Rapoarte copiate de la o familie la alta, declarații de abuz ignorate, anchete lăsate în aer, copii traumatizați: România

Dragă Ioana,

Scriu acest articol pentru că vreau să povestesc cititorilor tăi felul halucinant în care o mamă bună îşi poate pierde copiii în România, din pricina lipsei de profesionalism și cu complicitatea autorităților care ar trebui să protejeze copiii.

E suficient să se emită hârtii cum că nu e o mamă bună, hârtii ce nu pot spune că a greşit practic cu ceva, dar că ar putea greşi, ar putea să îndepărteze copiii de tatăl lor.

Hârtia care mă acuza de aşa ceva a fost cea care a demascat şi falsul petrecut.

Doar că surpriză! În acest document eu nu mai purtam numele meu, purtam numele unei alte doamne. Eu nu mai aveam o fată şi un băiat, ci două fete pe care le alienam de tatăl lor. Zeci de astfel de „greşeli” în document, cât şi faptul că nimic din ce scria acolo nu era adevărat, m-au făcut să caut numele acelei doamne pe internet. Am găsit-o. Am contactat-o. Şi ea ştia ce înseamnă frica… Și ei i se întâmplase același lucru.

Documentul primit şi citat de instanţă în motivarea deciziei pentru familia mea era, de fapt, elaborat cu ani în urmă de DGASPC în cazul familiei ei. Un document cu un diagnostic/etichetă ce nici ei nu i se potrivea, ea luptase să spună că nu e adevărat, dar era un document atât de bine scris, încât instituţia ce l-a emis îl tot folosea ca şablon la nevoie.

Şi uite aşa îţi pierzi copiii în România! Prin înţelegeri murdare, poţi deveni proprietarul unei hârtii ce spune că celuilalt părinte i se pot lua copiii. Ştiu că pare incredibil! Oricui povestesc mă întreabă de tribunal, de televiziune, de scandal public… Avem senzaţia că atâta timp cât avem dreptatea în mână, vom reuși. Dar când corupţia e atât de mare şi caracatiţa atât de grasă, nu se implică mai nimeni…  Eu trăiesc acest coşmar parcă desprins dintr-un film de groază din iulie 2019, de când există o hotărâre judecătorească (nedefinitivă, dar executorie) prin care eu nu mai am copiii. Sara avea 9 ani şi Tudor 3.

Am mers cu investigaţia mai departe şi am angrenat atât autorităţile în acest demers (Direcţia DGASPC, Primăria de care DGASPC răspunde, Poliţia, Colegiul Psihologilor) cât şi jurnalişti. Ghiciţi care investigaţie chiar a adus lumină? Niciuna dintre instituții, ci un articol independent: „Sindromul copy-paste: Evaluare psihologică identică pentru copii diferiți, la Protecția Copilului”

La o singură zi după apartiţia articolului (care a fost singurul lucru în urmă căruia DGASPC a schiţat interesul de a corecta ceva) am fost contactată de către prima doamnă psiholog, care a consiliat copiii. Voia să discute cu mine, nu la sediul DGASPC, ci într-un parc, în afara programului de lucru oficial. Cu ajutorul presei am înregistrat toată această discuţie. A încercat să mă demotiveze, să îmi spună că nu o să obţin nimic la poliţie (a spus că la acea secţie lucrează doar agenţi incapabili, chiar psihologul cu care discutam avea cazuri la ei), nimic la Colegiul Psihologilor care niciodată nu a penalizat vreun psiholog de când sunt înfiinţaţi şi nimic de la DGASPC. A discutat detalii din cazuri la care nu ar fi trebuit să aibă acces. Stil mafiot perfect.

Tot după apariţia articolului m-au găsit şi alte victime ale aceloraşi psihologi, păţiseră abuzuri, le reclamaseră în tot atâtea locuri. Dacă unul singur din aceste cazuri mai vechi ar fi fost rezolvat, nu mai sufeream atâţia alţii. DGASPC acoperea reclamaţie după reclamaţie.

Am început să întreb (ştiţi cum avem toţi un vecin al unei mătuşi al unui prieten care lucrează în instituţii de stat?). La Primărie se ştie de problema de la DGASPC, doar că este o problemă veche, anterioară actualului primar, este o „reţea veche” şi nu merită efortul intervenţiei, prea multe lucruri se pot descoperi. La Poliţie am aflat că, în afara celor patru dosare penale pe care le adunasem noi, victimele care ne cunoşteam acum între noi, există de fapt mult mai multe dar nu se poate interveni pentru că un „şef de la STS” a intervenit. Asta spune gura lumii, astea sunt adevărurile pe care le ştiu mulţi din instituţii, dar care nu reuşesc să fie scrise pe o hârtie oficială.

Nu spun că durerea mea şi a copiilor mei trebuie să fie suficientă în a aduce schimbări de sistem. Dar există dureri mai vechi, vor exista şi altele. Alţi copii de al căror destin își bat joc.

Are sens să vă spun că nu mi-a fost frică de proces? Cum să îmi fie?

Mă ocupasem exclusiv de copii de când s-au născut, în unele perioade singură, soţul alegând să îşi dezvolte cariera în afara ţării; mă gândeam că urmează doar să se stabilească o pensie alimentară şi un program de vizite pentru tată.

Sunt o mamă bună de când s-au născut amândoi, nu beau, nu fumez, nu mî droghez, nu i-am părăsit niciun minut pentru nicio plimbare, i-am crescut frumoşi şi sănătoşi şi talentaţi şi răsfăţaţi, am stat în toate medicalele cu ei şi toate internările doar eu. Cu Sara am stat după cei doi ani de îngrijire copil, încă unul fără plată, din lipsă de creşe în zonă sau bunici disponibile şi pentru că soțul a plecat un an şi ceva la muncă în străinătate.

Am arătat toate astea acolo, la tribunal. Am arătat, fără tam-tam şi scandal, că soţul a avut scăpări de parenting: un certificat medico-legal că a lovit-o pe Sara în decembrie 2018, un apel al Sarei la 112 când era la el în vizită în iulie 2018, un apel la altă organizaţie de ajutat copiii (Ora de net) în ianuarie 2018 în care se plângea de tatăl ei. Să mai spun că nu au fost ascultate declaraţiile copilului  precum că a fost atinsă de tată în mod nepotrivit şi că acesta stă dezbrăcat în faţa ei chiar dacă ea îşi exprimă dezacordul?

