Vă invit să povestim despre cum ne-am trăit noi copilăriile în comunism, pentru că sunt mulți care nu știu cum era pe atunci, pentru că ce se petrecea atunci în casele noastre, pe stradă, în magazine, sunt lucruri greu de crezut, pentru că nu avem voie să uităm de ce am scăpat, ca să nu cumva să ni se mai întâmple vreodată.
Dacă nu vă regăsiți în aceste povești, vă invit să fiți recunoscători pentru asta și să nu contestați experiențele altora. Nu a fost pentru toți la fel. Aveți, vă rog, respect, pentru suferința altora, chiar dacă (sau tocmai pentru că) vă este străină. Mulțumesc.
Episodul 13, autoare anonimă
Mama mea vine dintr-o familie cu trei surori. Ea era cea mai mică. Doar ea și soră cea mare mai trăiesc, cea mijlocie a murit la 26 de ani, din cauza unui chiuretaj ilegal.
La momentul respectiv, ea avea deja o fetiță mică, reușise în sfârșit să își ia o casă și să scape de chirie după niște ani grei, nu își mai permitea un alt copil, așa că sora soțului ei a dus-o la o “doamnă” care se ocupă cu așa ceva.
După chiuretaj, mătușa mea a făcut o infecție cumplită, iar soțul ei. un laș, pe care nimeni din familie nu l-a putut ierta vreodată, nu a dus-o la spital de teamă că îl va lua miliția la întrebări. Așa că a lăsat-o să moară. El și toată familia lui.
Mama mea a aflat în ultimul moment, când sora ei era deja în septicemie. Chiar și atunci, rudele cumnatului au vrut să o împiedice să o ducă la spital, de teamă că îl arestează pe soțul laș și iresponsabil. Ulterior, o doamnă doctor mai miloasă i-a mărturisit mamei că sora ei ar fi trăit dacă lua un banal antibiotic. De atât era nevoie.
Fiica ei a crescut orfană, tatăl s-a recăsătorit în decurs de un an cu o femeie care nu a iubit-o niciodată pe verișoara mea și care a trimis-o din casa mamei ei printre străini, la o mătușă. Aceeași mătușă care o dusese pe mama ei la chiuretaj.
E o poveste care a marcat profund familia noastră și din care bunica mea nu și-a revenit niciodată, iar bunicul a făcut accident vascular cerebral. Au fost doi oameni “uciși” de această pierdere.
În mod straniu, în cele mai grele momente ale vieții mele am visat-o pe mătușa mea care nu mai este, deși eu nu am cunoscut-o niciodată (m-am născut la 11 ani după moartea ei). Mereu am considerat-o un fel de înger păzitor.
Capitolele anterioare le puteți citi aici: Arhivă copilărie în comunism
Imagine de Dominic Winkel de la Pixabay
Din pacate, in acele vremuri, murea si daca ajungea la spital – stiu eu un caz concret, si in Bucuresti, nu in alta parte. Nu se „rezolva” cu un antibiotic, cum a zis doctorita aceea (ca antibiotice se gaseau si mai faceai rost), trebuia curatat uterul, iar pentru asta trebuia trusa de chiuretaj, care nu se gasea in spital la discretia medicului, ci era tinuta sub cheie, care se afla la seful sectiei, si nu se putea desigila decat cu anuntarea conducerii, care era obligata sa anunte militia. Da, fix asa. Persoana pe care o cunosc eu a murit la Municipal, actualul Spital Universitar, desi medicul ginecolog de garda a vrut sa o ajute. Pentru ca toate sesizarile si hartiile aferente durau, evident, iar in timpul asta te lasau efectiv sa mori, ca sa servesti drept exemplu…
Nici macar nu e sigur ca ar fi ajutat cu antibiotice pt ca singurele vandute (si produse in romania) erau peniciline (penicilina V sau gentamicina ) – pur si simplu nimic din vestul decadent nu erau bune pt romani….
Altfel, frica de militie era mare, atunci! se aplicau pedepse corporale si abuzuri si puscarie …la spital erau obligati sa cheme securitatea; imi aduc aminte de un nene nebun care mergea spunand poezii ca ar fi fost batut de securitate (probabil mit urban sau barfa sau ceva ce mintea de copil, dar sigur de undeva de unde a aparut, a aparut din frica… )
Va recomand cartea „Desculta pe cioburi de oglinda” de Lili Craciun.
E o carte autobiografica despre experienta ei cu un avort provocat.
Fara suparare, au murit trei persoane. Daca copilul nenascut nu era avortat, poate ar fi trait toti 3….
Fără supărare, dar aşa un comentariu dobitoc, mai rar!
Roagă-te pentru copil şi pentru mamă, dacă vrei şi te face să te simţi mai bine.
