Acest articol despre educația timpurie rătăcită în sertarele Parlamentului este scris de Ioana Grindean, Director Executiv la ReadyNation ro
În curând începe nebunia înscrierii copiilor la creșă sau la grădiniță. Fiecare o caută pe cea mai apropiată sau pe cea mai bună, cea mai convenabilă ca preț, cea la care a mers sau merge încă primul copil al familiei.
Îi spun nebunie pentru că, din nefericire, serviciile sunt insuficiente, inegale în calitatea educației pe care o oferă și destul de scumpe pentru familii și nu mă refer aici doar la cele private. De multe ori cheltuiala cu masa, materialele educaționale si cele de igienă din grădinițele publice concurează serios prețurile din privat.
Creșele sunt puține, mii de cereri sunt respinse în fiecare an pe motiv de lipsă de locuri, iar la grădinițele „bune” sunt criterii de selecție dure pentru obținerea unui loc. Într-un an, la o grădiniță din provincie, analizele medicale ale părinților deveniseră un criteriu de departajare.
Construcția de creșe, desi promisă de fiecare partid înainte de alegeri, e un fel de Fata Morgana, atât în urban cât și în rural, iar serviciile pentru copiii mici se rezumă în cel mai bun caz la îngrijire și nutriție, foarte rar educație, deși deja știm cu toții cât de importante sunt primele 1.000 de zile din viața fiecărui copil și ce oportunitate extraordinară este această perioadă pentru viața viitorului adult.
Soluții sunt, dar decidenții politici nu le consideră o prioritate. La finele lui 2018, cu ajutorul unor parlamentari, am depus un proiect de modificare a Codului Fiscal, proiect care oferă o soluție cel puțin pentru zona urbană. Proiectul de modificare a Codului Fiscal dă posibilitatea companiilor să redirecționeze o parte din toate taxele pe care le au de plătit la stat (mai precis 1.500 lei pe lună) într-un serviciu de educație timpurie, în beneficiul copilului angajatului. Astfel, mama/tatăl, pot alege să se reîntoarcă la muncă înainte ca fiul/fiica să implinească doi ani, iar compania plătește direct servicii de educație de calitate pentru copil, la creșă sau la grădiniță.
Din păcate, Guvernul întârzie să avizeze acest proiect, astfel încât el să poată fi validat de Parlament, iar educația timpurie să aibă o șansă în România.
De ce avem nevoie de servicii de educație timpurie
- Educația timpurie este extrem de importantă în formarea adultului, contribuind definitoriu la evoluția în viață. Copiii care frecventează servicii de educație timpurie de calitate devin adulți mai sănătoși, mai responsabili civilmente, care se adaptează mai ușor la școala și au un parcurs școlar mai lung, își găsesc mai ușor de lucru și potențialul lor infractional este mai scăzut. Laureatul Premiului Nobel pentru Economie, James Heckman, a demonstrat științific în anul 2000 formula economică conform căreia, un dolar investit în educația copilului mic (early childhood education) are 7 dolari Return of Investment. Ulterior, recalculată la nivelul anului 2017, formula a ajuns la 1 la 13.
- Existența serviciilor de educație timpurie stimluează creșterea natalității. Astăzi, din păcate, familiile tinere amână decizia de a avea copii din lipsa unei soluții pentru îngrijire/educație, pentru că multe tinere nu pot să își permită decuplarea pentru o perioadă de 2 ani de la activitatea profesională. Posibilitatea de a beneficia de servicii de educație timpurie de calitate încurajează familiile să-și asume reasponsabilitatea de a avea copii.
- În București lipsesc 40.000 de locuri în creșă. Măsura ar încuraja dezvoltarea de servicii de educație timpurie. Spre exemplu, un astfel de serviciu, presupune, închirierea unei clădiri, angajarea a minim 25 de persoane, consum de utilități și hrană, activități economice generatoare de venituri către bugetul consolidat și bugetele locale.
Un serviciu de educație timpurie – care nu este obligatoriu creșă, așa cum îndeobște o numim, se referă la un anumit spațiu individual sau la săli în cadrul unei instituții care furnizează un program de educație și îngrijire timpurie. Într-o anumită locație pot fi furnizate mai multe tipuri de servicii, de exemplu atât un program prelungit în paralel cu un program normal, în funcție de solicitări și disponibilitatea resurselor umane și materiale. Se urmărește integrarea serviciilor oferite copiilor și familiilor acestora, astfel încât să fie atinse obiective din sfera educației, sănătății, nutriției, îngrijirii, protecției drepturilor copilului și parentalității.
Vă lansez o provocare: ce experiențe ați avut cu acest tip de servcii? Care credeți că sunt elemente cele mai importante e evaluare a calității acestor servicii? Cum definiți voi creșa? Cât de importantă este aceasta componentă în viața unei familii, în opinia voastră?
Ioana Grindean, ReadyNation.RO
Ready Nation este o organizație formată dintr-un grup de profesioniști, lideri de business și ONG preocupați de educația din România, viitorul economic al țării și construirea unei culturi a împlinirii potențialului fiecărui copil. Afiliată ReadyNation Internațional, reunește oameni de afaceri din România care cred în beneficiile educației timpurii, pentru prosperitatea afacerilor lor și a țării, prin investiții în forța de muncă viitoare.
Photo by ?? Janko Ferlič on Unsplash
Problematic mi se pare si faptul ca la cresele si gradinitele de stat au foarte multe vacante: 3 luni vara, cate 3 saptamani de Paste si Craciun si altele. Noi parintii nu avem atata concediu si ne indreptam automat catre privat. Ar trebui sa fie program pe timpul verii la fiecare gradinita.
Sunt crese de stat care au doar zilele legale libere si luna august, astfel iti poti gestiona acele zile si luna august din timp. Solutii ar mai fi de baby parking sau privat cat este liber la cresa.
Foarte bine sa existe creșe pentru cine dorește, eu sunt foarte recunoscătoare pentru concediul de 2 ani (pe care l-aș vrea de 3 ani). Intr-o țară care nu oferă asa ceva nu as fi îndrăznit sa am copii, daca nu aveam măcar bunicii aproape. Si asa, cu concediu si bunici aproape, si tot a fost greu si inca mai este. Or fi bune creșele, dar nicio creșă nu e mami.
Si totusi in Canada unde concediul e de 1 an, toata lumea are 2-3 copii cel putin (cu mici exceptii). Natalitatea e in floare. E plin de copii in toate comunitatile, plin de carucioare in toate mallurile, centrele. Crese exista de la 0+ ani, undeva la 7-9 luni incep deja sa-i trimita la cresa, pentru a se adapta. Nu exista crese cu program normal, toate au program de 8 ore, adica platesti 8 ore pe zi, treaba ta cand vii sa-l iei. Part-time ei inseamna o zi da, una nu, sau doar jumatate de saptamana, dar pe zi tot 8 ore considera. Adaptarea se face gradual, de la 1-2 ore pe zi la 8-10 ore. Evident ca nu se compara cresa cu bratele mamei niciodata, daca poti sa il tii acasa, ok, daca nu, ai unde sa il duci. Si aici nr. de crese de stat e mic fata de cerere, dar suplineste privatul.
Prin lege sunt 8 copiii la 1 educatoare si maxim 16 copii la grupa de varsta.
Personal pot spune povestea mea. Am născut în luna septembrie și, din fericire pentru mine, pot alege să stau acasă până face fata mea 1 an și 10 luni. Totuși, am decis ca este cazul să o înscriu pentru anul 2021 la creșă din timp, să „prind” loc, neavând posibilitate financiară să aleg o creșă particulară sau bonă. În luna decembrie m-am prezentat să îi depun dosarul la 2 creșe de stat din zona în care locuiesc, singurele dealtfel (repet, fata avea 3 luni și dosarul l-am depus pentru iunie 2021). În luna ianuarie am primit răspuns oficial că nu există locuri disponibile pentru perioada solicitată. Atât am de spus. Oare când trebuia depus dosarul să pot avea o șansă? Dacă ar fi trebuit să mă întorc mai devreme ce opțiune aveam? Ce opțiune am acum? De ce să oblig bunicii să stea cu fata când poate chiar nu au răbdarea necesară? De ce să risc? Asta e… Consider că în țara asta poți avea principii doar când ai bani de alternative. În alte condiții, dacă voi afla că se poate, voi încălca principiile și voi da ce este necesar cui trebuie… Detest să îmi calc pe principii, dar sunt prea săracă să nu o fac și nu-mi permit o bonă sau creșă particulară… La fel cu medicii, la fel cu orice. Când e vorba de sănătate și lipsa posibilității de a avea alternativă chiar ajungi să calci pe principii… Pot fi oricât blamată, chiar nu văd nici o șansă de schimbare și nu-mi permit să-mi asum riscuri.
fiica mea acusi intra la liceu si problema asta inca dezbatuta si nefacut nimica de dinainte de a ma gandi sa fac copil. Minunat – ne plangem si nimic solutii.
Si in strainatate problema e asemanatoare: gravide cu primul test de sarcina incep vaneze crese si aplicat dosare …. Ce se face, imediat, in orasele mari: cursuri pt crese de acasa. In franta/belgia/olanda/germania/sua etc o doamna face curs si deschide o cresa acasa pt cativa copilasi. Pe langa diploma exista o verificare ca are o camera dedicata pentru asta, ea poate factura, costurile de cresa sunt deduse din impozitul parintilor.
O da! E asa o solutie de simpla. Nu ai nevoie sa investesti in spatium utilitati, etc…e la om acasa.
Daaar…autorizarea trebuie facuta numai in urma unei inspectii serioase, si a absolvirii unor cursuri de pshilogia copilului, prim ajutor, nutritie si pedagogie!
Decat sa stai in somaj sa freci duda nu mai bine ai grija de 2 copii pe langa copilul tau si mai faci si un ban cinstit?
C, si se practica in Romania: sunt mame care stau cu alti copii = bonele. Ce ar face aceasta „autorizare” e sa ofere un cadru legal ( un pfa, sa aiba si doamna de acasa contributia la stat acoperita), si acces la niste cursuri de cateva saptamani in care sa vina in contact cu mici tehnici de prim ajutor, de mici indrumari pt alimentatie/stocare alimentara, cateva idei de jocuri/psihologie etc. Mamele care lasa copiii in „crese” maternale sunt mult mai circumspecte/vigilente iar sistemul de recomandari este cel care functioneaza in ro.
Acum multi ani, inainte sa fiu insarcinata, m-au impresionat 2 mame ce locuiau Pantelimon, amandoua angajate la o firma de croitorie, ce au gasit ca alternativa una sa intre in somaj si cealalta sa stea cu copilele, si peste juma de an invers. Femei simple ce lucrau cu minim pe economie, de la tara deci fara bunice sau bani de bone si astfel au avut posibilitatea sa stea cat de mult au vrut alaturi de copilele lor. Daca ele au gasit o solutie, atunci orice mama isi poate gasi locul.
Mi se pare trist ca multa lume cu o situatie deosebita (si financiara si educationala) nu reusesc sa aiba curaj sa gandeasca diferit si sa aleaga diferit.
Solutia propusa de „O Femeie” mi se pare de bun simt si relativ usor de aplicat.Sunt multe persoane care ar putea oferi astfel de servicii pentru 2-3 copii, si atentia individuala pe care ar primi-o cei mici este incomparabila cu cea dintr-o cresa, fie ea de stat sau privata.
Eu l-am avut pe baietelul cel mare la o astfel de cresa de acasa, si a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o. Avea un an si jumatate atunci, si aceasta doamna educatoare in concediu de maternitate a decis sa mai ia catiav copii in grija, alaturi de al ei. Mama ei o ajuta mereu. Aveau spatiu mare cu jucarii, patuturi si curte exterioara bine mentinuta. Baietelul meu a petrecut un an acolo, s-a jucat afara dupa pofta inimii, a invatat de mic ce inseamna socializarea, dar fara neajunsurile institutionalizarii. Atmosfera era foarte iubitoare, ca intr-o familie extinsa. Are o imunitate excelenta, s-a imbolnavit rar, si acolo, si dupa, la gradinita pe care a inceput-o la 3 ani. Costurile au fost si ele foarte rezonabile.
O astfel de solutie, aplicata evident cu testarea, formarea si monitorizarea doamnelor respective, si controlul adecvat al spatiului de educatie, ar ajuta enorm multe familii in impas.
Ceva de genul acesta s-ar putea organiza si de catre oameni, pur si simplu, in comunitățile lor. De altfel, cine nu are bunici sau bone, nu tot la vecini apelează la nevoie? Cu puțină organizare s-ar putea face asa ceva, ar ajuta si oamenii cu mai mult timp liber (puține sunt blocurile fără pensionari, multi sunt dispuși să ajute) si oamenii care n-au cu cine lăsa copiii. Am citit recent despre astfel de comunități din Danemarca, nu știu cum ar funcționa la noi însă, ca romanii sunt mai deosebiți.
Agenda politicienilor nostri, indiferent de culoare, este zilnic parazitată de teme de 2 bani. Anticipate, joaca „de-a guvernarea”, lipsa asumării deciziilor curajoase, lipsa reală de interes pentru problemele REALE ale societății (din punctul meu de vedere, infrastructura de sănătate, sistemul educațional). Tristă țară, ce își sugrumă propriul viitor.
Între timp, dezbateri inutile, televiziuni de știri cărăra nu le pasă decât de audiență (oricum în scădere). Din păcate, suntem departe de a fi acea „masă critică” ce poate influența politicieni. Să sperăm că, măcar cei noi sunt cât de cât mai aplecați spre astfel de probleme.
Scriu asta din perspectiva unui viitor părinte care trebuie să ia creșa în considerare. Sau, mă reprofilez și lucrez de acasă! 🙂 Whatever works, dar nu îmi voi lăsa copilul de izbeliște. Măcar de asta sunt sigur și eu, și Mami.
Aceasta am impresia ca a devenit o problema globala.
Aici in Elvetia unde locuiesc, din momentul in care sti ca esti gravida inscrii copilul la cresa.
In plus aici concediul minim de maternitate este de 98 de zile. Unele companiii acorda pana la o luna in plus sau daca managerul este de acord o luna doua de concediu neplatit.
Pe langa aceasta chiar si cresa publica este cu plata si poate ajunge la acelasi nivel de pret cu cea privata. (exista niste subventii pentru parintii in dificultate financiara).
Greu este pentru cei care nu au bunicii aproape sau altfel de ajutor.
Situatia este cunoscuta de ceva timp si la nivel politic avans minim desi exista presiune publica.
Asa ca cel mai bine ar fi sa ne concentram pe solutii viabile si potrivite pentru copii.
Sper sa se gaseasca niste solutii viabile atat pentru mediul urban cat si pentru cel rural.
Si totusi elventienii fac copii, minim 2 de familie!
Ce functioneaza f bine la ei: sistemul de „maman de jour” ( descris mai sus, o tanti autorizata care are grija de 2,3 copii), munca part time (majoritatea mamelor lucreaza part time), nivelul de trai ridicat (ceea ce permite de multe ori mamelor sa stea acasa fara plata ani de zile).
Conteaza ca au un sistem social care functioneaza, nu trebuie sa dai spaga la doctor, spitalul de stat e la fel de bun ca la privat.
Mai functioneaza si cultura, anti-consumerism, chibzuiti cu banii, total pe dos fata de Romania. Cand apar copii , ea ramane acasa, se taie vacantele de pe lista, iesiri la restaurant sau distractie. Exista o piata infloritoare de second hand, e o extravaganta sa trimiti copilul la groapa de nisip in haine noi. Majoritatea traiesc in chirie, nu-si permite nimeni rate la banca ca in Romania. Pentru cei cu venituri scazute si multi copii exista locuinte sociale cu chiria subventionata.
