Cine răspunde la telefonul persoanelor care mor?

Le-am povestit aseară copiilor că încă un bunic al lor s-a dus în altă lume. Le-am povestit din nou despre firul vieții fiecărui om, care se termină la un moment dat. Mi-au pus multe întrebări despre ce se întâmplă cu trupul omului, cu inima lui și cu lucrurile pe care el le știe, despre ce se întâmplă când ni se face dor de ei.

– O să-l mai putem vedea pe bunicul Ioan?
– Doar în poze și în amintirile noastre. Acolo va rămâne mereu.
– Bunicul a murit de virusul ăsta afurisit?
– Așa se pare.
– O să murim și noi de el?
– Nu cred, încercăm să avem grijă, majoritatea oamenilor se fac bine, ca după o răceală sau gripă.
– El de ce a murit?
– Avea și alte boli, era destul de bătrân… Cred că pur și simplu firul vieții lui se apropia de capăt. Virusul ăsta a grăbit lucrurile.
– Tati e trist?
– E trist, da.

După câteva minute, Ivan a vrut să știe ce se întâmplă cu numărul de telefon al bunicului. I-am spus că fie o să fie preluată cartela lui de vreo rudă, fie va fi aruncată. A tăcut câteva secunde, apoi m-a întrebat:
– Dar dacă îl sunăm după o vreme, când ni se face dor de el, cine o să răspundă la telefon? Universul? Dumnezeu?

Aș fi vrut să-i spun că probabil nici unul, nici altul, dar nu i-am spus nimic. Înțeleg nevoia lui, care e aceeași, cred, pentru toți, să știm că mereu se va afla cineva la celălalt capăt al iubirii noastre. Că oamenii noștri dragi rămân undeva, pentru noi.

Oribilă perioadă. Oribilă. Copiii lui și soția lui nu și-au putut lua rămas bun de la el. Nu au putut merge la înmormântare, nu l-au putut conduce la groapă, nu și-au putut plânge durerea acolo, alături de el. Au rămas fiecare în casa lui, boțiți de suferință, în timp ce o cunoștință le arăta prin apel video niște străini care conduceau pe ultimul drum pe soțul și pe tatăl lor. Astfel de vremuri trăim.

Aveți grijă de voi și de ai voștri. Iar dacă cineva zice că nu există acest virus, că victimele sunt inventate, trimiteți-i la noi, să le arătăm fața hâdă și adevărată a bolii și a morții.

Photo by Rodion Kutsaev on Unsplash

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

67 comentarii

  1. Imi pare tare rau. Condoleante.
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, in imparatia Lui, pe tatal sotului tau.
    Va doresc sa aveti putere si sa fiti sanatosi, sa treceti prin aceasta perioada grea.

    • Regret această veste. Am sperat din suflet că domnul se va face bine! Sincere condoleanțe, să vă întărească Dumnezeu!

  2. Dureros, dar crudul adevarat. Si eu stau cu inima cat un purice sa nu ajungem si noi in situatia asta, sa il mai putem vedea in viata si bine pe tata. Condoleante! Putere multa!

  3. Dureros, dar crudul adevar. Si eu stau cu inima cat un purice sa nu ajungem si noi in situatia asta, sa il mai putem vedea in viata si bine pe tata. Condoleante! Putere multa!

  4. Sincere condoleanțe! Dumnezeu sa aibă grija de el!
    Toate gândurile bune le îndrept spre voi, spre soțul tău și familia lui.

    • Sincere condoleanțe. Nici nu vreau să mă gândesc la suferința voastră. In aceeași condiție ne aflăm și noi cu ambii părinți internați la spitalul județean Suceava pozitivi Covid dar fara alte complicații. Sper din suflet sa fie bine și să se întoarcă acasă victorioși! Vă îmbrățișez și vă doresc multă putere să treceți peste durerea aceasta cumplită!

    • Sincere condoleanțe! Dumnezeu sa îl odihnească în pace și dumneavoastră, familiei sa va fie sprijin în momentele acestea grele.

  5. Condoleante! Putere sa acceptati situatia! Sanatate mamei sotului! Citisem undeva ca cea mai urata consecinta a virusului e ca nu ofera “closure”. Si asa este. Mi se rupe sufletul doar gandindu-ma la oamenii/copiii care se sting singuri.

    • Sincere condoleante!! Asa de mult am sperat sa nu vad un articol referitor la asta mai ales dupa ce te ma vazut la Tv..?Nu stiu daca sutele de mesaje si ganduri catre voi inseamna ceva dar va doresc multa putere si sanatate.

  6. Condoleante! Si multa putere sa treceti peste toate!
    Si noi am primit o astfel de intrebare: putem sa vorbim cu mamaie la telefon? Are telefonul cu ea in mormant? Nici pe WhatsApp nu putem sa o vedem? Am constatat ca pentru copii e mult mai greu de digerat astfel de evenimente. La noi au trecut peste 10 luni si copii inca o viseaza, o vad prin casa….

  7. Mi-au dat lacrimile citind articolul, imi pare foarte rau, condoleante. Sa aveti liniste, putere si sanatate, ganduri bune de la noi.

  8. Condoleante! Imi pare tare rau pentru sotul tau si cei dragi ai lui, mi-am pierdut mama, suferinta e mare cand ti-ai iubit parintele, golul ramas a uneori insuportabil!
    Este si groaznic felul in care au fost lipsiti de acel „ramas bun”….cred ca suferinta e si mai grea intr-o astfel de situatie.
    Apropo de intrebarea lui Iv, eu am pastrat telefonul mamei mele intact multa vreme….de multe ori il luam, sunam si asteptam un miracol sa raspunda ea si sa-i aud vocea….Naiv nu, pt cineva de 30+….
    Va doresc multa putere tuturor si multa dragoste!

  9. Am inca in memoria telefonului meu, numarul de telefon al verisoarei mele, decedata de aproape 9 ani într-un accident de masina. Era de varsta mea, eram prietene bune si aveam impreuna cele mai frumoase amintiri din copilarie. Nu pot apasa nici acum pe butonul de stergere. E ca o legatura ce ramane acolo, undeva… Sincere condoleante!

    • Nuu, chiar azi dimineață m-am trezit cu gândul ăsta – oare cum sunt socrii tăi. E groaznic ce se întâmplă, îmi pare tare rău că treceți prin asta. Că trecem prin asta cu tot globul. Sunt furioasă și tristă, foarte tristă în același timp. Te îmbrățișez, Ioana. Sper să puteți să fiți bine.

  10. Eu am pastrat numarul de telefon al unchiului meu aproape 10 ani dupa ce a murit. Al soacra-mii il am si acum, dupa 4 ani….
    Mie teama insa sa sun si sa nu raspunda nimeni…..

  11. Condoleante, Ioana! Trăim vremuri grele, unii sunt afectați f tare, iar altora nu le vine sa creadă. Asa a fost dintotdeauna, dar te-ai aștepta să fie altfel acum, cu atâtea mijloace de comunicare.
    Îmi închipui ca e îngrozitor sa nu poti merge la înmormântarea părintelui, sa nu îți iei rămas bun, sa rămână suspendat un capitol asa important din viata 🙁

  12. Condoleante…. stiu, si inteleg. L-am pierdut pe tata in februarie, chiar a 2-a zi dupa ziua lui de nastere.
    A fost cel mai bun prieten al meu.
    Telefonul lui, l-am dat fetei mele (6 ani), eram in plin divort atunci cand a plecat tata. Sa ne amintim de cei plecati cu drag, cu iubire si plini de viata cum erau.

  13. Condoleanțe! Multă putere va doresc! Vă trimit gânduri bune si îmbrățișări. Cele mai calde si mai pline de suflet îmbrățișări!

  14. Of, Ioana, imi pare atat de rau. Am sperat ca va fi bine 🙁

    Imi spunea prietena mea din Italia despre cum pleaca oamenii la spital, cu afurisitul asta de virus, si nu mai vin acasa. Niciodata. Cum voluntarii de la Crucea Rosie sunt chemati de familie sa mai duca medicamente pentru cei internati (cei luati rapid cu salvarea, care nu si-au luat tot ce trebuie) si cum unii le trimit SCRISORI, pentru ca stiu ca vor muri si nu vor mai putea nici sa-si ia ramas bun.

    Imi povestea cu zile intregi inainte sa apara la stiri cum nu mai sunt locuri in crematorii, cum se plimba camioanele armatei cu mortii si cum primesti peste ceva timp o urna.

    Mi-e teama pentru familia noastra din Romania, nu putem face NIMIC pentru ei. NIci sa le mai comandam ceva de mancare, pentru ca sunt prea multe comenzi deja. Nu putem pleca de aici, asteptam pur si simplu sa ne imbolnavim si noi. Si speram sa scapam cu viata, sa ne crestem copiii 🙁

    Aveti cu totii grija de voi. Va imbratisam de la mii de km departare.

  15. Of Doamne, îmi pare teribil de rău ?
    Condoleanțe, știu că e un cuvânt gol dar sper că duce cu el măcar un strop de energie pozitivă care să vă ajute să mergeți înainte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *