Femei cu meserii „de bărbați”: Maria scrie documentația tehnică pentru aplicații și manuale de utilizare

Continuăm seria articolelor despre femei cu meserii cool, considerate cultural de bărbați. Azi e despre Maria, care scrie documentație pentru aplicații software.

Numele meu este Maria Sandu, am 31 ani și de cinci ani încoace, sunt technical writer. În momentul actual, nu exista un cod oficial pentru asta în COR, așa că încadrarea oficială depinde de la angajator la angajator. Practic, responsabilitatea mea este să scriu documentație sub diferite forme pentru aplicații software: manuale de utilizare, tutoriale video, documentație specifica, etc.  Nu am știut niciodată „ce vreau să mă fac”, însă la doi-trei ani de la primul job, știam că vreau să fac tranziția către IT.

Îmi place să îmi dau seama cum și de ce funcționează ceva și să transmit informația mai departe. Sunt ferm convinsa că informația reprezintă putere, așa că am o mare satisfacție la nivel personal știind că unii oameni reușesc să facă ceva datorita instrucțiunilor mele.

Maria Sandu, technical writer

Am absolvit ISE (varianta din provincie a ASE-ului), după care am făcut un Masterat la ISE și unul la Drept. Având încă din vremea liceului un fel de sindrom al impostorului, credeam că nu sunt în stare să fac o facultate cu profil tehnic, decizie pe care o regret și acum. Încă mai experimentez din când în când sindromul impostorului la serviciu, dar atunci mă pun pe muncă și de cele mai multe ori dispare. Chiar și așa, se manifestă mai rar decât în adolescență și early 20’.

Primele încercări au fost pentru poziții (joburi) diferite, însă la una din ele chiar am avut o experiență negativă și destul de traumatizantă cu evaluatorul meu, care la momentul respectiv m-a făcut să mă întreb foarte serios în ce fel de mediu vreau să mă angajez. Când m-am angajat, nu mai cunoscusem pe nimeni cu aceasta meserie, totul era nou pentru mine. Am fost foarte norocoasa să fiu selectată pentru acest job, iar principalele mele atuuri în momentul angajării au fost cunoașterea a două limbi străine, engleza și germana, și familiaritatea în a folosi diverse tehnologii. Chiar dacă nu am absolvit o facultate cu profil tehnic, consider că principalul avantaj în momentul angajării a fost germana (pe care am studiat-o de mică, iar în perioada liceului am fost la un profil de bilingv-germana). În general, pentru a putea face meseria asta trebuie să fi absolvit o facultate, să vorbești foarte bine engleza și să te descurci în utilizarea internetului/tehnologiei. Desigur, o facultate de profil tehnic te ajuta, însă odată ce ajungi să ai experiență nu mai este atât de importantă.

Momentan am două joburi la două firme total diferite. Una românească cu relativ putini angajați și o multinațională de câteva mii. În ambele părți, majoritatea angajaților sunt bărbați, deși exista femei în toate departamentele (aș estima în jur de 25% la nivel general, dar proporția este variabilă între departamente). În general, în firmele de IT oamenii sunt tineri și deschiși la minte. În ambele locuri am o relație foarte buna cu colegii mei, indiferent ierarhie.

Nu m-am lovit de foarte multe prejudecați, cu excepția ocazionalelor remarci misogine pe care fie le-am adresat direct, fie le-am ignorat.  

Dacă vrei să fac genul acesta de job, indiferent că urmezi sau nu o facultate cu profil tehnic sau nu, termin-o și învață bine engleza (și eventual încă o limbă. Domeniile pentru care vei scrie sunt mai puțin importante, sfatul meu ar fi însă să te ții departe de mediile intolerante sau abuzive care exista încă din păcate, iar munca intelectuală este de uzură pe termen lung așa că orele suplimentare ar trebui să fie o excepție, nu o regulă.

Nu am copii, dar am doi nepoți de trei ani care știu că eu și tatăl lor (fratele meu) lucrează la calculator și uneori se joacă de-a munca stând cuminți în fata unui mic laptop de-al meu scos din uz. Pe cât de dulci și deștepți mi se par, pe atât mă sperie chestia asta.

Oricât de interesant ar fi jobul, îmi e greu să spun dacă voi face meseria asta toată viața. Este o meserie de viitor și probabil aș putea să ies la pensie având-o, dar este posibil că la un moment dat să vreau să o schimb cu ceva mai puțin stresant.

Îmi place să îmi dau seama cum și de ce funcționează ceva și să transmit informația mai departe. Sunt ferm convinsa că informația reprezintă putere, așa că am o mare satisfacție la nivel personal știind că unii oameni reușesc să facă ceva datorita instrucțiunilor mele. Documentația este asemeni unui puzzle de mii de piese și poate fi foarte satisfăcător când știi că ai pus cap la cap un document complet. În plus, nu faci niciodată același lucru, așa că plictiseala e ultima ta grija.

De asemenea, am avut ocazia de a cunoaște oameni deschiși, implicați în proiecte interesante. Pentru mine, asta a însemnat și posibilitatea de a mă implica în organizarea unui eveniment NASA Space Apps Challenge, ocazie pe care nu aș fi avut-o altfel.

Toate proiectele la care lucrez sunt contra timp și sarcinile sunt modificate tot timpul, motiv pentru care uneori e greu să îmi mențin focusul, optimismul, sau să mai am multă energie după terminarea orelor de lucru. De asemenea, pentru că stau atâtea ore pe scaun, spatele îmi este inevitabil afectat. Am o hernie de disc în dezvoltare, iar în ultimii ani am avut anual 1-2 săptămâni în care nu m-am putut mișca normal.

Aș putea spune că jobul actual mi-a lărgit orizonturile și m-a ajutat să învăț să pun problema. Am învățat să îmi mențin calmul și să nu mă pierd cu firea în fata situațiilor neprevăzute, să am mai multă încredere în mine și în deciziile mele, lucru neprețuit pentru o persoană anxioasă că mine.