Acest articol este scris de soțul proprietarei blogului, care cu ocazia pandemiei și-a confirmat niște idei pe care le avea despre copii și tehnologie, dar a și învățat câteva lucruri noi.

Bună, articolul se referă în primul rând la copii „mici”. Mai scriu o dată: mă refer mai mult la copii mici, să zicem până în 12 ani. Pre-adolescenți.

Până să înceapă nenorocirea, copiii noștri (6 și aproape 9 ani) au avut zero acces la computere și un acces extrem de limitat la telefoane, în sensul că uneori le mai foloseau să facă fotografii sau filmulețe sau să acceseze o platformă furnizată de școala pentru exersat limba engleză. De jocuri nu s-a pus și în continuare nu se pune problema. Odată cu pandemia (mai precis o dată cu școala online), acest lucru s-a schimbat, de nevoie: copiii au început să folosească laptopurile și au primit acces și la un telefon pe care nu îl mai folosim noi adulții. Telefonul a fost inițial folosit pentru apeluri video cu colegii lor și pentru exerciții de citit, dar evident că o dată ce restricțiile au fost slăbite, încet încet au început să-l folosească și la alte lucruri…

CE AM ÎNVĂȚAT SAU MI S-A CONFIRMAT

1. Copiii învață EXTREM de repede să folosească dispozitivele la care au acces.

Există în rândul părinților ideea că este bine/ este chiar nevoie să îi dai copilului cât mai devreme acces la tehnologie (telefon, tabletă, computer etc) ca să aibă timp să învețe să le folosească, să poată fi pregătit pentru era digitală cum se zice și altele asemenea.

Această idee este complet falsă, după părerea mea.

Repet: copiii învață EXTREM de repede să folosească aceste dispozitive. Copiii mei au ajuns în 1-2 luni de la zero cunoștințe despre laptop la cunoștințe suficiente cât să facă școala online neasistați în ceea ce privește accesul, parolele, emailul, internetul, platforma de meeting online, copy/paste, tastatură, word, excel și tot restul. Mai mult, cea mai mare parte a acestor cunoștințe a fost asimilată în primele două săptămâni. Cum sunt sigur că nu am copii supradotați, e clar că asta e valabil pentru toți copiii și e clar că cu cât copiii sunt mai mari, cu atât vor învăța și mai repede. Deci nu există absolut nici un beneficiu să începi mai devreme.

Pentru mine nu e de mirare acest lucru, pentru că toate interfețele de pe telefoane / laptopuri au fost rafinate în ani de zile și au ajuns să fie extrem de intuitive și ușor de folosit. În esență, nu este nevoie decât să știi să dai cu degetul/ mouse-ul. Atât, astea sunt toate cerințele pe care trebuie să le bifezi ca să poți să începi să folosești „tehnologia”. Desigur că ajută foarte mult și să știi să citești, dar nu este absolut necesar, altfel copiii de 2-3 ani nu ar ști să folosească tablete sau telefoane.

Principalul factor limitativ în folosirea computerului sau a telefonului este limba engleză, nu faptul că ai început să le folosești la 15 ani în loc de 2 ani. Acesta este motivul principal pentru care părinții sau bunicii noștri, de exemplu, se descurcă mai greu cu tehnologia, nu faptul că ar fi ceva inerent dificil. Deci dacă vreți să pregătiți copilul sub 10 ani pentru era digitală, ajutați-l să învețe engleză, va fi mult mai avantajat în domeniul tehnologiei decât dacă îi puneți tableta sub nas de la 2 ani.

2. În legătură cu punctul 1, trebuie spus că simplul fapt că folosești de mult timp un dispozitiv nu înseamnă că cunoștințele despre el se măresc proporțional cu perioada în care l-ai folosit.

Există o curbă abruptă de învățare la început, care poate fi parcursă chiar și în câteva ore, dar apoi cunoștințele ajung la un platou și pot rămâne la același nivel pentru totdeauna. Câți dintre noi putem spune că astăzi știu semnificativ mai multe despre cum se folosește un device decât în urmă cu 5 ani, doar ca urmare a faptului că l-am folosit în fiecare zi? Dacă faci cam aceleași lucruri cu device-ul acela în fiecare zi, logic este că nu ai cum să știi mai multe despre el decât ai știut după primele zile/ săptămâni de când ai început să îl folosești.

Ba mai mult, în ce privește gradul de înțelegere a dispozitivelor pe care le folosim de ani de zile, îndrăznesc să spun că foarte mulți dintre noi avem o înțelegere foarte limitată. Și nu mă refer aici la faptul că de multe ori nici măcar nu avem idee despre cum anume funcționează device-urile pe care le folosim zi de zi – asta e normal, având în vedere că ele au devenit extrem de complexe și avansate tehnologic.

Nu, mă refer la faptul că de multe ori nu știm pur și simplu să le folosim nici măcar pentru lucruri de care am avea nevoie, lucruri care ne-ar face viața mai ușoară.

Exemple:

• În primul rând, am observat că foarte mulți oameni pur și simplu nu știu sau nu vor să folosească google sau internetul în general. Este incredibil cât de des sunt întrebat lucruri al căror răspuns îl găsesc pe google în 2 secunde, asta dacă nu îl știu deja tot de pe google.
• Cunosc mulți oameni care nu știu să facă anumite lucruri simple în mail sau word deși le folosesc de zeci de ani. Despre excel nu mai vorbesc, deși la fel, e folosit de ani de zile. Despre softuri mai avansate nu are sens să pomenesc.
• Foarte mulți oameni care au telefon smart de ani de zile nu știu cum să facă share la locație pe google maps sau în altă aplicație.
• Eu mai fac tranzacții pe OLX sau pe forumurile de acvaristică și când e vorba să ne întâlnim, aproape jumătate din oamenii cu care vorbesc îmi cer să le explic cum să ajungă la locul de întâlnire, pentru că evident nu știu cum să navigheze la adresă folosind o aplicație de navigare.
• Dacă vă uitați pe stradă la șoferi, o să vedeți că foarte mulți țin telefonul în mână când vorbesc, deși au mașini scumpe (care sigur au bluetooth) – pentru că nu știu cum se împerechează telefonul cu bluetooth-ul mașinii, asta presupunând desigur că știu că mașina are o astfel de funcție.
• Întrebați-vă câți dintre cunoscuții voștri (inclusiv voi) știu să facă următoarele lucruri de care ne-am lovit aproape toți la un moment dat: să instaleze windows de la zero pe un computer; să dezactiveze din setarile telefonului notificările pentru orice aplicație; să înlocuiască cartușele consumate la imprimantă; să conecteze telefonul la televizor (sau dacă știu măcar dacă asta e posibil la televizorul pe care îl au).

Aș putea să continui așa toată ziua. Sigur, o să spuneți că nu aveți motive să știți lucruri de care nu v-ați lovit și că dacă e cazul, o să știți când veți da de ele. Sau o să spuneți că nu vă interesează să știți anumite lucruri și că preferați să apelați la cineva care știe și care vă poate rezolva problema, când e cazul.

Acestea sunt desigur abordări perfect valabile, dar noi discutam despre altceva, anume despre ideea că e bine să dăm copiilor acces devreme la tehnologie, ca să aibă timp să învețe să folosească cât mai bine tehnologia. Așa că întreb: dacă noi adulții nu am învățat să o folosim „cât mai bine” deși o folosim de mulți ani de zile, ce ne face să credem că pentru copiii noștri va fi diferit?

De unde ideea asta că dacă îi pui tableta copilului de la 2 ani sub nas îi crești considerabil șansele să devină un programator de geniu? Singurele șanse pe care i le crești sunt acelea să devină dependent de jocuri, pentru că….

3. Este o iluzie să credem că odată ce am dat acces la tehnologie copiilor, putem să ne asigurăm SAU să controlăm în vreun fel că ei o vor folosi preponderent pentru scopuri educative.

Vă rog să nu uitați cel mai important lucru despre internet, anume că „THE INTERNET IS FOR PORN”. Ok, am glumit, deși unele estimări puneau pe seama pornului aproximativ 30% din tot traficul de pe internet. Probabil că nu este chiar „for porn”, dar e clar că e „for fun”, adică cea mai mare parte a timpului (liber) petrecut de cea mai mare parte a oamenilor pe internet este folosit pentru entertainment (sub diferite forme, e.g. social media, infotainment, angertainment etc) și nu pentru educare.

Ca să vedeți că este așa, gândiți-vă la cum folosiți voi timpul pe internet. Cât din acest timp este folosit pentru educație, și mă refer aici în sens larg, adică consider educație inclusiv să te uiți pe youtube la un tutorial? La mine daca e 20% e bine, și cea mai mare parte din acești 20% sunt pentru hobby-uri, adică este tot „for fun” în esență. Restul timpului e petrecut pe știri, bloguri, cumpărături, facebook, youtube, filme, muzică. Mi-am propus la un moment dat să învăț sau să aflu în fiecare zi măcar un lucru nou dacă tot stau atât de mult pe internet, dar nu sunt sigur că îmi îndeplinesc acest scop minimal chiar în fiecare zi.

Și atunci, ce motive avem să credem că la copiii noștri va fi altfel? Nu este clar că și ei vor ajunge să folosească internetul preponderent pentru distracție, adică pentru jocuri la început și social media mai după aceea? De ce am vrea să acceleram momentul când se va întâmpla asta, în loc să îl întârziem cât de mult putem? Mai ales ca…

4. tehnologia și internetul provoacă dependență, iar social media și jocurile sunt practic droguri

Că internetul dă dependență nu cred că mai are rost să argumentez – dacă e cineva pe aici care nu e dependent de telefon într-o măsură mai mare sau mai mică îl rog să-mi spună și mie cum reușeste. Dar poate afirmația că social media și jocurile sunt droguri de sinteză vi se pare exagerată. Păi, să știți că studiile spun că modul în care creierul reacționează la ele este similar cu cel în care reacționează la substanțele care dau dependență. Atât social media, cât și jocurile, sunt proiectate și optimizate pentru a ține utilizatorul cât mai mult timp interesat (engaged), pentru că așa se fac banii. Există cineva pe aici căruia nu-i pasă câte like-uri ia la un post sau comentariu pe Facebook? Dacă da, îl rog să ne explice cum reușeste să facă asta.

E de fapt un pic înspăimântător faptul că algoritmii folosiți de social media au ajuns să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și că folosesc toată activitatea noastră online pentru a deveni din ce în ce mai buni la a ne ține interesați. Vă recomand în acest sens să vedeți filmul „The social dilemma” în caz că nu l-ați văzut, s-ar putea să fiți surprinși să aflați unele lucruri – eu cel puțin am fost.

În aceste condiții, este oare de mirare că copiii care apucă să joace jocuri sau să intre pe social media au tendința să nu mai facă altceva decât asta? Cum ar putea niște copii care încă nu au creierul complet dezvoltat, la care centrii recompensei și controlul impulsurilor sunt încă imature, să reziste unor jocuri sau social media care sunt SPECIAL optimizate să îi țină cât mai mult ocupați, adică să provoace dependență?

Aud despre părinți care spun că nu mai pot avea încredere în copiii lor după ce copiii au ajuns să se joace în timpul orelor de școală, deși acest lucru le-a fost interzis și ei au fost de acord cu interdicția. Aud despre părinți care le-au interzis complet copiilor să mai joace jocuri, dar care i-au surprins apoi noaptea jucându-se pe ascuns.

Dragilor, vă rog să înțelegeți că nu e vina copiilor că nu pot să se abțină de la a se mai juca sau de la a sta pe internet. Pur și simplu copiii nu sunt capabili să se lupte cu acest gen de dependență. Uneori, de multe ori, nici adulții nu sunt. Eu de exemplu am rămas în București în vacanța de primăvară din ultimul an de facultate ca să îmi scriu teza de diplomă la computerul unui coleg de cameră, dar tot ce am reușit să fac 2 săptămâni a fost să joc Age of Empires, în continuu zi și noapte. Vă spun sincer că astăzi mă bucur că am fost sărac și nu am putut să-mi cumpăr calculator cât am fost liceean sau student, că în felul ăsta am fost ferit de dependența de jocuri.

Sfaturi pentru părinți

Din păcate, dacă copilul vostru este deja dependent de internet sau de jocuri, nu știu ce sfat să vă dau pentru a rezolva problema, în afară de a o aborda ca pe o dependență sau început de dependență, adică ca pe o treabă serioasă cu tot ce decurge din asta (terapie etc).

Eu pot să dau niște sfaturi pentru a mai reduce din damage sau pentru a preveni să se ajungă acolo.

• În primul rând, dacă ați decis să instituiți o interdicție, fiți fermi și păstrați-o atât timp cât e nevoie. Dacă astăzi i-ați interzis accesul la telefon, dar mâine i-l dați înapoi pentru că s-a milogit de voi și a promis că nu se mai joacă, nu ați rezolvat nimic. Copilul nu este pur și simplu capabil să se țină de această promisiune, cu toată bunăvoința lui.

• Nu uitați că noutățile în materie de tehnologie/ internet/jocuri se răspândesc printre copii ca focul într-o pădure uscată sau precum Covidul în România :-). Adică dacă unul descoperă ceva nou (joc, site, cum să instalezi ceva etc), în câteva zile vor ști toți colegii lui. Deci nu vă bazați pe faptul că, poate, al vostru copil încă nu știe despre una sau despre alta, pentru că nu mai durează mult până va afla. Unul din copiii noștri a instalat într-o singură oră nu mai puțin de 21 de jocuri pe telefon urmând la început instrucțiunile unei colege și apoi dând click fără să își dea seama pe ce dă click, deși până atunci nu jucase și nu instalase nimic niciodată. Cu acea ocazie au pierdut ambii copii ai noștri orice fel de acces la telefon.

• Copilul trebuie să folosească computerul cu un user care nu este administrator. Asta îl va împiedica să instaleze ceva pe computer (adică jocuri) și este oricum o practică bună și împotriva virusurilor sau a altor programe malware pe care le poate descărca și instala de pe internet fără să își dea seama.

• Folosiți un DNS care are funcție de family protection și de safe search, pentru că pe site-uri porno sau de gambling (sau mai rău) se poate ajunge și întâmplător. Eu folosesc DNS-ul de la AdGuard. Sau măcar activați controlul parental peste tot unde se poate (Google Chrome de exemplu are și el niște setări în acest sens).

• Blocați accesul individual la site-uri care pot da dependență, de la youtube la facebook sau tiktok. Tiktok de exemplu e o mare porcărie, feriți copilul cât de mult timp puteți.

• Nu rămâneți logați în site-urile magazinelor online, ca să nu vă treziți cu cumpărături pe care nu le-ați făcut voi ci copiii. Am citit recent despre un caz în care un copil de 5 ani a comandat marfă de niște sute de dolari de pe Amazon folosind Alexa 🙂

• Pentru telefon sau tabletă, puneți parolă de acces la orice aplicație pe care nu vreți să o folosească copilul, inclusiv la aplicația care permite instalarea de alte aplicații (e.g. google play pe android). Sau măcar activați controlul parental la aplicațiile care au așa ceva (google play de exemplu are).

• Puteți închide router-ul noaptea folosind orice priză programabilă dacă el nu are această funcție în softul de administrare.

Cum se fac toate aceste lucruri vă rog să căutați pe internet 🙂