Omul de paie
sau ”Strawman” este o situație în care cineva modifică argumentul sau poziția altcuiva într-o formă ușor de contrazis, apoi contrazice această formă modificată și pretinde că a contrazis argumentul sau poziția inițială.
Cu alte cuvinte, se bate cu un om de paie pe care chiar el l-a ridicat doar pentru a-l putea dărâma. Atunci când, într-o discuție în contradictoriu, simțiți nevoia să spuneți ”dar asta nu este ceea ce am spus eu” sau ”nu înțeleg de unde ai tras concluzia asta”, e posibil să fie vorba despre faptul că cealaltă persoană a ridicat un om de paie.
Structura unei astfel de erori este următoarea:
1. Persoana A afirmă poziția X.
2. Persoana B re-afirmă poziția X într-o formă superficial similară cu poziția X, dar care de fapt este o altă poziție, anume Y.
3. Persoana B contrazice poziția Y, prin urmare poziția X este falsă.
Uneori pasul 2 lipsește, adică nu este explicit, dar este asumat implicit prin contra-argumentele care se aduc la pasul 3.
Omul de paie poate fi ridicat în mod neintenționat, caz în care doar trebuie explicat mai bine ce am vrut să spunem. Dar de obicei e ridicat intenționat, e folosit foarte des atunci când dezbaterea are loc în fața unui public pe care oponenții vor să îl convingă de ceva. De multe ori publicul nu observă modificarea poziției inițiale, așa că strategia merge.
Sunt mai multe modalități prin care poate fi făcut un straw man:
– citarea unor afirmații rupte din context
– simplificarea argumentului/ poziției oponentului și atacarea formei simplificate
– exagerarea argumentului/ poziției oponentului și atacarea formei exagerate
– atacarea unor argumente slabe aduse de altcineva în apărarea aceleiași poziții
Să luăm niște exemple.
1. Am scris pe-aici pe blog de mai multe ori că sunt împotriva interzicerii avorturilor.
Recent, cineva a lăsat un comentariu în care zicea că ”militez pentru avort”, că mă refer la copiii nenăscuți cu dispreț, numindu-i ”masă de celule” și, mai mult, că îi jignesc pe toți cei care ”vor să protejeze cele mai vulnerabile ființe: copiii nenăscuți”.
Adică sunt un fel de monstru care militează pentru uciderea copiilor nenăscuți. Omul de paie a fost ridicat prin simplificarea dar și exagerarea poziției mele inițiale. E mult mai ușor să condamni pe cineva care vrea să fie omorâți copii nenăscuți decât pe cineva care zice că interzicerea avortului este o idee proastă pentru că duce la avorturi ilegale și la controlul vieții femeii. Fapt este că sunt și împotriva avortului dar și împotriva interzicerii lui.
În legătură cu subiectul avortului, se poate face straw man și în sens invers, de exemplu acuzându-i de extremism religios pe cei care susțin interzicerea avortului. Uneori e adevărat, dar ideea e că doar pentru că cineva vrea interzicerea avortului nu înseamnă neapărat că e extremist religios. Comuniștii de exemplu nu erau. Trebuie să auzi argumentele pentru care susține asta și de-abia după aceea poți să îți faci o idee. E complicat.
2. Curiosul caz al lui Cristian Presură.
Dl. Presură este un fizician afiliat la platforma lui Cioloș, România 100. În noiembrie 2018 a dat un interviu la hotnews despre lume și viață, în care a făcut următoarele afirmații:
“HotNews.ro: De unde nevoia asta de religiozitate a omului?
Cristian Presură: În primul rând, să știi că nevoia asta nu e în mulți oameni. În foarte mulți oameni pornește de la ce ai spus tu: frica de moarte, care e foarte puternică, sau frica lipsei de sens. Pentru că dacă tu ești un ateu adevărat din ăsta cum e Dawkins, tu realizezi de fapt că nici măcar dragostea nu este altceva decât materie și ție dacă îți moare copilul, tu nu trebuie să plângi. Că de exemplu în ateismul ăsta nu există nicio diferență între un copil și un laptop (…)”.
După aia, niște mizerabili de la PSD au publicat pe facebook un pasaj decupat în mod absolut barbar din paragraful de mai sus, respectiv „și ție dacă îți moare copilul nu trebuie să plângi, că nu este nicio deosebire dintre un copil și un laptop”, manipularea fiind că ăștia de la #rezist sunt demenți pentru că pentru ei un copil este ca un laptop.
Ce a urmat a fost sinistru, omul a fost linșat pe rețelele sociale, nici 6 luni mai târziu nu a scăpat, a primit și amenințări etc. Citiți mai multe aici sau aici dacă doriți.
Ai zice că nimeni nu ar face un straw man rupând cuvinte din context în halul ăsta, dar uite că se poate, publicul nu e foarte atent la asemenea lucruri, mai ales când deja urăște ținta și are nevoie doar de un pretext pentru a răbufni.
Acum, oricât de rău mi-ar părea pentru ce i s-a întâmplat d-lui Presură, nu pot să nu remarc ironia situației, din 2 motive:
– cel mai probabil ăștia care l-au linșat pe facebook ar fi de acord cu poziția pe care el chiar a exprimat-o, aceea că pentru un ateu adevărat, copilul este ca un laptop (știți doar că ateii sunt niște sataniști care nu au nimic sfânt);
– poziția exprimată de el conține ea însăși erori de argumentare, mai precis chiar un om de paie și un apel la puritate, plus niște absurdități – explic mai jos.
Ceea ce a spus dl. Presură poate fi sistematizat așa:
1. Ateii nu cred în spirit/ spiritualitate, pentru ei există doar materia/ materialul.
2. Asta înseamnă că ateii trebuie să creadă că inclusiv dragostea este materie, și nu spiritualitate cum crede un credincios.
3. Prin urmare, dacă vor să fie consecvenți cu ei înșiși, ateii sunt practic obligați să nu simtă dragoste, cel puțin nu așa cum o simte un credincios (?!).
4. Din cauza asta, pentru atei un copil trebuie să fie ca un laptop (adică nu trebuie să plângi când îți moare copilul, doar faci altul, la fel cum îți iei alt laptop atunci când ți se strică cel pe care îl aveai).
5. Unii atei vor spune că în nici un caz copiii nu sunt ca un laptop pentru ei (de exemplu eu, Robo, un ateu, voi spune asta).
6. Aceia nu sunt atei adevărați.
Propozițiile 1-3 sunt cam absurde, sincer să fiu. Există o ruptură logică acolo la ”dragostea care este materie deci nu trebuie să plângi dacă îți moare copilul”. Dragostea poate fi doar materie dar nu văd de ce te-ar împiedica asta să plângi dacă îți moare copilul. Să lăsăm.
Chestia e că deși nimeni nu poate spune exact ce este dragostea (și nu din cauză că nu s-a încercat), suntem cred cu toții de acord că e un sentiment omenesc, pe care orice om îl poate simți, indiferent în ce crede sau nu crede. Un ateu nu este decât un om care trăiește fără să creadă într-o zeitate și atât, altceva realmente nu se poate spune despre el. Ateismul nu este o religie, nu este un sistem de principii, nu este o ideologie, nu este nimic în afară de lipsa credinței în zei. De aceea, orice încercare de a spune că un ateu e așa și pe dincolo, doar pe baza unicului fapt că e ateu, este un om de paie.
Tot referitor la dragoste, l-aș întreba pe dl Presură 2 lucruri:
– Este sigur că Dawkins nu ar plânge dacă și-ar pierde un copil? Măcar l-a întrebat?
– Dacă dragostea este spiritualitate, atunci cum naiba se face că uneori (de cele mai multe ori) se termină? Se termină borcanul cu spiritualitate sau cum?!
În mod normal acest gen de întrebări ar fi trebuit puse de cei care l-au intervievat, dar după cum știm zilele astea e dificil de găsit un jurnalist și se pare că în ziua aia nu era nici unul pe acolo pe la hotnews.
În fine, ce voiam să spun e că există un straw man foarte răspândit în legătură cu ateismul care seamănă mult cu ăsta de mai sus, dar spre deosebire de ăsta de mai sus nu este stupid, și de aia merită menționat. Acesta zice că dacă ești ateu atunci ești automat un om amoral/ imoral, pentru că singura sursă a moralității este Dumnezeu, în care tu nu crezi, deci nu ai cum să știi ce e bine și ce e rău.
Realitatea însă este că Dumnezeu/ religia nu este singura sursă a moralei, se poate argumenta de fapt că nu este deloc o sursă pentru morală. Nu e nevoie să cred în Dumnezeu ca să știu că nu e bine să rănesc pe cineva, e suficient să mă gândesc cum m-aș șimți eu dacă aș fi în locul lui, iar forma asta de empatie o avem toți din naștere (neuronii oglindă). Realitatea este de asemenea că există oameni atei care sunt morali la fel cum există oameni credincioși care fac lucruri imorale, uneori cu toptanul.
Subiectul e mai larg și nu e locul aici să detaliez, dacă doriți citiți acest interviu imaginar cu un ateu în care am atins acest subiect.