Dar instanţa i-a dat LUI copiii! Cu ajutorul acelei hârtii murdare și mincinoase, folosită în mod repetat în atâtea cazuri!

Atâta durere. Durere de copii. Nu o să mă plâng nici un minut de durerea mea, ci de cea a fiului meu de 3 ani şi 9 luni despărţit de mamă de mai mult de un an, de cea a fetei mele cea lovită de tată (certificatul IML cu 2-3 zile îngrijire nu a avut nici un efect în România), cea abuzată verbal şi psihologic. Când fiica mea îşi spunea adevărul la DGASPC, i se spunea „şi pe mine mă bătea tata şi uite ce mare m-am făcut”, la politie i se spunea „dacă ai şti ce au păţit alţi copii care au venit la noi, mai rău ca tine”, la IML i se spunea „aşa fac bărbaţii”. O fetiţă de 8 ani ce avea curajul să spună ce i s-a întâmplat.

Nu vreau să mai fie alt caz după mine, alţi copiii a căror voce şi durere să nu răzbată, alt adevăr ascuns în spatele (dar nu ca fundament, ci ascundere totală) unei hârtii.

Mai are sens să vă spuncă sunt obligată să îmi duc copiii la consiliere la acele persoane care au întocmit hârtia?

La DGASPC, unde am dus-o pe Sara la consiliere multe luni pentru a o ajuta să înteleagă ruptura dintre mami şi tati, pentru a învăţa să comunice cu tatăl ei şi fără ţipete din partea amândurora, am dus-o pentru a le fi mai uşor şi ei şi tatălui ei să aibă o relaţie. Am întâlnit acolo prejudecăţi sau oameni strâmbi. Am cerut înlocuirea celui de al doilea psiholog ( prima a plecat singură din caz) după ce am observat că ne tot invita să îi achităm în privat şedinte de terapie scumpă, iar după câteva şedinţe a început să vorbească despre aspectele financiare ale partajului şi uitase de Sara.

DGASPC a uitat de Sara  şi când a avut mari probleme cu tatăl ei si a sunat la poliţie; aceeaşi doamnă psiholog a refuzat să o asculte. Ni s-a dat o a treia, subordonata celei precedente, care e şefa centrului, care a ascultat-o pe Sara, povestind că se ţipa la ea, că a fost lovită (i-am dat şi certificatul medico-legal şi m-a întrebat scârbită de ce i-l dau), că a fost atinsă de tată în mod nepotrivit şi că acesta stă dezbrăcat în faţa ei chiar dacă ea îşi exprimă dezacordul.

Aceşti angajaţi DGASPC au trimis către instanţă rapoarte din care realitatea dispare uneori total- prin copiere 100% a unui alt raport, uneori 50% prin declararea doar a jumătate de şedinţe, uneori construirea unei poveşti dictate de către fostul soţ (spre exemplu, în cadrul unei şedinţe de consiliere psihologică opinia mamei este parafrazată de către psiholog într-o propoziţie, iar opinia tatălui constă într-un citat de o pagină lungime, citat din memoria doamnei psiholog). Nu se spune ce spunea Sara la întâlniri, nu se mentionează nimic negativ la adresa tatălui. Dispare certificatul medico-legal al Sarei. Şi rămâne dispărut- după apariţia articolului în presă, la câteva luni, DGASPC îmi cere să îl redepun pentru ca ei să poată face ceva pentru fată. Nu au făcut nimic nici până azi.

Singura instituție care a făcut ceva pentru acest caz a fost Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, care a demarat o anchetă. Iată concluziile ei.

Image

Nu s-au luat măsuri nici de DGASPC, nici de către Colegiul Psihologilor. Nici ancheta poliției cu privire la abuzul tatălui asupra fiicei nu a dus la vreun rezultat, au trecut doi ani.

Cum se termină povestea?

Avem custodie comună, fetița stă la mine, băiatul la ei, autoritate parentală comună, vizite de două ori pe lună la copilul care sta la celălalt părinte.

Aș vrea să mulțumesc Emiliei Şercan, prima care mi-a răspuns în momentele mele de disperare maximă. Apoi m-am ridicat. Şi am mai găsit oameni buni în România şi vi-i spun să îi ştiţi şi să vă fie tuturor de folos (şi eu sper să vă fiu de folos prin lupta mea): Denisa Crăciun– jurnalista ce a ajuns până la DGASPC Direcţie şi până la Colegiul Psihologilor cu întrebările;  USR prin consilierul Antonio Andruşceac– a adus la cunoştinţa Consiliului Local neregulile DGASPC; Violeta Alexandru– nu credeam că un ministru răspunde la telefon şi te ascultă dacă nu eşti cineva; am primit o mare lecţie de viaţă, Mădălina Turza– om care din interiorul sistemului de stat a văzut că s-a greşit şi a propus corecţii, pare logic şi banal, dar pentru România, asta este o raritate; Vlad Voiculescu– a promis o nouă încercare de a duce la îndeplinire aceste corecţii; Ioana Chicet Macoveiciuc– care nu fuge de oamenii cu „aripă de fluture”.

Faptul că aţi fost fiecare căte un pas sau mai mulţi alături de mine pe această Golgotă mă face să pot. Să mai pot. Şi încă o Golgotă- doar să mă doară doar pe mine, nu mai rezist la durerea copiilor mei sau a copiilor altora.

Mihaela State

Foto: Unsplash.com
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4265

35 comentarii

  1. Nu înțeleg cum de aveți custodie comuna? Copiii ce au vrut? De ce nu a fost decăzut din drepturi? Mi se pare înfiorător ca mai sta lângă copii și ma sperie. Asa va rămâne sau speri sa îl decada din drepturi? Nu înțeleg nimic din toate astea, e halucinant, sunt atât de furioasa

    • Dupa aparitia acelor rapoarte suspecte, am pierdut domiciliul copiilor dar am ramas cucustodie comuna. Doar fata a fost audiata, la Politie si Tribunal. A spus clar ce i s-a intamplat. Vrea la mama. Dar axum tatal e isi doreste o expertizare psihiatrica a copilului care i drazneste sa il supere cu adevarul. Oare se poate „obtine” o hartie si de acolo? Mie imi e frica de Romania in care lupii rad la tine.

  2. Dureros,frustrant…as vrea sa nu simt furie….am tensiunea pina la cer cînd doar vad sigla DGSAPC,..Multa putere să aveți și oameni empatici ,corecți și bine pregătiți alaturi de dv in aceasta ,,lupta” incorecta….

  3. Este halucinant ce fac, sau mai bine spus ce nu fac institutiile statului in astfel de cazuri. Mie DGASPC a vrut sa imi ia fetita pentru ca la 3 ani jumatate era alaptata dar nu aveau nici o treaba cu tatal care a abuzat-o sexual. DAS este la fel de minunat. Politia a incercat sa claseze cazul iar la unul dintre procese judecatoarea a bufnit efectiv in ras si mi.a cerut sa gasesc o cale de impacare…adica…sa ii cer tatalui sa o abuzeze sexual mai putin? Sunt mai bine de 2 ani de lupta cu sistemul pentru a-mi apara fetita. De multe ori ma gandesc ca era mai simplu sa aplic legea junglei.

    • Nu imi pot imagina cosmar mai ingrozitor decat acesta. Cum se poate ca acei oameni sa ramana linistiti pe fotoliul lor de la institutie, continuand sa distruga vieti in deplina impunitate? Multumim pentru lupta pe care ati purtat-o si o purtati, pentru exemplu si informatii. Sper sa reusiti sa va recuperati ambii copii.

    • Adevărul este că in momentul când un individ işi pune numele pe certificatul de naştere al nou-născutului, tu, ca femeie-mamă tocmai ai primit o condamnare de 18 ani.
      Vei fi legată de acest individ contra voinţei tale pt 18 ani.
      El are dreptul prin lege sa dispuna de viata ta si a fiintei nou-nascute asa cum i se năzare. Poate sā nu vadă copilul nici măcar o zi. Daca are el chef sa-l ia, ti-l va lua, are dreptul, indiferent ca pruncul e alăptat/bolnav/handicapat. Poate să nu contribuie cu niciun leu la creşterea lui, are acest drept. E genitor, are drepturi absolute.
      Ca să nu mai lungesc vorba…ca femeie, când simţi ca e timpul să faci un copil, fă-l cu un necunoscut.
      Cine te va iubi, te va iubi cu copil cu tot.
      Ăla da, Bărbat ! Să te iubească cu tot cu copilul tău .

    • Măi să fie. Indivizii ăștia își pun absolut la întâmplare numele pe certificatele de naștere ale nou născuților? Intră în grup în maternitate și își alege fiecare ca la supermarket ce copil vrea să treacă pe numele lui?
      Urâtă distopie unde trăiești tu acolo.

      La noi să știi că nu e așa. Pe certificatul de naștere al nou născuților apare soțul femeii care îi naște, omul ăla cu care femeia în cauză a mers la starea civila și au zis amândoi da. Apoi același om de care femeia în cauză nu a divorțat, dacă pe parcurs soțul începuse să fie, de ex, „moartea pasiunii'”. Și omul ăla cu care femeie respectivă a făcut sex ca să conceapă nou născutul.
      Sau, dacă cei doi nu sunt căsătoriți (cum e cazul meu), pe certificatul de naștere apare omul cu care te-ai dus de mânuță să îl înregistrezi. Amândoi, ‘individul” nu se putea duce de unul singur

  4. Puteti cere o expertiza psihologica, e clar ca cei de la DGASPC nu au competentele necesare. Faceti apel la hotarare cerand o expertiza psihologica. Expertizele acestea sunt inregistrate audio-video, trebuie sa va asigurati ca se intampla asta si ca expertul pastreaza inregistrarile pana la finalizarea cauzei. In cazul expertizelor se evaluaeaza copii si parintii dar si relatia parinte-copil. Nici un expert psiholog nu ar putea ignora un certificat medico-legal si au metode si instrumente prin care pot descoperi abuzurile. Ideal ar fi ca acest expert sa fie numit de instanta (de obicei prin tragere la sorti sau numire aleatorie) astfel si fostul sot ar fi obligat sa participe la expertiza. Puteti si dumneavoastra apela la unul cu mentiunea ca ar trebui si tatal sa participe voluntar la procesul de expertiza. In Bucuresti sunt multi experti psihologi. Costul expertizei cred ca depaseste 4000 RON. Dar puteti intreba si dumneavoastra.
    Gasiti detalii aici: https://psihologiejudiciara.ro/tabloul-expertilor-psihologi/
    http://expertizapsihologicajudiciara.ro/prezentare/

  5. Nu imi pot imagina cosmar mai ingrozitor decat acesta. Cum se poate ca acei oameni sa ramana linistiti pe fotoliul lor de la institutie, continuand sa distruga vieti in deplina impunitate? Multumim pentru lupta pe care ati purtat-o si o purtati, pentru exemplu si informatii. Sper sa reusiti sa va recuperati ambii copii.

  6. Cred tor ce spui!
    Si eu sunt intr o situație similara oarecum.,
    Am stat aproape 5 ani intr-o relatie toxica, am visat la „xiua cu soare” cand vom fi o familie normala, dar bineînțeles nu a venit.
    Născuse fetita.. situatiq se înrăutățească.. abuzurile au continuat. Pqnq la o zi cand in parc sunt amenintata cu bataia si cu moartea intr-un pqrc, cu fetita în brate.
    Un om bun a sunat la 112 si in 5-6 min un echipaj a ajuns sa ne ia. Deatunci 1 an si jumătate ma tarai in tribunale.. cu 4 ordonante.. divortul + alte dosare. Desi era recentplangere impotriva sotului prin prima ordonanta priemste la domiciliul meu 10 ore peogram cand fetita avea foar 8 luni iar el abuzaee de mine fizic si verbal. Plus ca si qsupra fetitei cu cuv urate si jigniri.
    In apel am reușit sa wcurtez progr la 3 ore si ala mult. Baga o a 2 a ordonanta care pe fond i se respinge complet, iar in apel canstigq program cu preluareq fetitei 7 ore la el acasq pe cand era alaptata si super atasatq de mine.
    Si de qici..explicându-i i sao ia treptat.. etapizat. A refuzat. A deschis executare silita.. a deschis monitorizare la dgaspc care ei au știut sa mi yoace o placa „sunteti obligata sa apropiați copilul de tata” le am adus probe cum se comporta cu ea la vizite cand venea s ao vada (zero atașament.. sau iubire).. le-am zis ca nu e stabil psihic.. ca face crize de nervi. Ca vorbeste urat cu copilul.. plus ca intre timp ii depistarea o forma de epilepsie si era grav sa o las asa pe mana unui om iresponsabil.
    Psiholoaga de la DGASPC mi a spus ca lucrurile pt mine se pot înrăutăți daca nu sunt de acord cu preluarea.. de execuyor mi se pune poprire… si se merge de către fostul sot cu intimidari maxime.. cerand tot el c ea decăderea din drepturile parintesti ale mele.. un om.. care si pe fondul divortului primeste același program de vizita cu orele si preluare.. doar pe o presupunere ca îl va putea ajuta si bunica paterna. Mai mult.. s a qdusnla dosar niste internari de ale lui cu probleme gravepsihice care desigur nu a contat pentru instanta.. Mai mult.. apare o a 3 a ordonanta introdusa cu 1 zi înaintea ultimului termen de la divort..unde sunt acuzata ca ma pastile.. probleme cu capul.. mama imorala si iresponsabila.. etc etc sa mi s eia copilul.
    Înre timp DGASPC merge cu mine la intimidari sunând ma pt o qncheta sociala.. asa pe nepusa masa.. pe motiv ca „asa facem noi din cand in cand” … cand nu a existat nicio somație macar din partea tatălui.. doar pt ca in acea zi se stabilise ca autoritatea tutelara sa mi facq o qncheta sociala..sunt din nou strânși cu usa din partea tatălui ca s avina si ei la mine pe motivul.. ca.. asa trebuie…
    În tot acest timp ma interesez de dosarul unde depusesem plangere la politie și sunt dusa cu presul ca.. covid.. ca nu selectează. Bla bla.. si trimit la o anume instituție o înștiințare care probabil q facut ceva zarva..si apare inspecția la usa parchetului. Dosar stagnat de1 an jumătate. Nefăcut nimic.. ca doar probabil eramsi eu o frustrata..supărată din cauza divortului.. si vrusc acum apare si inreg apelulii.. cica vor veni și martorii sa se audieze.. chestii d astea.
    M-am convins ca în tara asta a mama daca faci un copil cu cineva ești condamnatq sa ramai langa qcel om indiferent cu tu sau copii sunttratqati si mai nimeni ju se baga.. decat canditi ajunge cuțitul la gat la propriu.. doar atunci ceva se misca.
    Lupt cu oricine si merg inainte.
    Mergem înainte!
    Trebuie sa facem ceva!

    • Bună seară!!ar trebui sa facem un grup ceva și eu sunt o mama care se lupta cu nenorociții ăștia ?din Brăila Șerban Veronica 0799363843

    • Din păcate, încá mai sunt persoane convinse că dacá ai făcut un copil cu un bárbat, trebuie sā fii legată de gât e el pt restul vieții…indiferent că individul n-a contribuit cu nimic la cresterea copilului, si a disparut in natura nişte ani.
      Poate erai naivā când te-ai măritat …asta nu inseamna ca trebuie sa platesti 18 ani pt eroarea facuta !!
      Faptul ca un individ a conceput un copil nu il face automat tatā !
      Dar, nu, legea pune semnul egal…genitor=tata. De aici deriva toate deciziile aberante de care auzim/citim zilnic.
      Femei care muncesc de dimineata pâna seara ca sa-si creasca copilul singure…târâte prin tribunale de genitori…dornici sa incaseze alocatia copiilor si alte foloase….
      Statistica e clara: barbatul e agresorul (de toate felurile)in 99% cazuri.
      Este halucinant ca mai exista persoane care neaga realitatea pe motiv ca „femeia s-a culcat de bunavoie cu individul, si isi cam merita soarta”.

    • Inoki, in caz ca mie mi-ai raspuns, comentariul tau anterior mi se pare aberant, egoist si instigator. In asta te cam sucesti dar in continuare aberezi.
      Faceti copii cu necunoscuti?? Pentru tine, copiii nu au nevoie de doi parinti, de bunici, de o familie, au nevoie doar de o mama care “simte” ca e timpul sa faca ea un copil? Ca daca femeia simte, ea simte si aia e, si eu cand simt nevoia sa mananc pepene pai ma duc la piata si il cumpar, nu ma incurc cu dileme morale sau orice altceva. Asa-i si cu copiii, nu?
      Cautati apoi un barbat… Barbat, cu B mare, care sa va iubeasca cu tot cu copil? De ce, daca femeia care SIMTE e asa viteaza, nu se descurca ea de una singura? Iar statisticile alea pe care le invoci nu arata cumva si ca tatii vitregi sunt mai predispusi sa isi abuzeze copiii?
      Tot cu privire la stastistici, poate 99 la suta dintre abuzatori sunt barbati, dar asta nu inseamna nici pe departe ca 99 la suta dintre barbati sunt abuzatori. Deci tu inviti femeile sa faca copii cu necunoscuti, ai vrea poate ca legea sa nu puna semnul egal intre genitor si tata avand in minte cazuri pana la urma exceptionale in care femeia a fost naiva si s-a maritat cu cine nu trebuia, in care sotul e un cretin care dispare cu anii (vezi ca poate fi lejer decazut din drepturi), in care sotul vrea doar sa incaseze alocatia copiilor (personal nu am prea auzit de situatii de genul sotul vrea sa incaseze alocatia, ai statistici si pentru astea?) ?
      Iar eu nu am zis ca vreo femeie isi merita vreo soarta trista, am zis sa nu exageram pentru ca soarta descrisa de tine nu e impartasita de toate femeile (neaga realitatea… realitatea cui? eu nu o neg pe a ta, daca asta ti-e tie realitatea; dar nu toate numele care apar pe certificatele de nastere sunt ale unor indivizi dubiosi care au semnat condamnarea pe 18 ani a unei femei si a unui copil..)

      Iar daca vrei sa dai un sfat femeilor, ca sa NU impartaseasca o asemenea soarta, din contra, spune-le sa aiba grija cu cine fac copii, nu sa ii faca cu necunoscuti cand simt ele. Ca nu suntem animale care intra in calduri si trebuie neaparat sa se imperecheze.

  7. Pe mine m-a ajutat mult în Polonia o organizație care le susține pe femeile abuzate, Centrul pentru Drepturile Femeii. Este o organizație nonguvernamentală ce oferă sprijin femeilor ce trec prin astfel de situații. Le ajută atât pe cele care vor să se despartă sau să divorțeze, cât și pe cele care aleg să rămână cu în relații. Pe lângă consiliere psihologică, ei oferă și consiliere legală și ajutor prin avocații care reprezintă pro-bono femeile în instanță. România cu siguranță are nevoie de astfel de organizații.

  8. Ti-am citit marturia plangand. Cand aveam 3-4 ani, ne.a separat si pe noi instanta. Pe mine la mama, pe fratele meu, la tata. Ne-am reintalnit dupa 5 ani. Eram doi straini.. si asa am ramas toata viata. Ceva din relatia bolnava a parintilor s-a rasfrant asupra noastra si nu am mai fost in stare sa reparam nici dupa 30 de ani. Sper ca tu sa iti poti aduce copiii impreuna. Sa iti dea Dumnezeu putere si sa lupti pentru ei. Sunt cei mai importanti si cele mai mari victime ale acestui proces stupid.

  9. Tragic.

    Întrebarea mea este: între soț și dumneavoastră au fost probleme de la început, a părut mereu dubios dar cumva ați ales să treceți cu vederea? Efectiv nu îmi pot imagina că te căsătorești cu un om și apoi după ce divorțezi el începe să își pipăie copila!
    Am văzut multe documente de divorț în care părțile se certau ca la ușa cortului și se acuzau reciproc de sociopatie, deodată celălalt devenise inamicul Nr. 1, părinte incompetent, etc, și mereu m-am întrebat uimită unde s-a dus iubirea sau cine i-a obligat pe respectivii să se căsătorească dacă NU a fost iubire sau măcar ceva apreciere reciprocă. dar de aici până la incest și pedofilie.. sunt complet incapabilă să înțeleg. Că doar nu o să mi se spună că oricine poate face asta, mâine soțul meu sau fratele meu sau Robo… Mircea Miclea, Mircea cărtărescu, Nicușor Dan sau de ce nu.. chiar eu într-o zi o să îmi pipăi copii că așa e viața, oamenii se schimbă subit

    Vreau doar sa înțeleg. Presupun că nu sunt singura care se întreabă cum anume asemenea oameni ajung sa se însoare și să facă copii.

    • Nu cred că înțeleg. La toate întrebările? Oamenii se căsătoresc din narcisism, se despart din narcisism, își abuzează copiii din narcisism? Sau poate ignoră din narcisism semnalele că cineva este un monstru?

    • Vă invit să intraţi pe forumul avocatnet.ro, secţiunea Familie/Divorţ, ca să cunoaşteţi o micā parte din lumea reală…

    • Nu stiu daca pe mine ma invitati.
      Intamplator lucrez in aceeasi sfera de activitate, deci nu as afla ceva prea nou. Pe mine insa nu ma intereseaza neaparat ce se intampla cat de ce se intampla.
      Eu nu inteleg cum de ajung acesti oameni, presupunand ca intr-adevar corespund descrierilor pe care sotii/ sotiile (dar mai ales sotiile) le fac, sa se casatoreasca si apoi sa faca copii. Chiar traiesc oamenii astia cu un val pe ochi si apoi deodata valul le cade, la X ani de la casnicie, cum cad dintii de lapte dupa 7 ani?

    • Cred ca răspunsul este prea vast ca să poată fi acoperit in câteva rânduri, ci mai degrabă ca un subiect separat , dar asta ţine de proprietarul blogului.
      Există relaţii toxice , relaţii de dependenţă (emoţională, nu neapărat materială), relaţii cu persoane pervers-narcisiste (care sunt o tragedie in viaţa cuiva), cu persoane manipulatoare, relaţii dominator-supus şi multe altele…
      Odată cu inaintarea în vârstă, personalitatea omului evoluează…si nu intotdeauna această evoluţie(sau involuţie?!) este pe placul partenerului.
      In general, defectele omului se accentueaza pe măsura trecerii timpului.
      Nu cred cā există femeie care s-ar căsători e bunăvoie cu un alcoolic …dar dacă el devine alcoolic în câţiva ani, o să persişti în relaţie „ca să aibă copiii un tată” , că aşa ai promis în faţa altarului , plinà de emoţii sau până iţi iei una în moalele capului ? Sau alegi sā-ti salvezi viața?
      Să nu mai vorbesc de relaţiile cu domni dependenţi de păcānele sau altele, care ar vinde-o şi pe mă-sa ca sā facā rost de bani . Şi aici ar trebui persistat…? Că era băiat bun, cu perspective când si-a pus pirostriile…
      Toate astea nu le afişeazā nimeni ca intr-un cv la măritiş…”uite, dragā, ăsta sunt „.
      In fine, poate ar merita o discuţie separată:
      „Cum ajungem sā-l detestăm pe cel ce l-am iubit cândva?”

  10. Buna!
    Despre care DGASPC este vorba? Despre de judet vorbim?
    Poate parea putin meschina intrebarea in context, dar mi se pare important sa precizati si asta.
    Si nu stiu in ce masura este legal, dar cred ca si numele sau macar deparatamentul acelor functionari este bine de publicat.
    Foarte clar.

