Azi la 9 fix, copiii au început școala. De la noi din sufragerie.
Fiecare își ascultă învățătoarea, urmărește clipuri cu explicații, matematică, engleză, română, emoții. Între clipuri fac diferite exerciții. Au și sport!
Normal că mă întreabă la fiecare minut una sau alta, pendulez între ei și mai scriu câte cinci cuvinte în clipele de liniște. Am o durere de cap oribilă.
În același timp, mă gândesc ce vremuri trăim… Cum atât de multă lume se mobilizează să găsească soluții.
Români care ajută alți români din străinătate să fie în siguranță.
Oameni care fac cumpărături pentru cei mai în vârstă din cartierele lor.
Dăruiește viața, care direcționează toate donațiile către instituțiile care luptă cu coronavirus. Aici aveți știrea.
Medicii care nu-și iau liber, care muncesc 12 ore pe zi și apoi se întorc speriați la copiii lor.
Profesorii care au stat zeci de ore zilele trecute să filmeze, să caute resurse pentru a ține cursurile online.
Mă sperie și mă bucură tot ce trăiesc. Deocamdată mai mult din prima. Dar în fiecare zi crește speranța, bucuria.
Dar faptul că nimeni nu știe de fapt ce se va întâmpla pe termen scurt, mediu și lung, asta pune multă presiune pe psihicul nostru.
Am citit în dimineața aceasta un articol foarte bine documentat, cu modele, calcule și previziuni, care explică de ce este atât de important să ne izolăm cât mai mult fiecare, cine poate. De ce este important să nu fie multe cazuri deodată (care necesită spitalizare și asistență respiratorie), cum putem ajuta, de ce dacă noi suntem iresponsabili, alții vor muri, și nu puțini.
Noi suntem în continuare cuminți acasă. Ieri am ieșit la pădure, unde nu era nici țipenie de om, doar păsări și un câine.
Dimineața am citit, seara am făcut sport pe covor în timp ce am ascultat muzică. Am citit iar seara.
De azi, școală. Sofia învață conceptul de înmulțire, Ivan exersează litera F.
Eu încerc să nu deschid televizorul, să stau departe de știri, să contribui așa cum pot, respectiv să scriu despre asta astfel încât să fiu de ajutor, voi face azi un filmuleț pentru copii despre importanța spălatului pe mâini. Dacă credeți că mai pot ajuta în vreun fel, vă rog să îmi scrieți.
Sunt aici, nu o iau razna (deși-mi vine).
Stați cât mai mult acasă, dacă puteți, spălați-vă des pe mâini.
Ah, am găsit o carte pentru copii stil comic book (în engleză) despre corona virus, poate o să ajute, cred că e potrivită pentru copii peste 9 ani. Aici.
Ah, n-o lua inca razna, e doar prima zi. Dupa Paste cred ca vor fi cafenelele pline de mame cu nervii pe bigudiuri :)))
Te admir din nou printesa. Ca intotdeauna ai informatii de ultima ora. Aici in Suedia un expert à spus ca trebuie sa acceptam ca toti vom fi bolnavi de Corona la un moment dat. Ce ramane de facut este sa incetinim ritmul raspandirii epidemiei pt ca sistemul de sanatate sa nu fie inundat. Dar a linustit lumea ca in marea majoritate a cazurilor vom trece usor peste boala. Eu am inceput sa ma linistesc. Nici un copil nu a murit pana acum de corona asa ca ne putem linisti si cu aceasta informatie. Mama mea lucreaza in Bacău la spitalul Tbc. In mod sigur va lua boala in scurt timp. Mai are doua luni pana la pensie. Pe de alta parte, in vremuri mai linistite, asa a spus ca vrea sa moara repede sa nu ne fie noua povara. Ei ii si place munca ei, asa ca daca moare va muri facand ceea ce ii place. Ii este groaza de pensie. Si este un om foarte foarte curajos. Imi va parea rau daca pleaca prea repede la Domnul dar in cazul ei cred ca ar fi mai multumita de o asemenea traiectorie decat de multe altele posibile. Batranetea e greu de dus. Bunica mea, care era si ea un om stoic tot timpul se plangea ” Draga mamii, tare greu este cand imbatranesti.” Deci trebuie sa fim stoici si noi. Mai devreme sau mai tarziu toti murim. Sa aratam mortii ca sunt alte lucruri mult mai grozave decat ea, precum dragostea. Nu vreau sa sperii lumea dimpotriva. Cand stii adevarul asta te poate elibera de frica. Curaj!
Doamne, ce vizune pesimista! Si complet irationala. Din 100 de persoane cu varsta intre 60 si 70 de ani care SE IMBOLNAVESC mor doar 3-4. Si cel mai probabil persoane care au combinatii de boli cardiovasculare si diabet, dar nici dintre acele persoane un procent prea mare pentru ca.. foarte multi oanei au combinatiile astea, so totusi nu mor decat 3-4%. Adica din 100 de persoane intre 60 si 70 de ani care se imbolavesc, 96-97 traiesc. De ce ar fi tocmai mama ta intre aia 3?
Uite datele:
https://www.worldometers.info/coronavirus/coronavirus-age-sex-demographics/
@Iulia
nu si in Italia.
Iulia, viziunea mea nu e neaparat pesimista. Doar iau in calcul worst case scenario si imi dau seama ca nu e asa de grav cum ar putea fi. E bine sa fii constient de cea mai neagra varianta. Pe mine ma linisteste sa stiu ca asta e cea mai rea varianta si nu alta. Asa cand iti este frica si nu intelegi care sunt variantele poti fi si mai panicat. Daca vrei sa iti dau exemplu de pesimism, iti dau exemplul ca sunt alte virusuri care sufera mutatii. Poate in Italia a suferit mutatii. Dar eu nu cred.
Nu te supăra, dar e o prostie ce spui. Să accepți senină condamnarea sau autocondamnarea mamei tale la moarte la doar 60 și ceva de ani…Am avut clienți englezi care la 80 de ani lucrau part time in propria afacere, mergeau în vacanțe, ingrijeau nepoți. Și arătau și se simțeau grozav. Ar trebui să o încurajezi că vin vremuri frumoase pentru ea, nu să te gândești că i s-a terminat viața.
Frumos…
As adauga sa ne comportam cat de nomal putem, sa ne continuam viata fara sa exageram.
Ioana, voi sunteti tineri, copiii la fel, deci grad de risc scazut. Tu ca formator de opinie ai datoria morala sa linistesti lumea. Romania are nev de asta mai mult decat de orice. Pt ca nu face fata psihic la conditii de criza. Si asta e mult mai grav decat corona.
Corect! Și rațional.
Geo, ei sunt tineri, copiii la fel, deci grad de risc scazut cum zici tu, DAR, mare DAR, ei si noi astia norocosi cu grad de risc scazut putem purta virusul fara sa stim sau avand simtome de raceala lejera si il putem pasa unor persoane vulnerabile care pot suferi complicatii grave.
Este vorba despre a ne pasa si de cei din jur, nu numai de noi!
Ce păcat că atat de mulți oameni nu înțeleg situația, gravitatea problemei și că daca nu ne oprim din rutina noastră, daca nu ne autoizolam ACUM, o sa fie fatal pentru mulți in urmatoarea perioadă. Nu e o glumă! Sincer, am prea puțină speranță că o sa fie bine. Invazia românilor a pus capac. Din păcate, cei mai mulți dintre ei nici nu respectă regulile impuse. Am simțit un fior in spate încă de când am auzit ce este in Italia, știam că o sa vină buluc românii . Si nu, nu cred ca a venit diaspora care a fost pe 10 august in țară. Am vorbit cu o prietenă din Italia care este bolnava de coronavirus și care se află in carantina si mi-a povestit despre durerile din piept, respirația grea si febra, diaree, varsaturi. Exact cum spunea si Ioana, dacă stam izolați si nu ieșim DELOC, reușim sa fentam virusul. Nu e instigare la panică, ci la conștientizare. Inca suntem aerieni si avem senzația ca e o glumă.
Printeso am citit acel articol despre Corona fix ieri și mi s- a părut foarte pertinent și documentat . Eu sunt in Franța și aștept sa închidă odată școlile peste tot și sa ia măsuri mai drastice ca ajungem și noi ca Italia intr-o săptămâna .
Ce păcat că atat de mulți oameni nu înțeleg situația, gravitatea problemei și că daca nu ne oprim din rutina noastră, daca nu ne autoizolam ACUM, o sa fie fatal pentru mulți in urmatoarea perioadă. Nu e o glumă! Sincer, am prea puțină speranță că o sa fie bine. Invazia românilor a pus capac. Din păcate, cei mai mulți dintre ei nici nu respectă regulile impuse. Am simțit un fior in spate încă de când am auzit ce este in Italia, știam că o sa vină buluc românii . Si nu, nu cred ca a venit diaspora care a fost pe 10 august in țară. Am vorbit cu o prietenă din Italia care este bolnava de coronavirus și care se află in carantina si mi-a povestit despre durerile din piept, respirația grea si febra, diaree, varsaturi. Exact cum spunea si Ioana, dacă stam izolați si nu ieșim DELOC, reușim sa fentam virusul. Nu e instigare la panică, ci la conștientizare. Inca suntem aerieni si avem senzația ca e o glumă.
@Anky
Eu nu o condamn pe mama la nimic. Fac doar o analiza la rece. Tu enumeri pe de alta parte doar cazurile fericite, ca si Iulia mai devreme. Am fost in Italia unde mama a lucrat acum 13 ani la un azil de batrani. Am vazut un caz de cadavru viu care m-a speriat. Ma bucur ca voi ganditi optimist dar daca ea s-ar afla in acei 4% atunci nu te ajuta nici o gandire optimista. Eu zic ca in loc sa ai o teama nedefinita, sa iei in calcul worst case scenario. Ca si o boala, e mai usor cand stii diagnosticul decat cand nu stii nimic. Asa stiu ca ma tem exakt de varianta x, care dupa mine e ok, nu e sfarsitul lumii, si nu de un bau bau care nu am idee ce e. Eu zic ca e un truc psihologic. Poate voi.nu aveti nevoie de el fiind asa de optimiste. Fiecare cum stie. Eu incerc sa gandesc ca spartanii acum in vreme de criza. Ca atunci cand razi de chestii groaznice. Te distanteaza cumva. Imi cer scuze ca va oripilez. Eu ma gandeam biata de mine ca ajut. Robo si Ioana feel free sa stergeti comentariile mele ca nu protestez.
Mie nu imi vine sa cred ca oamenii inca merg la evenimente: de exemplu fratele merge azi la un botez de copil…Cui ii mai arde de mers la petreceri sau alte chestii in vremea asta, nu inteleg…Si mai ales nu ii inteleg pe parintii bebelusului cum de nu au anulat petrecerea…Eu zic ca lumea de azi este foarte egoista, fiecare vrea ca nevoile/dorintele lui sa fie implinite, nu conteaza consecintele asupra celorlalti. Ar trebui ca autoritatile sa interzica toate evenimentele in restaurante si alte chestii de genul asta, ca oamenii vad ca nu se feresc singuri…Adica autoritatile inchid scoli/gradinite, se face lege speciala ca parintii sa poata sta acasa cu copii, dar oamenilor li se pare normal sa mearga la tot felul de alte chestii…Trist.
Vreau sa completez ca am inceput sa vad mult mai critic acesti experti care prevad ca toata lumea va fi infectata de Corona. Se pare ca expertii suedezi gandesc total diferit decat toti ceilalti. Expertii chinezi critica dur felul de tratare a epidemiei aici. Si eu am inceput din pacate sa am aceeasi parere. Suedia a capitulat lupta de a opri epidemia si guvernantilor li se pare.ca vor putea limita efectele negative ale epidemiei desi lasa in general societatea sa isi vada de vietile lor ca de obicei. Se gandesc la economie in primul rand dar daca epidemia are efecte mari atunci efectele pe termen lung pot fi mult mai negative decat daca acum ar aplica reguli mai draconice. Imi.pare rau pentru Suedia dar aici cred ca s-a facut o mare greseala si se continua in acelasi spirit.