Propozițiile 4-6 sunt un apel la puritate în formă pură :-): dacă totuși copilul nu e ca un laptop pentru tine, atunci nu ești un ateu adevărat, doar te prefaci sau nu-ți dai seama că nu ești ateu. Ce să zic, eu vă asigur că sunt un ateu cât se poate de adevărat și că totuși îmi iubesc copiii până la sacrificiu, ca majoritatea părinților.
Recapitulând, după Dl. Presură, ori ești ateu adevărat, caz în care copilul e ca un laptop pentru tine, ori copilul nu e ca un laptop pentru tine, caz în care nu ești un ateu adevărat. În calitate de ateu și părinte, nu pot să zic decât ”fuck you very much for your kind words, Mr. Presură!” 🙂
3. Alte exemple extrase din realitate:
”- Mă întreb cum de poate o editură să publice o carte în care suntem îndemnați să ne batem sistematic copii, un lucru ilegal de altfel.
– Ești împotriva libertății de exprimare, vrei să ardem cărțile în piața publică!”
”- Este de rahat să pui pe blog poze/linkuri cu femei semi-dezbrăcate, pentru că încurajezi cultura violului în schimbul traficului.
– Suntem în 2019 în UE, nu în statul islamic, nu mai are voie o femeie cu fusta mini sau cu tocuri, că sar gibonii pe ea?”
”- Meme-urile propagate de extremiștii de dreapta pe internet radicalizează adolescenții.
– Sigur, hai să înființăm poliția meme-urilor.”
Surse consultate pentru acest articol: wikipedia, diverse articole, Stanford Encyclopedia of Philosophy, niște cărți pe care le am eo pe-acasă.
PS Toate articolele din seria despre erori de argumentare se gasesc AICI.
Îmi place foarte mult ideea acestei serii de articole și sper din tot sufletul să aibă efectul scontat: să educe, să promoveze gândirea critică.
Thank you. Pe mine cu siguranta ma educa, nu am mai gandit atat de mult de multa vreme 🙂
Sunt articole la care tb sa cantaresc fiecare cuvant, ca ar fi foarte amuzant sa fac chiar eu erori de argumentare intr-un articol despre erori de argumentare 🙂
Felicitari pentru articole, foarte interesante! Cum oare un fizician poate emite pareri in piata publica atat de lipsite de logica? Ce am concluzionat eu dupa destule discutii stresante / certuri e ca daca un om este indoctrinat e capabil sa faca toate erorile de argumentare in disperarea de a construi un zid in jurul credintei sale, de orice fel ar fi acea credinta. La final oricum pleaca tot cu ideile lui. Trist, dar e mai bine uneori sa economisesti energia pentru cauze mai bune.
merci
pare ca in cazul acesta a fost un fel de betie de cuvinte… pur si simplu a fost atat de incantat de el insusi incat s-a lasat dus de val
Felicitari pentru initiativa acestei serii de articole! Apreciez foarte mult ca nu te feresti sa folosesti ca exemple subiecte delicate, dificile, polarizante. Bravo, nu te opri! ?
Controversy is my middle name :-)))
E foarte interesant ce scrie Omu aici, ca de altfel si restul articolelor lui. Serioase, gândite si de… „rumegat”?, daca mi-e permisa expresia.
Nu am de ce ateismul ar exclude și empatia profundă, nu doar dragostea (practic contrazic pe cine ar crede așa ceva, nu pe autorul articolului), iar cu avorturile (știu că era doar un exemplu de Strawman) e complicată treaba, la noi nu prea se agită lumea cu termenul de 12 săptămâni, dar îi mai înțeleg și pe cei care se agită în SUA din cauza statelor (câteva), care nu au limită de termen. Adică nici nu vreau să mă gândesc cum vine asta să poți avorta până la 40 de săptămâni. Dar da, lumea pierde pe drum detaliile (unii sunt împotriva avortului fără un termen limită din sarcină, adică oricând până la naștere și pare că discuția e întotdeauna pro sau contra avort, când, probabil există mulți moderați care nu au o problemă majoră cu ideea de avort până la 12 săptămâni de sarcină (care oricum se numără de la prima zi ciclului menstrual anterior, adică embrionul are 10 săptămâni). Practic Strawman e un exemplu de simplificare dăunătoare, dar greu să scoți heuristica din creier chiar și când ai intenții bune, d-apăi când ai intenții rele.
O sursă recentă de documentare peste care am dat: https://fs.blog/mental-models/
pare f interesant linkul dat de tine, m-am abonat, merci
cred ca ai facut un typo sau ceva in prima fraza, ca nu sunt sigur ca inteleg ce vrei sa spui, as aprecia daca ai reveni
exista state in care nu exista limita de 12 saptamani la avort? vorbim de sarcini viabile si fara probleme de sanatate?
CITEZ:
„Realitatea însă este că Dumnezeu/ religia nu este singura sursă a moralei, se poate argumenta de fapt că nu este deloc o sursă pentru morală. Nu e nevoie să cred în Dumnezeu ca să știu că nu e bine să rănesc pe cineva, e suficient să mă gândesc cum m-aș șimți eu dacă aș fi în locul lui, iar forma asta de empatie o avem toți din naștere (neuronii oglindă). Realitatea este de asemenea că există oameni atei care sunt morali la fel cum există oameni credincioși care fac lucruri imorale, uneori cu toptanul.”
Ei bine…realitatea „NU ESTE” asa cum spui tu si pentru ca o spui tu.
Da, exista argumente, insa demonstratia nu e incheiata, si argumentatia nu e castigata definitiv de nici o parte. Pentru ca exista argumente la fel de valabile si pentru cealalta parte. Discutia nu se termina cu QED.
Tu argumentezi aici varianta in care fiecare isi face morala cum o crede el. Ai dreptate ca sunt atei cu comportament „moral” – (moral…dar dupa care standard?) – si oameni religiosi total imorali. (cel putin dupa standardul acceptat de ei fiind declarati credinciosi).
Insa prima parte a ideii tale implica ca la final, fiecare sa aiba standardul moral propriu. Si nu cred ca trebuie sa demonstrez faptul ca exista atatia oameni care nu au nici o problema sa faca rau altora daca ei au ceva de castigat din asta. Are rost sa demonstrez acest lucru?
Cu ce esti tu mai morala decat Hitler sau Stalin? DE CE standardul tau e mai sus decat al lor?
Nu exista motiv pentru un standard in ce priveste moralitatea decat daca acceptam o sursa independenta, obiectiva, externa omului.
ba da, exista standard, pentru ca (de exemplu) pe toti oamenii ii doare la fel cand cineva baga un cutit in ei.
adica exista lucruri despre care toti oamenii, fara exceptii, considera ca sunt de nedorit sa li se intample lor, pentru ca le provoaca suferinta.
si atunci morala se naste simplu: nu face altuia ce nu iti doresti sa ti se faca tie.
adica exact ce am scris in acel paragraf.
eu sunt cu totul in favoarea intemeierii moralei pe o sursa externa omului, problema e ca zeii nu exista iar extraterestrii nu vor sa vorbeasca cu noi, deci nu avem o asemenea sursa 🙂
Mă scuzți, din nou eu, comentatorul recent! Și din nou cu o nelămurire, de data aceasta tehnică. Spuneți domnia voastră, citez:
Structura unei astfel de erori este următoarea:
1. Persoana A afirmă poziția X.
2. Persoana B re-afirmă poziția X într-o formă superficial similară cu poziția X, dar care de fapt este o altă poziție, anume Y.
3. Persoana B contrazice poziția Y, prin urmare poziția X este falsă.
Moment în care vin și vă întreb, nu cumva ați vrut să spuneți, UTMĂTOAREA?
1. Persoana A afirmă poziția X.
2. Persoana B re-afirmă poziția X într-o formă superficial similară cu poziția X, dar care de fapt este o altă poziție, anume Y.
3. Persoana B contrazice poziția X, prin urmare poziția Y este falsă.
Nu, am vrut sa scriu exact ce am scris si este corect.
Vedeti, or fi copiate cu c/p chestiile astea de pe undeva, dar chiar si copiate, tot nu sunt simple, este?
Cititi exemplele din articol, va veti lamuri – si sper ca suntem de acord macar ca exemplele nu sunt copiate de nicaieri, ci cautate si interpretate de mine.
Îmi cer scuze, aveți dreptate! Deși am oarecare cunoștiințe de logică clasică, sofistica nu este punctul meu forte. Acesta este și motivul pentru care citesc cu plăcere ceea ce scriu cei care observ că se pricep mai bine. Când v-am făcut observația, am uitat pentru o clipă faptul că ,,schema de inferență” este a unei erori. Mi s-a părut – strict în acea secvență – un non-sens că cineva să crtitice în pasul 3 ceea ce tocmai afirmase în pasul 2 atunci când denaturase intenționat punctul 1. Revăzând acum însă întreaga scamatorie – sper că nu vă deranjează c-o numesc așa – mi-am înțeles greșeala. Anume că Y era o cioară împăiată, construită tocmai pentru a putea fi ochită cu ușurință.
Nu cred ca sunt motive sa va cereti scuze, ca toata lumea mai greseste din cand in cand.
Nu am astfel de orgolii! Sunt primul care recunoaște, atunci când greșește. Sunt primul care dorește să învețe, atunci când vede că are ce și de la cine. Tot așa cum sunt primul și în disputa cu sofiștii care nu au nicio treabă cu adevărul.