Când am simțit primele dureri de spate și de burtă pe la 9 dimineața, în prima zi de Paști de acum nouă ani, m-am bucurat și m-am speriat. A fost începutul celei mai neașteptate, pline și fericite perioade din viața mea.
În continuare mă bucur și mă sperii în fiecare zi.
Mă bucur să te văd crescând, să te aud vorbind, să te descopăr diferită de mine, isteață, liberă, încăpățânată, atentă la ceilalți, dispusă să ajuți, păzitoare a regulilor și exploratoare a necunoscutului.
Mă sperii când nu știu uneori ce să fac cu furiile sau neputințele tale, mă gândesc că poate am greșit în relația noastră, dar apoi te văd așezându-te singură pe calea cea bună și știu că am făcut bine, că ești bine.
Mă sperii când văd în jur oameni altfel decât tine și mă tem că unii dintre ei or să te rănească. Dar apoi apari tu, te văd și te aud și simt că o să te descurci.
Am ales de la început să am încredere în tine. Să te las să fii, să te admir și să te ghidez, nimic mai mult.
A fost ușor cu tine, te-ai lăsat condusă, încet încet ți-ai cerut dreptul să mai conduci și tu și a fost foarte bine, chiar dacă mi-a fost greu. Acum poți deja să decizi singură și în chestiuni mai grele decât culoarea pantalonilor de sport. Uneori alegi prost, și asta e foarte bine, din greșeli învățăm mai mult decât din reușite.
Ai încă încredere în mine și sper ca asta să nu se schimbe niciodată.
– Hai că nu mai e mult până fac am zece ani, mi-ai spus în mașină, acum trei zile.
– Dar ce e la zece ani?
– Nu știu prea bine, dar așa simt eu, că la zece ani e ceva de parcă n-o să mai fiu chiar așa copil.
Exact de asta mă tem și eu. Am ajuns deja la mijlocul copilăriei tale și am trecut cu bine de copilăria mică, ceea ce mă bucură și mă sperie în egală măsură.
Îmi place de tine, cred că mi-ar plăcea de tine și dacă nu ai fi fata noastră.
Uneori mă enervezi și alte ori mă lași cu gura căscată (nu întotdeauna în sensul bun), dar nu cunosc niciun om pe care să-l plac total, complet, fără momente în care să-mi vină să-l pun călare pe-o rachetă cu destinația neant. Când mă enervezi, când oricine mă enervează, e doar un semn că mai e ceva acolo în mine de așezat mai bine pe raft.
Îți doresc să crești sănătoasă, să ții mereu cu tine și cu cei mai slabi ca tine, să-ți lași mintea să alerge liberă ca acum, să te îndoiești mereu de orice în afară de iubire, să explorezi, să râzi din toată inima, să-ți ții cuvântul, să nu minți și să încerci să faci bine.
Noi te iubim și suntem aici pentru tine în fiecare zi, orice s-ar întâmpla.
La mulți ani, fetiță cu miros de caise coapte și râs de căpriță! Ești prețioasă, frumoasă și curajoasă și suntem onorați să te însoțim pe drumul lung, uneori complicat, întotdeauna interesant al vieții tale.
La mulți ani, dragă Sofia! Să fii sănătoasă!
La Mulți Ani, Sofia! Să fii sănătoasă și mereu veselă!
La mulți ani, Sofia!!! Iar mi-au dat lacrimile citind gândurile tale 🙂 Mâine e și ziua fetiței mele Carla și mă regăsesc tare mult în ceea ce le scrii puilor tăi de fiecare dată. Îmi aduc aminte cum citeam blogul tău, însărcinată fiind, cu mâna pe burta mea tot mai mare și eram tare nerăbdătoare să văd ce urmează. La fel de multă plăcere îmi face și astăzi să îți citesc textele și cărțile. Vă îmbrățișez!
La mulți,mulți ani minunați,Sofia!
Frate, ce mare s-a facut. E acus’ cat tine. 9 ani. Unde s-a dus timpul?
La multi ani printesei si voua zeci de ani de bucurii impreuna. Ai crescut fain copiii si ne-ai ajutat si pe noi sa ii crestem cat putem de bine pe ai nostri. Daca noi am avut copilarii mai mult sau mai putin nefericite, ei macar sa porneasca in viata cu dragostea si intelegerea care ne-au lipsit noua.
Pupam familia princiara 🙂
La mulți ani, Sofi, să fii sănătoasă şi să ai o viață pumoasă!
La muuuulti multi ani, fericiti, frumosi, luminosi, iubiti si tot ce e mai bun pentru ei!
Nepotica mea implineste 9 ani Maine! Ce frumos! La multi ani Sofia si Bianca!