Prăjitură cu lapte cald și piersici (P)

Am descoperit de curând prăjitura cu lapte cald, care se pare că e una foarte populară în USA, iar motivele pentru asta sunt (bănuiesc eu) că e simplu de făcut, nu are multe ingrediente, e potrivită și pentru copii mai mici, și poate fi adaptată în versiuni bogate în fructe proaspete sau uscate. Practic, cantitatea mare de ulei dintr-un chec e înlocuită cu lapte în această prăjitură. Eu am folosit ouă de țară, unt și lapte Napolact Bio, piersici din piață și zahăr brun.

Are o textură aerată, ușoară, poate fi tăiată în foi care să fie alternate apoi cu diverse creme. Eu însă n-am timp de astfel de artificii. 🙂 Prefer variantele cât mai simple și mai rapide. Am atâta treabăăăă! 🙂

Am făcut-o de mai multe ori în ultimele săptămâni, nu a supraviețuit mai mult de câteva ore. Eu pun cam un sfert din cantitatea de zahăr din rețetă (nu doar la această prăjitură, ci la toate pe care le fac acasă), înlocuiesc când se poate zahărul cu miere sau cu alți îndulcitori mai puțin procesați. La prăjitura asta însă, dacă o vrem pufoasă, e nevoie să folosim zahăr, eu am ales brun (am pus puțin și a ieșit delicioasă). Nu mi-a ieșit cu miere, nici cu alte variante de îndulcitor (nu a crescut).

Are un gust foarte simplu, de prăjitură de casă, datorită laptelui și untului. Îmi aduce aminte de prăjiturile bunicii, care nu prea folosea esențe aromate, ci doar ingrediente simple, iar gustul lor se simțea atât de bine!

Alt motiv pentru care îmi place prăjitura asta este că are și lapte, nu doar unt, făină și ouă. Cel mic al familiei crește mai greu, e foarte selectiv cu mâncarea, mă bucur când pot să strecor în ce gătesc alimente nutritive, iar laptele îi place.

Prima oară am făcut-o în formă de inimă, în versiunea clasică.

Apoi am făcut-o cu diverse tipuri de îndulcitor, dar nu a ieșit pufoasă.

A cincea oară am făcut-o cu zahăr brun și caise, apoi am făcut-o și cu piersici și a fost succes absolut!

Iubesc prăjiturile cu caise sau piersici proaspete, îmi plac aciditatea fructelor și gustul lor acrișor combinat cu aluatul pufos și moderat de dulce.

E o prăjitură care rezistă bine la frigider și o puteți lua la drum lung, ca gustare. Nu se dezmembrează, nu curge, nu miroase puternic, așa că nu va deranja colegii de drum dacă o luați cu voi în tren sau avion, de exemplu.

Pentru varianta cu piersici, am făcut după cum urmează:

Am tăiat felii șapte piersici mijlocii, le-am aranjat pe fundul tăvii cu fund detașabil, pe care am așezat în prealabil o foaie de hârtie de copt, bine mototolită înainte și apoi netezită cu palma..

Am bătut la mixer trei ouă cu patru linguri de zahăr brun. După ce amestecul s-a albit și a căpătat consistența unei creme, am adăugat treptat făina (200 de grame). E important acest pas, să bateți bine ouăle cu zahărul, ajută mult la obținerea unei texturi aerate.

Separat am topit în 200 de ml de lapte trei linguri mari de unt, pe care le-am adăugat amestecului de făină și ouă.

La final am adăugat un plic de praf de copt și jumătate de linguriță de bicarbonat de sodiu. Am turnat amestecul peste feliile de piersici și am lăsat la cuptor 40 de minute, la 180 de grade.

Amestecul a crescut frumos și uniform, piersicile au devenit cremoase și nu foarte dulci, exact cum trebuie.

Am lăsat să se răcească de tot, abia apoi am scos inelul și am răsturnat prăjitura pe farfurie.

Merge cu înghețată de vanilie sau simplă, puțin încălzită la cuptor înainte.

Puteți înlocui piersicile cu prune, zmeură, ananas, vișine (aici va fi nevoie de mai mult îndulcitor), caise.

Pentru varianta clasică a prăjiturii cu lapte cald, rețeta e mai jos.

Ingrediente:

• 200 gr făină
• 200 ml lapte cald
• 3 ouă mari (la temperatura camerei)
• 50 gr unt
• 4-8 linguri de zahăr (în funcție de cât de dulce doriți să fie, rețeta are 200 de gr de zahăr, mi se pare enorm, nouă ne-a ieșit excelentă cu doar 4 linguri de zahăr brun, adică în jur de 40 de grame)
• un plic de praf de copt
• jumătate de linguriță de bicarbonat

Timp de preparare: 10 minute

Timp la cuptor: 40 de minute (faceți testul scobitorii, ca să fiți sigure)

Bateți la mixer sau la lingură ouăle cu zahărul până se albesc.

Adăugați cu răbdare făina peste, amestecați treptat.

Adăugați laptele cald cu unt (topit în ibric) și continuați să amestecați. La final puneți praful de copt și bicarbonatul, plus ceva esențe, dacă doriți. Turnați amestecul în tava unsă cu ulei de cocos și tapetată cu făină.

Trebuie să stea la cuptor cam 35-40 de minute la 180 de grade. Faceți și testul scobitorii înainte, să fiți siguri.

Pentru această rețetă am folosit lapte și unt bio de la Napolact, un brand pe care-l consumăm de multă vreme.

Sunt produse pe care le cumpăr liniștită, pentru că știu că au la bază lapte colectat de la fermele de la noi, din Ardeal. Sunt gustoase și curate și sunt produse de ferme mai mari sau mai mici în care muncesc oameni care respectă animalele și pământul din care ele se hrănesc (găsiți aici un interviu cu o familie faină de fermieri). Garanția calității acestor produse vine începând de anul acesta și de la Societatea română de pediatrie, care recomandă produsele lactate bio de la Napolact. Mă bucur că mi se confirmă astfel alegerea! 🙂

Mai multe detalii despre Napolact Bio găsiți aici. Folosesc untul la prăjituri, dar și uns pe pâine prăjită, chefirul și iaurtul ne însoțesc în deplasări, telemeaua merge de minune în salate, omletă și în sărățele (rețeta pentru sărățelele cu iaurt e aici). Curând revin cu un articol cu rețete de cocktailuri cu iaurt, unele pentru copii, altele cu adulți. Deja mi-e poftă! 🙂