Casa luminată, pe care o vedeam cum coboram din autobuz, la drumul mare
Câinele care întâi ne lătra, apoi ne recunoștea și ne chema să-l mângâiem între urechi
Mirosul de zăpadă, afară, și mirosul de sobă încinsă înăuntru
Bunicul și bunica, înghesuiți pe patul din camera mică în așteptarea noastră
Șosetele groase și pijamalele vătuite împachetate de noi pentru ei
Râsul bunicii când i-am dus cutia de un metru de turtă dulce cu glazură
Sucul de portocale la doi litri
Merele moi lăsate la copt pe sobă
Pocnetele de bici de pe drum
Pâine caldă, coaptă de bunica în vatră
Sarmalele
Răcitura de porc cu usturoi
Pepenele murat
Cozonacul
Portocalele lăsate în colțuri, să parfumeze
Vesta de lână a bunicului, în colț după ușă
Vocile de copii care colindă la poartă
Sania veche cu care ne dădeam din deal până la poarta casei, cu obrajii fierți de frig și hainele înghețate
Mâna moale a bunicii, care-mi strecura în buzunar 10 lei (să ai de-o înghețată)
Dorul de ei, de casa lor, de grădina, de sat
De noi mici și tineri și fericiți
Copiii mei, care mănâncă râzând biscutiții cu nucă făcuți de mine,
Mama, care face maioneză în bucătăria noastră,
Scara blocului, pe care nu mai colindă nimeni de mulți ani,
Filmele de Crăciun
Jocurile de Crăciun
Telefoanele de Crăciun
Dorul de ei
Bradul nostru amestecat, făcut de copii
Felicitările lor pentru noi
Bucuria lor când văd și fac daruri
Pozele de Crăciun
Diminețile leneșe
Serile târzii, cu ceai și filme și poate o țigară pe balcon
Poveștile despre ce a fost și ce o să mai fie
Iubirea
Dăruirea
Recunoștința
Dorul
Tristețea
Toate deodată în fiecare dintre noi
Pentru că suntem oameni și pentru că avem nevoie să ne simțim vii și conectați.
Vă doresc Sărbători cât mai line, să aveți timp să stați și să fiți.
Revenind un pic la zilele noastre, sărbătorile nu mai au cum să fie „ca înainte” – familiile (extinse) s-au micșorat, bunicii de la țară nu mai sunt iar zăpada în decembrie e un fenomen din ce în ce mai rar la altitudini mai joase prin zona temperată din emisfera nordică a planetei.
O provocare a zilelor noastre este însă armonizarea așteptărilor. De exemplu, dacă în aceeași familie unul dintre parteneri asociază Crăciunul și restul de sărbători cu amintiri și emoții similare cu cele din acel text, dar celălalt are doar emoții negative, cum se poate ajunge la un numitor comun?
Prin amintiri și emoții negative mă refer la mama muncită și obosită la bucătărie, tatăl „supărat pe viață” petrecând singur toată ziua cu sticla de vin la televizor iar mesele cu familia și prietenii doar ca ocazii de conflicte voalate și de demonstrat altora că tu ai și ei n-au. Dar bine, nu toți copiii care trec prin asta rămân cu impresii negative pe viață, ceea ce adaugă încă un grad de complexitate problemei pe care o ridic aici, adică „numitorul comun”.
Iti multumim, Printesa, pentru toate emotiile frumoase si calde pe care ni le transmiti. Sper ca aceste emotii si toata caldura sa se intoarca insutit, inmiit inapoi la tine si sa simti bucuria noastra. Craciun fericit!