De ce trebuie să le facem copiilor de mici educație medicală? Și cum?

Nu le spuneți copiilor că n-o să-i doară la medic, dacă știți sigur că ce-o să li se facă acolo o să-i doară. Vaccinul doare, puțin, dar doare. Recoltarea sângelui pentru analize doare. Câteva secunde, dar doare. Recoltarea exsudatului din gât nu doare, dar e neplăcută. Nu le spuneți copiilor minciuni, nu le creați așteptări greșite din dorința de a-i proteja. Spuneți-le, pe limba lor, exact ce urmează să se întâmple, cum, de ce e important să treacă prin asta.

E important să fie pregătiți, să știe exact ce urmează, e important pentru încrederea lor în sine, în voi și în lume, e important pentru capacitatea lor de luptă și vindecare.

Nu-i subestimați, aveți încredere în ei și în puterea lor de a trece peste lucrurile neplăcute, câtă vreme au alături un părinte calm, sigur pe el, care-l ține de mână cu iubire și adevăr. În plus, e important ca ei să aibă încredere în voi și în personalul medical. Mare parte a fricii și durerii vin din lipsa de informație și de încredere.

Educația medicală e ca educația sexuală. Nu se poate face brusc, când intri pe ușa camerei de gardă, grav bolnav. Dacă e să fie eficace, e important ca educația medicală să fie făcută din timp, onest, în joacă, pe limba copiilor. Așa cum ne învățăm copiii de mici despre alimentația sănătoasă, despre emoții și respect față de alții, îi putem învăța și despre igienă, sănătate și importanța medicilor, procedurilor și tratamentelor atunci când ne îmbolnăvim.

Iar când se întâmplă să fie nevoie de analize, o perfuzie, o injecție, un gips, o internare, copilul va ști deja întreaga poveste, îi va fi ușor să se regăsească în capitolul în care se află, va aborda totul ceva mai liniștit și cu încredere că boala nu e capătul lumii, ci doar o nouă provocare din care va ieși mai bogat, mai curajos, mai puternic.

Acul poate fi un personaj simpatic, un Înțepac cu nas subțire care poartă în el un tunel care poartă într-un sens sau altul fie sânge pentru analize, fie substanțe care te ajută să fii mai puternic, exact ca atunci când bagi telefonul la încărcat cu un fir.

Spatula de apăsat limba este un Explorator de gât care permite adunarea de indicii de către medic.

Termometrul este Degetul isteț al cavalerului, care doar te atinge câteva secunde și pac, știe cât de mult a încins corpul tău cuptoarele.

Instrumentarul medical, medicii, spitalul, pot fi personaje de poveste. De fapt, chiar sunt. Am scris cartea aceasta, Echipa de prieteni Măsimtbinescu, ca să ajut copiii și părinții să se bucure de educație medicală într-un mod prietenos, amuzant, sigur.

Acum doi ani, când am lansat această carte, am sperat să facă diferența!

Ce aud des despre ea este că face copiii să RÂDĂ! E perfect, este exact ce trebuie! O poveste amuzantă despre microbi și boli, în urma căreia copiii vor primi fără să-și dea seama informații importante despre corpul lor, microbi, igienă, analize, tratamente.

Amuzantă, dar adevărată. Toată cartea a fost minuțios verificată și corectată de un medic primar pediatru cu multă experiență (Irina Costache), ca să ne asigurăm că facem educație doar cu adevăruri medicale. Chiar dacă amuzant povestite!

Sunt mulțumită de ce a ieșit. Sper să ajute pe termen lung mulți,  mulți copii și părinți!

Mulțumesc, Alexander Glonin pentru ilustrații, Editura Univers pentru publicare, Regina Maria pentru parteneriat. Pregătiserăm lansări cu medici în multe orașe din țară, dar a venit pandemia și s-au dus toate pe apa sâmbetei…

Am răsfoit aici cartea întreagă, se găsește în mai toate librăriile.

O puteți comanda și de pe siteul editurii, e redusă la 33 de lei, aici.

Ah, și vreau să precizez ceva, că deja mi-au scris câteva persoane despre asta: o să găsiți la pagina 13 termenul „să ausculte”. Nu este o greșeală. A ausculta înseamnă a asculta la plămâni sau la inimă în scop de diagnosticare: https://dexonline.ro/definitie/ausculta

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

8 comentarii

  1. Servus, Ioana!
    Pe la Brasov cand ajungi? Nu numai cu ocazia lansarii acestei carti, ci cu orice eveniment de parentaj sau lansari de carte.

    • Buna, Amazon nu mai permite incarcarea de carti in limba romana, asa ca o putem urca doar in alte limbi. Engleza va fi prima.

  2. Felicitari pentru carte, e un pas inainte in educatie! Voiam sa mentionez ca un aspect al educatiei medicale tine si de medic in sine, am fost martora la o discutie de genul: „daca nu esti cuminte, am sa te intep in limba cu cel mai mare ac!” (da, din partea doctorului), cand m-am revoltat la asemenea imbecilitate s-au suparat si doctorul si parintele pe mine, lor nu li s-a parut nimic in neregula. Nu mai locuiesc in Romania de multi ani si copiii mei nu sunt nascuti acolo, dar daca imi permiti am sa dau un exemplu de cum a fost tratat copilul meu de 7 ani de catre sistemul medical de aici. Doar asa, ca mentalitate (si educatie, evident). https://gainile.wordpress.com/2015/06/17/reparatii-capitale/

  3. Felicitari pentru initiativa, acest lucru trebuie s aajunga la cat mai multi copii, si noi am observat din experienta noastra ca atunci cand ii explic fetitei mele ce urmeaza sa se intample la doctor realistic vorbind trece mult mai bine si usor momentul si stie si pe viitor ce se intampla si nu devine absolut deloc anxioasa.
    Tin minte cand am fost internata cu ea la 1 an si 8 luni si urma sa ii puna perfuzie si i-am explicat ce o sa se intample si da o sa intepe cu un ac si o sa doara putin dar apoi vor veni mici robotei reparatori pe acolo si o vor face bine sa nu se mai simta rau si ca eu voi fi langa ea si o voi alina si suprinzator cand a venit asistenta sa ii puna, nu a plans doar zicea „boteii boteii vin si fac bine”. Atat eu cat si asistenta am ramas uimite efectiv, si cumva i-am explicat si asistentei sa le spuna copilasilor adevarul cat mai bland posibil pentru ca de multe ori vin cu fraza „nu doare nimic, imediat trece, nu simti nimic etc”
    Dar am observat o reclama la televizor la o bine cunoscuta retea de laboratoare de analize medicale cum au implementat ochelarii de realitate virtuala la copii sa ii poarte atunci cand li se preleveaza sange. Si anume sa le distraga complet atentia cu un joc sau filmulet si efectiv sa nu simta absolut nimic. Sincer mi se pare absolut aberant la ce nivel de protectie s-a ajuns, mi-a adus aminte de un episod din Black Mirror in care unei fetite i s-a implantat un cip conectat la o tableta si la care mama are acces la tot ce vede fetita ei si efectiv poate sa cenzureze orice ar provoca copilului cea mai mica stare de anxietate ajungandu-se pana la cenzurarea unui latrat de caine sau unui cuvant urat scapat de copii. Ajungand acel copil adolescent-adult nu era in stare sa distinga ce poate provoca durere altuia sau rau. In fine poate nu are legatura cu reclama dar analizele exista si da unele sunt neplacute, ma gandesc cat de neplacut este Papanicolau si cat de neplacut o sa fie pt fetita mea cand va fi cazul dar pentru preventie si sanatate asta este.
    Ma gandesc la un copil caruia i se pune o pereche de ochelari virtuali la orice mica intepatura sau disconfort provocat de o analiza, ce fel de adult va ajunge copilul respectiv?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *