Rebecca ne-a scris și ea despre Elveția. Restul episoadelor din serie despre Franța, Noua Zeelandă, California, Kurdistan sunt aici.
Ne-am mutat în Elveția, Zürich când fetița mea avea aproape 2 ani, dar ne-am relocat în Thurgau. Copiii mei au mers direct la grădiniță, toți imediat după ce au împlinit 5 ani. Primii doi au mers la o grădiniță Montessori, pentru a putea merge împreună. În Elveția, grădinițele private nu primesc ajutor de la stat, ca în Germania de exemplu, așa că am plătit câte 1200 CHF pentru fiecare copil, cu program 8:15 – 14:00 și prânz inclus. Eu, personal, am fost foarte mulțumită.
Numărul de educatoare este mai ridicat, un adult la 4-5 copii, materialele sunt numeroase, copiii învață mai multe decât la grădinița de stat, și un pic de engleză (în Zürich grădinițele Montessori sunt bilingve și fiecare educator vorbește nativ), fac yoga, merg săptămânal la sport și la pădure, copiii mei au făcut și lucru manual cu lemn, au avut un profesor tâmplar și ateler de tâmplărie în curtea grădiniței.
Când fetița a intrat la școală, am transferat și băiatul la grădinița publică de lângă școală. Am avut noroc de o educatoare foarte foarte bună, care cu toată blândețea avea o autoritate foarte mare în față copiilor, și acum când băiatul mic este în primul an de grădiniță tot în clasa ei, am încredere totală în ea.
Avem noroc de o grădiniță mică, cu doar două educatoare. Fiecare are în grijă câte 2 gupe a 7-8 copii. Diferența e mare de la 4-5 copii la Montessori, la 15 la grădinița publică. În rest, sunt mulțumită, fac multe activități și aici, copiii primesc pachet de acasă și mănâncă în pauză la ora 10.
Merg la sport săptămânal, din anul 2 de grădiniță încep să meargă periodic la bibliotecă cu întreagă grupa și împrumută câte o carte. La pădure merg o dată pe lună și au o miercuri pe lună în care aduc de acasă câte o jucărie și o arată celorlalți. Zilele de naștere sunt sărbătorite urmărind un ritual frumos, cu lumânări aprinse într-un bol cu apă. E singurul eveniment când putem aduce câte ceva dulce de acasă.
Copiii sărbătoresc ziua Sfântului Martin, construind felinare și mergând împreună cu familiile și educatoarele în pădure noaptea. În apropierea Crăciunului îl întâlnesc pe Moșul și pe Sfântul Nicolae în pădure și primesc săculeți cu nuci. Pe 24 februarie se sărbătorește Fasnacht, iar copiii vin costumați la grădiniță și la școală.
Fetița a mers în clasa întâi la paradă cu întreagă clasa. Acum, cu toate restricțiile, copiii au mers doar la școală costumați. În anul al doilea, cine a vrut a dormit o noapte la grădiniță, ca intr-o tabăra. Majoritatea copiilor au fost. Am adus saci de dormit de acasă și încă câteva lucruri.
Atât la grădiniță cât și la școală, vine Zana Măseluță să îi învețe despre igienă dentară, polițistul pentru regulile rutiere, ies împreună pe stradă și învață cum să traverseze strada corect, primesc materiale informative și reflectorizante.
Mai târziu, la școală, tot de la rutiere îi învață cum să meargă corect cu bicicletă. Copiii de grădiniță primesc tot de la poliția rutieră veste reflectoriyante portocalii, iar cei de școală galbene.
Școală, cel puțin cea primară, pentru că am 2 copii acum care fac parte din sistem, e frumoasă. Fetiță mea a avut noroc de o învățătoare care și-a dat foarte mult interesul, și școală fiind mică (doar 3 clase), se cunosc toți între ei, sunt că intr-o familie, sunt ușor de ținut sub control.
Materiile sunt altfel decât în școala românească. De exemplu, fetița mea a învățat câteva luni la școală despre castori, la final a dat un test și au mers cu profesoara în pădure să caute urme de castor. Matematica are un ritm mai lent de învățare dar mai practic.
La unul dintre obiecte învață acum totul despre sistemul de poștă, despre tipuri de corespondență, pachete șamd. Face sport de două ori pe săptămână, o dată la două săptămâni înot, iarna merge cu clasa la patinoar 4 lecții, din clasa a 5-a încep taberele de ski.
O dată pe luna merge la biblioteca de unde poate împrumută până la 4 cărți. Uneori merge cu clasa în călătorii, anul trecut au fost cu vaporașul câteva stații, au vizitat un parc, au făcut cârnăciori pe foc de tabăra și au venit înapoi.
Singurul lucru care mă nemulțumește este că copiii nu sunt deloc încurajați să învețe și în afara școlii. Fetița mea refuză să pună mâna pe o carte în afara școlii, pt că doamna le-a spus că acasă trebuie să se relaxeze. O cunoștință de-a mea, crescută și școlită în Zurich, a intrat recent la ETH, la Universitate, în Zurich. Și m-a sfătuit să fac tot posibilul să lupt contra curentului, să conving copiii să învețe și acasă. În clasa a 6-a se decide care copii merg mai departe la gimnaziu și care la școlile profesionale. Iar la gimnaziu, nu doar calitatea învățământului, ci și a vieții în general este mai ridicată. Am înțeles că majoritatea copiilor de la gimnaziu provin din familii bune, vin la școală pentru a învață, și e mult mai scăzut riscul să facă diverse trăsnăi, cum ar fi să se apuce de fumat, de bullying șamd.
Per total însă, sunt foarte mulțumită. La noi în România, în ultimii ani, majoritatea tinerilor merg la facultate chiar dacă au vocație pentru o meserie, iar meseriași buni abia mai găsești. Nu este cazul în Elveția.
Despre sistemul de sănătate pot să spun că este foarte bine pus la punct, toată lumea e bine plătită, e curat peste tot, ești tratat cu respect, omenește. Medicii sunt însă la fel ca peste tot. Mai bine și mai slab pregătiți. Foarte mulți sunt străini.
Asigurarea de sănătate este obligatorie. Eu am născut de 2 ori în Elveția, o dată într-un spital din Zürich, a două oară în Thurgau. Am fost foarte mulțumită, dar am avut și noroc, nu am avut complicații. Am primit 3 mese calde pe zi, haine speciale pentru mine și copil. Pt o naștere normală, fără complicații, ‘cazarea` gratuită e pentru 5 zile. Eu am plecat de fiecare dată mai devreme, mă plictiseam teribil acolo.
Ce mi-a plăcut mult și a fost nou pentru mine a fost că după ce am născut, mi-au pus bebelușul în brațe și lipit de mine a rămas. Foarte puțin l-am lăsat în grija asistentelor, cât am făcut un dus.
Ce m-a demoralizat pe mine, pe lângă stilul lor de viață foarte privat, a fost că a trebuit să învăț și germană și elvețiană. Germana standard se folosește în scris, și elvețiana e doar un dialect vorbit, dar dacă nu îl știi și pe acela, foarte greu te integrezi. Copiii mei învață ambele limbi la grădiniță și școală, eu … cum reușesc.
Peste tot este foarte curat, sunt ferme cu animale peste tot, băiețelul de grădiniță a mers în vizită la planetarium și apoi s-au întors pe la fermă și au băut lapte proaspăt muls. Fetița a fost cu colegii de școală la o fermă cu alpaca, au plimbat animalele, au adus câte un smoc de lână acasă. E o țară verde și frumoasă. Toate instituțiile statului sunt active și își fac bine treaba. Sistemul de reciclare e bine pus la punct.
Nu prea sunt de acord ca nu se învață în afara scolii. Băiatul meu este clasa a 6-a și are teme și diferite proiecte de făcut aproape în fiecare zi,iar la gimnaziu nu merg doar copiii din familiile bune,copiii sunte repartizați după media generala din clasa a 6-a,nu au de ales,notele lor decid unde merg.