Miranda mi-a scris pe messenger. Aceasta e povestea ei, așa cum am primit-o de la ea.
Seria #AdolescentînRomânia este toată aici.
Bună,
Am 17 ani și locuiesc singură. Mă numesc Miranda, sunt în clasa a XI-a. Părinții mei au divorțat acum 4 ani, când tata ne-a părăsit pe mine și pe mama pentru una mai atrăgătoare. Eu mă bucur că a plecat, dar mama a suferit foarte mult. Ea l-a iertat de mai multe ori, eu zic bine că a plecat.
De când am facebook am blocat mai multe pagini decât am apreciat. Detest să citesc articole sau postări despre cum o aventură le- a salvat căsnicia, s-au reîndrăgostit după adulter sau cum a fost necesară infidelitatea pentru dezvoltarea personală și găsirea fericirii interioare… blah, blah, blah.
Daca nu ești mulțumit cu actuala relație –vorbește cu partenerul, dacă vrei dezvoltare personală fă un curs sau citește o carte, dacă vrei senzații tari sari cu parașuta. Amantă să fie, că motiv se găsește.
Am toleranță zero față de astfel de oameni. Pentru mine înșelatul e acolo sus lângă crimă și viol ca faptă. De ce ar asocia cineva adolescența cu înșelatul nu înțeleg. Niciun motiv egoist și laș nu justifică distrugerea încrederii în sine, în propria valoare. După cam doi ani, a dat semne tata că vrea să se întoarcă acasă, a vorbit puțin cu mama despre cât de greu îi e singur și alte tâmpenii. I-am zis mamei că dacă el vine înapoi eu plec de acasă.
Când a văzut că nu e primit cu brațele deschise și ciorbă caldă a uitat de singurătate și regret. Nu a mai dat niciun semn de viață de atunci. Am încurajat-o pe mama să rupă orice legătură cu el, ce să vorbească acum cu el.
Daca vrea să mă sune pe mine, pe dirigă, dar nu pe mama. Nu a sunat deloc, pensia nu a plătit-o, de vizită sau cadouri de sărbători nu se pune problema. Dacă murea între timp cred că ne anunța cineva, nu? Oricum, tata nu plătește pensia alimentară (700 lei), așa că mama a plecat la muncă în străinătate.
După divorț au vândut apartamentul și nouă ne-a ajuns de-o garsonieră. Acolo locuiesc eu acum.
Mama îmi trimite 1.000 lei pe lună pentru cheltuială: facturi, mâncare, scoală, haine și altele. Îmi ajung, îmi și rămân. Sunt big fan Jamilla!
În cazul meu nu e vorba de răzvrătire, eu vreau liniște. Mi-am atras eticheta de judecător, dar refuz să mă simt vinovată pentru că am o părere și nu sunt de acord cu tot. Am probleme cu a spune nu, dar mint când primesc invitații să ies (nu mă lasă mama, nu am bani, nu pot în ziua aia), de obicei daca refuzi de două ori nu te întreabă și a treia oară.
Frica mea cea mare e să nu afle cineva că sunt singură. Nici tata nu știe că sunt singură. Abia aștept să fac 18 ani, să fiu pe picioarele mele, să nu mai aștept bani de la nimeni, fără frica că îmi bate Asistența Socială la ușă.
Nu mă dau în vânt după băieți, nu reușesc să mă atașez emoțional de niciunul, daca mai deschide gura să zică și cât a făcut el la pariuri e gata, daca mai agață și pe facebook… nici să nu îl văd. Am fost în club o singură data, am ieșit după jumătate de oră, mă plictiseam. Nu e de mine. Vara am lucrat la o patiserie și o colegă chiar mi-a zis „Aoleooo, fată, parca ești o babă „, colega are cam 30 ani.
În mod surprinzător, am multe prietene. Daca e o părere pe care nu vrei să o auzi, dar trebuie, atunci eu sunt omul tău. Primesc apeluri și noaptea, fac un fel de consiliere de urgență. Eu și mama suntem apropiate. Când plec de la scoală o sun, să nu merg singura acasă. Vorbim cam 40 de minute despre multe, cărți, seriale, ce mai fac de mâncare, ce mai e pe la scoală. Mama îmi spune și când are problem la munca, când se cearta cu colegele sau are probleme cu o comandă. Asta îmi dau o stare proastă, dar nu pot să nu o ascult și să o încurajez.
După ce mi-a zis de două, trei ori că așa e la liceu și așa sunt oamenii, nu am mai povestit nimic care să dea impresia că mă plâng. Sunt un overthinker, am o idee și uneori mă bântuie zile întregi. Cele mai aprige dezbateri le-am purtat cu mine însămi.
O zi obișnuită ar fi așa: la 6.00 mă trezesc, îmi încep rutina de dimineață, mănânc și mă pregătesc de școală 7.15 plec la școală sau încep cursurile online, la 15.00 mă întorc acasă sau la 13.00 termin orele online. Până la 16.00 mănânc, dorm puțin, mă joc cu pisica. Apoi teme până la 19-19.30, după care iau cina și îmi fac rutina de seară. La 21.00 mă bag în pat, adorm, mă uit la TV sau citesc până adorm.
În weekend alerg de dimineață, apoi fac curățenie, piață, mâncare, pauza după amiaza și dacă e o săptămână aglomerată, mai recuperez din teme (în perioada tezelor stau și până la miezul nopții să învăț). Duminica e zi de plimbat, vizite, relaxare sau teme amânate până în ultimul moment.
Aș vrea să-i fac un cadou, dacă o poți contacta și dacă vrea.
Poate are nevoie de vreo carte, de dentist, de tuns sau de tampoane, de ceva pentru pisică, o factură de plătit, un moft de satisfăcut sau să facă ea vreun cadou la rândul ei. Nu am pretenții stupide „îi dau, dar să nu-i dea pe prostii”. Toți avem nevoie și de ce consideră alții prostii.
Dacă nu vezi adresa de mail de aici, revin pe Messenger.
Exact la asta ma gândeam și eu! Poate își dorește ceva de îmbrăcat/de incaltat, o geanta sau un rucsac nou etc.
Draga Miranda ,daca esti reala si eu sper ca nu este doar un text minunat despre supravietuire ,m-as bucura sa vorbim . Sunt una din mamele care au crescut singure un copil (o poveste similara),am o fiica de poveste ,care studiaza in Olanda si care ar fi onorata sa iti vorbeasca despre lume si oameni ,despre orice ti-ar aduce o stare placuta .Cum te putem gasi?
😉 va fi un om de succes pt ca autoeducatia este foarte importanta.
Bravo, fata draga!
Fetița asta e un OM minunat!!! Ii doresc tot binele din lume! Am terminat de citit textul ei cu lacrimi in ochi.
Felicitari si mult succes! Sper ca totusi ai pe cineva aproape sa te ajute in caz de urgenta.
Bravo,fata draga!Ai o gandire sanatoasa ,in ciuda traumei familiare .De aici rezulta ca esti un copil maturizat inainte de termen, ceea ce te va ajuta enorm in luarea deciziilor.Golul din suflet pe care il ai ,in urma despartirii parintilor,te-a calit suficient ,astfel incat sa faci pasi siguri in viata.Iti doresc sa fii sanatoasa ,sa ai parte de succes in viata si nu uita: credinta aduce la pachet iertarea si iubirea.Fara ele, nu putem trai!
Superba fata asta! Daca și ai mei copii ar deveni asa responsabili, cuminți, silitori si cu capul pe umeri, și mâine as pleca și eu din țară!! Are o personalitate super puternică! Bravo ei!
Cumintenia asta excesiva va avea efecte bizare mai tarziu, cunosc tipologia fetei cuminti si silitoare, care isi vede de treaba cam pana pe la 20 de ani, dupa care se produce un declic si da iama in cluburi, bautura, one night stand-uri etc. Nu idealizati cumintenia extrema, nu poate fi sustinuta la nesfarsit, ca apar mecanisme ciudate de autoreglare.
Nu neapărat, si eu am fost foarte cuminte mereu, citind articolul parcă imi retrăiam viața din facultate (si in liceu a fost la fel, doar ca locuiam cu mama, deci nu aveam grija gospodăriei). Niciodată nu am fost in vreun club, niciodată nu am avut prieteni dubioși, cred ca ține mai mult de personalitate, unii preferă activitățile mai liniștite, cărți, filme, conversații, plimbări, nu e musai sa fie toți zarghiti, fie si pentru câțiva ani. Mie mi se pare ca are o viață foarte faina autoarea, e puțin trist ca lipsește mama, dar distracția chiar nu pare sa lipsească, doar ca e alt fel de distracție (e exact genul meu de distracție, si din tinerețe si de acum, la 35 de ani).
Salut, fata asta e gold dacă tot ce a scris e pe bune. M-aș bucura să îi fac cadou un abonament la ”Decât o Revistă” dacă e interesată de așa ceva. Poți te rog să-mi dai un semn, prințeso?
P.S. Mulțumim că ai deschis seria acestor articole, minunată radiografie! 🙂
Buna ziua,
Mi-as dori sa ii trimit un pachet cu ceva cadouri, oare cum pot da de ea?
Multmuesc
Iti doresc mult noroc în viata ,esti un om extraordinar!
Toate aatea tw fac mai puternica , mai organizata , mai ambitioasa , eu de la 14 ani am crescut singura in Bucuresti , cu parinții la tară, si aveam si o sora mai mica cu 3 ani , toate aste sunt o binecuvantare pt viata implinita care o am acum alaturi de familia mea . Esti si vei fi on om puternic si toate iti vor reusi in viata dar sa ti deschizi inima daca gasesti un baiat bun care te iubeste si mai presus de toate te reapecta . Cu drag Marga .
As vrea sa ajut și eu, avem și o asociatie, poate are nevoie de ceva cu drag ii oferim.
Multumesc
Te felicit, gândești ca o persoana care a trecut prin multe și a învățat din ele, te-ai maturizat. Sper sa ai un viitor frumos, și viata sa te recompenseze cu mult bine și frumos!
Am plâns când am citit, cât de responsabila ești , îți menți echilibrul emoțional , și greu este sa preiei rolul de părinte .
Multă bafta ..
Tare mult îmi doresc sa luam legătura ,
Copilăria mea , a fost similară cu a ta..
simt cu tine..
te pup Miranda !
Nu știu ce sa zic decat ca viata a maturizat-o prematur iar pe la 40 de ani va fi super sătulă de rezolvat probleme.
Sigur ca nu este singura copila care se creste singura. Dar faptul ca, copiii tarii ajung sa faca asta fără sprijinul părinților, zice câte ceva despre Romania.
Daca fata citeste comentariile la articol, as vrea sa stie ca sunt multi copii in situatia ei. Si ca pana acum se descurca minunat. Si ca ii va fi din ce in ce mai usor, pe masura ce va capata experienta. La cat este de organizata, sigur va absolvi studiile superioare exact unde si cum isi doreste. Poate prinde si o bursa Erasmus si ajunge pentru un semestru aproape de mama ei. Sa stie ca situatia ei nu este definitiva (ma refer la indepartarea mamei nevoita sa plece in strainatate). Pare pe drumul de a lua cele mai bune decizii, ii doresc sa ramana in acest echilibru. Eu am fost intr-o situatie similara, insa am avut un sprijin in sora mea, de aceea mi se pare incredibil de stabila emotional si de orientata. Esti adorabila :))
😉 va fi un om de succes pt ca autoeducatia este foarte importanta.
Incredibila pustoaica. Bravo!
Vin si eu cu rugamintea sa o intrebi daca isi doreste ceva anume, daca are vreo pasiune etc. nu putem sa o imbratisam de la departare, decat virtual, dar magazinele online livreaza usor. Stiu ca dulceata nu cere nimic, dar poate ii facem o bucurie. Stii cum dai de mine 🙂
Eu si Miranda suntem la fel… pana prin clasa a 12-a (cand am si inceput sa stau singura), am stat ba pe la prieteni de familie, ba pe la straini in timp ce ai mei au fost plecati din tara… nu a fost o experienta foarte placuta, cred ca cea mai mare lectie invatata este ca nu toata lumea iti vrea binele, uneori nici macar familia. Indraznesc sa spun ca ma simt mai bine singura acum si ca ma pot concentra pe ce e mai important, adica educatia mea si viitorul meu. Bravo, Mirandaaa, ma bucur sa stiu ca mai sunt tineri responsabili si maturi!
Felicitari „Miranda”! Un nume fabulos pentru un om cu multa tarie si caracter cum ti- ai cultivat! Ai de ce sa fii mandra de tine. Iar mama a fost binecuvantata cu un copil atat de matur si cuminte, o invingatoare, asta esti. Sa-ti ajute Bunul Dumnezeu sa-ti urmezi calea si rostul in viata, asa cum simti tu, ca n-ai sa dai gres in ce faci. Esti exemplul de „un sut in fund , un pas inainte”, nu renunta, fii in continuare corecta cu tine, urmeaza-ti scopul, bucura-te de viata si traieste-o frumos. Te imbratisez cu drag , copil frumos.
Deea,
Cunosc destule fete de astea studioase si devreme acasa care au fost apoi studente bine pregatite si neplimbate prin cluburi si care, culmea, au intalnit pana la urma si cate un „pampalau” (pai da, adica ne-smecher, ne-fustangiu, prostuti din astia) si au acum familii linistite. Chiar exista oameni care asta isi doresc de la viata.
Si apropo de „cumintenie extrema”, explica-i fetei acesteia cum sa nu se astepte la „fidelitate extrema” de la un viitor sot, explica-i ca trebuie sa accepte ca iubirea nu implica cumintenie si fidelitate…si alte prostii din astea… si in loc s-o incurajezi ca va putea avea o familie fericita, o vei convinge sa ramana fata batrana, fiindca nu va putea accepta un sot care nu e „cuminte”.
Eu ii doresc sa aiba o viata frumoasa si sa nu-si piarda increderea in oameni!
Dragă Miranda,
Prin cuvintele tale m-ai descris pe mine, cea de acum douăzeci de ani, obligată într-un fel să pun piciorul în prag când mama nu avea curajul s-o facă, considerată babă de tânără, plictisită la discotecă, mai relaxată de una singură decât printre oameni care n-au curaj să se auto-analizeze, dar pun rapid etichete altora. Vreau să-ți spun că ești perfect normală, că ești pe calea cea bună, că o să întâlnești oameni ca tine, că interesul pentru băieți poate să apară oricând, inclusiv la 40 de ani și nu-i nimic neobișnuit. Eu n-am scăpat de overthinking, dar nici nu mă încurcă, iar dacă mi se pare că ar fi cazul să iau o pauză de la asta, fac o plimbare și îmi trece (pe moment), ceea ce e suficient.
Cele mai proaste decizii pe care le-am văzut la alții au fost alea luate de teama că vor rămâne singuri toată viața, de parcă ar fi un lucru rău. La cum te-ai obișnuit pe cont propriu cred că o să eviți mare parte parte din ele fără să-ți dai seama. Deci nu te stresa, vei întâlni oameni care vor fi dați pe spate de cât de cool-headed ești, sunt convinsă de asta. Oricum, viața pe cont propriu nu e atât de rea cum își imaginează unii.
M-a atins super mult articolul asta, asa ca in loc sa muncesc mi-am luat 10 minute sa plang, sa imi sterg nasul si sa mai scriu pe aici.
E complicat sa spun de ce plang, am 39 de ani, nu ar trebui sa mai fiu asa atinsa de unele povesti sau altele…dar sunt mama si ma gandesc cum ar fi sa fiu departe de a mea si sa fim apropiate prin telefon; am fost si copil si am purtat multi ani „palaria” de adult in casa, in locul alor mei.
Si da, sunt chestii care te fac puternica, dar sunt si chestii pe care un tanar, un adolescent nu ar trebui sa le traiasca. Exista un timp in viata pentru orice…
In fine…ma alatur si eu vocilor de mai sus, mi-ar placea sa o putem cunoaste mai bine pe autoarea textului, sa ne spuna ce ii place, ce si-ar dori…si noi strainii am putea sa aducem o raza in plus de soare in viata ei.
Chiar daca poate sa le duca pe toate, nu e musai sa fie si nevoie sa le duca pe toate.
G.
Miranda ma roaga sa postez acest comentariu ca replica: Buna, Ioana!Iti scriu pe graba, as vrea sa postezi raspunsul meu. Mai intai, comentariile mi-au lasat un gust amar, sigur nu revin cu alte experiente. Cei 1000 lei sunt impartiti astfel: 450 lei facturi( apoximativ, difera de sezon, luna- eu ii pun separat si se regleaza o luna de la alta, mai multi raman vara si acopera surplusul iarna), 300 lei mancare , 50 lei transport si 200 lei bani de buzunar pentru un film, o bluza, un produs cosmetic mai deosebit( nu am blugi de sute de lei, nici nu le vad necesitatea). Cei 150 lei de la alocatia de stat ii pastrez de cativa ani intr-un cont de economii si intentionez sa ii folosesc la facultate, desi nu stiu ce sa aleg momentan. Doamna care m-a trimis la munca, o rog sa inteleaga ca nu am fizic timp 3 ore pe zi sa impart pliante si nici energie. Am media 9,20 daca se temea cineva ca ma las de scoala. Recunosc ca am mai facut un ban in plus din vanzarea de rezumate ale lecturilor obligatorii( 50lei lectura-pot sa le scriu diferit sa nu semne intre ele, colegi doritori sunt). Nu doresc cadouri sau altele, multumesc pentru gest. Regret sa vad pareri cu lipsa de experienta si ca trebuie sa faci prosti in adolescenta. Ma tem ca mesajul meu a trecut neobservat si iar fiecare vede doar ce ii convine. Nu trebuie sa faci prosti niciodata, toti facem greseli in viata si le indreptam, dar e pueril sa spui ca este o varsta in care e obligatoriu sa faci prosti, excese si e ok sa fi magar doar fiindca esti adolescent. Nu am cuvinte pentru adultii care cred asta, mai ales ca par sa puna la pamant si sa catalogheze drept anormal fiindca esti diferit de cum au fost ei sau de cum sunt copiii lor. Nu am nimic cu baietii, nu sunt tortionarul care ii pedepseste pentru comportamentul tatei. Nu vreau musai o relatie ca asa are toata lumea. Daca mai tarziu ma marit cu un om adevarat e bine, daca mor nemaritata e iar bine, dar niciodata nu o sa stau intr-o relatie toxica. Acum vreau ca un baiat care vorbeste cu mine sa nu se scobeasca in nas in momentul ala, primul lucru care ii iese pe gura sa nu fie o injuratura, sa nu aiba 3 iubite in acelas timp sau sa stiu ca atunci cand chiuleste de la mate e la pacanele. Absurde pretentii am, dar asta e, nu vad o relatie fara incredrere si e greu sa ii iei in serios cand auzi cum isi barfesc iubitele si ce lucruri intime descriu, ce semne le fac colegior cand vorbesc cu iubita la telefon etc.Multe comentarii la adresa mamei ca a ales strainatatea si niciunul despre tata, chiar daca sunt si barbati in comentarii. Eu ma bucur ca mama a plecat departe si ca e mai linistita, ca distanta ii face bine si o prefer departe si linistita decat acasa si depresiva( stiu pentru ca o cunosc) As mai avea de spus , dar iar m-am intins prea mult. Iti multumesc Ioana pentru experienta aceasta( ca tot discutam lipsa mea de experinta in alte domenii), cred ca esti minunata, te-am cautat pe net si cel mai mult imi place vocea ta, am ascultat tot ce ai spus la tedX.Poate ajung vreodata sa te vad si live.
Ești un om superb și minunat!!! Îți doresc multă sanatate și grija de tine Miranda!!!
Miranda, esti un adolescent minunat si te rog mult sa iti pastrezi aceste valori si in viitor. M-am recunoscut in mare parte, si eu am plecat de acasă de la 14 ani si cred că omul de astăzi sunt doar datorită acelei perioade. Faptul ca esti organizată o sa te ajute extrem de mult in viitor. Sunt de acord cu tine, nu stiu de ce exista această gandire ca un adolescent trebuie sa isi petreaca serile prin cluburi sau sprijinind cine știe ce colț de bloc. Adolescent sau adult, avem personalități diferite si automat și activitățile sunt la fel de diferite. Nu toti suntem la fel
Te admir si te felicit pentru modul in care gândești. Mult succes in viitor
Felicitari. Cat de bine te inteleg. Chiar daca ai mei parinti nu au fost plecati din tara, îi vedeam la sfarsit de saptamana sau in vacante mai mult(unde fiind invatata singura,abia asteptam sa ma intorc in apartament, unde aveam liniste). Nu ai pretentii si da,poate te-ai maturizat inainte de vreme. O sa vina si vremea cand o sa te destinzi si ai sa intalnesti persoana potrivita. Citeste, alearga, calatoreste, avanseaza, fii mandra de tine insuti si de ceea ce esti, chiar daca altii te vad diferit. 🙂 Mult succes si o îmbrățișare calda.
E minunată fata asta! Felicitări pt gândire și modul cum se gaspodareste! ?
Felicitari, Miranda! Si eu sunt un copil care a crescut cu succes de la 17 ani fara parintii plecati din tara. Se poate! Succes si fii tu!
Miranda ,daca ai nevoie vreodata de o ureche ascultatoare, fara prejudecati , o rog pe Ioana sa iti transmita adresa mea si putem face schimb de numere de telefon , eu ma numesc Ana si locuiesc in uk.
Am 32 de anisori si doar 16 la inima . Daca nu ne auzim , eu iti doresc numai bine si continua sa faci ce faci ca bine faci!!!
in orice relatie ambii sunt de vina la final cu ceva.nu doar tatal cum te-a dresat mama ta sa crezi.eu personal am mentionat trimestrial ce nu-mi place, acelasi lucru,un singur lucru, timp de 4 ani.cam trimestrial spuneam ca e important pentru mine,un singur lucru,acelasi, si nu se schimba nimic.era vorba doar sa plece o ruda, culmea, chiar din partea mea, care, desi avea casa in proprietate se mutase la noi. dupa 4 ani fara nicio schimbare am plecat eu si e perfect.nu e un capat de tara, cand ai o singura viata, de ce sa pierzi timpul cu cineva care nu intelege practic ce iti doresti? orice zi este una pierduta intr-o asemenea relatie!
Ești așa de faină! Ești la fel ca fiul meu cel mare, cu toate că el nu a trăit grozăviile tale familiale. Mă bucur că ai adoptat atitudinea asta și ai reușit să-ți fie bine ție cu tine. Ceea ce povestești pare, pentru multă lume, ireal, dar eu știu că se poate și așa pentru că am un exemplu clar. Să fii sănătoasă și pe alocuri, nu atât de drastică cu tine. Te îmbrățișez.
wwoooowww!! ce poveste frumoaaasa! Asa model de fata, asa gandire extraordinara nu am mai auzit… unii oameni nici in o suuutaaa de ani nu vor avea, din pacate. Te admir, Miranda si te incurajez sa faci intotdeauna ce simti, sa iti alegi oamenii dupa sufletul si caracterul lor, sa lucrezi mereu la tine si sa ramai asa de organizata si de selectiva in idei si oameni. Daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva si crezi ca rezonam, imi poti scrie oricand.Te pup
Felicitari Mirandei pentru omul care este 🙂
In timp ce sunt de acord cu ceea ce este in comentarii, ma gandesc ca este si un alt unghi din care ar trebui privite lucrurile: https://www.theschooloflife.com/thebookoflife/the-dangers-of-the-good-child/ , si nu postez asta pentru Miranda, dar ca general knowledge pentru cand vedeti copii extraordinari de cuminti. Eu am fost un copil cuminte si eram incurajata sa fiu asa de cei din jur care ma validau pentru asta, dar ca adult a trebui sa invat dupa experiente neplacute ca am dreptul de a face ceea ce doresc fara sa ma scuz in fata celorlalti, sa imi sustin vocal punctele de vedere, etc.
DRAGA MEA , esti deja pe picioarele tale. esti fata desteapta , sa te ajute Cel de sus sa continui scoala , sa devi indepenenta financiar , sa ti gasesti sufletul pereche si sa ramai un om vertical ! succes!!!
Tata nu plateste pensie alimentara … poi e obligat prin lege, i se opreste direct din salariu, e suficient sa faci o plangere la tribunal, in caz ca exista vreun blocaj pe drum. Pornind de la aceasta fraza, mi se pare ca intreaga poveste este inventata. Eu cunsoc destui barbati divortati si nu stiu nici macar unul care nu plateste penise, pentru simplu motiv ca se opreste direct din salariu, nu e clar? Acu hai sa zicem ca povestea e adevarata. Daca citesti aceste fraze scumpa domnisoara, trebuie sa iti spun ca adevarul este extrem de neplacut si doare. In ciuda faptului ca curge cu laude la adresa ta, modul in care judeci este complet gresit. In primul rand ceea ce constat este ura fata de tatal tau. Aceasta ura iti va distruge viata, pentru ca deja s-a transformat in ura fata de barbati, si cu ea o sa ramai. De fapt nu o sa ramai cu asta, ci se va adanci odata cu timpul si va deveni un handicap major. Desi ti se pare ca poti trai si singura, ai sa descoperi mai tarziu ca viata este foarte greu de trait singura. Ceea ce nu-ti zic doamnele si domnisoarele care nu termina cu laudele este ca tu nu esti inca un om format, mai ai multi ani pana sa intelegi ce este viata. Si copilul de 10 ani crede ca le stie pe toate, si cand ajunge la 16 isi da seama ca nu era decat un copil prost la 10 ani. Pentru ca nimeni nu-ti atrage atentia, ai inceput sa te scalzi intr-un aer de autosuficienta si aroganta care te va traumatiza teribil in timp. Faptul ca citesti carti si urmaresti lucuri pe care le crezi importante poate fi de un oarecare ajutor, insa este departe de a fi suficient pentru un om in formare. Viata este departe de a fi doar despre formarea intelectuala, care nici aia nu e asa cum crezi tu, ci este mai ales despre formarea emotionala si caracteriala. Iti lipseste modelul uman de langa tine care sa te invete moderatia. Toti tinerii si toti adolescentii sunt absolutisti si se cred buricul pamantului, insa este departe de a fi asa, ei sunt de fapt niste mucosi. Ai sa constati singura asta peste vreo 15 ani. Tinerii si adolescentii sunt cei mai aspri judecatori, trag concluzii dramatice si exagereaza orice amanunt nefiind in stare sa inteleaga dimensiunea reala a multor lucruri si consecintele unor deciizii. Adolescenta si tineretea sunt varste ale marilor primejdii, de aia ai nevoie de un scut uman. Datorita gandirii aspre si prostesti singura care sufera vei fi tu. Chiar daca te simti bine acum, timpul este un acid care corodeaza cel mai dur otel. Nu stiu daca tatal tau este un om cu probleme emotionale si de caracter sau a facut doar o gresala. Exista si alte criterii in a judeca un om decat cel al fidelitatii. Chiar daca la varsta ta nu esti in stare sa intelegi asta am sa-ti spun totusi, ca atitudinea ta fata de tatal tau este prosteasca si urata. Ar fi cazul sa gandesti ca daca nu era el nu erai nici tu. Poate nu te cauta pentru ca stie ca-l urasti, daca tot te dai om mare ar fi cazul sa-l suni si sa-l intrebi ce ai pe inima. Eventual sa-l intrebi de ce nu plateste pensia. Mult succes.
Citind textul dumneavoastra, v-am incadrat in categoria „cei mai aspri judecatori, [care] trag concluzii dramatice si exagereaza orice amanunt nefiind in stare sa inteleaga dimensiunea reala a multor lucruri si consecintele unor deciizii.”
Ce respect sa ai, Doamne iarta-ma, pentru un tata care isi paraseste copilul si nici nu catadicseste sa plateasca pensie? Tu te auzi ce vorbesti? Si iti permiti sa o certi tu pe ea ca judeca barbatii aspru si ca e „mucoasa”, cand dumneata esti de fapt ala care judeca si insulta un necunoscut pe internet, si mai ales, o adolescenta? Rusine.
Sunteti un om si un barbat frustat si ticalosit si dvs. sunteti cel cu atitudine prosteasca si urata. Nici eu nu am primit pensie alimentara dupa divortul parintilor, desi era obligatoriu prin lege, deci chiar se poate. Si eu mi-am incurajat ani de zile mama sa divorteze de un tata betiv, egoist si care comitea „greseli” din astea, cu alte femei, fara nicio jena (mi-am surprins inclusiv tatal sarutand alta femeie, desi el, nici acum nu stie) si pe care ea il ierta de fiecare data. (stati linistit, ca adult, l-am iertat si eu si nici nu urasc barbatii, deci nu am ramas cu niciun handicap major) Nu e clar din descrierea Mirandei ca nu a fost vorba de o greseala si tatal a parasit familia pentru alta femeie, ca mama si-a iertat sotul de mai multe ori? Asta e o simpla greseala? Dincolo de relatia dintre parinti, atitudinea unui parinte care face astfel de „greseli” fata de copilul lui ar trebui sa fie asta: sa nu astepte din partea copilului absolut nimic mai mult decat respingere si daca va vrea sa isi indrepte „greseala” ar trebui sa depuna muuuult efort pentru asta si sa depaseasca fandoselile de genul „poate nu te cauta pentru ca stie ca-l urasti”. Daca ai gresit in felul asta fata de copilul tau te straduiesti din toate puterile sa-l recastigi, nu te dai batut dupa prima incercare, nu ai asteptari neindreptatite de intelegere din partea copilului si ar trebui sa iti fie clar ca este absolut justificat din partea unui copil respingerea ta si ca, daca la un moment dat, copilul, dupa multele tale straduinte, te va accepta, el este cel ingaduitor, nu tu cel merituoriu. Sunteti un nemernic pentru ca nu intelegeti suferinta pe care o provoaca un parinte prin astfel de „greseli” unui copil. Da, adult fiind, copilul poate va intelege ca parintii lui sunt oameni care fac greseli, imaturi, cu bagajul lor de defecte, ca parinte poate fi orice ticalos/ticaloasa pana la urma, ca ai lui sunt oameni cu bune si cu rele, ca varsta nu aduce de la sine nici intelepciune, nici moralitate, nici bunatate, nici nimic, daca omul se lasa captiv patimilor si pornirilor sale ticaloase si va ajunge sa isi compatimeasca parintele si sa-i inteleaga neputinta de a se schimba (asta dupa ce va simti pe propria piele ca nu exista om fara defecte si ca pentru fiecare om schimbarea defectelor este lucrul cel mai greu de facut). Totusi, asta nu anuleaza dreptul copilului la a-si simti propria suferinta si pe cel de a alege cum va vrea sa procedeze cu cel care a provocat-o, iar dvs. in niciun caz nu aveti vreun drept sa-i faceti mustrare Mirandei, cum va permiteti?!
Doamne, ce comentariu stupid!
Esti adult si vorbesti numai aberatii! Cum poti sa dai lectii atat de gresite unei astfel de minuni de fata! Tu este dovada vie ca nu anii in viata aduc intelepciune. Anii si viata au trecut peste tine degeaba. Ma revolta ca te ai gasit cel destept sa amarasti copila cu comentariul tau imbecil.
pensia alimentară se oprește direct din salariu dacă cineva (mama în cazul în care copilul e minor, cum e cazul Mirandei) face niște demersuri:
1. îl dă în judecată și obține o hotărâre judecătorească definitivă prin care se stabilește cuantumul pensie (sau procentul ei raportat la salariul/venitul tatălui).
2. în cazul în care tatăl nu plătește de bună voie mama trebuie să se ducă la un executor judecătoresc care va porni executarea silită. abia în urma executării silite se pune poprire pe salariu/venit și se opresc și se virează banii direct.
dacă mama Mirandei nu a făcut aceste demersuri și mai ales al doilea pas (fie de silă, fie de lipsă de bani, de timp) nimeni și nimic nu ia niciun ban automat din contul tatălui.
oricum nu mi se pare o laudă pt bărbații în cauză, că au ajuns să li se ia automat, prin poprire, pensia alimentară pt copilul/copiii lor. pensia alimentară ar trebui plătită de bună-voie, că-s și copiii lor.
Pensia alimentara de pe timpul comunismului nu se mai opreste din salariu DECAT daca tatal vrea. Eu am dat de peste 10 ori in judecata tatal natural pt neplata – e un proces lung si anevoios si emotional greu in provincie, si mai greu in bucuresti unde tribunalele sunt supra incarcate si dureaza si jumatate de an pana la o intalnire. Mai mult, tatal poate declara ca nu are niciun venit – in conditiile acestea pensia alimentara se calculeaza la venitul minim pe economie si e obligat sa plateasca o suma de aprox 230 lei lunar.
Stiind cat de greu emotional e, inteleg pe mamele ce renuntza la asemenea ‘intalniri” la tribunal. Am refuzat sa vorbesc si ascuns situatia pana am intrat la facultate, cand, la camin, am intalnit inca vreo 5 colegi in situatie ca mine: cu pensie alimentara neplatita de tatzi foarte ” iubitori si fideli si cap de bostan”.
Numele „Marian cu cap de bostan” va caracterizeaza perfect. Nu aveti nici un drept sa ii vorbiti asa Mirandei, absolul nici unul. Cum va permiteti sa o amarati asa? Cine va credeti? Ceea ce faceti este sa blamati victima, tipic pentru oamenii lipsiti de empatie. De unde empatie la cap de bostan? Tatal ei este cel vinovat, el e cel care trebuie blamat. Chiar daca divortezi, ca tata ar trebui sa te ocupi de copilul tau in continuare, nu sa ii intorci spatele si sa te porti de parca nu ar exista. „Iti lipseste modelul uman de langa tine care sa te invete moderatia. ” Pai pentru asta ar trebui sa fie un tata langa ea, nu? Asta daca ar fi un tata responsabil. Daca ii lipseste un model, nu e nicidecum vina ei. „Toti tinerii si toti adolescentii sunt absolutisti si se cred buricul pamantului, insa este departe de a fi asa, ei sunt de fapt niste mucosi. ” Cine sunteti dumneavoastra sa generalizati si sa judecati? Va credeti reper de moralitate sa judecati asa? Sunteti plin de prejudecati. Descrierea nu i se aplica deloc Mirandei. Nu se crede nici buricul pamantului si nici nu e deloc o mucoasa. Ganditi-va daca la varsta ei ati fi fost in stare sa va descurcati singur asa cum face ea. Raspunsul sunt convinsa ca e „nu”. Adolescenta si tineretea sunt varste ale marilor primejdii, de aia ai nevoie de un scut uman. ” Pai de asta ar tb sa fie tatal ei acolo, nu? Daca nu si-a asumat rasponsabilitatea el ca parinte, inseamna ca el e cel care trebuie blamat. El e cel care ar tb sa o caute si sa se intereseze de copilul lui, nu sa il caute ea pe el cum spuneti dumneavoastra. „Nu stiu daca tatal tau este un om cu probleme emotionale si de caracter sau a facut doar o gresala. ” Pai, nu a facut o singura greseala. Faptul ca nu isi cauta copilul si nu ii plateste pensie alimentara inseamna o serie de greseli, inseamna ca e un iresponsabil. Nu faci un copil si pleci de acasa si te doare in cot de el. Asta nu inseamna doar ca nu e parinte, inseamna ca nu e om. „Chiar daca la varsta ta nu esti in stare sa intelegi asta am sa-ti spun totusi, ca atitudinea ta fata de tatal tau este prosteasca si urata. Ar fi cazul sa gandesti ca daca nu era el nu erai nici tu. ” Dumneavostra nu sunteti in stare sa intelegeti durerea prin care trece acest copil. Degeaba ati trecut de varsta adolescentei, n-ati inteles nimic din viata daca sunteti atat de critic cu un copil indurerat.Faptul ca ati trait niste ani si ati consumat niste resurse nu va face inteligent sau intelept, dupa cum se vede. Nu e suficient ca tata sa faci un copil, mai trebuie si sa ai grija de el ca sa te poti numi parinte si om. Atitudinea lui fata de ea e prosteasca, urata, iresponsabila si cruda. Si da, se poate sa nu plateasca pensie alimentara, am fost si eu in aceeasi situatie.
Draga Miranda, ti-am citit povestea si rezonez cu ea. Nu obisnuiesc sa scriu comentarii, dar domnul cu cap de bostan m-a enervat suficient cat sa o fac. Am o poveste similara cu a ta si inteleg foarte bine atitudinea ta fata de tatal tau si o consider corecta. Si eu am si mama am fost parasite de tata si crede-ma ca te admir din tot sufletul pentru puterea de a vedea oamenii asa cum sunt si de a lupta pentru adevar. Eu nu am avut-o la varsta ta si ma inclin in fata ta pentru asta. Esti foarte inteligenta, ai o inteligenta emotionala pe care capetele de bostan nu o pot intelege, ii depaseste. Vreau sa iti transmit sa ai incredere in tine, esti foarte puternica si nu te lasa amarata de comentariile de genul celui de mai sus. Oameni ca el cu siguranta nu au fost in situatia ta si daca ar fi fost, nu s-ar fi descurcat nici pe departe cum te descurci tu. Stiu ca avem cu totii tendinta sa ne idealizam parintii si sa nu le vedem defectele, asa ca inteleg cat de greu ti-a fost sa accepti cum e tatal tau. Te admir ca ai avut puterea sa ii spui mamei tale ca daca vine el, tu pleci. Esti admirabila. Am fost intr-o situatie similara si nu am avut curajul tau, iar constientizarile pe care tu le-ai facut la 16 ani, eu le-am facut la 30. In plus, cunosc oameni care desi au ajut traume din relatiile cu parinti, nu le constientizeaza nici la 30 de ani. Constat cu admiratie citind textul tau si alte texte scrise de adolescenti ca sunteti muuult mai inteligenti emotional decat am fost noi, cei din generatiile anterioare. Oamenii care spun ca sunteti niste mucosi nu au capacitatea sa va inteleaga si sa vada cat de frumos si matur ganditi de fapt. Ai o maturitate deosebita, se vede si din „Nu trebuie sa faci prosti niciodata, toti facem greseli in viata si le indreptam, dar e pueril sa spui ca este o varsta in care e obligatoriu sa faci prosti, excese si e ok sa fi magar doar fiindca esti adolescent. Nu am cuvinte pentru adultii care cred asta, mai ales ca par sa puna la pamant si sa catalogheze drept anormal fiindca esti diferit de cum au fost ei sau de cum sunt copiii lor.”. Mai mult, faptul ca iti pui alocatia intr-un cont de economii…ma gandesc ca sunt multi adulti care nu au un ban pus deoparte pentru ca prefera sa cheltuiasca tot ce castiga… Esti la ani distanta de ce eram eu la 17 ani si de cum erau multi din generatiile care au acum peste 30. Te admir, te respect si consider ca este total rupt de realitate sa te considere cineva o „mucoasa”. Iti doresc din suflet sa ai o viata frumoasa, sa fii fericita si sa reusesti tot ce iti propui pentru ca meriti din plin!
Un comentariu intelept,dar greu de inteles la 17 ani ! Am citit mesajul tinerei si am gandit ca toti ceilalti: un copil intelligent, va fi bine! Terminand de Citit mesajul d-voastra, am realizat ca in mesajul fetei sunt de fapt framantari si vad ca sunteti cam singurul care a inteles-o.
Textul acesta imi aminteste cel mai bine (dintre toate textele publicate pana acum) de adolescenta mea. Experientele de viata nu se compara, dar atitudinea cu care am ‘trecut’ prin adolescenta o recunosc in multe dintre marturisirile fetei.
Iti trebuie curaj sa traiesti singura ca adolescenta. Dar daca asta e viata, faci ce poti mai bine si inveti din toate.
Miranda, esti super! Tot asa! Vei ajunge un om mare! Bravo!
Dragă Miranda, pe lângă toate vorbele de încurajare spuse de cei de mai sus, vreau să-ți spun că potrivit legii tatăl tău e obligat să-ți plătească pensie alimentară atât timp cât faci studii la cursuri de zi, dar maxim până la 26 de ani (liceu, facultate, postliceală, nu contează), nu doar până împlinești 18 ani.
iar după ce împlinești 18 ani poți chiar să-l dai singură în judecată (e 20 de lei taxa de timbru) și să te duci cu hotărârea la un executor judecătoresc pt a i se pune poprire pe salariu (taxele executorului sunt ceva mai mari, chiar nu știu cât, depinde de fiecare executor, dar ulterior le va recupera de la tatăl tău și ți le va restitui). poți cere inclusiv plata retroactivă a pensie neplătite.
poți face cererea și singură, nu ai nevoie de avocat. poți cere chiar judecarea în lipsă ca să nu mergi la instanță la fiecare termen. instanța (judecătoria din localitate, nu tribunalul) îți va solicita actele doveditoare la adresa pe care o vei comunica (ca acte: copie pe documentul de identitate, hotărârea de divorț, adeverință de la școală că ești la cursuri de zi, un eventual extras de cont de pe contul tău și/sau al mamei să se vadă că nu ai primit sume de la tatăl tău- dacă te hotărăști și pt pensia retroactivă).
nu sunt avocat, dar am studii juridice și lucrez în acest domeniu, dacă atunci când împlinești 18 ani decizi să faci asta, Prințesa are mail-ul, voi face tot posibilul pt ajuta cu sfaturi.
In primul rand trebuie sa imi exprim recunostinta si uimirea fata de moderatoarea siteului, ca nu mi-a sters postul, asa cu este procedura clasica pe toate siteurile pentru femei, unde barbatii nu au voie sa-si exprima opiniile datorita faptului ca apartin la un gen nenororcit. A fost absolut o surpriza cand l-am vazut la locul lui dupa cateva zile.
pentru mine povestea are foarte multe locuri unde este cusuta cu ata alba, dar nu mai insist.
Un raspuns cat mai scurt pentru toate doamnele cu texte jenante de mai sus. Dintr-un tata prost, betiv si imbecil nu iese o fiica desteapta, linistita si muncitoare. Multe lucruri nu se leaga in povestea fetei. Daca tatal a decis sa se duca cu o alta femeie, nu cunoastem motivele, asta nu este totusi o crima. Sigur ca raman de lamurit multe altele.
O doamna spune intr-un text lung „mi-am surprins inclusiv tatal sarutand alta femeie” – dupa ce spune ca tatal era un betiv si egoist si altele. Poi doamna ori era ticalos, betiv si egoist si multe altele, ori alte femei se dadeau la el, ca abele impreuna nu prea merg.
Stiu ca este o trauma pentru un copil sa asiste la divortul parintilor, dar astel de lucruri se intampla din 1000 de motive, si nu, nu este o crima. Nu imi plac divorturile si nu le incurajez, dar divorturile se intampla.
Eu in locul doamnelor binevoitoare de mai sus, care au mai prins inca o ocazie fericita de a spurca un barbat, as fi insistat ca fata trebuie sa ia legatura cu tatal ei si sa-l intrebe de pensia alimentara dar si de viata lui, si de multe alte lucruri. Cultivarea bunavointei este de 1000 de ori buna, cultivarea urii este o imbecilitate.
Cand eram copil, in jur de 12-14 ani, baietii se jucau cu baietii si fetele cu fetele. Totusi din cand in cand mai existau mici interactiuni. Si acum o aud pe o fata cum incepea pe nepusa masa sa porcaie baietii si barbatii, ea avand vreo 10 ani si fiind docta si plina de experienta de viata. „Voi barbatii sunteti niste porci, niste nenorociti” etc etc etc Bineinteles ca pur si simplu o ignoram, insa de fiecare data m-am simtit umilit ca trebuia sa suport asa ceva. Tare as fi curios sa vad ce a realizat fata aia la viata ei, insa din pacate i-am pierdut urma.
Cam asta este modul in care femeile divoratate isi educa copiii, si in special fetele.
Exista o singura placa de pe care se redau injuraturi si mizeriile cele mai negre.
Multe femei nici macar nu permit tatilor sa-si vada copiii.
Lumea e diversa, dupa cum se vede.
Aveti grija ce lasati in urma doamnelor, pentru ca ura voastra o lasati mostenire
Stiu, noi barbatii asa suntem din proiect nesimtiti, betivi, egoisti, ticalositi si frustrati, nerusinati, cu patimi si porniri ticaloase. Ne cerem scuze ca ne-am nascut si v-am deranjat cu prezenta. Asta este placa pe care am auzit-o de cand eram mic si nu intelegeam de la ce vine.
In afara ca distinsele doamne ma injura pe mine, ceea ce sincer nu ma deranjeaza, chiar sunt satisfacut ca am fost bagat in seama, am stiut de la bun inceput in ce ma bag comentatnd aici si care este reactia femeilor, repet a 10 oara, stiu poezia de cand eram mic, nu vad cu ce aceste doamne o ajuta pe fata sa-si imbunatateasca drama si viata. Ce sfat util ii dau si ce model de viata.
Mariane, cred ca esti un trol.
Altfel repet pt toti de aici, mai ales ca sunt multi copii ce citesc:
– prin lege si prin etica parintele e obligat sa plateasca pensia alimentara. E o absurditate a aplicarii legii romanesti prin care mama si copilul ajung la tribunal pt neplata/recalculare desi la proces s-a hotarat un procent din venit si executorul judecatoresc in romania nu stie sa caute venitul unuia …. Nu copilul a cerut sa vina pe lume, nu minorul tre sa ceara de la parinte sa primeasca de mancare sau o haina, e o obligativitate a parintelui. Daca parintele e asa de jigodie umana incat sa intarzie cu o zi plata si suferinta in copil ajunge asa de mare, mama/copil ajung sa refuze si acea ultima legatura numita pensie alimentara doar sa aiba liniste, si mi-e mila de ei pt ca e evident ca inainte de divort viata le-a fost si mai amara. In alte tari pt neplata tatal e decazut din drepturi parintesti (am o ruda in germania asa…, o alta amica in Franta in aceeasi situatie – pur si simplu mamele divortate nu au primit pensia alimentara, nu au cerut-o, si in 5 ani au venit cu desfasurator de la banca si judecatorul a declarat „tata lipsa decazut din drepturi parintesti, copil trecut pe numele mamei” .
– nu copila tre sa vina sa intrebe pe tata de sanatate. E minora! abia isi pune in randuri gandurile si sufletul, d-apoi sa se ingrijeasca de ratarile emotionale ale unuia cu varsta dubla. Nici la 20 de ani, nici la 30 ani copilul nu ajunge la maturitatea emotionala si cicatrizat ranile sa intrebe vreo ruda mai in varsta daca e bine, si la pensie de ajunge va fi mai mica si cu mai putina experienta de viata si cu la fel de putine datorii emotionale fata de cineva plecat de langa.
-da, sunt multi parinti care otravesc sufletul copilului si viata familiei cu ura. Si mame, si tati. La adolescenta acei copii au tendintza de furtuna, de independenta si de auto aparare prin indepartarea de cei plini de ura ca o protectie interioara. Fie mama, fie tata, fie matusi sa bunici (la mine mama a evitat toate discutiile legate de divort si tatal natural din motive de dureri, dar matushile, oohoohhhhooo, matusile tineau sa imi aduca aminte ca e unu din oamenii bogati din oras, ca are 2 masini, ca are inca un magazin etc si apoi sa ma intrebe ce pensie alimentara am – si de ce nu am primit – ei bine de 30 de ani nu le-am mai vazut dar nici nu imi pasa si fix la fel de tatal natural, pt care viatza a fost ca o karma)
Miranda, tu copil sensibil cu parintii separati de citesti asta aici, lasa-ti deoparte toate vorbele auzite pt ca tu esti cel mai pur si nevinovat suflet din asta. Si gandeste-te ca dragostea se arata si prin acel caiet cumparat cand ai nevoie, prin felul de mancare preferat cand vrei tu, cand iti zambeste cand nu ceri dar simte ca ai nevoie, cand iti intinde jumatate din covrigul amarat, ca nu se supara nici cand esti copil furios ca nu intelegi care e vina ta, cand te suna fix cand esti trista si iti zice vorba aia care ajunge la suflet. Nu ai ce intelege ca tu esti al mai nevinovat si pionul de pe tabla de sah a adultilor cu 30 ani mai mare ca tine – si viata va continua asa ca evident ca nu ai nevoie de un adult cu sufletul gol ca bostanul.
P.S. deseori copiii de tati imbecili si betivi ajung sa invete atatea din tribunale si din faptul ca nu au de ales sa se descurce singuri, incat sunt bine ajunsi nu datorita geneticii de la tata ci in pofida lui. Cumva tot raul asta e spre bine – deseori fara bostan e mai bine decat cu un bostan cu suflet gol.
Sa trăiești cu spaima ca n-ai 18 ani și se afla ca ești singura…asta înseamnă sa trăiesti in frica permanenta, lasă urme… cu un tata lipsa și o mama pe care o preferi departe, decât deprimata…. asta îndeamnă ca adultul responsabil ești doar tu…lasă urme… nu le vezi acum, dar ele exista. eu nu cred ca ai nevoie de cadouri, și nici nu cred ca ai cum sa rezonezi cu fete și băieți care nu au același sistem de valori. Dar cred ca ai nevoie de iubire. Cel mai nasol lucru, când ești singur și îți porți de grija e sa știi ca n-ai voie și n-ai unde sa cazi. Insa oamenii cad, emoțional, oricât ar fi de puternici. Sunt momente când oamenii simt ca nu mai pot, ca ar vrea o pauza, un umăr, o îmbrățișare. O siguranța exterioara. Lasă usa deschisă pentru un om. O prietena, o profesoara, o colega, o ruda, un om. Un om de la care sa auzi ca ești frumoasa, deșteaptă, puternica și iubita. Un om care sa-ti răspundă la telefon ca sa te asculte. Exista, cu siguranța, un astfel de om. Poate l-ai întâlnit deja, poate îl vei întâlni, important este sa deschizi o usa interioară, metaforic vorbind. Fiindcă in situații traumatice, reacția e sa ne închidem, pentru a ne proteja. Și facem asta pe termen foarte lung. Nu mai credem in oameni…Cred ca scriind aici ai făcut un prim pas. Ai dat drumul la ceva. Scrisul e terapeutic. Poate vei găsi un om cu care sa ții o corespondenta, dacă te face sa te simți safe… in rest, o sa te descurci. Ce deprinderi ți-ai format acum, te vor tine toată viața. Și dacă la un moment dat o sa apuci drumuri pe care alți comentatori le considera strâmbe, o să-ți revii. Pentru tine vor fi experiențe trecătoare, așezate pe o structura buna, solida. Nu exista structura mai solida decât cea pe care ți-o creezi singur. Niciun părinte nu poate da ce ai tu acum. Ia-o ca pe un dar prețios din partea unei vieți care te-a maturizat devreme. Dar caută sa clădești o relație cu o ființa umană care nu vede in tine un adult, ci un om vulnerabil, ca noi toți, care are nevoie de un umăr, ca noi toți. Daca faci asta acum, te ferești de amăgiri mai târziu, când e posibil sa faci tot transferul emoțional pe un bărbat, care la rândul lui are răni neînchise… Eu, in liceu, m-am apropiat de profesoara de fizica. A fost ca o a doua mama, descoperită in clasa a XI-a. Era omul care ma asculta. Și nu ma făcea sa ma simt mică. E un exemplu doar. Asta e darul pe care ți-l poți face singura, chiar dacă, poate, o sa crezi ca bat câmpii…
[…] lor demult? Am publicat mesajul ei anul trecut, în seria #AdolescentinRomania, se poate citi aici. Ar vrea să ne ceară din nou […]