Am ajuns la final! Ce repede au trecut săptămânile acestea! Când am început, într-o duminică, la o conferință despre puterea compasiunii, mi-am zis: Doamne, Ioană, unde o să găsești tu idei pentru 21 de provocări de bunătate? N-aveai destule de făcut? Știți voi, vocea aia afurisită, care mereu mă ispitește să nu fac nimic nou, să nu mă ridic de pe canapea, să stau la căldură în zona mea de confort, ca să nu cumva să depun vreun efort, vocea care mă invalidează, mă ceartă și mă pune la colț mereu.
Uite că am scos-o la capăt și încă mi-au mai rămas multe provocări pe listă! In your face, voce!
Dar ne oprim. 21 de zile de bunătate se împlinesc azi! Eu sper să continuăm provocarea la nesfârșit, în fiecare zi.
Cum a fost pentru mine? În primul rând, ce am învățat este că POT face mult bine altora cu gesturi mărunte, care nu mă costă absolut nimic. Apoi, am învățat să fiu mai atentă în jur și să identific rapid situațiile în care pot ajuta. Habar n-aveam ce multe sunt, dacă deschid ochii! Și am mai observat că pe măsură ce fac bine, am poftă să fac și mai mult! Am primit și multă recunoștință de la cei cu care am interacționat, iar asta a născut în mine recunoștință că sunt vie, că eu contez, că pot face diferența, că am șansa asta și datoria să nu mă opresc. Iar recunoștința mă face să mă simt vie, fericită!
Ce multe gunoaie sunt pe jos, câtă lume care înflorește dacă le ofer un zâmbet sau un compliment, cum pot lăsa pe altul înainte chiar dacă nu îmi cere asta. Multe dintre lucruri le făceam și înainte, dar acum sunt mai conștientă de puterea bunătății. Și de câtă nevoie e să fac măcar eu asta, chiar dacă sau mai ales dacă alții nu știu s-o facă.
Așadar, e timpul pentru ultima provocare, cea cu nr. 21:
• Fii bun cu tine! Nu lăsa vocea afurisită să te facă să te simți defect, greșit, mai prejos. Ești bun, ești de ajuns, ai o mulțime de calități, meriți să fii iubit și apreciat. Dă-ți o pauză. Ia-te în brațe, mângâie-te pe suflet, iartă-te. Faci destul. Meriți!
M-aș bucura să îmi spuneți cum a fost pentru voi cursa asta. Cu ce ați rămas? Ce dați mai departe?
Dacă abia acum intrați în joc, provocările anterioare au fost:
- ziua 1: să trimiteți un mesaj de apreciere cuiva drag cu care nu ați mai vorbit de mult
- ziua 2: să faceți un compliment sincer cuiva necunoscut
- ziua 3: să oferiți ceva de mâncare unui străin, coleg, vecin
- ziua 4: să lăsați pe cineva în fața voastră la rând la magazin, lift, metrou etc
- ziua 5: să scrieți un bilețel cu un mesaj de apreciere pentru cineva (cvasi) necunoscut: o colegă nouă, un vecin proaspăt, portatul, bucătarul etc
- ziua 6: să strângeți de pe jos sau de oriunde sunteți un gunoi care nu e al vostru
- ziua 7: să întrebați un necunoscut dacă îl puteți ajuta cu ceva și apoi chiar să-l ajutați
- ziua 8: dăruiește un buchet de flori cuiva care pare să aibă nevoie de o veste bună
- ziua 9: fii bun cu cineva care a fost rău cu tine
- ziua 10: trimite prietenei tale o listă lungă cu lucruri care-ți plac la ea
- ziua 11: apreciază sincer în fața altcuiva pe cineva cu care ești în concurență
- ziua 12: fii bun la orice pas, zâmbește, oferă flori, gustări, lasă pe cineva înaintea ta, strânge de pe jos etc
- ziua 13: oferă o îmbrățișare cuiva care are nevoie mare de ea
- ziua 14: fă ceva în locul altcuiva, ceva ce lui îi displace
- ziua 15: trimite un gând bun de pace cuiva cu care te-ai certat rău în trecut
- ziua 16: nu te mai plânge azi, deloc. De fiecare dată când îți vine, oprește-te și uită-te la nevoiele tale neîmplinite care-ți provoacă frustrare. Nu da mai departe nervi, oprește-i la tine și transformă-i în soluții
- ziua 17: dăruiește ceva ce e prețios pentru tine. O carte. O pereche de cercei. O cană de porțelan pe care o ții în cutie. Nu ceva ce nu-ți trebuie, ci ceva la care ții
- ziua 18: ascultă vu adevărat pe cineva care are nevoie de asta
- ziua 19: donează lucruri de care nu mai ai nevoie: cărți, haine, pături, mâncare
- ziua 20: fii bun pe internet, postează doar comentarii de susținere și apreciere. Hai că se poate!
#21deziledebunatate
Photo by Sharon McCutcheon on Unsplash
Eu iti multumesc pentru aceasta provocare. Am incercat toate provocarile, cea de azi cred ca e prea complicata pentru mine, momentan.
Mi-a placut, erau lucruri pe care le faceam oricum de obicei, insa nu pot spune ca am luminat lumea in vreun fel sau ca oamenilor le-a pasat prea tare de actiunile mele. Pana la urma, eu am invatat ca pot sa fiu buna si fara sa ma valideze altii (asta mi-a fost greu).
Ma intreb de ce au fost asa putine comentarii la aceste articole, cu siguranta spune ceva despre noi ca nu reusim sa ne exprima prea mult in asa context, nu?
Oricum, multumesc. In your face, si vocea mea!
Multi am comentat pe facebook, nu aici pe blog. Ioana, esti un om minunat! Eu asa te percep si cu ajutorul tau, de cand te-am descoperit incerc sa fiu mai buna in fiecare zi! Da, fiecare avem vocea interioara care parca ne ține în loc. Din pacate eu am si un partener de viata care nu intelege de ce fac unele lucruri, dar cu asta e alta discutie. Am invatat ca exista multe lucruri mici pe care le pot face in fiecare zi si care pot aduce zambet si multumire cuiva, iar in ochii lor citesc ” wow, mai avem o sansa , se mai poate sa faci lucruri bune fara sa ceri nimic si fara sa astepti nimic in schimb”. Am invatat ca pot, ca din putinul meu pot oferi. Acum voi fi buna cu mine si voi merge 1 ora sa ma bucur de o cafea si o carte cat astept copilul sa iasa de la engleză. De ceva vreme incerc si voi incerca sa fac zilnic lucruri bune, cu mine si cu altii
Atat cat pot! Normal ca avem cu toții zile mai putin bune, dar la final sa fim multumiti ca ne suntem, ca avem copiii sanatosi si ca noi suntem bine. E atat de multa tristete in jur, atat de mult gri si atat de multa boală incat sunt sigura ca putem aduce o pata de culoare si un pic de optimism!
Eu doar vreau sa.ti transmit gandurile bune pentru setul asta de articole..tare mi.au mai placut ..tu chiar faci o diferenta in lume ! Keep up yhe good work