Elvetienii fac multi copii pentru ca elvetiencele stau acasa cu ei. Cresele costa 2500-3000 franci/luna si sunt putine, cu liste de asteptare de 18 luni. Ei sunt buni la multe si reusesc sa mentina o societate exemplara, dar la incurajarea casatoriile si facutului de copii au ramas la un stadiu traditionalist (ca sa nu zic antic). Ca expat/imigrant e socant sa ai 3-4 luni in care sa stai cu copilul, daca nu esti dispus sa urmezi modelul traditonalist elvetian: mama sta acasa cu copiii si familia renunta la excursii, vacante si iesiri in oras. Eu chiar apreciez mult cumpatarea lor (de la care avem de invatat pentru noi, cei cu bagaj comunist, care de multe ori aruncam cu banii pt confort si experiente), insa mamele astea nu par fericite. Viata lor se transforma in sacrificiu pentru multi ani. Unele au tentative de lucru part time ca sa mai poata iesi din casa, dar salariul lor se duce pe cresa. Mamans de jour sunt o optiune proasta, femeile nu au nici o pregatire, copiii sunt de multe ori carati pe unde respectiva doamna are treaba (dentist, mall), cu foarte putina atentie si interactiune oferita copiilor.
Probleme sunt peste tot, dar macar in tari ca Romania si Germania mama poate sta 2-3 ani acasa pana se loveste de problema creselor.
E foarte fain modelul elvețian, dar la noi daca lucrează un singur parinte ar trebui sa se renunțe si la mâncare și locuință, ca de vacanțe si restaurante oricum nu prea e vorba in majoritatea familiilor.
Eu nu cred ca e o idee buna cresele ad-hoc. Adica e, dar ganditi-va la stat cate abuzuri mai sunt. Si totusi acolo de bine de rau sunt evaluari anuale, examene, directori, inspectori, aviz pompieri etc.
Dupa o sa se intrebe toata lumea cum de aveau autorizatie de functionare in halul asta.
Plus, sunt tot private, si deci tot niste costuri semnificative, ca ma indoiesc ca accepta cineva sub salariul minim pe economie sa aiba grija de un copil 8 ore pe zi.
Am un copil de 5 ani jumate și unul de un a jumate. Ambii merg la grădinița de stat-8 ore și cresa de stat-4 ore și recent mi-am angajat bona full time (cu carte de munca) penteu vacante, perioadele când sunt bolnavi și după cele 4 ore. La noi in oraș trebuie cam cu un an înainte la stat, trebuie sa stai in zona sa poți înscrie. Ar fi nevoie de încă o cresa cel puțin in fiacare cartier. Însă la noi privatul nu poate concura încă cu statul, in special la nivelul de pregătire al celor care lucrează acolo. In rest și noi avem fondul părinților la Gradi, fondul grupei. La cresa cumpărăm scutece/șervețele etc. E gratuit doar in teorie, dar oricum se ajunge la 1/3 din costul de la privat.
Am baiatul la cresa de stat de 3l deja. L-am avut si 1l la privat (trebuia sa ma intorc la munca si inca nu stiam daca va prinde loc la stat sau nu). Deci am avut contact si cu privatul si cu statul cate un pic. Si intr-o parte si in alta a trebuit sa duc scutece si servetele umede. La privat primea 2 mese si o gustare, la stat primeste 2 mese si 2 gustari pe zi. Nu am fost 100% multumita cu gustarile nici la stat nici la privat, dar macar nu primea dulciuri din comert, si la stat una din gustari este formata din fructe. La privat erau o educatoare si o ingrijitoare la 15 copii, la stat sunt cate o ingrijitoare si o asistena la 15 copii, dar lucreaza in doua ture, deci intre 10-14 sunt 4 persoane la 15 copii. Educatoare la stat am inteles ca este la grupa mare. Pentru mine a fost mai important in primul an de cresa sa prinda drag de ingrijitoare si asistente si sa mearga cu drag la cresa, ceea ce s-a si intamplat. Din ce am inteles, pentru ca la noi in oras se tot vorbeste de extinderea a 3 crese (din 6) este ca in anii ’90 au fost 18 crese, care au fost desfiintare rand pe rand. Eu cred ca s-ar gasi niste fonduri pentru reabilitarea vechilor crese, si ar fi mai ok si mai ieftin decat sa inceapa sa construiasca altele noi. Din ce am observat multe crese erau langa gradinite, cu bucatarie comuna ceea ce e de ajutor – se economisesc bani cu mancarea si angajatele de la bucatarie.