Nesomn

167 comentarii

1. hei, cand ai timp, trimite mi si mie un mesaj pe 0769212566, sau un bip, sa te sun sa-ti propun ceva. Am pierdut agenda cu tot cu numere si nu mai stiu nr sa te sun.pup

2. O, doamne…îmi pare tare rău că ai asa probleme cu somnul….Singurul sfat care îmi vine în minte e să încerci să o adormi când pare odihnită, nu când dă semne de oboseală…stiu că sună ciudat, dar eu am remarcat că al meu băiat adormea mult mai repede când părea relativ fresh, decât atunci cnd era deja mort de oboseală, care în cazul copiilor se traduce de obicei prin agitație si o stare hiperactivă. Dar, ce-i drept, chestia asta se aplica când era mult mai mare decât prințesica ta (avea în jur de un an). Ca bebe de câteva săptămâni, el dormea most of the time… Sora mea a avut experiențe asemănătoare cu fiica ei, si pe la 5-6 ani (chiar si la vârsta aia adormea foarte greu, sora mea stătea 2-3 oe seara în pat lângă ea până se relaxa si adormea) s-a dus la medic, care i-a explicat că sunt persoane care efectiv sunt hipersensibile si nu reusesc să se relaxeze suficient pt a adormi, sau că poate fi vorba de faptul că corpul nu produce suficientă melatonină…I-a prescris chiar un supliment de melatonină, din care sora mea îi dădea doar în serile foarte nasoale, că îi era groază să nu înrăutățească situația cu medicație. Realitatea e că si în ziua de azi (fata e adolescentă) doarme puțin si prost, acumulează oboseală, si are zile în care evident e epuizată, nervoasă…E o luptă permanentă în casa lor, să o determine să doarmă suficient.

3. solutie mai buna decat mainile de mama nu cred ca e. poti sa incerci un balansoar, insa daca in landoul minune nu adoarme, nu cred ca ai sanse de reusita. a mea dormea f bine in landoul acela, bineinteles ca si pe balansoar dormea ca valiza. dar e drept, a mea a fost un copil care a iubit si iubeste somnul.

4. O masura care merge la multi copii, dar pe care parintii nu o adopta din prea multa dragoste, este lasatul copilului sa mai si plinga. Asa ca daca e schimbata, hranita si nu prezinta semne vizibile de cine stie ce suferinte majore, o puteti lasa sa mai si plinga. O mingii pe cap din cind in cind, ii stergi lacrimile, dar nu o iei in brate. Copilul meu a fost invatat sa adoarma mingiiat pe cap si la el in patut, nu in brate. Nici vorba de leganat, plimbat etc. Stiu ca a fost un copil ffff cuminte, dar nici nu am adoptat masurile de genul luat in pat la primul icnet ori plimbat prin casa etc. Dupa ce minca singura lui dorintza era sa fie pus in patutz sa adoarma; asta dac nu adormea intre timp.
   Este important sa fii un pic mai drastica deoarece copilul acum isi formeaza o parte de deprinderi. Am o prietena care pe ambii i-a educat la fel: leganat, plimbat etc. Dupa 3 ani a fost efectiv epuizata si a intrat in spital. Evident, copiii nu au avut nici o problema, doar ca acum sint ceva mai fitosi.
   Extenuarea parintilor este iarasi un lucru pe care cei mai multi nu il au in vedere. Adultii incep sa fie irascibili, sa nu mai faca fata, sa fie nefericiti. Psihologii spun ca orice copil poate fi educat si ca totul depinde de parinti in primele luni de viata.

   • Pot sa subscriu 100% ? 🙂
     Recunosc, imi era teama sa scriu eu asta, dar ai descris perfect tot ce am facut eu, si nu am nici o mustrare de constiinta, ii iubesc enorm pe cei doi copilasi pe care ii posed, dar trebuia sa mai traim si noi pe langa ei.
     Rezultatul este excelent, din start ne-am inteles f bine pt ca au existat reguli clare pe care nu le-am incalcat (f des 🙂 ), este f important sa se tina o directie atunci cand se hotaraste, macar cateva zile, altfel copilul e debusolat si nu mai pricepe nimic.
     Ea acum stie ca urlat=stat in brate, deci e misto, ce-si poate dori mai mult? Iti spun eu ce, doi parinti mai odihniti si mai relaxati, iar daca asta inseamna ceva urlat vreo doua zile, pana se invata sa nu mai santajeze, nu e un pret f mare, dar repet, consecventa e f importanta, daca te-ai apucat de „reeducare” sa te ti de plan doua-trei zile, altfel nu vor fi rezultate.
     Inainte sa dea cineva cu pietre, vreau sa mentionez din nou ca am o relatie minunata cu copiii mei, nu sunt vreo hitlerista, ei sunt genial de destepti, iubitori, dar si ne-rasfatati, empatici, extrem de intelegatori, au 2,5 ani, respectiv 4,5 ani in momentul de fata, daca este nevoie de mentiunea asta.
     Daca la primul copil ar spune ceva ca am avut bafta si am nimerit unul cuminte, la doi copii, eu zic ca nu e bafta, e vorba de cum i-am format, inca din primele zile, nu le-a lipsit absolut nimic dar totul a fost foarte echilibrat.
     Imi cer scuze daca ma repet Ioana, ti-am mai trimis un mail, cu aceeasi tema, ceva mai alambicat. Nu sunt sfaturi, nu stiu daca voi puteti aplica chestiile astea sau daca nu sunt alte probleme sau pur si simplu copilul este altfel decat ai mei, dar este extrem de important sa gasiti o sulutie, nu va fie teama sa schimbati metoda daca nu functioneaza, poate incercati si cu lasat in legea ei, fara gadilat non-stop, nu o ajutati cu nimic daca sunteti extenuati cu totii, ti-am scris in mail, aminteste-ti de Iepu’.

   • Normal ca ai copii „cuminti” daca i-ai lasat de mici sa planga. Si-au invata lectia. Manipulare la cateva zile? Hmmm….copiii mici nu stiu ce-i aia manipulare, ei au doar nevoi (inclusiv cea de afectiune). Ce mesaj transmiti unui pui de om cand ii negi cele mai elementare nevoi? Cand nu-ti pasa de durerile lui? Ma opresc aici, ca ma enervez degeaba…

   • Nu trebuie sa fim radicali. Nu e bine sa lasam copii sa planga singuri caci isi pierd increderea in parinti, dar nici nu trebuie cocolosati prea tare, caci nu mai au limita.

   • Ah deci trebe numa sa nimerim linia fina dintre cele doua. Asta nedormiti si stresati fiind. Hm.

   • Poate daca o lasati sa planga si sa urle cat are nevoie (asta cica ii si dezvolta plamanii) singurica in patut iar voi o mangaiati ii zambiti si ii vorbiti frumos din (cand in cand nu mereu) iar atunci cand e cuminte o tineti in brate si va jucati cu ea primeste ce-i mai bun din amandoua pentru amandoi ?!

     Imi dau cu parererea .. fara experienta 🙂

   • subscriu. decat mama cu capul spart de tocul usii, mai bine leganat/mangaiat/linistit la orizontala pana adoarme copila. chiar daca la inceput se lasa cu cateva lacrimi – ramai surprins sa vezi cat de repede accepta astia mici „compromisurile” 😀

   • Eh, eu nu sunt pentru distantiere… Pana la un an cel putin i-am oferit toata increderea de care avea nevoie prin tinut in brate de cate ori a cerut. Iar cand n-are decat cateva saptamani cu atat mai mult conteaza. Nici noi n-am dormit, si apoi cand am ramas singura, fara sot alaturi caci incepuse munca, am tinut-o aproape de mine, cat mai aproape, la orice miscare eram langa ea sau ea la mine-n brate. Si a fost f. bine. Si n-am dat cu capul de nimic. Poate am plans dar doar de dragul ei si ma minunam constant cum de am asa ceva… Avem acum 2 ani si 7 luni, de la 3 luni a dormit singura in patutul ei noaptea, dar daca ma vrea aproape ma duc chiar si acum, se intampla rar, dar imi place sa stie ca sunt langa ea mereu si ca n-o sa o parasesc niciodata; iar la aceasta varsta ne iubim teribil si cred ca asta este tot ce conteaza. Nu dam din picioare, nu facem crize de isterie, nu urlam, si ne intelegem cu vorbe bune, cateodata ton mai direct si sec, dar ma intelege si asculta. Ma laud cu asta. Ma laud pentru ca probabil daca nu-i aratam ca sunt acolo mereu, ca poate avea incredere in mine, si ca nu o mint (chiar nu pot s-o mint) probabil, spun, ar fi avut alte reactii si-ar fi devenit un copil zbuciumat si cu „apucaturi” – „iesiri” nelalocul lor din punctul majoritatii adultilor de vedere.
     Scuze c-am scris atat de mult, dar as vrea sa ai o fetita cel putin la fel de minunata ca a mea:) Si sunt convinsa ca asa este si va fi daca nu chiar si mai si:)
     A! Si la noi mergea de la cinci seara pana pe la 6(max) somnic dar doar daca ea statea in patut si noi jucam carti pe patul mare langa ea si povesteam vrute si nevrute. Asa adormea. In total, ziua, doar de 3 ori cate juma de ora. Si asta pana pe la 10 luni… Ai putea sa-i povesteti orice in timp ce o plimbi si poate asa adoarme.
     Va doresc succes, orice varianta ati alege si eu zic (dar na, e doar o parere) copilul trebuie alintat, oricat de mult, e tot un mod de a-l iubi.

   • Cu tot respectul, se pare ca esti singura care a inteles aiurea ce am scris, pacat erai pe punctul de a te enerva … degeaba …

     Nu am spus ca i-am lasat sa planga NECONSOLATI ore/zile in sir, sau ca nu le-am oferit afectiune sau ca le-am negat nevoile elementare sau ca nu mi-a pasat de durerile lor, NU a fost dresaj, a fost doar o imbinare potrivita intre nevoi si solutii.

     Afectiunea si atentia nu le-au lipsit nici o secunda, nu au plans singuri si neconsolati intr-un colt de patut dar nici nu m-am dus sa-i iau in brate la fiecare urlat, daca aveau toate necesitatile elementare (inclusiv afectiv) satisfacute. Iar urlatul scade in intensitate si durata incredibil de repede (cateva zile) daca copilul intelege cum se desfasoara lucrurile, sa nu mai fie manipulator. DA, eu sustin (din experienta cu mai multi copii) ca exista manipulare, chiar si la cateva zile. Nu este un lucru neaparat rau, trebuie doar sa hotarasti cum vrei sa reactionezi la aceasta abilitate a lui. Dragostea e o chestie legata de calitate, nu neaparat de cantitate, dupa parerea mea. Nu cred ca mi-ar fi apreciat dragostea mai mult daca as fi stat cu ei in brate 20 de ore (si as fi fost complet epuizta constant) in loc de 10 ore (in care eram cat se poate de calma si afectiva), si chiar am stat, te asigur.

     Mesajul pe care il transmit constant copiiilor mei este acela ca ne iubim enorm dar ne si respectam reciproc.
     Rezultatele sunt excelente, nu mi-au facut niciodata faze isterice pe care le observam in public sau in privat (si le discutam cu ei), pe care le vad la foarte multi copii. Totul se rezolva prin foarte mult vorbit cu ei, fiind calmi, oferind foarte multe corelatii si explicatii, petrecand timp activ cu ei, dragalindu-ne enorm.

     Parerea mea este ca puteai sa-ti exprimi comvingerile si fara sa judeci, ai gresit complet persoana, faptul ca eu am aplicat o alta metoda de a-i educa si de a le oferi dragostea mea, nu ma face … judecabila. Dragostea si atentia noastra sunt ultimele lucruri care le lipsesc, am preferat sa fim egali, nu sclavii lor, sa ne bucuram unii de altii, nu sa avem povesti tragice despre ce greu ne-a fost si cum ne-au rupt in bucati cand erau mici.

     Am fost si noi panicati si obositi cand s-a nascut primul copil, iar varianta aplicata de mine ne-a adus liniste si buna-intelegere pe termen lung. Nici urma de vreo lacuna afectiva, dimpotriva, este foarte roz aici, pe toate planurile 🙂

     PS: toate au fost facute cu ceva documentare la baza, nu sunt chiar coborata din copac si in nici un caz nu as fi riscat integritatea fizica sau emotionala a copiilor mei.

     Pace …

   • Mesaj de mai sus este pentru doamna/domnul „OF”

     Scuze Printesa, pentru invadarea spatiului ! am simtit ca este nevoie sa mai explic lucruri, daca a fost cel putin o persoana care m-a judecat atat de aspru.

   • Bravo !!! Frumos raspuns ! Eu dorm cu, copilul si ma trezesc la fiecare miscare pe care o face. Sunt mereu obosita, dar nu ami pare rau , pentru ca el are envoie de afectiune.

   • http://consecuenciasestivill.blogspot.com.es/2011/11/15-anos-despues-del-metodo-estivill.html

     astea-s consecintele educatiei voastre

   • Pacat ca nu toata lumea stie spaniola; daca tot ai recomandat un articol, puteai sa-l si traduci 🙂

   • Eu sper ca ce ai scris aici e doar o gluma proasta. Mai sunt parinti disperati care citesc si cine stie ce le da prin cap.
     Daca ai fi suparata,si tot ce ti-ar trebui ar fi sa te tina sotul in brate iar el te-ar refuza,ce-ai simti?Ti-ar zice ca esti hranita, curata,n-ai nici o mana rupta, te mangaie pe frunte si-si vede de ale lui.Ai mai avea incredere in el?
     Nu vorbesc din carti, am si eu 2 copii, dintre care cea mica are aproape 5 luni. Primul copil a fost in limitele normalului, plangea ca orice copil, dormea asa si asa, nimic spectaculos(dupa 2 ani nu s-a mai trezit deloc noaptea,).N-a fost chiar par la ceas dar ne-am descurcat.
     Dupa ce ai experienta zici ca nimic nu te mai poate surprinde, dar realitatea e cu totul alta.
     Copilul cel mic a urlat, ca nu vb de plansete, pana la aproape 4 luni. Ziua statea si cate 12 ore treaza, eventual cu somnuri de max 15 min, care adunate nu faceau 1 ora(daca o culcam pe spate dadea din maini, se speria si se trezea).Ajunsesem sa notez cand si cat sta la san, cand si cat doarme.
     Adormea daca o scoteam afara, dar la ce temperaturi au fost iarna asta nu puteam sta decat cateva minute cu un copil nou nascut.O imbracam, coboram in fata scarii, adormea instant, urcam inapoi si dormea imbracata ca afara ,in pat cu fereastra larg deschisa sa nu-i fie cald. Alta varianta(dupa ce s-a mai incalzit) era s-o plimb in Manduca cate 2-3 ore(carutul nu i-a priit pana de curand), dar musai afara, in casa n-a stat nici 5 min in ea.Mi-a mancat sufletul, asta in timp ce mai aveam un copil de 2 ani si ceva care voia la mama.
     Era clar prea obosita sa poata adormi, prea obosita sa stea treaza.A avut si colici,a si regurgitat mult, eram gata s-o iau pe campii.Desi plangea, indierent daca era in brate sau nu, eu stateam mereu cu ea in brate.Si bonus, voia doar la mine in brate, la taica-su nu, alte ajutoare n-am avut.Daca o lasam din brate tipa pana se inneca cu laptele ce-i venea inapoi, se invinetea, se speria si tot asa.
     Pentru noi solutia a fost s-o hranesc in pat pe-o parte, s-o las sa doarma asa pana se foia si apoi o puneam pe burta mea(ma trezeam intepenita, dar dormeam) si prelungeam somnul.Eventual porneam si feonul. Pediatra ei mi-a zis ca scoate aerul si daca doarme pe-o parte(daca o ridicam sa-i scot aerul se trezea si adio somn).
     Ce functioneaza acum cu adevarat e s-o culc la fiecare 2 ore, macar 30 de min. Asta a ajutat-o sa fie mai putin nervoasa, mai odihnita si in final sa se transforme intr-un copil vesel.
     Am ajuns la programul asta de somn dupa ce intr-o duminica, pe A2 a urlat de somn(cu innecat luat de urgenta din scoica, scuturat) pana m-am dat jos din masina. Am lasat-o cu tac-su si eu boceam pe marginea drumului.Mi-a amintit sotul de ceva ce citisem cu suprastimularea bebelusilor si atunci am hotarat sa n-o mai chinuim cu maimutareli inutile, si s-o fac sa doarma.De a 2 a zi o culc la fiecare 2 ore, chiar daca asta inseamna sa stau cu ea, sa nu fac nimic altceva. Dupa un timp si-a pierdut reflexul de la nastere de a da din maini(are o denumire care imi scapa) si acum doarme bine si pe spate, nu mai doarme doar pe mine.
     Au fost 4 luni de cosmar, pana si taica-meu, care vb aia e barbat, se intreba cat mai rezist. Sotul m-a ajutat enorm avand grija de copilul mai mare,dar alt ajutor n-a fost.
     N-a zis nimeni ca e usor cu bebelusii, dar sa vb de reguli clare la copii de cateva zile, de lasat sa planga in patut, mi se pare prea dur , sa nu folosesc alti termeni.Se presupune ca i-am vrut , ca-i iubim, nu ca antrenam soldati pentru trupe speciale.

   • Eu cred ca putem creste copii sanatosi si fericiti si fara sa ne transformam in martire, dar se pare ca exista o voluptate a mamelor de a se autoflagela.Copilul se poate obisnui sa stea si singur in patut fara sa fie luat in brate la fiecare tipat si fara ca asta sa insemne ca esti o mama cruda si denaturata.

   • Sigur ai citit tot ce am scris?Copilul se poate obisnui cu multe,dar e si corect?

   • Andreea, realitatea e că nu există doi copii la fel! Asa că, dacă eu am avut un copil supercuminte care dormea în primele două luni de viață practic aproape non-stop (dormea tot timpul, mai puțin atunci când mânca) nu înseamnă că nu există si copii complet diferiți, hipersensibili, foarte activi, care răspund altfel la stimuli, si pentru care ținutul în brațe e singura soluție pentru a se linisti si a se puta odihni.Asta e realitatea, nu e cazul să spui că repectiele mame iubesc să facă pe martirele, ci pur si simplu că copiii lor sunt diferiâi de ai tăi si au nevoi diferite.

   • reflexul moro se numeste

   • Bai, eu am citit pe ici, pe colo, ca nu face bine la psihic, mai tarziu, sa il lasi sa planga (consolat, mangaiat, sau nu).
     Apoi, creca devin deja papagal spunand treaba asta, NU TOTI COPIII SUNT LA FEL! Ce merge la unii, nu merge la altii. Unii au nevoie de mai multa atentie decat altii. Sunt exact ca si adultii, unii-s mai irascibili, altii mai putin irascibili.
     Si mai cred ca unii suntem atasati de somn, altii nu. Ghinionul tau e ca ai un copil care nu prea vrea sa doarma. Prima copila a unor prieteni adormea cu greu si acum, la 2 ani, trebuie sa fie liniste, sa poata dormi. Al doilea n-a dormit cumsecade pana la 3 luni (adica pana acum) – ultimele luni au fost, pt mama, grele de tot. Acum doarme (a dormit la noi in curte), insa nu-ti imagina ca doarme mai mult de o ora jumate legata.
     La varsta Sofiei, nici al meu nu dormea doua ore legate. Se trezea noaptea sa manance, il puneam cu mine-n pat si adormeam asa, el la san, eu langa el. Se foia noaptea si facea ca broasca. Nu plangea, nu urla, insa nu statea locului. Cand l-am intarcat, se trezea si la 45 de minute noaptea, sa suga si avea 1 an jumate!
     Astea-s povestile pe care nu ti le spune nimeni: cartile pt ingrijit copiii sunt pure statistici, colectii de experiente ale altora, dar asta nu inseamna ca si copilul tau va face la fel. Trebuie sa nu te astepti la nimic, go with the flow, dicuta mai putin cu mame de povesti de succes, cu copii care-si fac program si dorm singuri si mananca la ore fixe si fac la olita, din proprie intiativa, la 7 luni. Cauta mamele chinuite ca si tine, nu ai nevoie de „al meu a facut si a dres”, ai nevoie de „nu stiu, eu m-am tarat prin primele luni cu creierii varza, nu stiam ce sa-i fac si cum sa reactionez”. Eu am facut un milion de chestii pe dos – nu i-am scos aerul dupa ce a mancat (daca dormea, ce rost avea sa-l trezesc, sa scot aerl?!), nu l-am scos regulat afara, ca nu ma simteam in stare (eram eu cu el si, dupa o noapte haotica, mi-era pur si simplu sila de agitatia strazii), diversificarea am facut-o varza, ca nu eram gata la timp cu supa, ca n-ajungeam la piata sa iau ce trebuie si pt ca el a fost f atasat de san. Si n-am spus nimanui, ca n-aveam chef sa aud „da, da’ e bine sa…” O fi bine pt altii, pt mintile mele chinuite, nu e bine, deci pas!
     Nu e sfarsitul lumii, e numai inceputul ei si, oricat de greu ar fi, ia lucrurile asa cum vin. Exista un milion jumate de etape si exista 8 miliarde de oameni in lume si nu seamana doi intre ei! Si te enervezi si-ti pierzi mintile si le aduni a doua zi, a treia, a patra le pierzi iar.

5. Aoleu, printesa ta seamana cu mine. Eu trebuia sa fiu plimbata si leganata (at the same time) noaptea, altfel urlam de ma auzea tot cartierul. Incerca mama sa ma fraiereasca … se aseza si ma legana. NN! Daca nu eram plimbata, urlam. Dimineata, adormeam si eu. A tinut cam 6 luni povestea… iti tin pumnii.

   (Ca si consolare, ulterior m-am dovedid a fi un copchil extrem de cuminte… atat de cuminte ca m-au banuit de autism la un moment dat. Urmarea copilariei cuminti nu ti-o mai spun, nu vreau sa te speri din prima) 🙂

6. Nu am urmarit toate raspunsurile de la ultimele postari asa ca daca e ceva ce ai auzit / sau ai incercat si nu functioneaza etc etc, just ignore. Ai incercat cu sunetele albe? Macar unul ar trebui sa functioneze daca nu mai multe – inafara de cele foarte folosite – robinetul curgand, uscatorul de par, aspiratorul, hota, radioul lasat intre frecvente – sunt inregistrari (pe net etc, de ex cei de la BBC au o colectie de sunete de astea) cu caderi de apa, fosnetul frunzelor etc etc. Trebuie sa fie doar constant sunetul si la intensitate mica. Si sa incerci adormitul cand e… odihnita, cum zice si Deea mai sus. Iar seara, cat mai curand posibil, pe la cca 7 ar trebui sa inceapa somnul de noapte. Eu l-am tinut pana spre un an cu culcat la 10 seara, „sa fie obosit” si ajunsesem cam nasol. In momentul in care am inceput sa-l culc la 8 lucrurile s-au schimbat fundamental in bine.
   Ai incercat s-o alaptezi culcata, sa stai pe o parte langa ea? Pare mai greu la inceput dar e o minune cand incepi sa o faci. Si s-o infesi inainte sa inceapa alaptarea?
   Daca imi mai vine ceva in minte, revin. Spor si rabdare si rabdare! Kiss!

   • Nu merg sunetele, am incercat tot, uneori inceteaza sa plinga, dar somn nema.
     Alaptez pe o parte, dar nu schimba cu nimic in nesomnul fetei.
     Nu o pot alapta infasata pt ca infasata nu pot s-o rigii dupa lapte, iar daca n-o rigii imi vomita tot cu jet si spume in urmatoarea ora.

   • Aha. Mmmm, dar o poti ridica pe umar si ca pe o sarmaluta pentru regurgitat.

   • Ah, am scris o aiureala mai devreme, vroiam sa zic ca o poti ridica pe umar si ca pe o sarmaluta pentru scos aerul. Si mi-am amintit cum m-a invatat pediatrul sa fac cu aerul, care scos dupa masa, cand copilul e somnolent, strica planul de somn: pus copilul la san si dupa primele cca 10 minute, dupa ce suptul devine putin mai linistit (asta tu apreciezi cand se intampla), ridicat copilul, scos aerul si pus inapoi la san cat vrea. Aerul este inghitit in principal la inceput cand copilul suge cu pofta si daca il scoti inainte de a incepe dormitatul, poate sunt sanse de somn.

   • Da, o sa incerc si asta, thx!

   • Am incercat Ana tot ce spui, niciun efect. Feonul o calmeaza in colici, dar la adormit n-are treaba niciun sunet.

   • Si la noi a functionat tot o combinatie din solutiile de mai sus: alaptata pe o parte, scos aerul dupa 10-15 minute de supt cand schimba singura ritmul si începe sa motaie (se poate trezi putin, dar va adormi la loc), apoi pus feonul (sau ce sunet alb accepta mai bine; uneori epilatorul e mai de efect) in timp ce inca mănâncă pana la somn profund. In primele trei luni cred ca am stat cu feonul deschis (pe aer rece sa nu imbacseasca aerul) si jumarate de zi/noapte cumulat. Si am avut aceeași problema cu salteaua: cum o atingea, făcea ochii cat cepele si adio somn. Asa ca pe măsura ce a mai crescut am ridicat-o din poziția culcat in care adormea lângă mine si am luat-o in brate prin somn, mutand-o burta pe burta mea. In felul asta scotea aerul rămas in somn, cu o mica foiala, dar prelungeam siesta de la 30 de minute maxim chiar si la 2,5 ore. A fost greu, inca e, dar părinte odihnit eu n-am vazut inca. 🙂
     Orice soluție ai adopta, nu a abandona daca nu merge din prima. S-ar putea sa ai surprize plăcute peste alte 2-3 zile. 🙂 Eu va țin pumnii.

   • Nooo, se frustreaza ca naiba si se trezeste instant.

   • Nu pot decat sa iti spun, sa ma repet, ca asa a fost si la mine, mai putin partea cu vomitatul. Nu il lasam sa planga in primele trei luni, eram muci (scuze :D) si eu fizic si psihic, dar imi repetam ca primul trimestru de viata e trimestrul 4 de sarcina. Dupa care am inceput sa fiu aaa…mai autoritara. L-am lasat sa planga cand am considerat ca e cazul, usor, a fost mai bine. Usor, usor…Dupa un an 🙂 Si nu, nu mergea nimic sa il fac sa taca sau sa doarma mai mult. Si cand uneori dormea mai mult, eu eram deja praf si in stare de veghe continua, nu mai puteam dormi. Trece…

7. Daca stie cineva o metoda eficienta de adormit copilul, impartim costurile!
   Al meu are 4 ani. Primii 2 m-am chinuit! Dar rau de tot. Si adormea numai cu suzeta si leganat. Dupa care se trezea cam la 2 ore, fie pt ca vroia lapte, fie pentru ca vroia leganat sau din alt motiv…
   Anul trecut am scos din schema suzeta. Acum vreo 2 saptamani am scos din schema leganatul. Dormitul tot un dezastru a ramas… cred ca intr-un final o sa scot din schema si somnul 😀
   La momentul actual (repet: are 4 ani), pana la 22:00 n-are rost sa il pun in pat. Urmeaza povestea, laptele si fataiala de rigoare pana la ora 23:30. Am uitat sa spun ca trebuie sa dorm cu el. Daca nu adorm bustean inaintea lui si rezist pana adoarme, ma duc langa sot care in 99% din cazuri sforaie pe 2 voci. La cel tarziu 1:30 piticul vine dupa mine. Sunt cazuri in care doarme pana la 6:30- 7:00 (mai rar) si cazuri cand se mai trezeste o data pe la 4-5 ca sa mai bea o tura de lapte. In 90% din cazuri se scoala dimineata la 5 minute dupa ce ma trezesc eu. La pranz doarme cam 2 ore. Adoarme leganat, doarme cam o ora singur si apoi mai doarme o ora pe picioare la ma-sa mare care i-a promis ca il leagana pana s-o insura (ca sa imi faca mie in necaz).
   Am scris mult dar vreau sa mai spun un singur lucru: eu sunt convinsa ca daca as fi fost mai putin panicata, mai putin nervoasa si as fi avut mai mult suport din partea celorlalti ca sa trec peste primele luni din viata copilului, lucrurile ar fi stat altfel acum…
   Iti doresc putere, Printesa draga! Sunt sigura ca o sa fie mai bine la voi. Si daca nu vei avea norocul asta, atunci am eu o veste semibuna: te vei obisnui cu toate astea si ti se vor parea normale. Imbratisari!

   • Tare as vrea sa ma invete cineva cum sa nu mai fiu stresata si nervoasa. Ca eu tot incerc si nu-mi iese. Mai ales ca nah, dorm cam 3 ore pe zi si n-am voie sa iau calmante…

   • Si eu, Printesa mea, as vrea sa ma invete cineva cum sa nu mai fiu atat de stresata/nervoasa/panicata etc. Dar din pacate, nu se poate. Asta e firea mea.
     Sper ca nu ai inteles cumva ca te-am criticat in vreun fel. Doar ca te inteleg ATAT de bine!!!
     Din tot sufletul meu va doresc sa va fie bine :*

   • E normal sa fim stresate si nervoase, mai ales la primul copil. Nu ai cum altfel.Cine zice ca a trecut linistit de primele luni de viata ale bebelusului sa ne spuna si noua reteta. Teoria mea cu ale mele fete a fost ca sunt speculative din prima zi, asa ca nu le-am luat in brate decat pt hranit, schimbat lugu-lugu 2 minute, ragait si atat. in rest, le am lasat in patut sa faca ce vor ele. Intr-adevar, nu vomau daca se agitau. Ai dreptate, e un cerc vicios. Eu zic ca in 2 saptamani de mama si fiica si atat o sa fiti ok. Putere iti doresc!

   • Citesc si revad primele luni alaturi de copilul meu urlator. Identic. Mie mi-a recomandat medicul de familie Sedadif PC, este homeopat de acelasi producator ca si Oscilococcinum. Se poate lua si in sarcina si in alaptare, a fost pe reteta. Daca in primele zile n-am simtit nici un efect, plangea el, plangeam si eu, tocul de la usa era de mult ciobit de cat am dat cu capul, peste inca cateva a facut minuni. Am dormit de-am rupt doua ore legat (mult pentru vremea aia), iar bebe daca n-a avut cu cine sa se certe, a motait si el langa mine, fara sa mai urle. Pe urma mi-a fost mai usor cu somnul, la modul ca daca adormea el 30 min., hop si eu pe langa el. Se trezea, ma trezeam, dar adormeam usor, ca incepusem sa am insomnii. Intreaba medicul si incearca. Nu dispera, capul sus! E foarte greu, nici nu se poate desscrie in cuvinte, dar asta e, cautam metode sa mergem mai departe. In curand o sa treaca. E prea devreme acum pentru pronosticuri, depinde de copil, dar macar sa poti sa infrunti mai usor oboseala. Succes!

   • Iau sedatif pc de 3 saptamini, 2 in fiecare seara. Guess what: niciun efect.

   • Pai daca este homeopat este normal ca nu are efect, doar concentratia este infima, nicio sansa sa modifice ceva, orice. Pardon, poate fi un fel de efect placebo.

8. Nu sunt in masura sa dau sfaturi, asa ca o sa-ti povestesc cum dormea Olivia mea dupa ce s-a nascut. Eu alaptam culcata in pat cu bebe asezata pe o parte, langa mine ( ii puneam o paturica rulata in spate) . Adormea la san, ramaneam langa ea 5-10 minute, pana eram sigura ca doarme profund, apoi fie o mutam incet in patut, fie o lasam sa doarma in pat. Ideea este ca nu ii scoteam aerul decat daca mi se parea ca a inghitit foarte mult- sfat primit in maternitate de la un consilier in alaptare. Mai multe informatii aici: http://nasterenaturala.com/care-este-cea-mai-frecventa-intrebare-a-parintilor/

   • Mda, eu nu pot face asa din pacate, am incercat sa n-o rigii si imi vomita tot, cu jet, in urmatoarea ora. Nu prea-mi pot da seama cit aer inghite din pacate, probabil mult, ca e lacoma…. Asa ca la noi, rigiitul e cam musai… Si asta ne strica planul de somn.

9. David al meu s-a trezit din ora in ora (la fix!), toata noaptea si din 20 in 20 de minute toata ziua, pana la 1 an si 3 luni. Daca nu se oprea atunci, ajungeam atat eu cat si tat’su la Spitalul 9……A avut pavor nocturn…..