Însă NICIODATĂ nu judeca pe alţii pentru ce au ales.
Şi roagă-te să nu ajungi tu în postura de a face ceea ce nu crezi că e bine pe când stai doar la taste.
Frumoasa exprimare:). Sunt povesti de viata pe care nu le traiesti dar din care poti invata. Asta nu inseamna sa judeci. Vad ca tot veninul a fost varsat din cauza ca am pomenit de bietul copil care a murit dar de care nu spunea nimeni absolut nimic. El nu conteaza pentru voi nu?
Vezi, fiecare intelege in functie de constiinta lui care de multe ori e praf facuta. Daca erau ilegale avorturile si se murea frecvent, se puteau gasi si alte solutii. Ajutatul mamei fara posibilitati de catre rude, prieteni, dar ce ne pasa noua de altii? Sa faca avort sa scapam de-o grija. Am citit ieri despre gestul lui Horia Brenciu de a adopta un copil pe care tanara mama voia sa il avorteze: „nu-l avortati, il vrem noi a fost replica lui Horia si copilul e bine acum in familia Brenciu.”. Nu o sa vedeti niciodata hashtag#: „nu-l avorta, il vrem noi”.
Oana, erau vremuri unde concediul de maternitate era cateva luni, unde nu se gaseau pampersi ci doar scutece ce erau spalate la mana, si nici macar detergenti. Scutecele spalate la mana erau, nu o data, preluate de la altii pt ca, evident, nu se gaseau. Incearca sa faci asta la 15 gr in aprt. cu apa adunata in cada in timpul orelor in care venea. Mai stai 2 ore la coada la lapte, zilnic, in frig.
Aveam 10 ani si frate de cateva luni dar un am uitat.
Nu mai judecati pe altii – fiecare a facut cum a stiut a supravietui: unii au murit, altii au ajuns fara compasiune si respect, altii mananca si acum compulsiv pana la obezitati, altii inca sufera si altii au uitat complet. Dar niciunu, pe cuvant, niciunu din jurul meu pe care i-am intrebat nu ar vrea sa mai traiasca vremurile alea.
Cine naiba sa te ajute? Care rude, care vecini??! Ai trait timpurile alea? Ai inteles din seria de articole de aici ca NU era mancare? Adica nu era deloc! Era o lupta continua sa pui ceva pe masa, pentru copilul/copiii pe care ii aveai, crezi ca mai aveai de unde sa mai dai si altora, la modul ca sa le chiar cresti copiii, nu sa le dai o eugenie azi sau o chifla maine. In plus, era obligatoriu sa faci minim 4 copii (pe care, cum spuneam, nu prea aveai cu ce ii creste) si nu existau mijloace contraceptive, adica erau ilegale. Cum sa-ti explic, daca reuseai sa faci rost la negru de un sterilet si gaseai un medic sa ti-l monteze, daca erai descoperita era caz de puscarie. Iti poti imagina toate astea sau comentam asa, sa ne aflam in treaba?
In plus, cum a zis @ofemeie mai sus, concediul de crestere copil era 3 luni, apa calda nu aveai, caldura nu aveai, lapte praf nu, nimic. Deci, cum sa faci? Cine sa te ajute, cand nimeni nu avea?
Erau si multi oameni care nu voiau copiii, nu doar pentru ca nu s-ar fi descurcat, ci si pentru ca le era rusine sa chinuie niste fiinte noi obligandu-le sa traiasca in lumea aia nefericita si neimplinita (li se parea imoral sa-i faca pe altii sa traisca ce ei se amarau sa traiasca).
Toti avem pacate.
Nu stiu prin ce minune maica-mea a supravietuit aceleasi situatii descrise in articol – contextul a fost de ‘pile si relatii’, desigur. Poate ca ‘minunea’ a fost ca le-a avut.
Acest caz imi aminteste de prima sotie a tatalui meu.Erau tineri el era in armata iar sotia lui cand i-a zis ca este insarcinata el a zis ca nu este copilul lui drept urmare de frica ea a facut un avort ilegal acasa cu frunze de muscata si a decedat la 20 de ani.Foarte trist! Apoi s-a recasatorit cu mama mea.Va imbratisez !
Soacra-mea a fost la un pas de moarte, nici ea nu stie cum a reusit sa traiasca, tot asa, din cauza unui avort. Ramasese insarcinata la cateva luni dupa ce nascuse si tot asa, nu isi mai permitea sa tina alt copil. Educatie sexuala zero, evident, cine sa discute despre asa ceva atunci?
A venit o tanti care se pricepe la toate, sa ii faca chiuretaj cu spirt si alte instrumente de tortura, din cauza careia a zacut o saptamana cu febra mare si cu moartea la cap.
Mi s-a zburlit pielea de pe mine, cand mi-a povestit.
Bunica- mea, mi-a zis ca are colul praf, de la zeci de avorturi la activ, facute prin fundul curtii. Ce n-am inteles, este de ce nu a invatat sa se protejeze (cumva), daca tot i se intampla atat de frecvent. Nici ea nu stie sa-mi spuna de ce, ca am intrebat-o. Aparent, mergea pe premiza ca „a mers pana acum asa, o sa mearga in continuare”. Destul de inconstient. Devenise o rutina (dureroasa si traumatizanta, daca ma intrebi pe mine. Nu stiu cum de mai avea chef de sex, eu imi puneam chiloti de tabla dupa asa ceva). Acum, dupa toate experientele traite, mereu ma sfatuieste sa ma protejez cum pot, ca sa nu ajung la avort.
Soacra- mea, de exemplu, din cauza a ceea ce a patit, a devenit abstinenta. De la 29 de ani. N-am intrat in detalii, despre cum i-a fost afectata viata de cuplu, dar din ce mi-a zis, a fost o decizie de comun acord, pentru ca si socrul meu a suferit mult atunci, chiar a crezut ca o pierde, pentru ca a agonizat, efectiv. In saptamana aia, cat a stat cu frica, a decis ca, copilul lor nu merita sa ramana orfan de mama, din cauza asta.
PS: Confirm, daca ajungeai la spital, oricum mureai, ca sa fii data ca exemplu. Ma rog, poate daca aveai pile se mai rezolva, dar daca erai parte din patura de jos, nu aveai nicio sansa.
Nu aveau de unde sa invete: la scoala nu se preda, medicii nu aveau voie sa vorbeasca, prezervative si contraceptive si sterilet nu s-au vandut in romania pana in anii 1990. Jumatate din romanie era analfabeta functional, de unde sa inteleaga mecanismele corpului?
https://www.youtube.com/watch?v=r5lYIn1YKro
Asa era!Eu am trecut prin ,,purgatoriul” asta!Vreau doar sa specific că,voit sau nu,comunismul a alimentat si prepotența barbatului care,in coroborarea cu mentalitatea medievala,facea ca femeile sa fie sclave in fabrici ca si acasa,prabusite de la program 12 cu 24,in case reci si fara mancare pe masa!
Vreau sa subliniez si lipsa educatie barbatului,care,in proportie de 90% iși satisfacea nevoile fara a gandi macar sa si protejeze partenera,nu ca ea ar fi avut nevoie de sex…ce placere sa ai cand te ingrozesti la gandul ,,daca răman,ce ma fac?”
Extrem de tragic.
Domnul să le odihnească pe toate aceste mame care au murit, şi pe copiii care nu s-au mai născut!
Mama a fost la un pas de moarte din cauza unui avort provocat „empiric”.Ne avea deja pe noi 3 (toti mici), nu s-ar fi descurcat cu inca unul, asa ca a apelat la cineva care I-a dat niste medicamente care sa-i provoace un avort; a facut febra mare (peste 40), tata si bunica erau innebuniti ca nu puteau face nimic pentru ea, desi lua antibiotice. Pana la urma si-au luat inima in dinti si au dus-o la spital; acolo, pe langa doctor a mai intrat in cabinet un „domn” securist care a inceput:”Spune ce-ai facut si cine te-a ajutat!”, mama a tinut-o pe a ei ca n-a facut nimic, iar domnul plictisit i-a spus medicului s-o lase sa moara daca nu recunoaste. Asa ca au internat-o si nu i-au facut nimic; peste noapte a venit un rezident tanar si-a intrebat-o daca mai are copii, iar cand a aflat ca ne are pe noi 3 i s-a facut mila, i-a facut o perfuzie, i-a dat antibiotice injectabile, sub juramant ca nu spune nimic. A doua zi cand s-a intors „domnul” si medicul curant mamei ii scazuse febra, asa ca n-au mai avut ce face, decat un chiuretaj pe viu. Rezidentul a devenit unul dintre cei mai apreciati ginecologi din Brasov, iar mama este chinuita de regrete si dupa 40 de ani, ca n-a avut curajul sa-l pastreze si pe acel copil.
Cum s-a zis mai sus, din mai multe surse am auzit si eu ca asa era. Venea femeia la spital, erau chemati militienii care nu lasau medicii sa isi faca treaba pana cand femeia nu recunostea cine i-a facut avortul.
Ulterior, intr-un caz, femeia moarta a fost purtata prin curtea Apacai in masina mortuara, probabil ca sa ingrozeasca lucratoarele. Ca paranteza, muncitoarele in fabrici erau controlate de voie, de nevoie trimestrial, ca sa fie luate repede in evidenta daca se dovedeau a fi gravide. Umilinte. Recomand documentarul acesta, descrie mai pe larg: https://www.youtube.com/watch?v=ZgZJ-IV8Et0
Include si marturia unui ginecolog care pe vremea aia controla pe banda femeile in fabrica de sarcina…
Oribile chestii se intamplau pe vremea aia. Am si eu totusi o intrebare care ma macina. Toata lumea aduce in discutie faptul ca nu existau metode de protectie. Si, totusi, chiar nimeni nu folosea metoda retragerii? Stiu ca nu este 100% sigura, dar, daca o folosesti fara exceptie in timpul fiecarui act sexual, cred ca se evitau peste 90% din sarcini. Chiar nimeni nu stia de ea, sau barbatii erau prea misogini sa fie de acord cu asta?
Misoginismul ala nu putem sa il masuram din lumea de azi, dar putem evalua acum metoda ce dadea rateuri mari si atunci ca si acum. Personal cred ca e doar un mit urban si functioneaza numai cand femeia nu are ovulatie/barbatii au o fertilitate redusa.
Mie nu mi se pare ca da rateuri daca folosesti metoda retragerii de fiecare data, nu doar in timpul perioadei fertile. Eu personal am folosit-o iar cand am vrut sa raman gravida s-a si intamplat sa se prinda din prima. Apoi, 90% din cuplurile pe care le stiu folosesc cu succes „metoda” asta. Pe mine argumentul asta ca nu existau metode de protectie ma face sa cred ca ori barbatii erau misogini, ori pur si simplu nu se stia de ea din motive lesne de inteles, si anume, lipsa oricarei educatii sexuale.
Cred ca oamenii erau atat de pudici si iresponsabili incat nu discutau asta nici in cuplu si in special barbatii erau egoisti si nu ii interesa prea mult cum arata un avort din ala cu sonda, facut in vreo camera insalubra si ce consecinte tragice putea avea asupra partenerei.
@O femeie, metoda aia poate functiona la o rata acceptabila cu conditia sa fie barbatul responsabil – noi am folosit-o ani intregi iar cand am vrut copil ne-a iesit din prima, deci nu cred ca aveam probleme de fertilitate. Nu as incuraja vreo femeie sa accepte vreo propunere de genul asta insa, mai ales cand motivul principal al celuilalt este ca e naspa cu prezervativ. La noi a fost o alegere foarte intentionata si asumata.
Buna ziua tuturor cititoarelor si mai ales autoarei care m-a provocat la discutie prin amintirile ei…Eu m-amm maritat tarziu la 33 de ani si am descoperit ca nu reuseam sa am si eu un copil al meu…daca au trecut 10 luni de la casatorie si nu am reusit sa devin mama am mers la doctoe sa fac tratament sa pot deveni si eu mama. dupa 2 ani am reusit sa raman gravida insa nesansa mea sa avortez spontan prima sarcina. M-a luat cu salvarea si am fost dusa la spitalul Pantelimon si cazata cu alta pacienta in pat. Eu care plangeam nonstop ca pierdusem sarcina. In fiecare dimineata eram controlate nu consultate, controlate de un barbat ginecolog care nu schimba cearceaful pe masa de consultatie plina de sange, nici macar nu punea un servetel de hartie…Oripilata cu lacrimile innodate de gat am cerut sa sterg masa de sange la care doctorul respectiv a tipat la mine suie-te mai repede sus pe masa ca e cu sange tot de la „dosul” vostru (el rostind denumirea populara) Tot timpul spitalizarii am plans pana cand m-au externat, dovedindu-se ca de fapt eu faceam tratament sa am un copil. M-am speriat cand am auzit soptindu-se ca daca venea cineva cu un avort „nereusit” pana nu spuneau militianului cine le provocase avortul erau lasate sa se chinuie in dureri atroce! Nu mai zic nimic de mancare…cand aveam spanac la masa se dadea si un ou fiert, da daca nu ungeai cantiniera nu-l primeai desi era in meniu…si cum de abea ma miscam…va dati seama. Oricum cand veneam la tratament pentru a ramane gravida, ma invatasem, veneam cu mancare de acasa(conserve de pate, de peste, bicuiti). Ca fapt divers doctorul care m-a ingrijit si m-a ajutat sa devin mama sa-l odihneasca Dumnezeu in pace, mi-a zis la un moment dat de ce insisti atat de mult sa devii mama? hai sa te duc la sala de nasteri sa vezi in ce dureri nasc mamele…Dar fi-meu n-a vrut sa se nasca s-o chinuie pe mama lui …el a fost scos de nenea doctorul cu cezariana din mama lui asa ca …asta e!