Fii bun, nu costă nimic! Ziua 4 din 21

Ieri a fost ziua în care a trebuit să oferim ceva bun de mâncare cuiva din jur. Eu am oferit o supă caldă doamnei care vinde struguri în față la Mega, era răcoare de dimineață și ea părea cam zgribulită. La început nu a vrut să o ia, că nu pricepea de ce i-o dau.
– Dar eu nu cerșesc, domnișoară, mi-a zis, eu vând fructe de la noi din curte!
– Știu, i-am spus, nu vă dau de pomană, vreau doar să vă ofer o masă caldă din suflet, că vă văd în fiecare zi pe-aici și e ca și cum ne cunoaștem.

A luat paharul aburind cu mâinile ei muncite și a sorbit direct din el supa de legume, deși îi întinsesem și o lingură. Am zâmbit, am cumpărat și niște struguri, și am plecat în pas lent de tot, ca să pot să mă mai uit la ea puțin. S-a așezat pe bordură și a băut din supă până n-am mai văzut-o.

M-a făcut să mă simt ca și cum pot face o diferență, pentru măcar un om, pentru măcar zece minute, și asta e mai mult decât nimic.

O să continuu să fac ce am făcut zilele trecute, să mă reconectez cu oameni din trecut care mi-au fost dragi, să fac complimente oamenilor care-mi ies în cale, să ofer ceva bun de mâncare unui coleg, partener, amic. Un pic de bine e mai mult decât nimic.

E timpul pentru cea de a patra provocare. Azi e una simplă de tot, important este să o faceți de mai multe ori, de cât mai multe ori azi și în zilele care urmează, ca să vă fie apoi foarte ușor să identificați situațiile în care puteți face acest gest mărunt, dar care poate aduce multă bucurie și ușurință celui care beneficiază de el:

Lasă pe altcineva în fața ta. Poate fi o persoană în vârstă sau cu copil mic, o femeie însărcinată sau doar obosită, la coadă la magazin. Sau la rând la lift.

Și apoi îmi spuneți cum a fost, aici, în comentarii, ca să rămânem conectați în provocarea bunătații.

Dacă abia acum intrați în joc, provocarea primei zile a fost să trimiteți un mesaj de apreciere cuiva drag cu care nu ați mai vorbit de mult, a doua provocare a fost să faceți un compliment sincer cuiva necunoscut, cea de ieri a fost să oferiți ceva de mâncare unui străin, coleg, vecin. Le puteți face pe toate de azi, timp e, bunăvoință să fie. Unele fapte bune nu iau mai mult de trei secunde. Și ceva disponibilitate sufletească, pe care o înmulțim cu fiecare provocare din excursia noastră.

Facem fapte bune programat 21 de zile, ca să producem o schimbare reală în creierul nostru, iar bunătatea să ne intre în reflex.

#21deziledebunatate

Photo by Florencia Viadana on Unsplash

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

14 comentarii

  1. Fara sa stiu ca azi este despre aceasta „provocare” (care by the way, ar trebui sa fie o normalitate) am lasat sa urce inaintea mea pe scara rulanta o mamica alaturi de copiii ei. S-a uitat uimita la mine (eu, in luna a 7-a de sarcina), a zambit si mi-a multumit. I-am zambit si eu!
    As vrea insa sa am mai multe motive de a zambi, insa gandul care imi tot trece in minte de cateva saptamani este acesta: nu pot sa nu remarc faptul ca am devenit atat de indiferenti si pierduti in ecranele telefoanelor mobile incat nu mai observam pe cel de langa. Daca la prima sarcina primeam des loc in metrou, acum oamenii care stau jos ridica capul, se uita la mine si apoi coboara din nou ochii in telefon. Amuzant e ca exista o campanie Orange la metrou care incurajeaza oamenii sa lase deoparte telefonul si sa aiba o cu totul alta ocupatie…..nu prea are „lipici”.

    • #metoo :)).Am asteptat sa coboare,pe rampa speciala trei persoane care erau cu carje.Eu eram cu carutul cu un bebelus.Doar o persoana mi-a multumit restul si-au continuat drumul.E bine si atat!Apoi la lift,le-am poftit pe batranelele din spatele meu sa urce ,nu le venea sa creada!!Mi-au multumit pana s-a inchis usa liftului!Felicitari PRINTESA URBANA pt.initiativa!Fiti buni!!O zi frumoasa tututor!!

  2. Mesaj de apreciere cuiva drag? Na, poftim atunci, ca mi-esti tare draga?:
    Multumesc ca existi si ca mi-ai reaprins pasiunea pentru lectura, multumesc ca datorita tie am descoperit o multime de lucruri interesante, am invatat sa fiu mai rabdatoare, sa ma joc si mai mult cu fetita mea, sa ma apuc din nou de scris povesti si lista poate continua. Aaaa, inca ceva: multumesc ca datorita tie ai campaniei tale am cumparat ieri “decat” 51 de carti pentru puiul meu de om???‍♀️??‍♀️!

    • Pai da, 51, daca nici eu si nici sotul meu nu am putut decide la care sa renuntam din cate am ales initial.???‍♀️ Lasa ca am “comis-o” numai bine, ca sambata e ziua ei asa ca am asigurat stocul si pentru aceasta zi, dar si pentru sarbatori.?
      Multumim! Abia asteptam sa le luam la puricat. Te pupam cu drag!

  3. Draga Ioana, fara sa stiu de provocarea zilei de azi, am lasat azi dimineata un barbat in fata mea la Lidl care avea doar o sticla de apa in mana, eu avand cosul plin de hainute si jucarii pt. baieteii mei. Iti multumesc pt. provocarea lansata, de a face fapte bune timp de 21 de zile, sper ca aceasta provocare sa ne transforme sufletele putin, si ca tot mai multi dintre noi o vom prelungi si integra in viata de zi cu zi.

  4. Asa rapid am intrat in joc, astept cu nerabdare provocarea zilnica. Obisnuiesc sa las oamenii in fata mea la magazin, cand au mult mai putine cumparaturi. Azi am lasat un domn in fata la coada de la urcarea in autobuz. Mi-a zambit 🙂

  5. Imi place provocarea asta,din fericire fac asta mereu…la magazin daca eu am coșul.plin si altcineva in spate are doar câteva cumpărături prefer să îi cedez locul…iar de persoanele in varsta sau femeile însărcinate nu mai vorbesc…

  6. Ce idee stralucita sunt aceste provocari. Articolele tale sunt primul lucru pe care il verific imediat ce deschid telefonul dimineata.
    Astazi am oferit locul in autobuz de doua ori si am primit multumiri si zambete.
    Ne-ai cerut cateva idei. Eu incerc sa fac asta de la o vreme si anume sa deschid ochii la ce e in jurul.meu si sa incerc sa ajut cat pot. Suntem mereu asa de prinsi cu problemele noastre incat nu ii vedem pe ceilalti. Poate cineva e ratacit si are nevoie de o informatie, poate cuiva ii lipsesc 5 lei la casa la supermarket, poate un nevazator e dezorientat si are nevoie de ajutor (zilele trecute am ajutat pe cineva in situatia asta) , poate cineva are sacose grele si ar aprecia putin ajutor macar o bucatica de drum.
    Dar cred eu cel mai pretios dar pe care il putem oferi este putin din timpul.nostru. O zi doua de lucru voluntar la o organizatie caritabila, o ora doua de stat la povesti cu o persoana singura.
    hope it helps.
    astept cu nerabdare provocarea zilei de maine 🙂

  7. Nu că m-aș lăuda, dar eu și soțul meu facem zilnic astfel de lucruri. Mereu las in fața mea persoane în magazine, chiar dacă sunt cu fetița, complimentez persoane cunoscute ori necunoscute, ajut cu bani atunci când văd pe cineva în nevoie. Astăzi s-a nimerit să cobor în lift cu o doamnă mai în vârstă care mergea la un consult la spital. M-am oferit să o duc eu cu mașina până acolo.
    Am ajuns la vârsta la care îmi spun: dacă nu sunt nici prea frumoasă, nici prea deșteaptă, măcar să fiu de treabă :).

  8. Dragilor, era cat pe ce sa nu reusesc sa fac o provocare aparent usoara. Totusi, ghiciti ce! Universul m-a ajutat, sa nu ramana in urma si, la un mic „get together”, am cedat unei domnisoare locul la… ati ghicit? La WC. Zic ca e un loc important cand te plimbi de pe un picior pe altul! O seara faina sa aveti!

  9. Buna Ioana,

    Si eu am facut faptele bune de la inceputul provocarii si pana in prezent.Si mi-am dat seama de ceva, ca eu fac asta de când „ma stiu”.Am inceput de când eram copil, imi amintesc perfect, faceam mici gesturi parintilor mei.Apoi, vazand reactia lor, am inceput sa fac si cunoscutilor, colegilor la scoala, sau strainilor pe strada.
    Acum locuiesc intr-o alta tara si continui sa fac micile gesturi, reactiile lor sunt si mai pline de uimire, am fost imbratisata de asistente medicale, de moase, de parinti ai copilului la scoala, de colegii mei de munca.E o minune cu adevarat ce se intampla, e bucuria lor, dar si mai mult inseamna pentru mine!

    Ma intorceam intr-o noapte, cu trenul, dintr-o alta tara.Am ajuns in statie si la iesire statea invelit intr-o plapuma, un tanar.Mi-a cerut bani.Rar ofer bani, probabil ca i-as fi dat pentru ca fiind singura, noaptea, mi-a fost si frica.Dar nu aveam, i-am spus ca nu am si m-am indreptat spre taxi.Apoi, cu mainile in buzunare dau de o branzica baby bell, o pastrasem sa i-o dau fetitei mele când ajungeam :)) .Apoi ma intorc la el, ii mai spun o data ca nu am bani dar am o branzica, daca o vrea.S-a uitat la mine, a intins mana, a inceput sa zambeasca si mi-a spus ca tocmai i-am facut ziua, ca acea branzica e preferata lui.

    Am scris mica istorioara pentru a confirma ca nu e nevoie de fapte mari pentru a bucura pe cineva.
    Felicitari pentru initiativa! Sper ca sunt mult mai multi cei care participa, chiar daca nu comenteaza (ca mine 🙂 ).

    O seara frumoasa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *