Și, cum le faci pe toate, lucru de acasă, gătit, spălat, jucat, școală online? Uite cum:

Mi-am dat seama repede după ce a început nebunia că am nevoie să găsesc strategii practice și emoționale ca să n-o iau razna în perioada asta, pentru că:

  • e multă incertitudine
  • suntem toți patru acasă, se mănâncă mult, se face mult deranj, oricât ar ajuta copiii și soțul (puțin), tot am foarte multe de făcut
  • statul în casă e plictisitor și agasant
  • lipsa socializării ne face irascibili
  • timpul mult la ecrane ne face irascibili
  • incertitudinea ne face irascibili
  • trebuie să și lucrez
  • uneori trebuie să ies să cumpăr una alta
  • copiii au nevoie să stau cu ei la fel de mult ca înainte, poate chiar mai mult
  • am nevoie de pauze, de timp pentru mine
  • trebuie să dorm
  • trebuie să rămânem lucizi și să nu ne pierdem cheful de viață
  • trebuie să sperăm și să ne distrăm
  • trebuie să ajutăm pe alții mai puțin norocoși ca noi
  • e important să rămânem în siguranță

Acestea fiind spuse, am observat întâi ce nu merge, ce îmi mănâncă mult timp, ce mă enervează. Am renunțat la toate lucrurile acelea.

Am căutat scurtături. Am găsit multe, le pun mai jos.

Încercați să nu citiți articolul din perspectiva: Da, dar ea are asta și eu n-am, normal că ea poate și eu nu, pentru că o să reușiți doar să vă enervați, ci mai degrabă: Aha, deci dacă ea a făcut asta, având A și B, eu, care nu am A și B, am doar C, pot să fac asta. Scopul meu nu e să mă dau mare că am mașină de spălat vase, ci să vă motivez să găsiți soluții să aveți și voi una. Sau să spele cineva vasele în locul vostru, înțelegeți ideea.

Am învățat să spun:

– Am nevoie de ajutor cu asta, tu, Sofia, te rog, vino aici să faci asta, tu, omule, ia și du asta acolo, te rog, Ivan, acum te rog să faci asta!

– Acum am obosit, am nevoie de o pauză. Mă duc să fac o baie/citesc în pat/ies pe balcon să o sun pe prietena mea!

– Nu pot să fac asta, îmi pare rău. (partenerilor de afaceri, prietenilor, soțului, copiilor)

În fiecare zi fac lucruri pentru mine. Lucruri mici și dese. Citesc în fiecare seară. Mă uit la un serial, tot seara, la un pahar de vin. Vorbesc cu prietenele mele, una pe seară. Vorbesc cu mama. Muuuult. În unele seri îmi dau unghiile cu lac la film. Alteori îmi fac curat în haine, le împăturesc și le reașez.

Cât fac treabă prin casă ascult muzică.

Când simt că mă cuprinde frica sau oboseala, sun pe cineva care mă poate redresa. Scriu despre asta. Fac live-uri cu oamenii pe care îi admir.

Un weekend ieșim pe undeva, unul îl stăm acasă. Călătorim fără socializare, luăm mâncare cu noi, ieșim doar la pădure sau pe dealuri. Nu am ieșit niciodată la restaurant, nu am stat la hotel, nu am mers la terase. Va fi vreme și pentru asta.

O dată la 2-3 zile ies în cartier să iau pâine de la brutărie, fructe și legume din piață, salut vecinii, ascult muzică sau podcasturi pe drum.

Scot copiii în parc în fiecare zi două ore, ei se joacă cu frunze, eu citesc pe o bancă și beau un ceai sau un capuccino decaf.

Cele de mai sus intră la igiena emoțională.

Ca să mă organizez cu toate în casă, am împărțit săptămâna pe zile și treburi.

Dacă în weekend am fost plecați, luni fac de mâncare, felul doi, pentru luni și marți. Am scris deja aici despre planificarea meselor. Marți fac ciorba (e gata foarte repede la One Pot, fierbe totul sub presiune, în maximum o oră am ciorba de aripi de curcan sau de perișoare gata). Miercuri e zi de mămăligă cu pește, cât se fac ele, eu spăl trei mașini de rufe și le pun la uscător, apoi seara le sortăm și le punem toți la loc. Joi gătesc iar felul doi pentru joi și vineri, ciorbă mai este. Vineri nu am nici de gătit, nici de spălat. De obicei vineri vine comanda de la Mega Image, făcută luni, pun la loc cele cumpărate, conserve, legume, fructe, paste, sos de roșii, lactate, tot.

Cam de două ori pe săptămână ies să iau pâine și fructe și să respir, dacă nu e de scos copiii în parc.

Pentru masa de după-amiază, fie fac pizza de casă, fie paste sau cartofi la cuptor cu brânză, clătite, waffles, chestii light, dar tot îmi ia o oră să le fac și să strâng după ce se mănâncă.

În weekend comandăm de mâncare, și ca să variem, și ca să mă pot eu odihni.

În weekendul în care stau acasă, spăl și toc legume pentru două săptămâni, apoi le pun în congelator pe punguțe. Dacă am timp, fac și aluat de pizza, porționez și congelez. Asta îmi ia maximum două ore într-o zi de duminică, cât copiii se uită la film sau se joacă și eu ascult un podcast sau muzică sau mă uit la un serial.

Când fac ciorbă sau mazăre sau pilaf sau sos bolognese, scot de la congelator ce legume am nevoie și le pun la fiert sau în slow cooker.

Merg la măcelărie o dată pe lună, iau din toate, cântăresc, porționez și congelez cu etichetă.

Comand online aproape tot ce am nevoie, ca să nu car.

Aspiratorul robot aspiră când noi suntem plecați sau seara, când ne retragem la poveste.

Aspir și eu, mai ales în bucătărie, de 4-5 ori pe zi, aspiră și copiii. Întreținem, ca să nu fie nevoie de o zi de curățenie în weekend. În weekend ieșim, ne jucăm, citim, ne relaxăm.

Folosesc oalele electrice, One Pot de la Tefal și slow cookerul de la Crock Pot, să facă mâncare fără ca eu să intervin prea mult.

Curat în băi fac câte puțin în fiecare zi, azi dau o soluție în toaletă, mâine frec o chiuvetă, mai spală și soțul.
Foarte de folos e uscătorul de rufe, nu mai zic de mașina de spălat vase, dacă mă lasă soțul, o iau de nevastă.

Copiii își strâng singuri jucăriile, stau cu gura pe ei non stop, nu vă imaginați că fac singuri (doar în camera ei Sofia păstrează lună, în spațiul comun zilnic e haos de trei ori pe zi).

Lucrez foarte fragmentat, scriu ceva, mă cheamă un copil, spăl fructe, pun de mâncare, dau două telefoane, mai scriu trei rânduri la un articol, mă ridic iară, dau cu aspiratorul, pun rufe, scot carnea din congelator și așa mai departe.

Mintea mea merge întruna.

Fac liste cu tot ce am de rezolvat, să nu-mi scape ceva. Mereu îmi scapă lucruri.

Dar nu pun presiune pe mine.

Prioritizez.

Acum important e copilul mic, care e nervos la mate.

Peste 10 minute e important articolul meu.

Apoi devine soțul, care vrea să ne sfătuim cu ceva.

Sunt extrem de flexibilă, pot să dorm liniștită cu jucării pe jos în sufragerie.

Nu intru în lupte de putere cu copiii și nici pe internet.

Îmi păstrez energia strict pentru ce contează. Să demonstrez că am dreptate pe  internet nu contează.

Frecvent trecem prin cărți și jucării și facem colete pentru alte familii sau pentru campanii umanitare. Asta îmi împlinește nevoia de a contribui, pe lângă munca aici pe blog și live-uri și concursuri.

Nu cer mult de la mine, când mă gândesc seara la câte am făcut, îmi vine să mă pup!

Le spun alor mei că-i iubesc. Îi spun mamei că mi-e dor de ea. Trimit gânduri de recunoștință în lume de zeci de ori pe zi, când aud copiii râzând, când mă întind seara în pat.

Mă rog la Dumnezeu să fim sănătoși.

Atât.

Vedeți, nu există rețete secrete, dar există lucruri mici, care fac o diferență mare.

Aveți grijă de voi!

PS: Poza de mai sus e dintr-una dintre ieșirile noastre la pădure, am închiriat o casă în care am stat doar noi, am luat cu noi mâncare de acasă, proaspătă și congelată, am stat numai pe coclauri. Asta e o pizza făcută rapid de mine la cuptorul din casă, cât copiii și tatăl lor s-au jucat la focul de tabără din curte. Blat adus de-acasă, făcut de mine, sosul de roșii rămăsese la București, dar am zdrobit într-o tigaie câteva roșii cu sare și piper, și a fost gata și sosul. Am presărat pe deasupra ce place fiecăruia și când ei au intrat în casă înghețați după o oră, masa era gata

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4267

27 comentarii

    • Same here! Multumim mult, Ioana! Atat pentru energia pozitiva care transpare, cat si pentru ideea de a congela legume, aluat, etc 🙂

  1. Sunt niste super recomandari. Eu mai adaug ca mopul cu abur scurteaza mult timpul de igienizare si ca exista servicii de calcatorie care scutesc enorm de mult timp investit in calcat cand oricine din casa are nevoie zilnic de camasa. Casa de inchiriat in ce zona ati gasit? Cautam si noi ?

  2. Soțul are și el pauzele lui? Întreb pentru că eu m-am regăsit mai mult în ipostaza soțului, și nu prea mi-ar plăcea să mi se spună, după 9 ore de muncă care nu vad de ce nu ar fi similare cu cele de stat cu copiii, ia asta și du acolo (copiii sunt rugați, soțul doar: ia asta ?)

    La noi in familie nu au fost rolurile așa de clare, la început eu am stat acasă și soțul lucra, o vreme am lucrat amândoi, acum soțul e in șomaj tehnic și eu lucrez. El face mare parte din lucrurile astea, gătit, curățenie, lecții online, teme, reparatii diverse, fac și eu cât apuc prin casă, printre picături, gătesc in weekend și adesea seara, unele dintre lucrurile legate de copil le fac eu (trezit, mic dejun, culcat, citit etc), până plec eu la birou fetița are deja o oră de online și îl las pe el sa doarmă, și nu mi se pare corect ca doar cel care stă acasă sa ia pauze, să fie cel obosit, și să mai și dea și directive ?

    Sunt curioasă deci de perspectiva soțului, dar și a altor soți care trăiesc cu wonder women ?

    • Nu stiu cum e la altii, dar la noi in familie expresia „stai cu copiii” este extrem de inexacta si nedreapta, pentru ca de fapt nu e vorba de nici o secunda de „stat”, ba din contra, esti in miscare si in agitatie tot timpul. De fapt stiu cum e cel putin la inca o familie – exact ca la noi.
      Eu am de vreo 2 luni o perioada cumplit de aglomerata si stresanta la munca, inchid laptopul dupa 10-12 ore de lucru, lucrez si in weekend etc, dar sincer iti spun ca prefer sa lucrez chiar si asa in conditii stresante decat sa „stau” cu copiii.

      Si sunt multi barbati care chiar si in timpuri normale prefera sa mearga la munca decat sa stea cu copii, pentru ca e extrem de greu de stat cu copiii, iar in perioada asta este si mai greu, din motivele stiute. Mai e si scoala online, sa vezi ce amuzant e cand incep astia micii sa urle de frustrare ca nu mai vor sau nu mai pot sa faca scoala sau teme, eu ma inchid in camera ca ma apuca si pe mine urlatul.

      Unde mai pui ca acest „stat cu copiii” nu presupune doar sa te ocupi de ei, ca asta inca ar mai fi cum ar fi. Dar nu, trebuie sa faci si mancare + alte lucruri de casa si sa mai si planifici ce sa faci de mancare, ceea ce e o treaba in ea insasi, ca eu de exemplu daca ma intrebi ce vreau sa mananc spun ca nu stiu.

      Peste toate astea, Ioana trebuie sa mai si lucreze. Eu sincer spun ca nu cred ca as fi in stare sa fac ce face ea in fiecare zi.

      Ajut cat pot, dar din pacate sunt cam lipit de ecran, ca am call-uri peste call-uri etc si pur si simplu nu pot sa ma dezlipesc de aici.

      Dar, ca sa iti raspund la intrebare: da, am si eu pauzele mele. De exemplu de vreo cateva luni mi-am facut obiceiul sa ies seara sa alerg cel putin jumatate de ora, chit ca dupa ce ma intorc mai lucrez 1-2 ore. Dimineata ma trezesc mai devreme decat toti si pana incepem sa pregatim masa, imi iau pauza de cafea etc.

    • Statul acasa nu inseamna stat. Sau cel putin nu in majoritatea famiilor. Eu „stau” acasa, dar de fapt LUCREZ de acasa. Ma trezesc de dimineata, pun de paine, pregatesc copilul de scoala online sau ma duc 2 Km dus intors pe jos cu ea la scoala si inapoi. In acest timp sau dupa, plimb si cainele.

      Apoi gatesc pentru CINCI persoane, deretic prin casa pregatesc 2 ture de fructe, ma ocup de copilul cel mic, fac lectii cu ea, o incurajez sa citeasca, MA JOC cu ea, ca altfel e suparata (pe drept cuvant), ca nu am timp de ea.

      Daca merge la scoala, la pranz mai scot cainele o data si ma duc iar 2 km dus intors sa o aduc. Daca e remote, ies 2 ore cu ea in fata casei, ca trebuie sa mai si faca miscare. Sau joc tenis cu ea o ora, ca trebuie sa se mai si antreneze.

      In tot acest timp incerc cu disperare sa-mi adun creierii si sa lucrez, pentru ca nimeni nu plateste mii de dolari pe SEO ca eu sa „stau acasa”. Asa ca traduc (pentru clienta din Romania), fac research si scriu, pentru clientul american, gandesc strategii, fac keyword research etc.

      Ma scoate din papuci sistemul asta cu lucratul 10 minute si dat fructe, lucrat 20 de minute si pus masa, lucrat 10 minute si facut lectii etc., pentru ca mereu ma intrerup si ma frustreaza ca pana seara nu pot zice ca am facut nimic efectiv, pentru ca toate chestiile pe care mi le-am propus profesional sunt la jumatate.

      Acu’ e drept ca pana seara cam termin, dar tot e iritant sa fii mereu in mijlocul evenimentelor casnice, cand ti-ai dori sa te incui 5 ore intr-o camera si sa te lase toti in pace.

      Nu mai discutam despre nesiguranta, oboseala, raceli pe care le privesti cu groaza, ca ai impresia ca mai putin si dai coltul, iritarea tuturor, desi incercam sa iesim si sa avem o viata aprox. normala etc. Pana culc copilul seara imi vine sa pic in bot de cel putin 20 de ori.

      Si nu pot face nazuri, sotul lucreaza noaptea, deci in timpul zilei mai trebuie si el sa doarma. Eu am foarte putine momente in zi, cand chiar iau o „pauza”, daca as face asta mai cu intentie, probabil raman cu jumatate de lucru neterminat.

      Si da, masina de uscat rufe „rules”, aia de vase ma scoate din pepeni, ca pana scot 50 de farfurii din ea ma apuca sictirul. As prefera sa spal la mana 10 farfurii, dar acu’ drept e ca probabil as pierde si mai mult timp.

      Acum, daca stam sa vedem cate are de facut una ca „sta” acasa, parca nu mai e sotul atat de chinuit, ca poate pleca 8 ore din nebunie si sa mearga la job. Eu as schimba oricand rolul cu barbata-miu, dar nu pot lucra in locul lui (nu accepta firma femei noaptea) si aparent eu „stau” mai bine in casa decat ar putea el (cu tot ce fac zilnic si afacerea pe care o conduc).

      Pana la urma nu este concurs, mi se pare pueril sa comparam, desi chiar si eu am facut asta 😀 La noi se merge pe ideea ca incercam sa functionam ca o echipa, intervenim fiecaer cum putem si cand celalalt nu mai poate. Daca eu fac x mai bine decat el, fac eu, daca el poate interveni la y si la z o va face fara sa se dea de ceasul mortii.

  3. Hei, cum facem fata cu mate, ca tot ai adus in discutie, cand e despre mate e cu lene,plans, lipsa de chef.(tot cl a 2a)
    Si poti sa ne familiarizezi cu podcasturile?

    Thx!

    • Podcasturi: MindArchitect, Brene Brown, Michele Obama, Diana Vijulie
      99% invisible https://open.spotify.com/show/2VRS1IJCTn2Nlkg33ZVfkM?si=46I3O53MRG-mNMPp66RDhg
      Pe bune, podcastul Decat o revista https://www.dor.ro/arhiva/podcast/pe-bune/
      Zest, de Sabina Varga

      La mate, cred ca problema e ca nu intelege, la noi asa a fost. Am explicat grafic, cu obiecte, pana am gasit metoda care o ajuta. Acum face singura si e chiar foarte buna! Daca nu reusesti tu, poate sotul sau bunica sau un prof online, doar cat sa dezmorteasca un pic mintea matematica!

    • Deci..la ce folosește de fapt mașină de uscat rufe, că aici a fost menționată de două ori ca fiind fabuloasă, plus o dată recent de o vecină :)))
      Doar că le trântești în mașină în loc să le aranjezi una câte una pe sârmă/calorifer? Că de aranjat după uscare oricum cred că trebuie
      Sau ies aproape călcate?

    • Da, faptul ca nu le mai intinzi economiseste timp semnificativ, plus ca mie imi displace cand tre sa intind ciorapei de copii, zeci de bucati, care nici nu stau pe sarma.

      Si in al doilea rand ar fi faptul ca rufele sunt uscate in 1.5 ore. Ceea ce la sarma sau calorifer nu prea se poate. Asta inseamna ca poti sa speli mai multe masini la rand, ca nu ai problema ca nu mai ai unde sa intinzi rufele pana nu se usuca prima tura.

    • Plus umezeala care se strange la uscatul traditional pt ca daca nu ai balcon, le usucinin casa. Si daca ai balcon, parca nu iti mai vine sa le usuci acolo in orase gen Buc unde poluarea e la.cote maxime.
      10 plus pt masina spalata cu uscator sau uscator separat.

  4. Sigur că știu exact ce se face când se stă cu copilul, pentru că am stat și eu. Și de altfel mai sus am enumerat ce face soțul, nu e ca si când îmi imaginez că toată ziua stă și se uită la desene animate cu copila.

    Dar am înțeles, tu ești de părere că nu faci suficient și că nu ai rezista să faci ce face soția. Sunteți norocoși că sunteți pe aceeași lungime de undă și va completați așa.

    Eu cred că și munca in afara casei este solicitantă, probabil depinde și de muncă..haosul din birouri, relaționarea cu nenumărate persoane, faptul că trebuie să te comporți într-un anume fel în societate vs acasă, simplul fapt că trebuie să pleci de acasă și să revii, timpul pe drum (am lucrat și de acasă după martie și pot sa compar) etc.. eu sunt mereu surprinsă când aud vreo cunoștință care nu are serviciu (nu e cazul Ioanei) care e de părere că soțul care vine acasă e gata odihnit și trebuie să preia el copiii sau cine știe ce treabă alocată rapid de soție ?
    Eu fac destule prin casă și înainte să plec la muncă, și după ce revin, și nu mi-ar plăcea să fiu considerată..personal de suport care „ajută cum poate”.
    Sigur, combinațiile in interiorul unei familii sunt infinite, nu e doar varianta mama acasă și tata la serviciu (și la voi e o variațiune, mama acasă mai și lucrează, tata lucrează dar acasă).

    • Eu cand am revenit la serviciu dupa concediul de crestere copil m-am simtit in vacanta! Este muult mai usor sa fii responsabil doar de munca si persoana ta la birou decat sa jonglezi cu 15 taskuri acasa, sa fii intrerupt, sa fii responsabil si de copii samd

    • in primul rand ca la incheierea concediului de crestere copilul are aprox 1 an sau aprox 2 ani, adica exact perioada cea mai solicitanta fizic. Dupa 6-7-8 ani statul acasa cu un copil e absolut altceva, eu despre varsta asta vorbeam, in articol despre varsta asta se vorbeste

      si in alt doilea, te-ai simtit ca in vacanta cat timp? o saptamana, o luna? te simti si acum, daca au trecut de atunci 5 ani? Ma indoiesc. Normal ca in primii ani ai copilului e vacanta si sa te duci la baie sau sa mergi la mega image. Dar cand incepi sa lucrezi 8-9 ore pe zi, in fiecare zi, vreme de ani intregi, nu mai e atat de vacanta, oboseala se acumuleaza

      Uite, exact despre genul asta de atitudine vorbesc. Ca in vacanta :))
      O atitudine un pic mai rezervata, de genul eu le-am facut ani intregi pe amandoua (pe rand) si prefer detasat sa merg la serviciu chiar m-ar fi facut sa te iau in serios

  5. Ai un mod extraordinar de a expune lucrurile. Imi dau seama de multe ori ca am pretentii prea mari, ca sunt un control freak si asta chiar ma epuizeaza si fizic si psihic. Cateodata nu mai am energie pentru absolut nimic si nu stiu cum sa ma mai impart intre cei doi copii (2 baieti de 3 ani si 11 luni si 1 an si 2 luni), sot, chiar si cu tot ajutorul robotului, masinilor de spalat (vase si rufe), uscator. Bine macar ca ma mai ajuta si sotul (doar daca ii spun?). Imi impun in fiecare zi sa o las mai moale si sa pun accentul la sfarsitul zilei pe ceea ce am reusit sa fac, nu pe ceea ce NU am apucat sa duc la bun sfarsit. Toate cele bune! ?

    • Exact asa am fost si eu o perioada, de cand cu pandemia, dar dupa multe momente nasoale, mi-am gasit in sfarsit echilibrul (cat poate sa fie in perioada asta):
      – Pur si simplu nu ma mai invinuiesc pentru absolut nimic;
      – Am reusit sa ajung la performanta sa „celebrez” orice mica „victorie”, si la sfarsitul zilei sa fiu multumita de ceea ce AM FACUT. Exact cum zice si Ioana in articol, seara „îmi vine să mă pup” pentru cate am facut in ziua respectiva, chit ca a fost sa fac curat intr-un sertar, sa dau cu aspiratorul in toata casa, sa sterg chiuvetele si sa ma ocup de un rand de rufe. Pur si simplu ma bucur ca am reusit sa le fac si nu ma mai gandesc la cate am de facut. Folosind aceasta metoda, a „micilor victorii in fiecare zi” , am reusit sa ajung la performanta sa tin casa mai curata (unul din lucrurile care ma prost-dispunea pana acum era faptul ca pur si simplu casa era in haos). In ultimele doua saptamani m-am uitat la mai multe filmulete pe Youtube despre cum sa pastrezi casa mai curata si cum sa te organizezi, si am incercat sa aplic in fiecare zi cate un sfat. In cateva zile iti intra in obicei, si in felul asta le integrezi pe toate.
      -nu ma mai supar daca sotul nu face ce cred eu ca ar trebui sa faca. Pur si simplu daca vreau ceva il rog sa faca punctual (te rog sa duci gunoiul, te rog sa intinzi rufele, te rog sa mergi la cumparaturi, sa cureti cartofi etc);
      -Ma bucur de lucruri simple, de exemplu faptul ca fac oridine intr-un dulap pe mine ma relaxeaza si in plus imi da si timp sa ascult podcast-uri, exact cum zice Ioana;
      -Am investit intr-un aspirator bun (Philips Speed Pro am eu, care are leduri la perie si lumineaza tot praful. Este incredibil cat poate sa faca diferenta aspiratorul asta in starea mea de bine. Eu si pe asta l-as „lua de nevasta” pe langa masina de vase :)) )
      -Ascult muzica care imi place cand am ocazia in timpul zilei si seara, vorbesc mult cu prietenii si cu parintii la telefon (pe video);
      – Fac sport la bicicleta eliptica sau pun pe Youtube si imit si eu;
      – iesim in week-enduri neaparat afara din casa, fie in parc, fie cu prietenii si cu masca pe fata. Asta face extraordinar de bine la psihic;

  6. am vazut acum ca ai adaugat un paragraf.. ca scopul tau nu este sa te dai mare ca ai masina de spalat :)) sau daca era eu nu l-am observat prima oara.. si avand in vedere ca ma si intrebam ..oare de ce am scris ce am scris, cand aceasta insemnare avea rolul de a ajuta mamele depasite sa isi puna putina ordine in viata… vreau sa zic ca nu am intentionat sa fiu antipatica si gica contra, una dintre acele persoane care vad rau in orice lucru bun :))

    Doar ca in mediul meu sunt multe stay-at-home moms si toate par sa creada ca tin lumea pe umeri si sotii sunt niste rai care in timpul programului probabil merg la spa.. si cumva mi s-a parut ca articolul le va adanci pe mamele eroine in impresia lor ca sunt eroine si va adanci prapastia dintre ele si soti (pentru ca nu in toate familiile unul ii e recunoscator ceilaluilt pentru ceea ce face, ii apreciaza contributia etc).

    • Morera, tu ai dreptate in ce scrii. Si eu cunosc multe cazuri de mamici casnice, care au impresia ca sotul vine odihnit de la munca si e pregatit sa spele, sa faca cumparaturi si sa se joace si cu copii. Genul care au impresia ca jobul la birou (oircare ar fi el) e floare la ureche pe langa ce fac ele acasa.
      Insa, se ajunge aici si datorita faptului, ca si mamele casnice au nevoie de timp de respiro, sa faca ceva pt ele, altceva decat a ingriji copilul, a gati, a face curatenie, etc…Si au si ele dreptate, faptul ca stau acasa cu copiii, nu inseamna ca ca nu depun efort toata ziua, seara sunt obosite si doresc sa ia pauza de la rutina zilei. Si cum s-o faca altfel decat prin a cere ajutor de la sot cand acesta revine acasa? Trebuie empatie si intelegere de ambele parti, amandoi sa primeasca ajutor si spatiu pt nevoile lui private.
      In Romania, exista aceasta mentalitate raspandita, cum ca daca sotia e casnica, sotul nu mai are nicio responsabilitate pentru familie; el are job, aduce bani si e suficient. Si asta nu e ok si nici normal. E si sot si tata, si da, deci trebuie sa aiba si el grija de copii, sa petreaca timp cu ei, sa ajute cu chestii in casa. Efortul e comun.
      Eu sunt ca Ioana, lucrez de acasa, am si grija unui copil, de multe ori ma simt depasita chiar daca sotul ajuta mult. Si cand aud cum se plang mamele casnice, fara job, mai rau decat cele care si lucreaza, uneori le condamn si le evit. Dar poate sunt doar neintelese.

    • exact, „trebuie empatie si intelegere de ambele parti, amandoi sa primeasca ajutor si spatiu pt nevoile lui private.” 🙂

    • Cu riscul de a părea o putoare, trebuie sa zic ca tare mi-ar mai plăcea sa stau acasă cu copiii, chiar si cu școala online, care momentan ne cam termină psihic (mai ales pe copii), chiar si cu toate treburile din casă (acum facem împreună, si eu si soțul, dar le-aș prelua cu bucurie pe toate). Nu se compara stresul de la serviciu cu stresul de acasă. Pe ăsta trebuia sa-l pun între ghilimele, ca chiar nu mi se pare stres ca se ceartă cei mici, ca nu-si găsesc una sau alta, ca vor sa ne jucăm (vai ce m-as mai juca când am de muncă!)

    • ca si Lia, am zile cand sunt invidioasa pe mamele casnice, pentru ca dupa 10-12 ore la munca si cu povara concedierii a juma de echipa, ma mai asteapta si vase + gatit + curatat + grija sanatatii fizice si mentale a intregii familii etc. Si da, am masina de spalat vase, mi-am simplificat viata prin redus/ eliminat cele ce nu ili plac sa fac, copila isi face teme singura si daca nu a inteles intreaba cu tot tupeul profesorul si cu mandria mea si tot I am overwerlmed. Imi repet ca e perioada de carantina, ca o sa treaca, dar criza e aici si lucrurile sunt cum sunt.
      Pt mine povara mentala e ca am lucrurile neterminate, fie ca sunt cele de curatenie sau cele profesionale. Si le am si in treburile casei si treburile de la munca, because this is work from home with children. Si motz la toate astea am propria presiune sa fac totul perfect, pt ca in general imi iese si mai ales imi iese acolo unde imi place.
      De ceva ani cu coleg de birou budism (sau whatever), am inceput sa invat sa accept ce nu pot schimba, ca nu am nevoie de copil de nota 10 si 9 e perfect, ca tv si telefonul si prea multe gatget-uri imi incarca enorm mintea, m-am intors la tricotat si alergat si mai mult voluntariat. Intr-o zi voi face doar astea – au mai ramas niste ani.

    • Depinde de fiecare. Pe mine ma stresează mai mult statul acasă cu copii decât stresul de la servici. Stresul de la servici îmi place, ma face sa ma simt valoroasa in schimb acasă niciodată nu ma simt suficient de buna.

  7. excelenta ideea cu aluatul de pizza, nu ma gandisem..o sa fac si eu
    iar pentru restul imi iau pix si hartie, sunt f multe idei bune!
    Multumesc
    Anca

  8. Noi avem masina de paine de la Tefal, dar cel mai intens folosita e pentru aluat de pizza. 10-15 min sa cantaresti ingredientele, 1 h framanta, alte 10 sa impartim aluatul si sa il congelam.

  9. Super util uscatorul, de acord. Singura problema pe care o am cu el este ca distruge in timp hainele (cam pe toate), iar pe cele mai delicate nu le poti pune deloc. De ex nu poti pune pulovere la uscator, articole de lana, matase etc. Deci noi intotdeauna avem si cate ceva de intins.
    Am observat ca si hainutele fetei se cam micsoreaza si se decoloreaza dupa cateva uscari, dar am ales sa-l folosesc in continuare din comoditate, plus ca ei oricum ii raman mici hainele in 1-2 luni…Desi nu e deloc ecologic. Sper sa se inventeze un uscator mai performant pe viitor.

  10. Salut! Foarte interesant si util articolul. Pe de-o parte te gândești “hei, are dreptate, nu mai cere atat de mult de la tine si de la alții, ca o sa ajungi la nebuni”. Pe de alta parte, aflu tot felul de idei bune. De exemplu, ne-am hotărât definitiv sa ne cumpărăm un congelator mare, din ăla cât un om adult, sa avem unde baga provizii.

    Referitor la asta, am o întrebare: cum faci, mai exact, cu aluatul de pizza? Il faci si il bagi direct la congelator, fara sa dospească? Cand il scoți, cât iti ia sa il decongelezi? Mai dospește după aia?

    Si inca o întrebare: aproape ma convinseseși sa îmi cumpar crock pot, doar ca apoi am citit recenziile pe Amazon. Mulți ziceau ca stratul acela de teflon (sau ce e pe interior) s-a zgâriat după doar câteva folosiri si, deci, nu mai poate fi folosit. Cum e experiența ta cu el? De cand il ai? Ce model ai?

    Mulțumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *