita.

    • Ma indoiesc ca iti poti lua o zi pe saptamina, cine va sta sa contabilizeze zilele astea? Si cum o sa ma duc eu la job asa, aiurea, cind pe postul meu lucreaza acum altcineva? Ce sa fac eu acolo, o zi sau o luna? Sa stau pe un scaun pliant, la acelasi calculator cu omul care-mi tine locul?
      Cu siguranta luna trebuie luata toata odata.

38. Eu sunt foarte trista acum 🙁

39. Salut fetelor,
    Cu ajutorul vostru m-am lamurit si eu ce vrea sa zica ordonanta asta de urgenta. Nu pot decat sa ma rog ca bebelusul sa se nasca pana pe 1 Martie… azi am intrat in sapt 39…
    Ma intreb insa, daca eu ma intorc la serviciu dupa 11 luni de la nastere, mai primesc acel stimulent la salariu de 500 lei sau se considera ca am revenit la serviciu „la termen”?

    • Dani, citeste te rog comentariile anterioare, ca pare-mi-se ca s-a raspuns deja la intrebarea asta.
      Bafta cu nasterea, sa fie totul perfect si cit mai nedureros pentru toata lumea!

40. Nu am copii si nici nu astept vreunul prea curand. Am citit cu interes articolul. Am citit si o parte din comentarii. M-am intristat cand am citit cu cata disperare a scris cineva ca fiecare zi petrecuta cu copilul conteaza. Normal ca conteaza! Dar copilul nu dispare dupa 1 an sau 2. El creste in continuare si procesul asta mi se pare minunat si de la 1 incolo. Ma intristeaza mai mult faptul ca, de fapt, toata tarasenia asta pare sa se rezume la bani. Mi se pare absurd sa insinuezi ca tatal apare din senin in viata copilului in luna a 11-a. De fapt, e o problema de bani si toti par sa-si dea silinta sa gaseasca alte motive pt care nu e buna legea. Discutia despre indemnizatii e altceva si nu mi se pare demn de o viitoare mama, sa spuna ca tatal nu e in stare sa-si ingrijeasca copilul. Bineinteles, parerea mea e subiectiva, nu stiu ce-i in capul debusolat cu atatea pregatiri al unei viitoare mame. Pot sa spun doar ca pe mine m-a lasat mama de la vreo 8 luni in grija bunicilor (ba chiar tataie m-a luat de la sanul ei si mi-a facut piure de legume pt ca ea trebuia sa munceasca). Nu ma simt traumatizata in vreun fel si-o iubesc la fel de mult!
    Imi doresc ca voi, viitoare mame, sa nu fiti afectate financiar! Dar, zau daca nu ma doare sufletul, cand citesc ca vreti sa-i privati pe sotii vostri de un drept atat de frumos!

    • GG, ar fi atat de frumos ca toti oamenii din lumea asta sa devina niste parinti extraordinari, intelepti, responsabili, blanzi, fie si obligati de lege (ceea ce nu se intampla oricum, nu de legi tine treaba asta). Legea asta despre care se tot vorbeste nu are deloc in plan „sudarea” legaturii copilului cu tatal si vitavercea.

      Mama nu este o ticaloasa egoista care priveaza tatal de dreptul de-a fi alaturi de progenitura in primele luni de viata.

      Vorbim despre oameni care isi iubesc copilul pe care l-au facut: chiar daca mama este cea care sta in CCC, zi de zi alaturi de copil, din sculare in culcare, iar tatal este cel care zi de zi merge la lucru, nu inseamna ca el nu este langa copil, ca nu-i implicat in viata lui, sau ca i s-a luat dreptul de-a fi mai tata decat este.

      Fiecare familie proaspat marita stabileste, calculeaza cum e mai bine, convenabil, avantajos sa procedeze, care parinte sa ramana alaturi de copil in CCC. Sigur ca este vorba si despre bani! Cine crezi ca ar sta acasa daca n-ar exista CCC si indemnizatia asta? Conteaza fiecare zi de stat acasa, cum sa nu?! Si atunci nu ti se pare o marsavie legea asta, din toate motivele enumerate mai sus, pentru ca intr-un fel iti ia din timpul pe care l-ai putea petrece alaturi de copilul tau atunci cand el are mai mare nevoie. Este un santaj mizerabil oricum ai da-o: iti trebuie bani, la bani te ard si te pun sa alegi intre copil si banii pentru tine si familia ta. Indiferent de alegerea pe care o faci, tu ai in vedere familia, copilul. Este o gaselnita asta cu sa-i dam si tatalui ce-i al tatalui…

    • Eu sunt convinsa ca mama nu e o ticaloasa, dar din ce citesc aici, cam asta concluzionez… Pot intelege ca e o lege tampita din moment ce toata lumea zice aici ca familia pierde niste bani. Daca legea ar fi spus ca stimulentul financiar pentru treaba asta e mai mare (deci se castiga, nu se pierdea), sunt curioasa daca copilul ar mai fi fost traumatizat in luna a 11-a ???? Sau dintr-odata era o idee nemaipomenita??
      Chiar nu incerc sa minimalizez importanta mamei si s-o augumentez pe-a tatalui, vreau doar sa se faca diferenta intre cele doua subiecte: pe de-o parte indemnizatia si pe de alta, rolul tatalui si incurajarea acestuia sa participe activ la ingrijirea nou-nascutului! Pentru ca nu inteleg de ce se amesteca banii cu capacitatea tatalui de a face un pireut de legume.
      Cu riscul de a se arunca cu rosii in mine, as mai adauga ceva: daca am un salariu de 600 lei, eu nu fac copii, ca n-as vrea sa le stric viata si sa le inoculez ideea ca altcineva ar fi vinovat (statul) de starea lor materiala. Asta e, astept pana pot sa-l cresc, pana pot fi sigura ca indemnizatia aia e aproape un back up. Asta ar fi alegerea mea si nu spun ca e corecta.

    • Nu prea ai inteles nici legea, nici dezbaterea. Nu pierde nimeni bani in luna a11-a, ideea este ca o luna (probabil ultima, a 12-a) sta tatal in concediu, de asemenea cu indemnizatie. Daca tatal nu „profita” de sansa, atunci luna respectiva se pierde, in sensul ca nu si-o poate lua mama (care are insa varianta concediului fara plata). Directiva UE se aplica si in alte tari, dar la modul civilizat, adica ai posibilitatea de a alege, de a opta. Respectiv in Germania, concediul este 12 luni pt un parinte (poate fi si tatal) si inca 2 luni pt celalalt parinte in cazul in care doreste, adica au adaugat 2 luni, nu au taiat ca la noi. Mi se pare corect sa lasi oamenii sa decida daca vor sa profite de acest drept (respectiv concediu pt tati) si nu sa restrangi dreptul celuilalt parinte (care va pierde o luna oricum).
      Cat despre cele 6 milioane salariu, eu nu am inteles ideea.

    • Deci, banii se pierd daca tatal nu „profita” de aceasta minunata „optiune” de a sta 1 luna pe la cozile diferitelor ghisee de la primarie pentru 1 luna de paternal. Daca nu ai inteles legea (si nici dezbaterea), de ce te contrazici cu cei care isi dau cu parerea, iar daca stii totusi destule despre ea, cum ar fi ca e aplicata si in alte tari, intr-o maniera civilizata (adica la noi, prin fortarea ei nu se aplica civilizat) si ne explici cum functioneaza, cum poti spune ca nu ai inteles legea?

    • Alexandra, replica mea era la comentariul lui GG, care printre altele concluzioneaza ca mamele sunt niste ticaloase pentru ca nu vor sa-si lase sotii sa stea si ei o luna sa faca un pireut de legume (ca si cum la asta s-ar reduce ingrijirea copilului), plus ca, sustine ea, totul s-ar reduce la bani. De asemenea, nu intelesesem ultimul paragraf, in care spunea ca daca ar avea 6 milioane salariu, nu ar face copil etc…
      Eu sunt mama si sunt in concediu de crestere copil, deci direct implicata (mai ales ca vreau sa fac si al doilea copil), cred ca si tu esti de asemenea in cunostinta de cauza, fiind mama de copil mic. Acum, toata lumea e libera sa-si dea cu parerea, dar cred ca parerea celor care sunt direct vizati de legea asta stupida e cea mai obiectiva apropo de utilitatea ei.

    • Codrina, lui GG nu m-am deranjat sa ii raspund pentru ca m-am gandit ca probabil nu este inca la varsta la care sa se gandeasca la un copil si deci nu ia in considerare ce inseamna cresterea lui. Pentru mine a fost genul de raspuns la asa un articol pe care l-ar fi dar sora mea de 19 ani. Nu sunt inca mama, insa am in plan si culmea este ca de cand ne gandim noi au inceput schimbarile: intai au taiat din cei 2 ani si au facut unul, acum chestia asta. Ma intreb ce urmeaza
      Vazusem si celelalte comentarii ale tale si tocmai de aceea nu am inteles de ce ai scris ca nu ai inteles legea, acum am observat ca era scris „nu ai inteles”. Scuze:)

    • Alexandra, iti doresc sa ti se implineasca visul de a avea un copil, e cel mai frumos lucru din lume. Din fericire, eu am prins legea veche, desi cu emotii, cand eram in luna a 8-a tocmai discutau de taieri…si ma simt tare norocoasa ca pot sta langa fetita mea acum, cand invata toate nazbatiile din lume si realizez cat de important este sa fii acolo, ca mama, cand copilul are nevoie de tine. Imi doresc foarte mult sa fiu si langa cel de-al doilea copil (pe care mi-l doresc) la fel de mult timp, acum sa vedem daca voi putea (macar stiu din timp cum e legea, sa incerc sa pun bani la ciorap astfel incat sa imi pot sustine concediul fara plata din al doilea an cat de cat decent). Si nu ma inntelegeti gresit, mie personal mi se pare muuult mai complicat sa faci fata cresterii unui bebelus decat mersul la serviciu (deci nu comoditatea ma face sa vreau acasa cu copilul meu), dar stiu si vad cat de importanta este prezenta mamei in viata copilului mic, cat conteaza asta pentru dezvoltarea lui armonioasa. Asa este natural si daca nu am fi sclavii acestei societati care ne impune reguli, probabil ca asta ar fi alegerea tuturor mamelor.

    • Multumesc pentru urare:) Succes in continuare cu job-ul de mama care cred ca e cel mai important (si plin de responsabilitati, dar si bucurii) pe care il poate avea o femeie. Pana una alta, sper sa facem o petitie ceva si sa se mai razgandeasca domnii care au puterea in maini (si nu prea stiu cum sa se descurce cu ea).

    • Daca e sa faci un copil atunci cand crezi ca starea ta materiala este suficient de buna si ca este stabila… Pentru multe familii un copil este un risc.

      Indiferent de castigurile mamei, mie mi sa pare o rautate ceea ce tocmai ai spus, si tragedia este ca sunt foarte multi care gandesc la fel ca tine si d-aia multi dintre noi o sa vorbim intodeauna limbi diferite… si o sa ne uitam in partea ailalta cand ne vedem pe strada sau cand unii mitingesc. Nu toate femeile din tara au venituri atat de mari, si nu stau sa dea vina pe cineva (pe parinti, societate, dumnezeu sau zeul ploii) ca n-au ajus sa castige salarii cu trei zerouri in euro si ca nu lucreaza in middle management cel putin. Muncesc zi de zi, mai fac si copii pe care si-i cresc si cu indemnizatia de 600 de lei, si fara ea, sau chiar ambii parinti someri. A cui e vina? A cui considera ca 8-10-12 ore de munca merita trei firfirei, si ca ala care-i accepta e un dobitoc, nu un om si-l trateaza ca atatre, indobitocindu-l si mai tare. Vezi bine la tv atatea tragedii produse la locurile de munca din vina celor care fac economii pe seama securitatii si sanatatii angajatilor, si asta e un exemplu de cum privesc unii angajatori mana de lucru si decat de mici si neputinciosi se vad ceilalti!
      Daca ai un job decent, cu un salariu decent, multumeste zi de zi pentru el, pentru ca nici nu-ti dai seama de ceea ce ai!

      Tot traiesti cu impresia ca tatal este nedreptatit cumva… La 11 luni un copil nu se mai numeste nou-nascut! Pana la 11 luni taica-sau n-a lipsit de langa el, acolo a fost chiar daca s-a dus zi de zi la lucru! Tu chiar crezi ca tati citeste ziarul si isi bea linistit cafeaua in timp ce mama schimba scutece, spala vase, face pireuri, spala sugarul, spala vasele, face mancare… Inseamna ca ai o idee destul de vaga despre ceea ce numim CCC. Nu e concediul ala „vacanta”, sa-ti faci valijoara si sa fii musafir in viata. Esti sclav 1000% la sugar si de el depinde tot programul tau zilnic! Ca nu-l pun pe tati sa faca pireu pentru ca are doua maini stangi si nu stie sa faca pireu daca nu are un tutorial pentru asta, nu inseamna ca tati e imbecil si ca aleg eu sa nu-l implic in cresterea odraslei! Nu se pricepe la pireu si gata, face alte treburi… Erau si multe metafore mai sus.

      Pe bune… sa participe activ la ingrijirea nou-nascutului? Si fara legea asta participa pasiv? Sau numa’ o data, cand a dat cu dansa intr-insa si dupa aia si-a pus palma in fund si-a zis „descurca-te tu, ca mie nu-mi da voie legea”… Of, muicaaaa! Imi pare rau, nu-s genul care sa spuna „o sa vezi tu”, dar… o sa vezi tu atunci cum sta treaba cu „implicarea” cetateanului in cresterea progeniturii.

      Una peste alta, mie mi se parea ca legea il incuraja pe tata sa se implice daca-i dadea mai mult de alea 5 zile (parca, nu mai stiu precis) de concediu la nasterea copilului, atunci cand abia i-a picat botul in ograda si nu stie nici mama bine ce sa faca cu el. Amandoi sa stea, macar o luna, nu vrajeala asta despre care am spus deja ce cred si ce este.
      Si tot legile tampite si absenta oricarui plan real pentru sprijinirea familiei, incurajarea natalitatii determina majoritatea proaspetilor parinti sa faca tot soiul de artificii numai sa mai stea o zi in plus langa copil… Te protejeaza legea e vax, poate daca eram capre negre… Ia incearca sa te invoiesti de la job cateva zile pe motiv de plod mucos, sa vezi reactii, sa vezi cum e sa ai acasa copilul bolnav si sa simti ca mori, si sa ai si presiuni la job si iar sa simti ca mori.

      Legat de banii de la stat, multi, putini, cati sunt, daca statul asta ar fi un singur om, as zice „de la omu’ dracu’ sa iei si tabla de pe casa”, ca impozite si taxe platim pana crapam, si ne alegem cu ce ne alegem…

    • Veverito, foarte plastic si amuzant scrii, eu votez sa iti faci si tu un blog, sunt prima pe lista! Si ai perfecta dreptate in tot ce spui!

41. Pai unde vezi tu disperarea? Cand o sa fii mama, o sa afli ce importanta are prezenta ta in viata copilului. Desigur copiii cresc si cu mama si la cresa si cu bona, ba chiar si cei abandonati in spital cresc. Dar cum se dezvolta fiecare? By the way, la 8 luni se manifesta frica de abandon in legatura cu mama, deci e cea mai proasta idee sa desparti bebelusul de mama, sau ma rog…poti, dar cu repercursiuni pe viitor. Nu zic eu, zic psihologii. In fine, nu cred a vrea cineva sa priveze barbatii de activitatea de gospodina si mama, era vorba doar de posibilitatea de a alege. Si da, e vorba si de bani, ca trebuie sa ne si permitem sa avem grija de copil, sa ii oferim toata atentia si dragostea asa cum numai mama o poate face. O mama e numai una!:)

42. Vai ce m-am enervat!!! Simt cuvintele (si injuriile la adresa tampitilor care pot debita asa ceva) cum se invart la mine in cap ca intr-o tornada si TOTUSI niciunul dintre cuvinte nu e suficient pentru a descrie mizeria asta de ordonanta. OK, unii dintre noi ne permitem fara probleme sa zicem „stau o luna fara bani, mama lui de stat Roman” dar ce fac ceilalti, care au salarii de vanzatori sau rate pe la banci sau diverse alte probleme? Ca daca nu iti permiti sa stai acasa fara bani, nici sa angajezi bona nu prea-ti permiti iar cresa nu prea ti-l ia la varsta asa de frageda, poate o cresa privata, dar ti-o permiti? Doamne, luminate minti avem in Parlament.

43. Acuma pe bune Printeso,asa ca i-ai votat pe astia in frunte cu Zeus???Stii clar ca nicio fapta buna nu ramane nepedepsita!!!!

44. Daca am nascut pe data de 19 iunie 2012 cind trebuie sa ma intorc la lucru pe 18 s-au pe 19 iunie.

45. eu am nascut inainte de de data specificata de ordonanta, asa ca prevederile nu ma afecteaza cu nimic. insa imi dau seama din toate opiniile scrise aici, care nu neaparata legatura cu legile, ca multe femei se considera indreptatite a fi ele cele care stau copilul. recunosc ca am un job care imi permite sa lucrez de acasa si sa ma intalnesc cu sefa mea daca vrem sa bem o cafea si sa mai barfim. si, da, ii multumesc lui doamne doamne zi de zi pentru acest loc de munca. ce voiam sa zic de fapt este ca asa cum tatal nu poate inlocui mama, nici mama nu poate inlocui tatal. baietelul mau a fost un norocos ca eu lucrand de acasa nu am luat decat acele 42 de zile dupa nastere obligatorii (la momentul respectiv), dupa care CCC a luat sotul si am fost amandoi acasa pana a facut pici 11 luni, ca apoi tata s-a intors la serviciu ca sa beneficiem de stimulentul acela de 500 de lei (care btw nu i-am primit de 2 lluni, desi pici face 2 ani abia la anul in feb!). acum pici e topit dupa tati. e buna si mami cand vrea sa se alinte, sau sa faca mofturi, dar i se lumineaza fata cand vine tati de la serviciu. mami nu mai exista. deci tatal, parerea mea, poate si trebuie sa joace un rol la fel de important in cresterea copilului. este poate mai greu la inceput cand se schimba totul, mai ales daca este primul copil, dar devine apoi mai mult indispensabil decat un ajutor pentru mama. din pacate piticul meu a refuzat sanul dupa o luna si jumatate de foame (lapte mult si prost, ca parlamentarii nostri 🙂 ) asa ca alaptatul nu a fost o problema. concluzia mea ar fi: da, este important ca mama sa fie langa copil, este la fel de important ca si tatal sa fie langa copil, chiar daca asta inseamna scurtarea concediului mamei. si daca e un drept pe de o parte si o obligatie pe de alta parte, noi, ca oameni de rand trebuie sa plecam capul si sa ne conformam. nu avem ce face. parerea noastra nu o asculta nimeni. asa ca, tatii acasa, mamele la munca si parlamentarii la balamuc. intotdeauna am spus ca tara ar trebui sa fie condus de badea ion din varful muntelui care stie mai bine ce inseamna traiul in romania decat pricare sclifosit in costum care cutreiera lumea 500 de zile pe an si deconteaza benzina pentru 2000 de km pe zi. multa sanatate la bebei si la (viitoarele) mamici

46. Nu ma mira ca actualul guvern a putut da o ordonanta in halul acesta,acest guvern de analfabeti habar nu are de limba romana dar sa mai si traduca dintr-o alta limba,a se vedea cum si- au facut bannerele de suspendare a lui Base!Tatal obligat sa dea sa suga bebelusului in luna pe care il obliga ordonanta ar trbui sa le dea sa suga altceva celor care au dat aceasta ordonanta,dar ma gandesc ca totusi nu da bine pentru ca s-ar creea un precedent periculos!

47. Salutare all

    As dori sa stiu daca mama nu a lucrat de un an de zile , tatal poate sa isi ia concediu pe 1 an sau 2 ani ? adica ambi parinti sa stea cu copilul acasa ? si doar tatal sa beneficieze de concediu >?

48. o lege de cacao pe care urmeaza sa o pun in aplicare sau mai bine nu.
    sunt un tata revoltat pana peste cap de acest rahat de lege; peste o luna ar trebuii sa fiu in acel concediu dar inca stau si ma intreb daca are rost atata umblatura pentru nimica toata. O sa duc copilul la servici sa-l alapteze sotia tot la 3 ore ? pur si simplu nu stiu ce o sa fac. si cate si mai cate are nevoie un copil asa mic de 11 luni; am ales ultima luna evident.

    • un copil de 11 luni nu suge la 3 ore. dar da legea e cretina.

    • Legea e nelalocul ei……
      Dar, pentru tatii revoltati, am un singur sfat : castigati suficient de bine incat sa va puteti intretine sotia si copilul, asa incat sa mai stea sotia acasa cu copilul fara plata…..o luna, doua, trei, cat o vrea ea si cat considerati ca e cel mai bine pentru prichindel…..
      Dupa aia……revoltati-va cat vreti!!!!!

49. Legea este buna dar trebuie aplicata in sens invers,adica trebuie sa dam la supt celor care au adoptat aceasta lege fara sa gandeasca si trebuie sa spun ca avem rezerve mari in frigider!

50. Buna! Stii cumva daca mai e valabila legea asta? Si daca da, daca tatal nu indeplineste conditiile cum se procedeaza? Iti multumesc!

    • Buna Alina,

      Ai aflat cumva cum se procedeaza in cazul in care tatal nu indeplineste conditiile acestei legi?
      Sun in aceeasi situatie. Tatal lucreaza undeva in afara spatiului UE. De la Agentia de plati mi s-a confirmat ca pot sta eu cele 12 luni insa angajatorul nu vede asa lucrurile.

      Mi-ar fi de folos orice informatie.

      Multumesc pentru raspuns oricare ar fi el.

51. Aceasta lege nu a avut decat scopul de a ataca familia, unitatea si firescul acesteia. A fost luata de catre oameni care stiu exact ceea ce fac si importata de catre oameni care habar nu au de ei si nci nu pot refuza galusca. Vai de mUniunea iEuropeana!!!

52. eu nu am stiut de legea asta doar dupa ce am terminat concediul si mi-a venit acasa decizie ca sa dau nabii necuveniti pe ultima luna. Si eu am gresit nu nici nu am fost informata de aceasta lege nici cand am depus actele functionara nu s-a deranjat…..
    da stiu si eu sunt vinovata ca nu m-am informat de pe net dar cand s-a dat legea eu intram in concediu mai aveam un pic si nasteam……..o lege aiurea de tot….am niste nervi pe legile astea care mai rau ne incurca
    sunt curioasa daca mai e cineva in stituatia mea…..care nu a stiut de legea asta tampita si idioata

53. Buna seara tuturor. Dumnezeule mare!!! Totusi, nimeni nu sesizeaza absurdul situatiei? De ce trebuie sa cunoastem noi toate reglementarile legale in vigoare? Cine ne obliga sa stim toate legile,cu modificarile lor nesfarsite,ordonantele,actele normative si toate increngaturile legislative care decurg din toate acestea? Nu cumva STATUL ar trebui sa fie obligat sa ne informeze prin parghiile pe care le detine despre toate drepturile pe care le avem ca cetateni ai ei? Si sa mai presupunem ca n-avem acces la Internet sau nici macar nu avem acces la un computer/laptop/tableta,etc… (cred ca v-ati inchipuit macar o data ca exista si astfel de oameni,nu?), in cazul acesta mama care-si creste copilasul, nu are voie sa-si cunoasca drepturile? Sau cumva trebuie sa-si faca abonament la Monitorul Oficial si sa-l citeasca (eventual sa-l citeasca cu voce tare… poate asa adoarme mai repede bietul micut…). Ok,sa spunem ca totusi exista acces la computer si la Internet, insa nu pentru astfel de lucruri, caci nu intra in atributii. Ce facem? Lasam naibii treaba pe care trebuie s-o facem si ne apucam sa „inotam” printre legi si para-legi, nu ? Sunt una dintre persoanele care am aflat prea tarziu ca aveam dreptul la stimulent. Acum e prea tarziu. Statul nu m-a pus in tema ca aveam niste bani pe care aveam dreptul sa-i incasez (mai mult, mi-a luat niste bani inapoi din indemnizatia CIC pe care singur si i-a calculat gresit din cauza ca-si angajeaza tot felul de incompetenti), iar acum nu gasesc nici o portita din care sa inteleg ca am dreptul sa-i cer retroactiv.