Mergem mai departe cu seria de povești adevărate despre femei cu meserii neobișnuite, considerate mai degrabă „de bărbați”. Scopul demersului meu este de a zdruncina un pic stereotipurile de gen și de a inspira fetele, adolescentele, dar și femeile mature care nu sunt mulțumite de cariera lor, să-și urmeze visul. Celelalte 16 articole din serie le găsiți aici.
În luna mai voi demara un demers similar pentru bărbați care au meserii considerate cultural „meserii de femei”.
Azi e despre Marcela, care conduce o cisternă cu gaz.
Am luat permisul de șofer profesionist acum un an, în 2020, și de atunci lucrez ca șofer la o firmă mare de transport substanțe periculoase în rafinăria Shell din Koln.
E un job destul de solicitant și greu, riscurile mari, stresul pe măsură. Sunt singura femeie de la noi din firmă, sunt colegă cu 86 de bărbați. Până la vârsta de 40 de ani am avut multiple joburi, în diverse domenii de activitate, dar pasiunea mea cea mare rămâne condusul. Am trei copii: băiatul cel mare are 18 ani jumătate, mijlociul 9 și cel mic, născut prematur la 27 de săptămâni, face in Iulie 3 ani.
Am ajuns să fac munca asta datorită pasiunii mele pentru mașini: tatăl meu a fost maistru mecanic auto și apoi instructor auto. Copilăria mi-am petrecut-o printre mașini, în service și la raliuri. În România am obținut și atestatul pentru instructor auto, dar am hotărât că vreau să locuiesc în Germania, așa că nu am mai profesat în România. Aici am început de jos, nu a fost un drum ușor, dar după nașterea celui de-al treilea copil, m-am ambiționat și am luat permisul pentru categoriile C și CE.
A durat vreo 8 luni, timp în care am învățat din greu, limba germană nefiind atât de ușoară. Imediat după obținerea permisului am găsit și locul de muncă actual. Nu este ușor, avem multe responsabilități și foarte multe reguli de respectat. Stresul și oboseala sunt cei mai mari dușmani ai mei. Sunt norocoasă că-l am pe partenerul meu alături și mă ajută foarte mult cu treburile casei și cu copiii. Nu știu dacă voi face munca asta până la pensie, nu cred. Avem planuri de viitor care să ne îmbunătățească nivelul de viață.
Momentan sunt mulțumită de jobul meu, de banii pe care îi câștig și de satisfacția pe care mi-o dă această activitate.
Felicitari acestei conducatoare de tir..si nu orice tir..unul in care se afla substante periculoase. Te apreciez nespus..si spun asta pentru ca 1. Imi este teribil de frica sa conduc 2. Partenerul meu conduce si el un tir si vine foarte obosit acasa. Bravo si meriti toata sustinerea din partea familie. Multumim, Ioana ca ne-ai dat ocazia sa citim aceasta serie de articole. Le-am savurat pe toate ?.
Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri .
Felicitări! Chiar ești de admirat și te-am dat exemplu multora!