Am primit trei articole despre grădinița și școala în Belgia, le aveți pe toate mai jos.
Diana mi-a trimis cele de mai jos:
Grădinița și școala în Belgia
Concediul de maternitate durează 3 luni, pe urmă ai posibilitatea să îți duci bebelul la creșă sau să îți iei concediu de părinte, care e valabil atât pentru mama cât și pentru tată. Durata concediului de părinte e de maximum patru luni și trebuie să ai cel puțin 1an lucrat la același angajator ca să ai acest drept.
Noi am dus-o pe cea mică de la vârsta de 1 an și 3 luni. Sunt copii cu vârste cuprinse între 3 luni și 2 ani jumate la creșă. De la 2 ani jumătate merg la “Școală”. În general, școlile sunt împreună cu grădinițele și se supun acelorași reguli în ceea ce privește vacanțele. Rămân aici până în clasa a 6’a inclusiv și pe urmă merg la liceu.
Noi am optat pentru o școală mai libertină, unde clasele sunt de maximum 14 copii la 1-2 educatoare și învățatul se face prin experiențe, dar ai și școli mai tradiționale, cu sau fără uniforme.
Ce fac toată ziua? Se joacă, învață prin joacă.
În fiecare joi e zi de parc și își petrec orele până la masa de prânz afară. Au săptămânal ore de sport, ore combinate cu alte clase în care pe rând joacă roluri de actori sau spectatori, își petrec muuult timp afară. Am fost cu ei la diferite ferme și de la vârsta de 3 ani merg în tabără și stau peste noapte.
La cei mici, părinții încă le pun de mâncare, dar pe măsură ce cresc învață să își facă singuri sandwishuri și chiar ajung să gătească supe sau alte mâncăruri în bucătăria școlii. Au două pauze de fructe, una cu fruct pus de părinți și altă asigurată de școală. Nu au voie cu prăjituri sau nimic ce conține ciocolată.
Clasele sunt imense, frumos și simplist decorate cu lucrări ale copiilor.
E o școală ce se bazează mult pe ajutorul părinților, atât financiar, adică părinții POT să cotizeze lunar cu o anumită sumă, în funcție de posibilități, dar nu e oligatoriu, cât și la alte treburi în ceea ce privește școala. În fiecare weekend sunt desemnați părinți pentru a face curățenie în clasă, sunt părinți care benevol merg și pregătesc o masă caldă, reparații și chestiile de genul sunt tot de părinți făcute ( în anumite limite) și after school este tot de părinți asigurat. Tocmai din aceste cauze plătești o suma modică pe an pentru școlarizare.
Fiecare copil are propria agenda de când începe aici școala, unde sunt puse poze și activități, idei sau glume pe care copilul le face și le primești când termini clasa a 6’a.
Am avut un sentiment de comunitate când am intrat pe porțile acestei școli și au fost permisivi , chiar și pe perioada Covid, cu părinții celor mai mici să între și să își ducă puii până în clasă. Se organizează des petreceri pentru părinți și copii, ca să ajungă lumea să se cunoască. Aici se pune foarte mult accent pe proximitate atunci când vrei să alegi o școală.
Mi-aș fi dorit să fi avut posibilitatea să merg la o școală de genul asta.
Am primit încă un articol despre Belgia, autoarea dorește să rămână anonimă. Iată-l mai jos:
Educația în Belgia de la naștere la grupa mare
În această țară concediul de maternitate este de 10 săptămâni. Mamele au posibilitatea, dacă întrunesc condițiile, să beneficieze de un concediu parental. Atașez link-ul în olandeză cu instituția responsabilă, aici vedeți cum se pot lua aceste 4 luni extra de concediu parental: https://www.rva.be/nl/welke-vormen-van-ouderschapsverlof-zijn-er-0
Acesta se poate lua până la împlinirea vârstei de 12 ani. De la 13 ani, copiii devin mai independenți și legea nu mai obligă părintele să însoțească copilul la și de la școală sau să îl supravegheze acasă un adult.
După cele 10 săptămâni, în cazul în care mama nu e casnică și nu are un ajutor din exterior, copilul este integrat în colectivitate. Înscrierea la creșă se face încă din timpul sarcinii deoarece locurile sunt limitate.
Aici sunt două posibilități: 1. O creșă cu mai mulți copii și îngrijitori sau 2. „Onthaalouder”, adică o persoană specializată pe îngrijirea bebelușului până la vârsta de 2 ani și jumătate. A doua variantă presupune un maxim de 8 copii.
Părinții aleg în funcție de programul de la serviciu și ajutorul exterior câte zile pe săptămână și câte ore pe zi vor lăsa copilul la îngrijitor, într-un spațiu amenajat al locuinței lui.
Tariful în ambele situații este calculat în funcție de veniturile realizate pe familie.
Eu am optat pentru îngrijitor după ce când am fost să vizitez creșa, să mi se explice condițiile și să semnez documentele, copilul meu, jucându-se sub supravegherea unui îngrijitor a căzut și s-a lovit foarte tare.
De la vârsta de un an și două luni până la doi ani și jumătate copilul a avut două îngrijitoare de care am fost mulțumită. Cu una din ele sunt în continuare prietenă pe Facebook.
De la doi ani și jumătate copilul se înscrie la școală. Instituțiile sunt prevazute cu clase de la „grupa pregătitoare” a grădiniței până la clasa a șasea. Practic sunt 4 ani de grădiniță, 4 clase primare și 2 clase gimnaziale.
Școala de stat este gratuită dacă alegi să îi pui pachet pentru prânz de acasă. Apa, fructul și gustările sunt puse obligatoriu în ghiozdan de părinte. Însă dacă alegi să nu îi pui prânzul în ghiozdan (și sunt acceptate doar sandvișuri) masa costă, la noi în oraș 2,50€/zi. O firmă de catering aduce supă, fel principal și gustare. Sunt echilibrate.
Părinte mai plătește o „coplată” pe factura lunară care se deduce la sfârșit de an fiscal din impozitul pe venit.
Programul este de la 8 și jumătate până la ora 16 lunea, marțea și joia, miercurea până la 11 și un sfert iar vinerea până la ora 15. În funcție de școală și oraș orarul diferă însă foarte puțin.
Pentru părinții care lucrează de mai devreme până mai târziu există „opvang” care se traduce cu azil, dar înseamnă de fapt personal specializat într-un spațiu special amenajat în cadrul școlii unde copiii pot fi duși de la 6.45 până la 8 și lăsați după orele de curs până la 18.30.
De la 8 la 8.30 sunt lăsați să se joace în curtea școlii cu cadrele didactice ale căror rând este. Plata se face lunar pe baza facturii emise. Înregistrarea timpului e pe bază de badge. Acești bani plătiți suplimentar sunt returnați parțial la recalcularea impozitului pe venit la sfârșit de an fiscal. Fiecare școală și fiecare oraș au diferențele lor, însă nu prea mari. În acest sistem copiii pot fi duși și în timpul vacanțelor. Orașele mai mari oferă această posibilitate și pe timp de noapte și în week-end. Sunt multe familii monoparentale pentru care se găsesc soluții.
O zi întreagă are trei pauze. Una dimineața pentru fruct, una la amiază de la 11.40 la 13.10 și una după-amiază pentru gustare.
Colorează, cântă, ascultă povești, fac lucru manual (decupează, lipesc etc), iar în grupa mare se pregătesc pentru clasa I.
Comitetul de părinți organizează strângeri de fonduri unde părinții cumpăra paste sau fursecuri. Nu m-a interesat ce se întâmplă cu acei bani.
Toate activitățile extrașcolare vin pe factură.
Copiii cu dificultăți au o educatoare specializată care lucrează cu 4-5 copii într-o grupă separată doar de la grupa mijlocie până la grupa mare.
Există 3 evaluări Koala pe an școlar: în septembrie, în februarie și în iunie, unde o echipă de audit de la CLB ( https://onderwijs.vlaanderen.be/nl/ouders/ondersteuning-en-begeleiding/leerlingenbegeleiding/centrum-voor-leerlingenbegeleiding-clb ) vine să evalueze fiecare copil pe mai multe criterii. În funcție de rezultate se recomandă investigații medicale și suport suplimentar, ca logopedia, de exemplu. Pentru cei care nu știu, logopedia nu se ocupă doar cu dificultăți de vorbire, dar și cu alte aspecte: dislalie, discalculie, dislexie etc. În funcție de nevoile copilului se aduce un cadru specializat care va lucra cu copilul la școală. Nouă datorită faptului că băiețelul nostru e bilingv ni s-a recomandat logopedia. Unei alte familii a cărei fetiță suferă de albinism și are nevoie de ochelari speciali, medicul oftalmolog i-a trimis personal specializat la școală printr-o fundație.
Datorită unor întâmplări recente cu școala la care merge copilul, unde ni se recomandă repetarea grupei mari pe motiv că nu e suficient de pregătit pentru clasa I, prefer să mă opresc aici.
Nici nu dau cu sistemul de pământ nici nu îl ridic în slăvi. Are și plusuri și minusuri. Cert e că o dată intrat în vizorul CLB-ului nu mai ieși. Iar dacă unui copil sănătos i se pune diagnostic de deficit de atenție, TSA sau AD(H)D cu tot sprijinul oferit, greu se șterge „stigma” și greu le aduci dovezi medicale de îmbunătățire. E un fel de mafie: ei (CLB) găsesc punctul slab din copil, îl exploatează, iar școala primește fonduri guvernamentale…
Să fim puternici, conștienți și asumați! Să avem încredere în copiii noștri!
Carmen mi-a scris următoarele:
Pentru noi, români veniți in această țară de aproape 5 ani, a fost greu, dar frumos!
Am coborât dintr-un avion cu fetele noastre, aveau pe atunci 3,respectiv 4 ani, era dimineața pe 27 octombrie 2017, trei străine într-o lume necunoscută!
A venit soțul ne-a luat de la aeroport si ne-am dus la casa închiriată!
Am apreciat din primul moment oamenii, curățenia și acel „Bonjour”, deși nimeni nu ne știa!
Am stat două zile să treacă oboseala drumului, apoi cu fetele de mână am mers la școala din apropiere să întreb dacă au locuri pentru ele!
Minune, școală catolică, directorul un om cu suflet, mi-a zis că au dreptul la educație și sunt acceptate in școală! Nu mă așteptam să găsesc atât de rapid, le-am pregătit ghiozdanelele si au purces la școală! Cea mare în 3eme maternelles, cea mică în première maternelles!!
A fost greu, frumos si dur! Ne-am rupt de România, ne-am rupt de limba română. Ele nu știau în franceză decât să salute, să zică de unde sunt și cum le cheamă. Acomodarea pentru fetița mare a fost grea, soldată cu lacrimi, crize de stomac, stări de vomă.
La ora 8 se deschid ușile pentru toți copii, până la 8,20 când sună de intrare. Fiecare clasă are profesorulei! Copiii sunt luați din curtea scolii de profesor și conduși în clase, aliniați! La ora 10 au pauză de mic dejun, apoi la ora 12 pauza de prânz!
Părinții care nu muncesc îi iau acasă la masă, apoi îi aduc înapoi la 13,10 pentru cursurile de amiază, care durează până la ora 15.
Cei care rămân la școală au garderie asigurată si mâncare de acasă, fiecare ce dorește, dar fără sucuri si ciocolată. Cursurile se termina la ora 15.
La ora 15,05 poarta se deschide pentru a intra părinții să își ia copiii, nimeni nu iese din școală fără un părinte, sunt supravegheați îndeaproape. Copiii ai căror părinți nu ajung rămân la garderie până unul dintre părinți vine să îi ia. Sunt supravegheați, își fac temele se joacă.
De la 5 ani, școala este obligatorie,cadică 3-eme maternelles. La 6 ani intră în clasa 1, unde au o doamnă profesoară pentru 2 ani. Apoi în clasa a treia altă doamnă, pentru alți 2 ani și tot așa până la terminarea gimnaziului, în clasa a șasea. Apoi urmează șase ani de liceu. Aici liceul începe la 12 ani si se termină la 18 ani. În timpul școlii, copiii sunt notați, dar notele nu se zic în clasă! Ne sunt transmise nouă, părinților! Nu se fac diferențe între copii, școala este pe logică, iubire și colaborare. Copiii sunt copii! Nu există cadouri pentru profesori, atenții și mai știu eu ce există in România! Un buchet de flori la sfârșit de an, dar nu este obligatoriu.
Am uitat, ei merg în excursii sponsorizate de școală, fără aportul bănesc al părinților! Cel mai important este că sunt supravegheați, îndrumați, și învățați să respecte și să fie respectați!
Si eu locuiesc in Belgia și am un băiat de 13 ani, acum e in clasa întâi la scoala secundară. E adevărat că în timpul școlii primare nu plateam nimic, dar anul acesta școala ne-a obligat să cumpărăm un laptop (630 de euro), manualele au costat 350 de euro și am mai dat încă 160 pe tot felul de mape si alte materiale. Este o școală publică, nu privată. Nu au uniforme, însă nu se pot duce în trening sau pantaloni scurți, trebuie să fie decent îmbrăcați. Profesorii sunt foarte seriosi si notele de 9 și 10 apar rar, doar atunci când într-adevăr lucrările sunt perfecte. Avem o aplicatie pe telefon în care vedem orarul de zi cu zi, notele băiatului la toate materiile, facturile, mesaje lăsate de profesori pentru părinți etc. Un lucru cu care eu, venind din România, nu prea ma pot obișnui, e ca ei consideră că nota 7 e deja foarte bună ? iar ce e mai sus de 7, este excelent. Au multe activități legate de empatie, relațiile cu ceilalți, ceea ce, evident, este foarte important pentru traiul în comunitate. In clasa băiatului meu sunt doar 21 de copii și sunt doar 6 sau 7 belgieni get-beget. Restul provin din familii cu părinți de naționalități diferite sau ambii părinți ne-belgieni (sau de origine ne-belgiana). Abia acum (practic în clasa a șaptea) au început să învețe engleză, dar majoritatea deja vorbesc cursiv engleză. ? mai greu e cu franceza, care e o limbă foarte grea pentru neerlandofoni. Însă cine trăiește în Belgia și dorește un job bun indiferent în ce domeniu, obligatoriu trebuie să vorbească fluent neerlandeza, franceză și engleză.
Si încă un lucru care mi se pare extraordinar pentru noi, părinții: dacă cumva copilul nu ajunge la prima oră la școală (vrea să chiuleasca sau din alt motiv), părintele este sunat imediat la telefon ca sa știe. In timpul orelor copiii nu au voie să plece din școală, decât cei care stau foarte aproape de școală si pot merge sa mănânce acasă în pauza de prânz.
Ce ati omis la spus despre belgia:
In principiu, multi parinti nu lasa educatia pe seama institutiilor invatamantului si sunt direct implicati. Aproape 45% din femei lucreaza part time si asta le permite mai mult timp cu copiii, in majoritatea scolilor parintii pot participa ca voluntari, donatii, etc.
Vacanta scolara e mai scurta decat in Romania – doar de 2 luni si de la anul se scurteaza si mai mult – asta pt toate scolile.
Sistemul de invatamant e f. divers, sunt mai multe tipuri de scoli: catolice, comunale, flamande, francofone, scoli alternative (seamana f.mult cu scolile Waldorf ce le vazui prin bucuresti), scoli private (scolile europene, british, scoala germana, scoala Montesorri etc – toate ingrozitor de scumpe). Se poate opta si pt homeschooling: exista programa, exista clase unde parintii se organizeaza si aduna 5-10 copii de 2-3 ori pe saptamana si predau fie parintii, fie colaboreaza cu studenti sau profesori, copiii sunt invatati de mici sa lucreze singuri cu fisele ce ii ghideaza – cu toti cei veniti din homeschooling am lucrat nemaipomenit fiind independenti si autonomi si dedicati, scriu asta pt ca stiu ca e privit ciudat in romania. Niciun sistem de instruire nu e perfect, are multe plusuri si minusuri.
Mai sunt scoli sarace si scoli mai bogate. Bugetul scolii mai difera si functie de regiune si de nivelul parintilor, mai exact in scolile cu parinti f. saraci subventiile sunt mai mari si e mai accesibil parintilor.
Toate scolile au pauza de pranz, datorita programului lung (de pana la 15:20 -15:30, miercuri mai scurt la copiii mici, la liceeni se lungeste). Masa calda e oferita in aproape toate scolile dar eu am ales sa dau mancare copilului de acasa (mai ieftin si mai sanatos). Mancarea calda se plateste functie de scoli si ce subventii au, am auzit la parinti de preturi de la 2.6 la 4.2 euro pe zi. Aproape toate scolile ofera servicii de garderie (supraveghiere dupa ore pana la 18:00).
Admiterea la scoli e dupa conceptul de proximitate. Sunt in Bruxelles si aici la scolile bune e bataie pe locuri, asa ca sunt parinti ce practica metoda bucurestiului: se muta pt o perioada langa scoala buna si nu ii judec, si in aprt nostru din bucuresti locuiesc inca 2 tati fiecare cu cei 2 copii pt a prinde loc la o scoala mai buna.
Ati omis sa spuneti ca se repeta f. des anul. Aprox 30% din belgieni au repetat anul. De ce? Se evalueaza cum stapaneste materia, puterea de concentrare dar si nivelul emotional, lucratul in echipa cu ceilalti. Si nu e sfarsitul lumii sa repeteanul, cum e pentru romani – am cunoscut o manager ce a repetat clasa 1 – a spus ca nu era pregatita sa reziste in banca atata timp, si mai adormea ….
Evaluarile sunt complexe, noi am primit la fiecare 2-3 luni o evaluare a copilului pe cateva pagini, unde doamnele ii punctau nivelul de citire (aici fiica mea era tot timpul la maximum- pasionata de citit), nivelul de explicat ce a citit, nivelul de scris (ei bine aici fiica mea nu e la maximum, e fata lui mama – adora sa citeasca si nu sa faca fishe), lucru in echipa, faptul ca ea termina prima si se ducea sa explice la ceilalti, etc. Toate puse pe coloane si vedeam evolutia in timpul anului. In plus de fiecare data avea si o descriere de juma de pagina a nivelului, personalitatii, concentrarii, de ex. ca isi termina fisha de lucru si temele in clasa si de buna voie se ridica si ajuta colegii, ca sta la cioace cu fetele, ca ii da voie sa aduca de acasa o carte de citit sa nu mai deranjeze pe ceilalti mai lenti si ca vine cu cele mai groase carti din clasa etc. – pt prezentat raportul asta doamna isi gaseste timp inainte de ore pt o discutie intre 4 ochi parinte profesor – la 7:30 de obicei ma programez eu. Fiind testare atat de amanuntita, f. rar se ia 100% – noi prima data cand a luat 91% si eu romanca aia silitoare am intrebat pe doamna cum mai putem ajuta…..s-a uitat la m ine cu ochii bulbucati si zis ca am copil impecabil si e cea mai bu…. apoi si-a muscat buzele zicand ca de fapt nu are voie sa spuna asta, nu e political correct.
Daca e copilul genial si ia 100% la toate testele, se face shedinta pe scoala (director, doamne, psiholog) si propune copilului sa sara un an de clasa sau sa ia un an vacantsa sau sa mearga la alta scoala in alta limba. Copilul decide!! – cunaostem asa o copila (prietena fiica mii).
Sarind un an copilul nu pierde materie pt ca pedagogiile utilizare de doamne seamana cu Montesorri si cu pedagogia Shanghai (acum sper ca in toate scolile e asa, eu zic de ce m-am lovit si discutat cu colegii de munca) – ideea ca materia se reia an de an si se aduce tot felul de elemente mai complexe an de an, se trece la nivelul urmator daca mare parte a clasei a inteles si stapaneste bine materia. Asa nu exista risc sa ramana copil analfabet, ca in romania.
Apoi evaluarea este complexa: testele incep de la nota zero (nu, nimic din oficiu), se dau saptmanal teste si cu cat creste varsta copiii primesc si 2 evaluari saptamanal. In principiu invatatorii/profesorii spun de dinainte – de ex. la clasele 1-2 avea lista de cuvinte de vineri primita si stia ca vinerea viitoare fac dictare de acolo, in fiecare vineri, lista de cuvinte creste an de an si corectarea devine tot mai stricta cu anii si daca la inceput ignora accentele, peste 2ani un accent lipsa inseamna depunctat tot cuvantul, peste un an si accentul pus gresit inseamna depunctat si peste un an si articolul incorect inseamna cuvant depunctat, iar la liceu au lista nu de dictare ci de verbe si conjugat la toate formele, la 14 ani doamna le-a dat lista cu verbe de pe 2 septembrie pt tot anul.
Admiterea la ecole secondaire (un fel de liceu, ce tine de la 12 la 18 ani) tot pe proximitate se tine, se face o formula unde se tine cont de distantele casa-scoalaPrimara, casa-sscoalaSecundara, scoalaPrimara-scoalaSecundara. Noi am vizitat scolile secundare cu 2 ani inainte, stat prin fata scolilor sa vad cine iese, daca vinde careva droguri, calculat triangulatii pt fiecare si in final fiica mea s-a sters la fund cu toate si s-a dus la scoala unde nu impuneau uniforma. Si mi-a si dat replica: „have a child is fun, they say”.
Scolile secundare (licee) sunt de 2 tipuri: teoretice si tehnologice. Recomandarile se fac din timpul scolii primare, doamnele informeaza parintii din timp unde sa se orienteze. Adica degeaba vad eu copilul meu Einstein cand de fapt el nu se poate concentra la ore.
La liceu copiii au ocazia sa isi alege profilul treptat: au orele de baza obligatorii si apoi dupa gust, anual, aduc noi materii de unde aleg. Daca un an au ales profil uman (cu extra ore de limbi straine sau istorie) peste un an pot opta matematici si stiinte mai multe – nu e ca in romania unde daca am intrat la clasa de filologie am putine optiuni de schimbat.
Sistemul post liceal si universitar este f. dinamic si aici. O data ca nu e examen de admitere (doar la medicina si veterinara, datorita competitiei mari), dar si pt ca la scoala (inclusiv liceul) sunt usoare (m-am uitat peste manuale si vazut ca seamana cu nivelul de 17 ani din Romania). Universitatea e din greu in mai greu si acolo se cerne….
La licee exista zile de orientare profesionala. Parintii vin si prezinta ce fac si ce optiuni sunt imediat pe piata!! deci tot prin voluntariat. Mai sunt si varii institutii ce prezinta meseriile in penurie (de ex. la scolile tehnologice dar nu numai se duc sa prezinte ce inseamna meseria de sofer de tir /camion – in penurie, de politie -alta meserie in penurie etc).
Facultatile sunt impartite in 3 ani -si 2 ani master. Cu mare drag va zic ca am vazut si mastere extrem de la moda ( organizator de evenimente) semn ca facultatile sunt atente la ce cere piata.
Daca nu vrei facultate, nu e sf. lumii, oricum electricienii si instalatorii sunt mai bine platiti decat programatorii sau angajatii din banci, sunt cursuri de 1 an practice (prietena mea farmacist a zis ca s-a saturat si a facut curs de 1 an, gratuit, in somaj, sa fie asistenta de cabinet stomatologic), cursuri intensive de contabilitate primara de 4 luni etc. In cursurile astea de recalificare au prioritate somerii, sunt cursuri tinute si de profesori dar si de oameni din sectorul privat, care e evident nu au aptitudini profesori dar sunt cu 20 ani de experienta de HR, 30 ani de administrare business, 25 ani experienta manageriala in logistica etc. Da, si ei predau ca voluntari, neplatiti.
Si acum comentariul ala cu lucrurile naspa in sistemul de invatamant belgian:
1.Bully-ing in scoala este si aici si grav si deseori nu stiu ce sa faca. Sunt clase mari, o doamna cu 30 copii de 3 ani ce majoritatea nu stiu limba…asta a fost primul an la fiica mea. Noroc ca mai veneau stagiare si parinti voluntari.
2.Acum 3 ani o eleva s-a aruncat pe geam de la etaul 3 in pauza de la liceu si nu e cazul.
3.Doamnele lucreaza 35 ore pe saptamana plus fisele de pregatit inainte pt ca manuale pana la o anumita varsta sunt prea putine, plus rapoartele, etc – burnout este o realitate la profesori, se imbolnavesc, lipsesc, si nu e solutie de inlocuit ca salariile sunt mici si pleaca repede in privat unde volumul de munca e similar. Burnout e diagnosticat usor – daca incepe sa tzipe si nu mai are rabdare – e primul semn de burnout. Cine ramane, ramane cu vocatie. Sunt si doamne f. in varsta si cu metode vechi – de ex. interzis de cerut la toaleta in ora desi copilul are 6 ani…sau scos copilul in fata clasei si facut de rusine. Bon, nu e regula, sunt cazuri si cazuri.
4.Sunt doamne ce au inceput sa primeasca cadouri. Lucru inadmisibil la bastinasi dar emigrantii….. la naiba, am cunoscut roman pornit cu spaga sa dea la secretare, am cunoscut o mama (romanca) ce explica fetei ca inca nu a gasit ocazia sa dea parfumul cadou doamnei dar il tine in poseta si o sa il dea curand, am cunoscut mama ce ducea ciocolata si cafea la toate doamnele din scoala (m-a mancat in c* si am intrebat daca a adus si cartusul de kent)
5.Sunt orele f. lungi. 2 ore in clasa la 6 ani, sa se concentreze…si pt fiica mea era f. greu.
6.Sunt teme mari si multe notiuni teoretice. Fiica mea zbarnaia pt ca na, e fiica mea, dar avea colegi ce nu terminau fisa din clasa si acasa, la ora 18, deja obositi se lasa cu lacrimi…. La 7 ani fiica mea avea conceptul de fractii prezentat(ok, doar prezentat, nu si evaluat la teste)
7.Scoala incepe la ce varsta decid ei. Adica in clasa 1 sunt copii de 5,10 luni. Pt uni prea devreme.
8.Sunt scoli unde, daca la 6 ani copilul nu se poate concentra la calcule, ii pun diagnostic si muta la scoli speciale. Realmente nu stiu toate doamnele sa lucreze cu discalculia.
9.Am cunoscut copil dislexic si doamna de la clasa 1 nu si-a dat seama! – multe fise se dadeau cu desen si cuvant dedesupt si copilul sufieicnt de destept prindea asa, cu memorie visuala, dar nu lega literele si cuvintele noi sau abstracte nu stia sa le citeasca (ca voluntar am tradus pt unii parinti la scoala, parinti ce nu stiau franceza)
10.Am vazut licee und, in fata, la ora iesirii de la ore, vazui vanzatori de iarba. Nu stiu daca la toate, dar la scoala f.saraca nu vazui, cele extrem de scumpe, da. Lasa ca la scoala saraca vazui cum se bat elevii ….
11. Goana dupa scoli bune(specifica oraselor mari). Asa ca sunt copii ce parintii ii trezesc la 6 si, tzin aproape o ora in masina, lasa copilul acolo pana la 18:00 pt ca multi parinti (mai ales emigrantii) stau mai mult de 7 ore 30 min cat e norma de lucru sa dea bine la munca, si nici isi nu distribuie taskurile cu tatal asa ca sta copilul excesiv de mult acolo. Si apoi ne minunam de ce copiii o duc din boala in boala…
12.Sunt copii cu ganduri suicidare iar recomandarea psihologica e sa ii mute in homeschooling (vecina din perete e psihiatru specializata pe adolescenti si tineri).
13.Sunt scoli unde secretarele evita regulile de inscriere si prioritizeaza dupa nume. Sunt scoli ce afirma mare si tare ca fac clase in engleza – si de fapt au doar 15% din copii in clasa engleza. Sunt scoli ce doar pe hartie au psiholog. Sunt scoli unde, daca vii din alta tara, ai parte de ajutor de invatat limba, si altele unde te lasa repetent si asta e.
14.Sunt scoli bune, unde, daca nu esti bun la o materie (sa zicem la mate, ca nu toti sunt buni la mate), repeti anul. Sunt scoli care nu ofera deloc suport pt recuperat o materie. Sunt scoli unde nu doar ca repeti anul dar directorul vine si recomanda parintilor sa se mute de la scoala ca e nivelul f. inalt – la naiba, e evident ca e inalt daca da deoparte pe toti copiii cu dificultati si raman cei care acasa citesc zi de zi cu copiii, inclusiv la liceu (stiu ca asta e ceva din ce in ce mai rar intre romani, dar aici in jurul meu sunt multe familii cu biblioteci mari).
15.Sunt copii in burnout. Am cunoscut parinti romani ce duc copiii la meditatii cateva ore pe saptamana, la mai multe ore. Asta dupa ce scoala e atat de lunga si sunt si temele lungi, si dupa metitatie mai are si de facut tema la meditatie. Am vazut asa copii ce ajung sa fie dus de mama la poarta scolii si copilul sa sara gardul ! nu mai putea! Sa planga in fata scolii ca nu mai vrea !! asta la 10-15 ani mi se pare ingrozitor dar presiunea emigrantului si esecurile parintilor duc la imbolnaviri fizice si emotionale. Burnout e pe viatza!! recuperarea e partiala si concentrarea deteriorata pe viata.
16. Sunt copii cu deficienta de atentie si cadrele didactice nu sunt pregatite pt maladia secolului – tot ce pot sa faca e sa repete parintilor la sedinte sa nu dea telefon inainte de 12 ani, sa nu lase tv in casa sau tableta sau alte ecrane dar….consecintele se vad.
17. se medicamenteaza usor copilul cu deficit de atentie. Bun, aici nu e doar vina scolii, ci presiunii intregi – a parintilor ce expun copiii la prorgam prea lung departe de casa, departe de activitati sportive, la o scoala prea departe si tinut copil in masina etc
18.Testele de sfarsit de an sunt lungi. Au un fel de teze, incep de la clasa a 2a primaire (adica la 7 ani) si tin cateva zile, 4-6 ore pe zi. Totul e simplu dar mult!!, scriu copilasii zeci de pagini de fise si intrebari, si difera puterea de concentrare (legatura stricta fata de randurile de mai sus – copiii cu probleme de concentrare sau suprasolicitati ajung sa ia note mai mici la examinarea finala decat in timpul anului)
19.Multa teorie – dar na, scoala belgiana urmareste tiparul francez si aici seamana bine cu cel romanesc ca doar scoala romaneasca a fost construita de Spiru Haret care si-a facut doctoratele la Sorbona si a adus de acolo modelul academic…
20.Se introduce f. tarziu engleza. La 15 ani!! Asa ca noi am lucrat acasa(filme, carti, jocuri, familii prietene ce stiau doar engl etc) – dar copiii din familii simple nu mai au nicio sansa pt ca orele de engleza in weekend sunt extrem de scumpe.
21.O drama cu copiii orfani si neadoptabili. E un vid legislativ, oficialitatile se misca greu oricum, ideea ca sunt extrasi din scoala si mutati in centre seciale unde nu se face mare lucru scoala si asa au ratat tot restul vietii. Nimeni nu se inghesuie sa ia in plasament adolescenti si nici sa ii adopte dar si sistemul ar putea face mai multe…. stiu cativa voluntari ce se implica dar si acolo prea putini, pt ca sunt copiii mutati in centre la tara, in comune….
22. manualele la liceu costa. Bine, noi am luat la mana a2a multe. Scolile sarace au subventii si au manuale mai ieftine. Scolile bune au uniforma obligatoriu, care costa. Astfel segregarea este atat de evidenta pe zonele de emigranti – se vede asa bine pe harta cu indicele socio-économique des écoles …
Foarte fain comentariu. Am vazut si in clasa la fica-mea un copil ca dormea in clasa. Au saltelute si daca copilul vrea sa doarma, sa se plimbe prin clasa, profa il lasa in pace. Pe de alta parte a fost bolnava fica-mea si a adormit asa pana a vomat. Partea faina e ca profa a curatat hainele, rucsacul si caietul pana am ajuns sa o luam. Cu testele de sfarsit de an am fost surprins si eu sa vad cat de detaliate sunt, zile intregi iar apoi testele se trimit parintilor si apoi se discuta in privat cu parintii. Sunt sfaturi catre parinti pt fiecare copil in sedinte dar si in caietul elevului.
Foarte interesante si blogul si comentariile!Ati putea sa exemplificati dand numele scolii, tipul scolii( de stat, privat, catoloc etc), taxele scolare lunare( inclusiv mancarea de pranz, si timpul petrecut la scoala pana la ora 18, activitati extra-excursii etc) precum si cat de stricte sunt sau nu( pauze lungi, iesit in curte, activitati integrate) daca au sau nu psiholog etc.Intentionam sa ne mutam in primavara/vara in Belgia si am vrea sa ne cautam chiria in functie de locatia scolii.Am vrea sa ne decidem in primul rand asupra scolii iar sfaturile voastre ne-ar fi de mare ajutor 🙂
Buna!daca un copil este mereu batut la gradi de alti copii si educatoarele nu fac nimic ce se poate face