    • Fetele, nu mai dați fuga la tribunal una-două! Divorțul este o tragedie atunci când sunt copii la mijloc.

    • Bună seară!!ar trebui sa facem un grup ceva și eu sunt o mama care se lupta cu nenorociții ăștia ?din Brăila Șerban Veronica 0799363843

  11. Draga Ioana ,
    Scriu acest articol pentru ca vreau sa povestesc cititorilor tai felul halucinant in care mama Mihaela in 4 februarie 2021 dezinformeaza , acuza institutii ale statului ca au actionat in ,, stil mafiot perfect „impreuna cu fostul sot si ea si-a pierdut copiii
    Pentru ca trebuie sa respect GDPR si decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene , voi face referire doar la numele si faptele pe care ea le mentioneaza . ,, In ceea ce priveste modul in care s-a realizat monitorizarea relatiilor personale tata-copii si a fost consumata desfasurarea intilnirilor sau absenta uneia dintre parti , potrivit datelor existente ,domnul consilier Daniel Golovca nu a consemnat toate informatiile cu privire la desfasurarea vizitelor ”
    Dl.Golovca este acuzat canu a consemnat lipsa tatalui la 3 din cele 6 intilniri tata-copii din perioada de monitorizare :
    – 6 dec.2018= tatal nu a stiut ca trebuie sa fie prezent; a fost in 4 dec.2018 cind a avut loc o divergenta intre Sara si tata pentru care Sara , prin reprezentant legal , Mihaela , cheama in judecata pe tatal sau pentru ,, emiterea ordinului de protectie fata de pirit ” In Hotarirea pronuntata in 20 dec. 2018 se motiveaza ,,Episodul din data de 04.12.2018 nu a fost unul intentionat , ci consecinta faptului ca minora a refuzat sa mearga cu piritul , acesta din urma tinind-o de mina ( este adevarat ca pozitia in care se afla prinsa mina minorei era una care ar fi putut sa-i provoace acesteia durere sau disconfort ) , insa , in nici un caz , nu poate fi apreciata ca reprezentind un act de violenta , astfel cum este definita violenta in Legea nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice.De altfel , chiar bunicul matern al minorei , ascultat fiind in calitate de martor , nu a avut decit cuvinte de lauda la adresa piritului si a descris relatia minora – tata ca fiind una normala pina in urma cu aproximativ 2 luni.Obliga reclamanta , prin reprezentant legal Mihaela , la plata catre pirit a cheltuielilor de judecata in cuantum de 2000 lei , reprezentind onorariu avocat ” In urma cu aproximativ 2 luni , Sara fusese la munte (in programul de vizita la domiciliul tatalui) impreuna cu tata si bunica paterna Mihaela i-a reprosat ca a plecat cu tata fara fratele ei , pe care l-a lasat cu ea , si a amenintat-o ca nu o mai ia de la scoala . Doamna invatatoare a confirmat spusele Sarei si a transmis ca a luat legatura cu mama si aceasta se duce sa o ia de la scoala . A fost ultima data de vizita la domiciliul tatalui .Incepind de atunci fetita refuza sa mai mearga cu tatal in programul de vizita la domiciliul acestuia
    – 17 ian. 2019 – la implinirea celor 3 anisori , Tudor primeste tortul de la tata in pragul usii in timp ce Sara priveste din hol din casa.Aceatea au fost 2 dintre cele 3 absente ale tatalui pentru care este acuzat dl.Daniel Golovca ca ,, a furnizat informatii incorecte si incomplete pentru a-l favoriza pe tatal copiilor ”
    Mihaela mentioneaza ,, ma ocupam exclusiv de copii de cind s-au nascut , in unele perioade singura , sotul alegind sa isi dezvolte cariera in afara tarii ; ma gindeam ca urmeaza doar sa se stabileasca o pensie alimentara si un program de vizite pt.tata ”
    DEZINFORMARE : TATAL S-A OCUPAT DE COPII DIN PRIMA ZI DE VIATA A LOR: MINCARE , STERILIZARE BIBEROANE , BAIE MASAJ . Mihaela I-A FACUT PRIMA BAIE LUI TUDOR CIND AVEA 7 LUNI ; atunci a refuzat ajutorul bunicii paterne si a LUAT-O PE SARA PE MOTIV CA ,,SARA ARE INDATORIRI”
    ,,Cu Sara am stat dupa cei doi ani de ingrijire copil , inca unul in fara plata , din lipsa de crese in zona sau bunici disponibile si pentru ca sotul a plecat un an si ceva la munca in strainatate ”
    MINCIUNA : tatal era cel care o pregatea pe Sara dimineata si o lasa la gradinita apoi pleca la serviciu .Mihaela lucra marti si joi de la ora 14 la 20 .Au angajat o bona pentru aceste zile care o aducea de la gradinita si statea pina in jurul orei 17 cind venea tatal de la serviciu si o prelua . In zilele de simbata si duminica de fetita se ocupa exclusiv tatal pentru ca mama lucra de la ora 7 la ora 20 . Bunica paterna a ingrijit-o pe mama Mihaelei (aproape jumatate de an ) cind aceasta a fost grav bolnava , imobilizata la pat
    Pentru aflarea adevarului , rugati pe Mihaela sa va transmita declaratiile date psihologilor DGASPC de catre Sara in primele 3-4 luni de la parasirea domiciliului conjugal ( tatal copiilor nu era in tara )nu dupa trei ani de presiuni asupra copilului .
    -,, mama m-a amenintat ca ramin singura in casa daca nu ma duc cu ea.”
    – ,, cind fac ceva rau , mama ma cearta si nu mai vorbeste cu mine ; tata ma cearta si el dar imi explica apoi ce am gresit ca sa nu mai repet greseala ”
    Cum padure fara uscatura nu exista , asa s-a intimplat si la DGASPC .Doamna psiholog care a emis ,, document atit de bine scris , incit institutia ce l-a emis il tot folosea ca sablon la nevoie ” , a fost a patra sau a cincea desemnata pentru consilierea fetitei pentru ca din momentul in care a vazut declaratiile date psihologilor , Mihaela sub diverse motive refuza sa semneze contractul de consiliere . Desi s-a cerut de instanta de judecata la DGASPC repartizarea unor psihologi care nu au avut legatura cu acest caz , nici pina la data de 12.04.2021 , Mihaela nu a semnat contractul pentru consiliere psihologica
    Sara a trimis tatalui poze cu ea si fratele ei si mesajul ,, iti spun un secret – am pagina de facebook -” Imediat a fost blocat . In februarie 2018 , Mihaela i-a spus Sarei ca judecatorul a scris ca ea este obligata sa plateasca tabara pentru ca sta la ea si nu are bani.Refuzase sa-l lase pe tata sa-i plateasca tabara pentru ca acesta sa nu aiba avantaje la proces; atunci a intervenit fratele Mihaelei care a luat banii de la tata si a platit tabara ca fiind cadou din partea lui de sarbatori
    Tot ce am relatat pot sustine cu documente , mesaje , fotografii , declaratii de martori
    Cum credeti ca va reactiona : DENISA CRACIUN – jurnalista ce a ajuns pina la DGASPC Directie si pina la Colegiul Psihologilor cind va vedea cit de mult a fost indusa in eroare ?! dar USR prin consilierul ANTONIO ANDRUSCEAC care a adus la cunostinta Consiliului Local neregulile de la DGASPC ?! dar VIOLETA ALEXANDRU -,, ministrul care raspunde la telefon si te asculta daca nu esti cineva „cind vor constata dezinformati , inselati in increderea acordata Mihaelei ?! Dar domnul Daniel Golovca a carui credibilitate si probitate profesionala a fost terfelita ?!

    • Mda, si eu ma asteptam ca versiunea prezentata de mama sa fie distorsionata. sau macar sa mai existe alta.

    • Buna ziua, stimat tată al copiilor mei!
      Din februarie, de la aparitia acestui articol, ca de altfel după apariţia fiecărui articol în presă despre acest caz- al abuzurilor DGASPCului în anumite speţe- s-au petrecut multe.
      Nu mă voi referi la familia mea, ci la ceea ce am dorit să aduc cititoarelor şi cititorilor Prinţesei Urbane în atenţie. Familia mea se repară în acest moment.
      Instituţional au început să se facă verificări. Pe lângă semnalele de alarmă trase de presă, care chiar au investigat toate documentele din acest caz, au început ca instituţii mai sus de DGASPC să analizeze speţa. Rezultatele sunt: Ministerul Muncii- ANDPDCA a investigat toată documentaţia de la DGASPC şi au propus măsuri disciplinare pentru toţi angajaţii care au fost implicai n acest caz, toţi coordonatorii acestor angajaţi, întregi direcţii ale DGASPC menţionate ca responsabile, culpabile şi sancţionabile.
      Al doilea rezultat: chiar DGASPC+ul unde lucreaza acesti angajaţi a transmis un punct de vedere la o emisiune TV, care din nou a investigat acest caz-şi nu superficial, şi a anunţat public că au depus chiar ei plângere penală împotriva psihologului de caz (acea uscătură la care face referire şi tatăl copiilor) şi au înlăturat din funcţie pe şeful CCSPC- direcţia ce a coordonat aceste rapoarte.
      Se pare că acum a venit vremea pentru o nouă sancţiune, a domnului pe care beneficiarul tuturor acestor greşeli repetate şi unidirecţionale ale DGASPC îl numeşte. Ancheta Ministerului Muncii a beneficiat de probe ale scăpărilor acestuia în a scrie despre adevăr. Înregistrări în care acest domn vorbea despre vizitele lipsă despre care a uitat să scrie. Documentul ANDPDCA vorbeşte chiar despre raportul acesui domn astfel: „acest raport putea induce în eroare instanţa de judecată cu privire la stabilirea domiciliului copiilor”.
      Toată documentaţia a fost pusă la dispoziţia jurnaliştilor şi demersul lor a fost îndelungat. Multe lucruri bune au ieşit din aducerea la lumină a acestei speţe. Au apărut multe victime ale aceloraşi funcţionari ai acestui DGASPC, sunt acum plângeri penale din partea multor victime ale lor şi chiar a instituţiei unde aceştia lucrează. Nu s-ar fi ajuns la aşa ceva în România fără ajutorul presei curajoase.
      Am dorit să vă scriu tuturor pentru a vă pune în temă cu pericolele şi posibilele abuzuri atunci când viaţa v-ar aduce într-o situaţie similară. Să fiţi precauţi că există asemenea „uscături” (sper că pot să preiau de la fostul soţ sintagma), să evitaţi aceste tentaţii de a folosi corupţia din sistem dacă vi se oferă această „şansă”. Copiii vor suferi enorm.
      Acest articol a fost despre corupţie, despre pericol, despre instituţii pline de „uscături” cu rădăcini totuşi adânci.
      Nu vreau, evident, să intru în polemica cu fostul soţ şi fosta soacră. Nu vreau să intru în capcana dovedirii minciunilor şi vânătorii de vrăjitoare. Chiar credeţi că nu mi-am spălat băiatul după ce l-am născut 7 luni de zile? Chiar aşa? Şi câte ………Dar, stimate domn, acest articol este despre corupţia din DGASPC. Sancţionările au început. Se pare că au ajuns şi la acest domn. Şi se pare că este treaba dumneavoastră să îl apăraţi. Dintre toate uscăturile de la DGASPC ce au fost reclamate de multe victime dumneavoastră alegeţi să îl apăraţi, acum, doar pe acesta.
      Nu este treaba mea alegerea dumneavoastră. Eu cer doar ca România să fie mai curată. În instituţiile unde îţi duci copiii să nu stai cu frica în sân că vor urma falsuri şi abuzuri.

      Ştiu că ar fi frumos (deşi eu nu cred că ar fi) să vă expun aici poveşti din familie, citate şi înscrisuri, să vă conving. Dar, dacă vreun nou jurnalist vrea să investigheze, dacă vrea să vadă dacă acest domn este nevinovat , dacă vrea să vadă cât de uscată este pădurea, eu îi ofer cu mare deschidere orice document. Doar să îi scrie Prinţesei Urbane şi să îi solicite datele de contact.
      Acelaşi mesaj de deschidere îl am faţă de noile victime ale acestor „uscături”. Dacă vă pot ajuta, o fac din toată inima.
      Să ne fie bine copiii!
      Cer scuze dacă nu am lămurit tot scandalul început de fostul soţ, dar am simţit că nu respectă scopul articolului. În inima mea totul este lămurit.
      Vă mulţumesc şi am apreciat foarte mult în februarie toate mesajele voastre. Toate. Am simţit că România e vie, pădure vie.

    • Deci mama lucra marti si joi de la 14h la 20h, si sămbăta si duminicá de la 7h la 20h.
      Iar tatal ne e prezentat ca un erou ca se ocupa de copii, in timp ce mama era la munca !
      Muncea e branci ca sa ţina o familie intreaga ! Să muncesti si wend si sa iti fie insinuata ca o vinā, ca uite, in loc sa te ocupi de copii, umbli brambura la serviciu….e de noaptea mintii ! De ce nu-si mai lua tatal un serviciu ca sa poata si amărâta de femeie sa-si vada de copii si de casa…greu, f greu !
      Iar faza cu tortul la uşa e chiar bomboana pe coliva….poate ar fi trebuit sa-l invite in casa?! Sa-l puna la masa ?! De ce ? Sunt divortati, gata. Domnul e tatal copilului si atât, nu are niciun drept sa mai intre in casa fostei.
      Iar copy-paste de pe documente nu are chiar nicio scuza. Sa ne gândim cā mergem la medic si primim reţeta unui alt bolnav, că era gata făcutā , si foarte bine, pe deasupra ! Cum e ?!

    • Apreciez foarte mult felul sincer și demn în care Mihaela expune povestea traumatică prin care a trecut familia ei. Cred că este foarte tenant să îți speli rufele în public și să arăți minciunile și inexactitățile spuse de cealaltă parte. Dar, așa cum spunea și Mihaela, aici este vorba despre o instituție a statului, al cărui scop nobil (protecția copilului, în caz că s-a uitat) este întinat de oameni care lucrează acolo nu pentru că au simțit chemarea de a-i sluji pe ceilalți, ci pentru că locul călduț este aducător de câștiguri ilicite și profund imorale.
      Este ușor să zgârmi în mizeriile și urâțeniile adunate într-o astfel de situație, să cauți vorbele și faptele hâde și vinovățiile fiecăruia, uitând că aici este vorba de copii al căror glas nu este auzit, nici de tată, dar mai grav, nici de instituțiile a căror menire ar trebui să fie binele suprem al copilului. Dar urâțeniile acestea nu îi privesc pe cei din afara familei. Pe noi ne privește funcționarea unor instituții pe care le plătim să îi apere pe cei aflați la nevoie și să își îndeplinească rolul pentru care au fost înființate.
      Mergem la acești așa-ziși specialiști cu convingerea că vom găsi la ei înțelegere, soluții, empatie, ajutor. Iată încă o dovadă că nu este adevărat – sunt producători de hârtii cu ștampilă și semnătură, care au mai mare putere decât adevărul. Cum este posibil ca un judecător să refuze să privească cu proprii săi ochi, să-i asculte pe cei pe care îi are în fața sa, alegând în schimb să judece pe baza unei hârtii date de DGASPC (în condițiile în care există numeroase semne de întrebare aruncate asupra aceleiași instituții prin reclamațiile făcute de mame și tați care acuză același comportament lipsit de profesionalism, echidistanță și nepărtinire)? Și chiar dacă hârtia respectivă spune că mama se face vinovată de alienare parentală, soluția este să o îndepărtăm pe mamă de copiii săi (aflați la vârste mici), sau să reparăm relația dintre membrii acestei familii? Cum aduce sentința judecătorului stabilitate și normalitate în viața copiilor?
      Pe noi asta să ne intereseze și să ne înspăimânte – că instituții de la care avem anumite așteptări într-un stat democratic te ignoră, te batjocoresc, te nedreptățesc, îți chinuie copiii, iar tu mori cu dreptatea în mână.

  12. Jenny , in 05.02.2021 sfatuiti : ,, faceti apel la hotarire cerind o expertiza psihologica . Expertizele acestea sunt inregistrate audio-video , trebuie sa va asigurati ca se intimpla asta si ca expertul pastreaza inregistrarile pina la finalizarea cauzei . In cazul expertilor se evalueaza copiii si parintii dar si relatia parinte-copil . Nici un expert psiholog nu ar putea ignora un certificat medico-legal . Ideal ar fi ca acest expert sa fie numit de instanta ”
    La solicitarea tatalui copiilor ( angajament de plata a cheltuielilor ) , instanta de judecata a dispus formarea unei echipe de psihologi care nu au avut legatura cu acest caz.Nici pina in data de 12.04.2021 , Mihaela n-a semnat contractul de expertiza psihologica si s-a acordat , din nou , un alt termen in proces INML in urma examinarii a concluzionat : ,, prezinta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur , ce pot data din 04.12.2018 ” Citez din Mihaela ,, si uite asa iti pierzi copiii in Romania ! Prin intelegeri murdare , poti deveni proprietarul unei hirtii ce spune ca celuilalt parinte i se pot lua copiii !. Stiu ca pare incredibil ! Oricui povestesc ma intreaba de tribunal , de televiziune , de scandal public…Avem senzatia ca atita timp cit avem dreptatea in mina , vom reusi. Dar cind coruptia e atit de mare si caracatita atit de grasa , nu se implica mai nimeni…Eu traiesc acest cosmar parca desprins dintr-un film de groaza din iulie 2019 , de cind exista o hotarire judecatoreasca ( nedefinitiva , dar executorie ) prin care eu nu mai am copiii. ” Am vrut doar sa vedeti in care grup o incadrati sa o ajutati pe Mihaela sa fiti citez :,, alaturi de mine pe aceasta Golgota ma face sa pot .Sa mai pot.Si inca o Golgota – doar sa ma doara doar pe mine , nu mai rezist la durerea copiilor altora „

    • Nu am inteles nimic din acest comentariu… se poate reformula? Sau macar prezenta o concluzie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *