Femei cu meserii „de bărbați”: ANA, femeia jandarm, instructor și arbitru național de Taekwondo

Lansez astăzi pentru luna martie o serie de articole cu povești adevărate despre femei cu meserii neobișnuite, considerate mai degrabă „de bărbați”, femei care conduc tiruri, macarale, echipe de constructori, femei tâmplar, femei neurochirurg, femei instructor de condus motocicleta, femei care construiesc robineți industriali, femei jandarm, femei căpitan de vas, femei pilot de avioane, MIG-uri și tancuri. Scopul demersului meu este de a zdruncina un pic stereotipurile de gen și de a inspira fetele, adolescentele, dar și femeile mature care nu sunt mulțumite de cariera lor, să-și urmeze visul. Am deja pregătite zece povești, am contactat încă multe alte femei recomandate de prieteni sau familia lor pentru acest proiect. Sunt, toate, povești 100% reale. Unele sunt anonime, din pricina meseriei (ofițer, jandarm), altele sunt asumate, cu poze și multe detalii.

În luna mai voi demara un demers similar pentru bărbați care au meserii considerate cultural „meserii de femei”. La final voi uni toate aceste povești într-un e-book pe care-l voi oferi gratuit oricui dorește. Când am făcut 18 ani și a venit momentul să-mi aleg „drumul în viață”, habar nu aveam ce există pe lume, ce pot face. Băieții dădeau la Politehnică sau ASE, fetele dădeau la ASE sau la Litere, cu puține excepții. Îmi doresc mult ca tinerii zilelor noastre să aibă acces la o listă mai lungă de opțiuni. Să-ți faci meserie din ceva ce te pasionează sau la care ești bun e atât de important!

Dacă aveți o meserie considerată specifică sexului opus, vă rog să-mi scrieți un mesaj la ionouka@gmail.com. Iar dacă aveți copii de gimnaziu sau de liceu, poate că le va plăcea să citească aceste articole.

Astăzi public primul episod: e despre Ana, femeia jandarm. Nu e numele ei adevărat, dar a decis că e mai sigur pentru ea, familia și colegii ei să scrie această poveste sub pelerina anonimatului. Iată cum e viața pentru o femeie jandarm.

În grupă eram singura fată. Nu am avut probleme cu colegii, atâta timp cât și eu am realizat că ei sunt clar mai puternici ca noi, femeile, dar nu am permis vreodată să mă necăjească sau sa facă glume pe seama mea. Am fost alături de ei la orice problemă.

Ana, jandarm

Bună, Ioana!

Meseria pe care o fac este una foarte frumoasă, cel puțin pentru mine. Sunt jandarm. Până de curând am făcut parte din detașamentul mobil, iar de câteva lui sunt în compartimentul de prevenirea și combaterea faptelor antisociale.

Îmi place foarte mult să port haina militară, așa cum îmi place să port drapelul României pe podiumuri internaționale și naționale. Am început să practic Taekwondo de la 9 ani. Am reușit să câștig de nenumărate ori medalii de aur pentru România, dar și de argint sau bronz. Am devenit instructor și arbitru național. Visez să deschid un centru sa antrenez copii și să îi îndrum pentru o viață sănătoasă și fericită.

De mică am vrut să am o astfel de meserie. Aveam în familie un cadru militar, doar ca era în Ministerul Apărării, apoi datorită sportului pe care l-am practicat, am luat calea jandarmeriei. Ca să devin jandarm, am studiat doi ani în cadrul Școlii Militare de Subofițeri Jandarmi.

Când am ieșit din Școala Militară visam să schimb lumea, visam să fiu un super erou! Pe parcurs, visul s-a risipit, pentru că nu e tocmai ușor să lucrezi cu oamenii.

Ana, jandarm

Pot să număr pe degete câte fete suntem în cadrul inspectoratului. Colegi sunt peste 300. În grupă eram singura fată. Nu am avut probleme cu colegii, atâta timp cât și eu am realizat că ei sunt clar mai puternici ca noi, femeile, dar nu am permis vreodată să mă necăjească sau sa facă glume pe seama mea. Am fost alături de ei la orice problemă.

Nu simt că m-am lovit de prejudecăți din pricina faptului că fac o meserie pe care o practică de obicei bărbații.

Nu aș putea să dau un sfat unei tinere care se gândește să profeseze meseria de jandarm, pentru că-mi amintesc foarte mine că nici eu nu am ascultat la timpul meu ce spuneau anumiți adulți. Le-aș spune doar să facă ceea ce le dictează inima pentru ca altfel mereu se vor gândi: Oare cum era dacă…?

Pe mine, Taekwondo m-a făcut să fiu disciplinată și să aleg meseria de militar. Tinerelor fete aș putea sa le spun doar să cântărească bine avantajele și dezavantajele meseriei. Nu e ușor, dar dacă-ți place, poate să fie foarte bine!

Am doi copii. Cel mare realizează ceea ce fac, dar nu îndeajuns cât să mă poată înțelege cu adevărat. Știe ca merg să ajut oamenii, să facem o lume mai bună și mai sănătoasă. Cel mic abia vorbește.

Nu știu dacă o să fac asta până la pensie. Deocamdată e ce îmi place să fac. Dacă nu mă voi mai simți confortabil, voi renunța la meserie. Sănătoși să fim.

Ce-mi place la munca mea? Uite, întotdeauna mi-a plăcut să merg pe prevenție și pe educare. Am încercat să vorbesc cu cetățeanul, să îl fac să înțeleagă că nu a fost un lucru bun, sănătos, să încalce legea.

Cel mai greu în meseria de jandarm este când oamenii te fac cu ou și oțet fără să cântărească și ei ce fac. Ce bine-ar fi să ne gândim înainte de a face afirmații! Nu tot ce vedem la tv sau pe internet este adevărat.

Când am ieșit din Școala Militară visam să schimb lumea, visam să fiu un super erou! Pe parcurs, visul s-a risipit, pentru că nu e tocmai ușor să lucrezi cu oamenii. Meseria de jandarm m-a ajutat să devin un om mai bun, să privesc problemele oamenilor și să mă pun în locul lor. Încerc în continuare să mă dezvolt pe plan emoțional și să ajut cu orice pot, pe oricine. Încerc să fiu empatică, dar și forța de ordine, atunci când este cazul.