Continuăm seria de articole despre femei cu meserii considerate mai degrabă „pentru băieți”. În luna mai voi demara un demers similar pentru bărbați care au meserii considerate cultural „meserii de femei”. De ce? Când am făcut 18 ani și a venit momentul să-mi aleg „drumul în viață”, habar nu aveam ce există pe lume, ce pot face. Băieții dădeau la Politehnică sau ASE, fetele dădeau la ASE sau la Litere, cu puține excepții. Îmi doresc mult ca tinerii zilelor noastre să aibă acces la o listă mai lungă de opțiuni. Să-ți faci meserie din ceva ce te pasionează sau la care ești bun e atât de important!
Celelalte articole din serie pot fi citite aici.
Episodul de azi e despre Olga Salomia, inginer constructor.
Sunt inginer constructor. Lucrez în șantier de aproximativ 14 ani, dintre care 6 ani în România și de 8 ani sunt în Orientul Mijlociu. Am început în 2007 ca tehnician geolog la un viaduct din județul Cluj, parte din Centura Clujului, cu o firmă de construcții italiană. Se forau piloți adânci de 30m, iar eu trebuia să notez tipul de teren, să fac fișa geologică.
Părinții mei au fost ingineri mecanici, foarte dedicați meseriei. Nu am visat de mică să ajung inginer constructor, dar mi-au plăcut științele exacte.
Am sentimentul că meseria m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Mergeam în șantier zece ore pe zi, fără toaleta, în noroi, doar eu cu echipa de foraj, printre barăcile în care mâncam prânzul și eram cea mai fericită.
Olga Salomia, inginer constructor
Am terminat Facultate de Geologie și îmi doream să ajung pe platformele petroliere. Am hotărât să fac masterul și apoi să-mi urmez visul pe platforme. Când am început masterul, mi-am dorit să nu mai depind financiar de părinți și să-mi găsesc un loc de muncă. Cum job-urile de geolog lipseau cu desăvârșire, am aplicat pe un job de Assistant Manager. Mi-am găsit, lucram part-time, fix cât aveam nevoie. Pe la jumătatea masterului am primit un telefon “Am văzut că ați aplicat pentru postul de Assistant manager, dar noi căutam un geolog. Doriți să veniți la un interviu?” A fost telefonul cu care mi-am început cariera în construcții, o să-i fiu mereu recunoscătoare pentru asta (Mulțumesc, Mihaela!) De atunci am sentimentul că meseria m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Mergeam în șantier zece ore pe zi, fără toaleta, în noroi, doar eu cu echipa de foraj, printre barăcile în care mâncam prânzul și eram cea mai fericită.
De acolo m-am mutat la Bechtel, la construcția Autostrăzii Transilvania, pe postul de inginer geotehnic, unde am lucrat aproximativ 6 ani, timp în care m-am înscris la Facultatea de Construcții și am mai adăugat 4 ani de cunoștințe în construcții, pe lângă cei 6 de inginerie geologică. Cu Bechtel am plecat în Orientul Mijlociu, în Oman, la construcția aeroportului din Muscat.
Cel mai mult în munca mea în place progresul. Când văd că rămâne ceva în urma unei zile de muncă și construcția prinde contur.
Olga Salomia, inginer constructor
M-am căsătorit și am născut o fetiță. Am mers în șantier până în luna a noua, iar după 4 luni m-am întors la muncă (doar 4 luni se acordă în Oman pentru creșterea copilului). Din Oman am mers în Qatar la construcția unei autostrăzi, iar acum sunt în Arabia Saudită la construcția unor clădiri high-rise de 30 etaje. Sunt Quality Manager. Am o echipă de inspectori cu care verific lucrările din șantier, step by step.
Momentan conduc o echipă de bărbați care nu ies din cuvântul meu.
Am întâlnit acea privire a bărbaților la început, de neîncredere, dar dacă abordezi un ton serios, orientat spre rezolvarea problemelor, câștigi imediat încrederea celor din jur. Cred că ține de modul în care comunici, de personalitate, de atitudine. Femeie sau bărbat, fiecare vine cu propriile calități și tocmai diferențele fac că echipa să fie completă.
Fetiței mele i-am spus că mami construiește, așa cum face ea LEGO. A venit în șantier de câteva ori și a fost plăcut impresionată. Mi-ar plăcea să fie atrasă de inginerie, de orice fel de inginerie.
Da, mă văd practicând până la pensie această meserie, o iubesc. Am șantierul în sânge.
Cel mai mult în munca mea în place progresul. Când văd că rămâne ceva în urma unei zile de muncă și construcția prinde contur.
Cel mai greu pentru mine e să mă despart de fetița mea dimineața, când plec la muncă
Această meserie m-a învățat să fiu organizată, să îmi stabilesc targeturi și să fac tot posibilul să le îndeplinesc, dar importanța comunicării și a muncii în echipă.
Ce frumos ca ii place ce face. Mi se pare foarte tare sa vezi cum evolueaza constructia si sa te bucuri cand se finalizeaza si spui „am contribuit si eu la asta”
Felicitări Olga!
„În luna mai voi demara un demers similar pentru bărbați care au meserii considerate cultural „meserii de femei”.” Citesti ganduri :). Asta a fost printre primele ganduri cand am citit primul articol din seria asta. Cannot wait :D!
Șantierul e ca un drog. Eu sunt arhitect și am lucrat o perioada scurta – 4 luni pe șantier – parte dintr-o echipa de project manageri. Asa greu m-am readaptat in birou. Pe șantier nu sti când trece ziua, e totul foarte dinamic, dar programul de șantier merge greu cu rolul de mama – 10 ore pe zi plus sâmbătă plus drumul; e greu tare sa alegi;
Felicitări Olgai ca reușește sa jongleze cu cele 2 roluri!