10. Ioana, hai sa-ti zic cate ceva din scurta dar frumoasa mea experienta cu Yago, in speranta ca te ajuta.
    Cand adoarme la san, si asta este in majoritatea cazurilor, eu nu-l mai ridic pe umar sa scoata aerul. Asa mi-a zis si profesoara-monitorul de alaptare (e un curs la care merg din doua in doua saptamani). A spus ca daca bebelusul a adormit mancand, inseamna ca nu-l deranjeaza deloc aerul din stomacel sau nu a luat mult incat s-o faca. Asa ca el adoarme linistit si multumit ca toate nevoile i-au fost satisfacute. Daca l-as ridica sa i-l scot, s-ar trezi. Asa ca eu il las asa cum e, pe burta mea in pozitia in care a supt, sau intins langa mine in pat, el pe o parte, eu pe o parte, amandoi lipiti unul de altul, eu inconjurandu-l cu mana.
    Sa stii ca pozitia asta de alaptat, intinsa pe laterala, mi-a salvat noptile si fesele. Eu n-o faceam corect si mi se parea grea, dar cand monitorl de alaptare mi-a aratat unde gresesc, am reusit. Gasesti si pe net cum se face, iti zic si eu, rapid. O iei la tine in pat, o pui pe partea dreapta, sa zicem, cu manutele in fata. Tu te asezi pe partea stanga, foarte aproape de ea, chiar lipita, cu sanul stang in dreptul fetei ei (eu o alaptez stand pe aceeasi parte si cu sanul drept, adica cel de sus), astfel incat sfarcul sanului sa-i atinga mustata, adica spatiul dintre buza de sus si nas. Asa ea deschide gurita in sus si-l apuca bine. Tu ai mana stanga oarecum sub cap (capul tau) sau sub perna, ca la somnul normal de pe o parte, iar cu mana dreapta poti sa o ajuti sa prinda bine sanul iar apoi sa-i inconjori trupusorul si s-o lipesti si mai bine de tine. Asa imbratisati dormim eu si Yago chiar si sase ore (bine, acum are 2 luni jumate).
    Zici ca trebuie infasata ca sa nu dea din manute? Eu cred ca daca incepi sa dormi cu ea, o sa se linisteasca in ceva timp (poate zile sau saptamani). Am observat si la Yago ca tresare si da din manute pana se trezeste atunci cand il pun sa doarma singur. Adica a adormit pe mine, poate am adormit si eu, apoi o nevoie urgenta ma trezeste sa merg la baie. Il pun pe pat, langa mine, usor, il invelesc, stau cu el un minut, ca sa-mi simta inca prezenta, si plec la baie. Cateodata, pana sa ies pe usa, tresare si se trezeste, alteori se trezeste pana ma intorc de la baie. Cert e ca niciodata nu mai doarme prea mult timp dupa ce-l pun jos, sa doarma singur. Tresaritul asta si agitatia e perfect normala la bebelusi, ne spune noua ca ei au nevoie de mai multa atentie, mai multa caldura, mai multa prezenta a noastra langa ei.
    Stiu ca tu ai incercat asta, adica s-o tii cu voi in pat, dar mai incearca. Alapteaz-o la voi in pat, nu pe canapea. Invelita cu o paturica; tu, la fel. Si cand adoarme, culca-te si tu. Poti incerca si pozitia de alaptare pe spate. Adica cum ai sta in fund, rezemata de perne, dar cu corpul cat mai oblic. Sofia e in pozitie de burtica pe burta, tu ai una din maini sub caputul ei, cealalta pe spatele ei. Cand adoarme, te lasi usor mai jos, scoti pernele in surplus de sub spate/cap, lasi doar una cat iti e comod, si te culci si tu. La inceput, in primele saptamani de viata ale lui Yago, si eu il puneam jos (adica pe pat, langa mine) dupa ce sugea si adormea (asta in timpul zilei, ca noaptea dormeam). Ziceam sa mai fac cate una alta din ce trebuia, ba un dus, ba sa ma pensez ca eram nepensata de muuuult timp, ba sa mananc ceva fara copil in brate. Dar el se trezea, nu putea dormi fara mine (sau o alta fiinta vie sub el, in speta, tatal lui). Si asa o luam de la capat, cu alaptat si incercare de somn, care de multe ori dura si doua ore sa se intample din nou. Am inteles astfel ca trebuie sa-mi schimb gandirea.
    El imi arata prin acest comportament, si asa cred ca vor sa spuna toti bebelusii, ca are nevoie de mine, mama lui. Si clar, si eu am nevoie de el. Asa ca de cand am inteles asta, dorm mai mult, mai mult si decat e recomandat (am zile in care dorm si 16 ore, cot la cot cu el). Bine, el doarme bine si cand plecam la plimbare pe jos, el legat de mine cu vreo carpa de purtat bebeii, ma simte langa el, simte si miscarea care-l ajuta sa adoarma imediat cum iesim afara, atunci eu nu dorm, merg 😀
    Sanul este cel mai bun somnifer pentru bebelusi, iar prezenta si contactul cu mama e cea mai recomandata metoda pentru un somn lung si linistit. Stiu ca bebelusii si indivizii, in general, sunt diferiti, dar aici toti sunt la fel. Toti copilasii isi doresc mama cat mai aproape. Eu, personal, nu cred ca ei trebuie infasati ca sa doarma fara sa se sperie, ci trebuie tinuti in brate cat mai mult timp, si in mod special cand dorm. Atunci rar tresar, pentru ca mama e acolo, prezenta, deci niciun motiv de speriat.
    Sper sa reusiti s-o scoateti la cap cu somnul si sper sa perseverati cu metoda asta, de dormit impreuna.
    Mult succes si sanatate!

    • Multumesc pentru sugestii, Je!
      Ieri dimineata am incercat din nou treaba cu dormitul impreuna, dupa o sesiune de alaptat la orizontala, si doamne, doua ore m-a impins, s-a cambrat, s-a scremut, a dat cu capul de mine, mi-a bagat degetele in ochi si-n nas, m-a zgiriat… ea a dormit in toata agitatia ei, eu evident n-am inchis un ochi. noroc am avut ca n-a si vomat, ca de obicei, de la toata agitatia asta, in 15 minute ii iese din stomac tot ce-a mincat si o luam de la capat cu plins de foame, schimbat haine si asternut, alaptat, agitat etc etc
      Eu nu zic ca sigur nu functioneaza la ea ce-a functionat la Yago, dar in momentul asta as zice ca nu, ea pur si simplu nu vrea sa doarma linistita daca nu e restrained.
      Iar daca n-o rigii… of, mi-e frica sa mai incerc, mai toate sesiunile de mincare fara rigiit la final au sfirsit in voma cu jet, pe gura si pe nas. indiferent de pozitie. adoarme la sin, eu n-o trezesc, se trezeste ea singura vomind lapte cu clabuci. deci nu bine…

    • s-ar putea sa aiba reflux +/- colici, Ioana, asa au avut si fetitele mele (alaptate exclusiv etc), intr-adevar a fost cumplit de greu pana cand in sfarsit au capatat oarecare independenta motrica si control al muschilor, pe la 4-6 luni au inceput sa nu se mai agite/vomite/ragaie atat de mult.
      sau. poate ai un reflex de ejectie a laptelui puternic, bebe suge cu lacomie si in felul asta i se umple burtica de aer.
      in orisicare caz, incearca sa te tii tare, sa nu-ti pierzi cumpatul, tot ce experimentati e firesc, cat ar fi de complicat.
      e firesc si normal ca un copil sa deprinda somn intreg de noapte abia spre 2 ani.
      e firesc si normal ca un copil sa simta nevoie fizica de mama lui, stransa langa el, pana la 1 an 2 ani.
      daca nu si mai mult. 🙂
      hai ca ziceam ca te incurajez … pfff …
      mai da-i o sansa pozitiei semi-verticale, pe burta ta. cauta cumva sa va asezati in asa fel incat amandoua sa fiti ok, sa va simtiti confortabil.
      niste perne in spatele tau etc.
      o sa treaca, promit. jur ca trece si odata se face de 6 ani si incepe sa vorbeasca despre povesti cu zane si baieti si iubire si si si …
      imbratisari, somn s-aveti, mult si dulce, sa va linistiti!

    • Ader la ce sugereaza Jeanina. In plus e posibil ca buna parte din probleme sa se rezolve odata cu pozitia de supt: nu ar trebui sa tina aer daca reuseste sa videze.

      O situatie cand nu reuseste sa faca vidul eficient este daca te confrunti cu un reflex puternic de ejectie a laptelui, caz in care poti mulge cativa ml inainte de supt sau poti cauta sa alaptezi tu asezata mai pe spate si fata peste tine, ca sa o ajuta si gravitatia.

      E posibil sa fie vorba si reflux, cum spune Alina. Denis avea ceva de genul, la mine a functionat sa dorm eu la 45 de grade apx – imi puneam doua perne – si el pe pieptul meu ca sa doarma inclinat. Recunosc simptomele, acel dat din manute de care povestesti apare la copilul meu cand vine laptele inapoi.

      Refluxul a fost mult accentuat cand a fost putin racit el are o sora, deh) si l-am asociat cu gatul iritat. Spre doua luni simptomele astea se amelioreaza mult. Cand simteam ca da din maini il suiam iute pe burta mea cum spuneam mai sus, ca sa stea putin inclinat – si de obicei se calma. Uneori trebuia sa ma ridic cu el asa la 90 de grade sa ragaie/regurgiteze, apoi ma asezam. Daca se agita in continuare insemna ca vrea sa adoarma la san. O poti lua de la capat de mai multe ori pe noapte

      Colicile au o definite mult prea larga la noi si nu m-as agata de ele. Majoritatea simptomelor care vin sub aceste nume dispar cand bebelusul are contact prelungit cu mama in timpul somnului.

      Legat de somn, mai conteaza mult si ce asteptari ai: daca accepti ca somnul fragmentat e normal vei fi mai putin frustrata si vei gestiona totul mai usor. Avantajul procedurilor descrise de Jeanina si partial de mine e ca te ajuta sa adormi repede la loc.

      Aceste articole sunt foarte utile

      http://gulliblenewparent.blogspot.com/p/sleep-research.html

    • Ioana, se foieste, pentru ca asa facea si-n burta! Lucrurile nu au cum sa se schimbe brusc, in primele saptamani. Dar eu cred in ce spune Je, si Td se foia in prima luna, in patutul lui, la greu. Se foia si cand am ajuns sa dormim amandoi pe canapeaua mamei, ca nu aveam la indemana alta solutie. Si la finalul lunii iunie, cand am plecat de la mama, nu se mai foia, dormeam regulamentar unul langa altul.
      Acum, din ce povestesti tu, mi se pare ca, undeva, in mintea ta, ai niste asteptari fata de fata – sa doarma, sa se odihneasca, sa nu vomite etc. Cum spune Ana mai jos, renunta la asteptari si sperante. Nu-ti mai fie frica de o noua zi, o alta noapte. E copilul tau si nu te va uza pana la explozie. Vei avea mereu resurse pentru ea. Lucrurile se aseaza in timp. Are numai 3 saptamani, gandeste-te cat iti ia tie sa te obisnuitesti cu un nou job, numa’…

    • Ioana, baietelul meu este cu exact o saptamana mai mare decat fetita ta…iti citesc blogul de cateva zile si pot spune ca ne asemanam si se aseamana foarte mult. In primul rand vreau sa te felicit pentru ca este hranita exclusiv la san. Din pacate eu nu am reusit performanta asta, baietelul meu mananca si lapte praf. Problema mea este ca nu are rabdare sa manance de la san de fiecare data, atunci cand se trezeste este rupt de foame (papa 90 ml in 2-3 minute). Reusesc sa il alaptez doar noaptea cand e somnolent sau la 1-2 ore dupa masa.
      Somnul este asemanator, se agita si da din manute, dar eu am ales sa nu il infas, ci sa il iau langa mine cand incepe foiala. Oricum, cu timpul se vor mai linisti. Si baietelul meu se trezeste la 10 minute dupa ce il pun in patut, desi pare ca doarme adanc (il adorm in brate, dupa ce suge si scoate aerul, neaparat pt ca daca nu, regurgiteaza de multe ori si pare ca da tot afara, se inneaca si tuseste). Chiar acum l-am luat la pieptul meu din patut pentru ca incepuse foiala si isi continua somnul linistit, iar eu pot sa butonez in continuare.
      Somnul este mai linistit daca il invelesc cu o paturica, chiar daca este cald. Sunt de acord cu ce a spus Je; astazi de dimineata am dormit in pat, in brate impreuna aproape 5 ore. A dormit linistit, fara sa regurgiteze si nu l-a durut deloc burtica. Singura mea problema este ca mi-e putin teama sa nu il strivesc…. In noaptea asta o sa incerc sa fac la fel. Pana acum noaptea il puneam sa doarma langa mine, pe o perna mai inalta si mai tare, dar tot se foia. Cu adevarat functioneaza doar daca stam imbratisati. Si mie imi place tare mult sa il simt asa aproape.

      As vrea sa te intreb daca Sophia atunci cand suge este agitata? sau este linistita? cat dureaza suptul ? Are colici? cate scaune face pe zi? Pediatrii care au examinat-o au exclus orice afectiune? IN orice caz, a crescut f bine in greutate si asta e semnul cel mai important ca nu este nimic serios…
      Ce sugestie am eu pentru tine: alapteaz-o, apoi ridic-o incet ca sa regurgiteze (nici eu nu pot renunta la etapa asta), apoi las-o pe pieptul tau sa adoarma sau leagan-o pana adoarme si apoi pune-o pe piept. Sunt de acord cu tot ce spune Je pt ca am vazut pe propia mea piele, fara sa citesc sau sa merg la curs.

      Rugaminte, va rog, am nevoie de un sfat. Baietelul meu daca apuca sa planga de foame nu mai vrea sanul…adica il pun la san, incepe sa traga, dar dupa cateva secunde incepe sa planga…il pun din nou..trage de 2-3 ori si plange. Se potoleste doar la biberon. Cum sa fac? Initial nu am inteles ce vrea..apoi am vazut ca uneori nu am lapte suficient, dar sunt si momente in care sanii sunt plini. Daca nu ii este f foame sau noaptea, mananca linistit.

    • Cristya, in legatura cu sfatul pe care-l ceri.
      Nu lasa copilul sa planga de foame, nu trebuie sa ajunga pana in stadiul ala. Copilasii dau multe semne inainte de a plange, simpla agitatie ar trebui sa fie suficienta pentru a-l pune la san. Daca nu vrea atunci sa suga, inseamna ca se agita din alt motiv, cum ar fi pipi, caca, scutec ud, etc. Eu asa fac cu baietelul meu, il pun foarte des la san, chiar si inainte de a se agita sau a-si baga manutele in gura. Daca ii e sete, foame sau il dor gingiutele, el suge, mai cu spor sau mai incet, in functie de nevoie. Daca nu vrea, scuipa sanul si asta e. Pana am inteles chestia asta cu intuirea nevoilor lui inainte ca el sa ceara ceva, am avut si eu episoade de plans de foame. Atunci cu greu am reusit sa-l fac sa suga sustinut, dar am perseverat.
      Eu zic sa scoti din calcul biberonul, sanii tai sunt suficienti pentru a-i satisface toate necesitatile. Iar lapte, crede-ma, ai suficient daca il hranesti des si doar de la sani. Si daca suge in continuu 40 de minute, o ora, tot ai lapte, sanul niciodata nu se goleste, glandele continua sa produca cat timp li se cere.
      Daca bebelusului i se pare mai usor, in momentul ala de nervozitate maxima, sa suga din tetina biberonului, e normal, se stie ca pentru ei e mai usor sa manance din biberon. De aceea trebuie sa renunti la biberon pentru a nu te trezi intr-o zi ca nu mai vrea sanul nici in momentele de liniste, pentru ca deja a inteles ca exista si o alternativa mai usoara de mancat.
      Atunci cand sanii sunt deja mai tari, si asta se intampla pentru ca nu ai pus suficient de des copilul sa suga la ei, lui ii va fi si mai greu sa ramana mufat pe mamelon. Asa ca incearca sa decongestionezi sanul inainte, sa-ti faci masaj si sa te mulgi cu mana putin, pana cand tot sanul devine moale si mamelonul, in principal, mai usor de tinut in gurita lui mica.
      Mult succes si zile senine!

    • Cristya, dupa cum spune si Jeanina, incearca sa-i intuiesti foamea inainte de a ajunge la plans. In ceea ce priveste hranirea combinata. Si eu am practicat-o, asa au fost circumstantele. Dar tot circumstantele m-au ajutat sa trec la alaptat exclusiv, spre 5-6 saptamani. Lapte ai, lapte se va produce. Daca ti-e frica sa renunti la biberon dintr-o data, ia mesele pe rand. Pune-l cat m des la san, mai ales daca e singurul copil si i te poti dedica lui toata ziua, incearca sa nu-ti faci griji si dedica-i-te lui, 1-2 saptamani, cat faceti tranzitia. Riscul e ca vei ajunge sa intarci mult mai repede decat ti-ai dori, daca continui cu biberonul. Probabil ca stii – laptele e un produs capitalist 🙂 Se produce atat timp si in cantitati solicitate de suptul bebelusului. Nu stimulezi sanul suficient (nicio pompa n-o face mai bine decat pruncul din dotare), nu vei avea lapte. Mai mult, risti bebe sa prefere biberonul in locul sanului. Incearca, iti tin pumnii. Sunt sigura ca se poate 🙂

    • like!
      si eu tot cam asa m-am descurcat cu al meu, la orizontala, mereu sa ma simta, mereu cu mainile mele pe spate/capshor sau flancati de perne si paturele. cand dadea din maini ca morisca, i le tineam cu mana pana se linistea.

    • Din cate inteleg eu, copiii sunt infasati pentru a simula acvariul stramt pe care l-au locuit pana nu demult iar de speriat se sperie ca sunt necoordonati si-si dau cu mainile peste ochi randomly.

    • Buna printesa,
      Eu sunt mama noua ( 5 luni si o saptamana de experienta in mamiceala) si am trecut prin multe greutati la inceput, in principal legate de somn. Alaptatul a mers din prima si ne descurcam foarte bine si in continuare, iar somnul nu mai e o problema.
      Am citit mai sus multe dintre sfaturile pe care vad ca le primesti, le-am aplicat si eu si au functionat. E adevarat ca nu au functionat din prima incercare, mai mult, in primele 2-3 luni aveam senzatia ca aceeasi solutie nu functiona niciodata de 2 ori, na copilu’ ne cerea sa fim inventivi. Incet, incet, ajungi sa-l cunosti mai bine, sa stii ce-l calmeaza, ce-l irita/ agita si amandoi, mama si tata, dezvoltati metode de linistit si impacat copilul.
      Cel mai important lucru pe care l-am invatat eu in cele 5 luni de mamiceala: daca vrei sa-ti faci viata mai usoara nu cauta sa-i impui un program/metoda de masa/ somn.
      Noi trebuie sa ne adaptam nevoilor, dorintelor, programului puiului de om si nu invers. Pentru inceput nu are nevoie decat de muuult tinut in brate, supt si somn, pe noi, langa noi, cu noi…cum ii place ei/lui mai mult. Stiu ca uneori e epuizant, ca simti ca te transformi intr-o suzeta umana sau ca esti prizionera bebelusului tau :), dar incet, incet iti gasesti ritmul, renunti sa te uiti la ceas, si nu te gandesti decat ca va veni asa curand momentul cand o sa va fie dor de mirosul de bebelus.
      Un alt lucru pe care l-am observat: bebele plange intotdeauna cu motiv, chiar atunci cand plange pentru ca vrea sa ne simta aproape, sa ne uitam in ochii lui, sa-i zambim, sa-i vorbim, sa-l pupam si sa-l luam in brate. si acestea sunt motive f serioase pentru oricine, dar mai ales pentru o mogaldeata de cateva luni..
      zambeste, fii calma si copila te va urma 🙂

    • Da, Janina, insa traim in societatea in care oamenii sunt incurajati sa se teama de propriii copii, e un no-no absolut sa-l tii cu tine-n pat. Ce nu pricep eu este mania de a-l insingura, brusc, dupa 9 luni cat a stat lipit de tine, cat a facut parte din fiinta ta. Cum Dzeu sa-si gaseasca locul singurel…?

11. In primele saptamani am facut o seara eu si o seara tatal de serviciu. Adica in momentul in care tatal era „de serviciu” el dormea cu bebe si eu dormeam in alta camera…ma chema cand era foame piticului, alaptam si apoi ma duceam sa ma culc…trebuie sa ai grija de tine, copiii preiau Toate starile tale…
    Dupa 6 saptamani se mai achimba lucrurile…in bine 🙂

    • Eh, tatal ei tre sa mearga la munca in fiecare zi, nu poa sa faca planton. Poate sa preia el o tura de adormit, dar in niciun caz nu poa sa stea de serviciu, din pacate. In weekend o sa mai facem asta, dar pina atunci mai e…
      Mi-e ca imi pun toate sperantele in astea 6 saptamini si de fapt nu e nimic relevant acolo… Incerc sa nu am asteptari, dar e greu cind mereu e ceva: ba nu doarme, ba vomita des si mult, ba prea se screme…

    • Nu pune sperante in nimic. Va deveni mai bine dar la fiecare copil alta e varsta la care binele asta soseste 🙂 Si eu am tot sperat, ba la 3 luni, ba la 6 si tot asa. Si cand am renuntat si am zis ok , copilul meu are ritmul lui, el s-a relaxat si a fost muuult mai bine. evident ca mai devreme sau mai tarziu va fi mai bine…altfel nimeni nu ar face copii…e cumplit de greu si frumos in exact acelasi timp.

    • Pai sa preia cat poate…si 2 ore de somn in plus pt tine sunt in momentul asta o mare realizare…Sa te mai intreb ceva..in timpul noptii cand alaptezi aprinzi lumina? La varsta asta cei mici nu stiu treaba cu succesiunea zilelor si noptilor si tb invatati cum ca noaptea dormi si ziua dormi mai putin..La inceput eu aprindeam o gramada de lumini pana am invatat (din proprie experienta) sa folosesc o lumina mica , de veghe..
      La mine a functionat, dar dupa 6 saptamani, modalitatea de a adormi copilul din „Copilul tau tb sa doarma”. Si acum la 2 ani fiul meu doarme singur in patutul si in camera sa incepand cu 10 pm pana la 8 am fara pauze spre extrema satisfactie a intregii familii 🙂 Dar procesul de invatare a somnului dureaza, ce sa-i faci..

12. Printesa nedormita si epuizata, n-am ce sfaturi sa dau ca daca as fi avut , le foloseam pt mine acum 8 ani , dupa care le patentam si deveneam milionara!! Si eu am plimbat „minunea „in brate..in fiecare noapte…cam un an de zile..( nu vreau sa te speri!!)..trece si cine zice ca uiti, posibil sa nu fi avut „bebelus atomic”!Nu…nu ai cum sa uiti, caci simti ca n ai fost mai obosita asa in toate vietile tale ..si ai teribila impresia ca n-ai sa mai dormi niciodata!! Crede-ma ca eu acum, (dupa aprox 8 ani!!) in week-end cand ma lasa fi miu sa dorm pana ma trezesc eu de buna voie..primul gand mi-l indrept catre Divinitate cu un mare Multumesc!! si apoi imi iau ditamai baiatul in brate acum ..si-l pup de mama focului! El habar n-are de unde atata iubire nebuna, asa dis de diminetat..dar crede-ma ca atat de tare s-au lipit de mine lunile acelea de nesomn incat acum ii sunt atat de recunascatoare ca pot sa dorm incat ma trezesc plina de buna dispozitie!!
    In primele sapatamani, cat era relativ mic, eu stateam pe marginea patului, cu bratele intinse si el era ..pozitionat oarecum cu capul in causul palmelor si cu picioarele-n burta mea proaspat decupata!! Cam asta mai era o pozitie de dormit..varianta a 2 a decat plimbatul de 100 de ori dintr un colt de camera in altul!! Singurul pont pe care ti-l dau..la pozitia de mai sus..este ca , nemergand, vei adormi si exista posibilitatea sa scapi minune de copil din brate..deci plaseaza o perna la picioarele tale..ca pe al meu era sa-l scap de cateva ori…Acum nu aruncati cu pietre , nus mama denaturata..dar cam as a crescut fi -miu….si cam asa am albit eu! Zile si nopti linistite , Printeselor!!

    • Hi,hi,hi….eu pe-al meu l-am scapat o data!Moarta de nesomn, alaptand pe marginea patului..am adormit amandoi .El adormise insa atat de adanc ca nici nu s-a trezit.Eu nu mi-o iert nici acum.
      La al doilea copil am schimbat tactica.Alaptam numai la televizor si musai cu ceva lumina.

      Printesa – incearca sa iei Magne B6.Pe mine m-a ajutat sa trec de starile de panica.
      Noi faceam copiilor o mare sedinta de masaj seara inainte de baie cu ulei de lavanda.
      Am invatat tehnicile de la Geta Sultana care se ocupa acum cu inot pentru bebelusi.Daca te tenteaza incearca sa o cauti.Noi am fost foarte multumiti de sfaturile ei si copiii nostrii si ai prietenilor pareau mai linistiti.
      Pediatrul meu spunea ca un bebe nu are voie sa stea mai mult de 20 de minute la alaptat (cate 10 min. la fiecare san).Si ca in nici un caz nu trebuie lasat sa adoarma.Gadil-o, pup-o fai-i ce vrei dar nu o lasa sa adoarma.
      Mai fac sapaturi prin memorie si mai scriu ( baiatul meu care era mega agitat are acum 9 ani si fimea care a fost cumintenia pamantului pana la 1 an are acum 6 )

    • Irinuca, sfaturile pediatrei cu tinut la san nu mai mult de 10 (20, 30 etc) minute sunt depasite si nitel periculoase. Unii bebelusi sunt mai puternici si sug mai repede, altii nu, unele mame au jet puternic, laptele curge fara mare efort, dar daca il tii doar o perioada limitata de timp, risti sa-l privezi de laptele gras, indestulator, hranitor de la sfarsit. I se umple burtica de lapte dulce si apos de la inceput, care-l baloneaza, il face sa se trezeasca si mai des, il doare stomacul, poate chiar avea probleme cu luarea in greutate. Rezultat – mama se sperie ca nu are suficient lapte, „laptele nu e bun”, accepta suplimentarea, copilul e intarcat relativ rapid, totul ajunge inca una dintre povestile „daca n-am avut lapte, asta e”. Alaptarea la cerere presupune sa-l lasi sa suga cand vrea, cat vrea. Daca e vorba de durerea mameloanelor, atat timp cat pozitionarea la san (latch-ul) e bun, sensibilitatea va descreste in timp, in cateva saptamani maxim (la mine a durat cam 5-6, imi venea sa tip la fiecare inceput de supt). Suptul prelungit scade in timp ca durata si intensitate, stomacul se mareste, suptul devine eficient, suptul cu orele dupa primele luni e exceptie, nu regula. Copilul nu are ceas cand suge, mama ar trebui si ea sa cam uite de el.

13. nici eu nu-i puneam sa eructeze mereu, nici macar la inceput, ii lasam sa adorama la san sau cand mancau (ca n-am alaptat prea mult, din pacate), si asta era cel mai des pe burta mea. nu era cea mai fericita pozitie pentru mine, cu doi pe burta, dar era solutia pentru urmatoarele 2 ore de liniste… balansoar fara fitze am folosit pe la 2 luni si ceva, ca nu puteam sa-i pun 100% la orizontala in alea de le-am cumparat si n-am vrut sa risc, dar a fost cea mai buna investitie ever. in paralel cu scoicile auto, la fel dupa 3 luni, pe care puteam sa le legan simultan f usor.
    daca nu merge s-o lasi sa doarma la san (deci fara sa eructeze) si nici restul metodelor… apai cred ca trebuie sa mai astepti de fapt pana cand o sa mearga sa adoarma la san fara sa eructeze si fara sa mai verse dupa… incurajator, nu?

14. greu…si la mine a fost asa. al meu fecior nu dormea ziua decat 15-20 de minute, a fost zi in care de dimineata pana seara am stat cu el in brate din cauza colicilor (nu l-am lasat sa planga pt ca mi se parea inuman ca pe langa durerile lui de burta sa nu-i ofer bratele mele). si i le-am oferit si m-am plimbat si ii cantam melodia cu un elefant se legana, el zambea, eu eram la peste 100 de elefanti care se leganau si el tot nu dormea. eram rupta si iritata si as fi ucis pe toata lumea de draci si de nervi. si-ti spun sincer ca am ratat primele luni din viata copilului meu pt ca eram terminata psihic. lucrurile s-au calmat incet si ne-am revenit la normal, acum dormim bine toata noaptea, ziua cate 3 ore…ce mai? suntem boieri! dar am trecut prin acelasi lucru si stiu cat ti-e de greu, psihicul e doborat. iti spun din nou ca va trece, stiu ca nu te ajuta cu prea mult, dar asa e. stii ce faceam eu? socoteam ca nebuna ca a trecut o luna, 2,3. cand a facut al meu 6 luni am zis ca fac chef, atat de sfarsita eram 🙂

15. La mine a functionat cu phoen-ul noaptea. Il deschideam si-l lasam pe noptiera aprins si dupa 15 minute dormea dus, dupa cam alte 15 il stingeam si se putea dormi. Sunt asa numitele zgomote albe. Exista pe amazon.com un aparat de white noise care face asa ceva si a salvat multe familii. nu, nu devine dependenta de zgomotul ala ca sa adoarma, cand sunt fff mici au nevoie de viuetul care era in burta mamei..in lichid acolo nu era liniste totala si ei cu asta sunt obisnuiti. Incearca sa o inveti sa adoarma fara leganare sau altceva…noi la 9 luni tot in brate trebuie sa-l adormim..zi si noapte, doar ca are aproape 10kg intre timp si eu m-am ales cu incheietura mainii drepte aproape in ghips…va trebui poate sa ma operez dupa ce voi fi terminat de alaptat. Invat-o. Asta e regula cu parintii, nu stie nimic, e noua nouta, tu o inveti pe ea cum e aici afara din burta si nu invers. Asta nu inseamna sa o lasi sa planga, nu, dar sa o inveti. Adica ii proprio ceva, ea plange, tu o iei in brate si pe urma i-l propui din nou. O inveti. Nu stie singura cum e bine pentru ea. Ah uitam , incearca si aspiratorul..voua vi se va parea teribil dar e posibil ca ea doarma. Incearca doar.

16. Eu m-am blocat undeva in partea de sus a articolului, la camera de 50 mp. Nu de alta, dar tot apartamentul meu de trei camere are 80 mp si nu stiu daca sa ma pregatesc de o depresie sau nu – pe principiul „Intuneric o are mica / Ce prost sunt el si Sumudica”.

    In rest, eu pot sa te ajut in singurul mod la indemana: invatand din aventurile voastre.

    Stiu ca nu e mult (adica e aproape nimic), dar macar puncteaza la impresia artistica.
    …nu?

    • Pai e living + bucatarie, o camera (nu cred ca are chiar 50 mp). Apart are cam 90mp. 🙂

    • Slava Domnului, m-am linistit.

      Nu contest ca regalitatile voastre au nevoie de un palat pe masura, dar parca prea nu iesea la masuratoare!

      😀

17. Eu nu am nici o reteta minune de adormit pentru ca in general adoarme singur, iar atunci cand plangea cu orele avea colici si oricum nu functiona nimic. Doar ca atunci cand nu ma mai tineau bratele il mai leganam si pe picioare (stiu, babisme, dati cu pietre in mine) si adormea mult mai repede; n-am mai luat balansoar pentru ca am descoperit foarte tarziu ca exista si din cele care leagana stanga-dreapta (doar asa adormea), in loc de fata-spate. Acum merge si fata-spate, asa ca il pun uneori in scoica auto si il legan.
    Poate pentru nervii si odihna mamei o solutie ar fi o mama / bunica / matusa / bona / cineva de incredere, fie si macar pentru cateva ore, intre doua alaptari cumva.

18. Ce zici daca incerci un sac de dormit in loc de infasat? Eu asa am pus-o pe fetita mea, care la fel, isi tragea singura pumni in cap in timp ce dormea si i-a fost ok. Apoi, incearca sa ii dai suzeta. Suptul, chiar si fake, o ajuta sa se linisteasca, sa se relaxeze. Mai tarziu, cand mai creste, ii poti da un patratel de carpita cu care sa isi faca de lucru cu mainile pana se relaxeaza. Noua ne place maxim sa adormim cu o sosetica :)) Tragem la suzeta si ne gadilam cu soseta pe fata.
    Am o carte despre somn. Da-mi un mail daca o vrei.

    • Da, sigur a vreau cartea, dr din cite stiu nu exista metode care sa functioneze cit e asa mica. Saci de dormit de vara am comandat acum, ii asteptam. Aici nu se prea gasesc.

    • Mai sunt cateva metode de calmare a copilului pe care le poti aplica si cand e micuta. Si noi prima luna jumatate pateam la fel cu bebe. Dormea tun in brate, apoi cand ajungeam deasupra patului, imediat se trezea, de unde si porecla Chucky :))
      Sunt cateva trucuri: asternutul sa fie cald, ca sa nu simta o alta temperatura cand o asezi in patut, sa o asezi pe o parte, astfel nu se va mai zbate asa tare, de peferat pe partea care a fost lipita de corpul tau, sa mentina senzatia de „in brate”. Noi am culcat-o 2 luni si in cos Moise. O ajuta pentru ca nu era atat de lat ca patul, simtea imediat marginile si nu se mai agita atat de tare, probabil avea impresia ca e in brate, habar nu am. O sa incerc sa vad daca gasesc cartea si online sa runci macar repede un ochi, daca nu, cu drag, cand vrei, ne intalnim pe undeva printr-un parc si ti-o dau.

    • Am uitat, la noi a functionat sa-i pun pe pat, pe post de asternut halatul meu. Si acum ca are 9 luni doarme cel mai bine cand ii pun halatul meu sub el..mirosul mamei si al laptelui e secretul. Doar ca acum e cald si halatul meu era de plus (era pentru ca i-am taiat manecile si l-am facut deci cearsaf…de-ale mamiciei). E f importanta sa intelegi ca ea acum e fff mica si nu stie nimic…deci cauta..pozitai comoda, locul comod si tot asa. Si cum o vei invata asa va fi. Deci nu, nu plecati cu ea in masina, nu-i da suzeta daca nu vrei sa aiba suzeta pana la 3 ani si tot asa. Fa-i un ritual al somnului, ca sa inteleaga cand incepe noaptea…ea nu stie inca. La no a fost baia..sfanta! La aceeasi ora de cand s-a nascut…a functionat grozav, poate fi soare stralucitor afara daca face baie stie singura ca incepe somnul cel lung (uneori e mai scurt dar oricum stie ca vine..noaptea 🙂 ) Fa-i un ritual cu o melodie poate in timp ce ii faceti baie, inchide perdelele si spune noapte buna la stele/ferestre/ ce-ti trece tie prin cap. E mica dar e ca o sugativa…absoarbe tot si invata doar si numai ce o invatati voi. Si da, cand nu mai poti lasa-o un pic singura, chiar daca plange 5 minute (care stiu ca acum nu poti sa le tolerezi) dupa aia se descarca. Incearca in general sa o stimulezi putin,probabil e super obosita ca si tine si ca si tine nu reuseste sa doarma bine si lung.Deci lumini mici, voci soptite de pe la orele 17 incolo, baia facuta cu calm, masaj incet daca-i place, pupici lini, alaptat..asa ca o boare. Ai sa vezi ca apana la urma se va releaxa, imediat ce vei reusi tu sa te relaxezi. Si daca nu vrea sa doarma cu tine nu-i bai. Nu-s toti copiii la fel. Tinem pumnii…you can do it!

19. Incearca sa o mai lasi si singura in alta camera. Copiii au nevoie si de intimitate si liniste, iar agitatia mamei nu-i face bine.
    O hranesti si o culci, tu pleci in alta camera. Bineinteles o spionezi din cand in cand 😛

    • Nou-nascutii au nevoie de intimitate? Ca sa ce? 😀 Scuze, m-a distrat recomandarea, nu mi-o lua in nume de rau. Agitatia si stresul mamei sigur ca nu-s recomandate, dar pun pariu ca un bebe mic-mic prefera o mama agitata decat o mama lipsa 🙂 Asa ca tot alaturi de ea e mai bine.

    • Nope, ajuta sa aiba cateva momente singura, mi-a recomandat si medicul si a functionat….agitataia mamei sau a musafirilor ii superstimuleaza si uneori au nevoie sa stea un moment singuri sa se calmeze. Intre mama isterica si o bunica/bona calma copilul prefera a-2-a varianta daca e satul. No ofense, eu nu am avut nici bunica si nici bona dar a venit acasa la mine o puericultrice, eu eram rupta de somn si distrusa cu cel mic exact ca Ioana si l-a luat in brate, s-a uitat in ochii lui si in 3 minute copilul meu dormea dus. Am plans ca un erou, aveam nevoie de a-3-a persoana ca sa rupa cercul vicios al stresului matern, al singuratatii in doi si al oboselii acumulate. Ea m-a invatat ca cel mic e copia la indigo a mamei. si greu mi-a fost pe urma sa muncesc cu mine sa-mi schimb starile. dar a functionat atunci cand am reusit.Copilu nu intelege oboseala si agitatia mamei…simte doar anxietate si devine la fel. de aia mamele nu trebuie lasate singure …of of.

20. Ce a functionat pentru fetita mea a fost, in timp ce o leganam, sa acopar urletele ei cu un „shshshshsh”-it. Dura putin pana isi dadea seama ca se aude si altceva decat gurita ei dar, incet, incet, se linistea. Important era ca vocea mea sa fie mai puternica decat tipetele ei. Pe masura ce se linistea, scadeam si eu din intensitatea vocii. Adormea la mine in brate si puteam s-o pun in patut pana la urmatoarea alaptare. Am citit ca, in burtica mamei este destul de mult zgomot, lichidul amniotic amplificand sunetele. De aceea, nou nascutii, se simt mai in siguranta cu un zgomot monoton in jurul lor. Poate de aceea functioneaza si faza cu foenul sau cu aspiratorul pornit.
    Alta metoda era: pus bebe in landou, eu stat in fund pe canapea, pus landou pe genunchi si miscat ambii genunchi o data la stanga, o data la dreapta de nenumarate ori + „shshshsh”-itul de rigoare :). Asta mai mult ziua, cand era prea obosita in urma vizitelor primite sau in urma unei plimbari mai lungi.
    „Tehnicile” astea ne-au ajutat o vreme. Dupa care a devenit prea grea si nu mai puteam s-o pun jos din brate fara sa se trezeasca. Asa ca am ajuns sa dorm cu ea in pat si ea adormea la san. Bine, asta nu este un exemplu demn de urmat, dar am vrut sa mentionez consecintele 🙂

    • Ah, citind postul de mai sus, mi-am amintit ceva, o chestie a unui medic, psiholog, hmmmm, nu mai stiu…in fine, american. Exact asta spunea, sa tii bebele urlator pe maini, leganat usor si sa ii ssshhhshhhi in ureche constant, serpeste, tare, cat te tin plamanii in sensul de expir lung. Omul facea si demonstratie, mi s-a parut incredibil. Cand am aflat asta, deja Tudor trecuse de trei luni si nu prea mai mergea, e valabil pt pisoii astia nou nascuti.

    • Karp il cheama. Am incercat si metoda karp. In afara k era sa lesin eu, alt rezultat n-am avut. 😀

    • 🙁

21. La noi a functionat un bouncer de la Bright Starts. Este adevarat ca bebelina noastra nu a avut colici si are in general un somn bun, dar a avut si are momente cand dupa ce ii dau sa manance noaptea nu mai vrea sa adoarma la loc in patut. Daca o pun in bouncer insa, adoarme imediat. Leaganul l-am cumparat dupa ce tot asa, nu vroia sa adoarma decat plimbata, iar cand o puneam in patut se trezea. Mi se pare solutia perfecta. Eu ii dau si suzeta, care o linisteste foarte bine, dar asta este o optiune personala.
    Saci de dormit de vara au in C@A Sun Plaza, nici eu nu am gasit cand am avut nevoie, si am vazut acum cand nu mai imi trebuie. Asta daca mai are cineva nevoie…

22. N-ai mai sunat la dr pediatru? Poate are vreo recomandare…!

23. Yaso a mea are momente cand sta treaza si 3-4 ore. Vorbesc cu ea, o iau in brate, sta pe burta/spate, ii pun o jucarie cu luminite, o alaptez iar apoi cade lata. Poate nu-i este somn.

24. Draga printesa,
    Nu am citit sugestiile altora, probabil a mai fost mentionata, recomand Tracy Hogg – nu stiu cum are cartea tradusa in romana, oricum in engleza e Baby Whispper – cum metoda eficienta de adormit, rintre altele. Functioneaza. Totul e chestie de obisnuinta. Din pacate bebelusa s-a obisnuit cu purtatul in brate si leganatul, dar e inca tanara, cu memorie scurta si probabil se v-a dezobisnui usor.

    • Din cite am citit, copiii asa mici nu invata nimic, de asta nici nu exista metode de sleep training care sa mearga sub 6 saptamini. Dar nah, n-oe fi toti copiii la fel, nu stiu.

    • O sa caut cartea, multumesc.

    • Cartea am citit-o eu, si inca o citesc inca (de fapt mai e inca una pentru bebelusi mai mari in care se discuta despre etapele urmatoare a cresterii). Mi-a fost recomandata de medicul pedistru si e foarte populara in Polonia. Aici mamicile trebuie sa se intoarca la munca dupa 5 luni si e cam greu daca trebuie sa faca nopti fara somn. Ideea din carte e sa ii faci un ritm bebelusei, in asa fel incat sa va odihniti amandoi si tu si ea. Eu zic sa o citesti inainte de a aplica diverse sfaturi – cu picioare scurte – caci vei cadea in capcana dependentei, de exemplu daca o obisnuiesti sa doarma cu tine, dupa aceea iti va fi greu sa o dezobisnuiesti si tot asa.
      Copii sunt diferiti si in carte autoarea ii categorizeaza in functie de temperament, caci teperamentul lor are o influenta foarte mare asupra metodelor pe care le poti folosi si asupra duratei, pana cand de exemplu copilul se invata cu un ritm anume.
      Nu sunt eu experta, dar din proprie experienta vad ca functioneaza. E bine sa o citeasca si sotul tau, ca sa stiti cum sa reactionati impreuna.
      De asemenea iti recomand o „cura de femei”, adica iesi din casa singura cel putin 2 ore pe saptamana, 2 ore in care sa mergi la cosmetica, la manichiura (chiar daca nu ai fost niciodata, acum e timpul sa incepi), la o cafea cu prietenele si asa mai departe. Vei capata puteri extraordinare si vei redeveni din nou super-mama-printesa 🙂

25. Iti prezint si eu parerile mele rezultate din experienta proprie de crestere a 2 copii, stiu ca la fiecare copil poate fi altfel, dar poate se nimereste ceva.

    De ce poate plange un copil:
    – ca-i e foame/sete
    – ca are ceva in pampers
    – ii e prea cald, prea frig
    – ca-l deranjeaza ceva: il strang hainele, il jeneaza pampersul
    – ca-l doare ceva: colici, aerul din burtica
    – ca simte ca mama-i stresata, nervoasa

    Unele din astea se fac si sti ca te-ai scapat noi la un moment dar eram asa de obositi si stresati ca notam in agenda ca ce ora am schimbat pampersul, la ce ora am alaptat, de la ce ora la ce ora a dormit, cat a stat treaz, ca altfel aveam tendinta de a repeta alaptatul si schimbatul la intervale din ce in ce mai mici pe masura ce oboseala crestea).
    Baie nu le-am facut copiilor in fiecare zi pt ca era prea multa oboseala – mai stergeam ce era de sters, pe bucatele.
    Ca sa poti dormi propun sa stabilesti cu tata niste ore in care copilul este in grija lui singur iar tu poti sa dormi (de preferat dupa ce copilul a mancat si are pampersul curat) iar el isi scade macar temporar din programul de somn.

    Apoi: copilul sigur seamana cu unul dintre voi: imaginati-va cum ati vrea sa fiti tratati daca ati fi bebelusi. Ceva din ce va place voua ii va placea si bebelusului.

    Si mai: copilul saracu’nu prea stie ce e aia zi si ce e aia noapte – asta trebuie sa-l invatati voi: ziua e mai agitatie, joaca, lumina, miscare, noaptea e intuneric, liniste, somn mai mult.

    Cu eventualii colici n-am solutie, salvarea mea a fost ca am un sot caruia ii place sa stea treaz noaptea pana tarziu, asa ca dupa ce alaptam copilul si el to urla, i-l puneam in brate si treceam cu nesimtire la o tura de somn. El lua copilul, il punea pe o perna (ca era asa mic si prea fragil pe a fi tinut in brate direct) si face ture prin casa, ii mai punea muzica la calculator, il legana cu perna pe genunchi in timp ce citea la calculator, improvizatii din astea.

26. Am uitat sa-ti spun la telefon s-o infesi inainte de a o pune la san.Nu am inteles cum iese cu scaunul are culoarea normala? iese de mai multe ori pe zi? Nu te supara pe mine ,dar incearca o singura data sa-i dai un pranz de laptepraf cu o tetina care are gauri mici .Ai incercat cu suzeta/? Iti scriu ca e mai greu cu telefonul Cand o infesi strangei si picioarele .Incearca si- i pune si o bonetica pe cap ,ai grija mare de urechi/ Copilul pierde caldura usor la cap ,incercarea nu costa prea multi ban , Incearca toate sfaturile primite de mai multe ori /Va pup

    • Scaunele sint normale la aspect si numar (5-7 pe zi). Da, o sa incerc alaptatul infasata.
      Te iubesc, da caciula in cap copilului la 26 de grade nu pun, tr rog sa nu te superi, bine? Laptele praf e exclus. Oricum un prinz nu e relevant. Ar trebuie macar 2-3 zile sa ii dau numai lapte praf ca sa imi dau seama daca ii e mai bine, si asta nu am de gind s-o fac nici moarta.

    • Nu am prins anterior comentariul, insa am citit cuvantul „caciula”. E o moda in RO cu caciula asta in casa si pe bune nu o inteleg. Daca ii pun caciula in casa, cu ce caciula o mai scot afara? Probabil cu doua caciuli, una peste alta. Copilul trebuie calit de mic sa nu fie asa frigos, sa fie mai rezistent la temperaturi scazute. Si pe bune, e importanta treaba asta, se v-a imbolnavi mai rar.

    • Da, exact, afara cu doua caciuli. Chiar si vara. Am vazt in parc deunazi. Erau 30 de grade. Bebelus cu caciula groasa. Am crezut ca mor eu. Urla bietul…

    • Ha ha ha, ce drăguță bunica ta cu căciula…si eu, de câte ori îmi lăsam copilul când era bebe la maică-mea, pentru o oră-două, invariabil îl găseam cu o căciuliță în cap…indiferent de temperatura de afară. Câteodată, îl găseam chiar cu două- una mai subțire, de bumbăcel, si alta grosuță, asa, flausată… 🙂

    • Nu da lapte praf, of si pe mine tot asa m-au sfatuit, si eram rupta in doua si ar fi fost usor sa renunt la alaptatul exclusiv dar nua m facut-o. Tine tare, faci bine pentru Sofia. Solutia ca ea sa doarma nu e sa fie ghiftuita cu lapte praf care se digera greu e ca si cum mai tarziu, pt ca nu dorme o umpli de sarmale la cina…ca deh poate cade lata. Tot respectul pentru bunica ta dar nu-i da lapte praf.

    • Termoreglarea se face preponderent prin pielea capului, asa ca orice incotosmanare a capului (fie vara fie iarna) este contraindicata.

27. Salut! Cu pediatrul ai vorbit? N-ar putea fi o problema de reflux gastroesofagian si de aici si nesomnul?
    A, si ai observat cumva daca are tendinta de a-si arcui spatele sau daca miscarile par a fi oarecum asimetrice stanga fata de dreapta? La imbracat/dezbracat face scandal indiferent cum o manevrezi?
    Toate cele bune!

    • Nu are reflux, daca ar fi avut ar fi vomat cu jet de la inceput la fiecare masa, ori ea a vomat de vreo 6-7 ori in 3 saptamini. Un neonatolog si 2 pediatri zic ca nu are reflux, nici eu nu cred ca are..
      Nu am observat sa se arcuiasca mai mult pe vreo parte. Iar la masaj si manevrat nu reactioneza urit la niciun soi de atingere sau manipulare.

    • Te intrebam pentru ca recent am citit despre ceea ce se cheama KISS syndrome. Nu este o chestie de speriat, se refera la faptul ca vertebrele cervicale nu sunt perfect aliniate si de aici apar si o serie de probleme. Parintii se plangeau in special de faptul ca nu dorm copii, se foiesc, plang… Sunt insa o serie de alte manifestari, dar care pot fi observate la bebelusii putin mai mari. Se rezolva rapid de catre un osteopat, iar pentru bebelusi in general este nevoie de o singura sedinta.
      Uite linkul http://www.kiss-kinderen.be/index.php?page=23#3. Nemtii au descoperit chestia asta.
      Oricum, totul va fi bine!

    • PS Apare in urma nasterilor dificile, asa cum inteleg ca a fost a ta, de aceea m-am gandit la kiss.

    • Aha, investigam, thx!

    • Da, da, imi dau si io cu parerea (iar) despre osteopat.
      Eu am fost cu ambii mei copii la osteopat. A facut minuni mai ales cu al doilea, care dormea mai agitat decat prima. Asa ca experienta mea e ca se pot rezolva unele nelinisti, mai ales agitatia cu osteopatul. Am raspuns mai de mult la o postare de-a ta imediat dupa ce s-a nascut Sofia, si ziceam de experientele mele cu osteopatul. Nu vreau sa te bat la cap, dar sustin cu incredere incercarea asta, avand in vedere experienta mea si a prietenilor prin cercul nostru. Alex al meu avea nu stiu ce reflex de a da capul pe spate – de-aia dormea (nu dormea) f agitat si noi ne dadeam de ceasul mortii sa ne dam seama ce se intampla. Pot sa iti mai povestesc daca vrei – stiu ca nu ai timp, te inteleg si empatizez. Daca inchid ochii ma vad pe mine acum 2 si 4 ani. O sa fie bine, din ce in ce mai bine, incet, dar constant!
      Cu drag
      Livia

    • Adevarat, mi s-a spus si mie si m-au trimis de la maternitate la osteopat. L-a vizitat, i-a verificat oasele si coloana cervicala si a zis ca e ok (eu am avut nastere naturala dar f complicata). Merita sa faci o vizita, you never know. Ah si functioneaza sa o duci la aer curat, minim 2 h pe zi, se mai calmeaza cand au creierul f bine oxigenat. de fapt acum imi amintesc ca pe Viktor reuseam sa-l adorm noaptea in fata ferestrei deschise (era august).

    • Eh. Sof nu rezista afara mai mult de o ora, apoi incepe sa strige. Si o treime din cazuri, plinge rau si afara, asa ca tre sa ne intoarcem rapid in casa… Sper sa fie mai bine in timp..

28. Stiu ca nu ai timp sa citesti. Dar poate, printre picaturi, te ajuta experienta noastra: http://zicolorata.blogspot.com/search/label/cosleeping

    • Uf, ce bine-ar fi sa vrea si Sof ca micutul tau… Dar ea pe noi nu doarme, probabil si pt ca e foarte cald, iar in pat cu noi… Uf, nu doarme nici ea, nu dormim nici noi, ca e foarte agitata… Ea nu are ceva cu patutul, are ceva cu somnul in general, ca adoarme greu, dar de dormit doarme cam oriunde… 🙂

29. La noi a functionat in perioada de inceput, pana pe la vreo 3 luni, infasatul ‘plic’ in paturica. Numai peste picioare, cu manutele libere. Il puneam si la san cu paturica peste spate, cand adormea il mutam pe cealalta mana, trageam de colturile paturicii si numai asa puneam mutzunache la orizontala, altfel aveam parte de circ. Exista si sisteme speciale de infasat, eu n-am avut, nu stiu cat costa sau cat sunt de eficiente.

    Sper sa va ajute si pe voi, scuze daca s-a mai vehiculat ideea, dar nu am avut timp sa citesc toate comentariile.

    Va doresc un somn cat mai odihnitor tuturor, incepand cu micuta.

30. Uimitor cati practicanti ai metodei CIO la copii exista in continuare :(:(:(.
    Si o mai si recomanda altora.

31. Draga Printesa , stiu ca esti obosita si epuizata dar tocmai am gasit solutia salvatoare…pentru cateva minute..macar. Daca n- ai apucat inca , citeste ” Blogul Printului Consort” ultimul articol: Hot Sexy Mama. Crede -ma ,iti spun din tot sufletul, o sa ai un moment de relaxare total! Daca l-ai citit, mai citeste -l inca o data…e superb! Daca s-ar putea premia un articol de „tatic” , pe acesta l-as ridica pe podium! Are toate ingredientele necesare: multa iubire , umor si se-ntrevede o mare doza de optimism!! Nopti linistite va doresc!

32. Printesa, uite, ca sa facem haz de necaz si sa vezi ca se poate mai rau – a mea n-a dormit 3 ore legate pana spre 4 ani. Si nu dormea decat, dar decat, daca ma tinea de ureche. Pe vremea cand inistam cu dormitul in patutul ei, se trezea noaptea, incepea sa tipe „uleeecheeeaaa” iar eu stateam aplecata deasupra patului in pozitia ghiocel, ca sa ma tina de ureche. Fara nicio infloritura de condei, urechea mea dreapta s-a deformat dupa atatia ani de tinut de ea. Si acum – 8 ani – daca este foarte obosita ma tine de ureche.

    Asta ca haz de necaz… nu stiu ce sfat sa-ti dau, decat sa incerci (stiu ca nu e usor) sa fii tu cat mai linistita; si vei constata ca se schimba si ea. Si sa mai spun ca fiecare copil e diferit; copila mea a fost ca a ta la somn; copilul cel mic, baietel, a dormit de la 3 luni cate 6 ore legate (alaptat fiind), iar acum la 2 ani, doarme 10 ore fara sa se trezeasca. Diferenta, in ceea ce ma priveste, este ca fiind a doua mea experienta bebeluseasca, am fost mult, incomparabil mai linistita.
    Succes mult! Si cand nu mai poti, cheama ajutoare, dormi cateva ore legate si te vei simti alt om.

    • Nu te creeeed!!! :)) biata ta ureche…
      Ajutoare n-avem, tre sa lucram numa in doi.

    • Parol! Fac poza la ureche si-ti trimit!
      Va tin pumnii la voi doi acolo. O sa fie bine, o sa vezi. Si o sa uiti cumva ca a fost asa de greu. Si o sa vrei sa o iei de la capat.

    • Doamne, dar de ce ai lasat-o? Tu cum ai mai traiat asa intr-o ureche?

    • Stiu!! Si noi avem faza cu urechea! Fetita mea are 4 ani jumate si in continuare cand are nevoie sa se linisteasca ne ia pe noi sau pe ea insasi de ureche! Incredibil! Imi amintesc acum: avea vreo 3 luni, era f agitata, nu se linistea, am pus-o intre noi in pat si tot ma intrebam ce sa fac. Sotul meu, intr-un moment de iluminare a zis: da-i urechea sa o tina in mana. Beeei, a facut minuni! S-a calmat copila. A mai mers trucul asta din cand in cand. Facem Clubul Mamicilor cu Urechi Framantate (CMUF)Gabriela 😉

    • Nu merge cu o jucarie? Recunosc, nu am copii si ma cam sperie ce citesc, in momentul asta nu ma vad in stare de atata abnegatie si nici nu prea imi doresc….am mai fost si singura la parinti asa ca nevoile MELE sunt pe primul loc.

    • Andreea, lucrurile se cam schimba dupa nastere, au grija hormonii si instinctele sa te transforme. Poate nu e bine sa citesti, sa te sperii, mai ales daca inca nu te-ai pornit pe facut copii 😉 O sa ai timp sa le traiesti pe toate (si chiar mai multe :)) cand o fi vremea.

33. Cristina a zis deja de vertebre – in state puii de om se duc la chiropractor si ii indreapta si le e mai bine. Alta varianta la ac m-am gandit si nu stiu daca a fost sau ba enumerata deja, e sa investiti intr-un leagan cu baterii. Sau mai bine de bagat in priza:) -daca nu exista trebuie inventat. Era unu’ in care as fi dormit si eu, zau http://www.4moms.com/mamaroo. Se misca ca tine cu ea in brate incercand s-o adormi. Castigi alea 25-60 de minute. Spor si hang in there.

34. Da, e greu. Eu inca mai pastrez cateva pagini din perioada similara de acum 1 an si un pic in care am notat programul de alaptat – am alaptat la cerere chiar din 30 in 30 de minute, inclusiv noaptea. Eu zic ca voi oricum sunteti fericiti ca puteti sa faceti copilul sa ragaie. Noi am auzit prima oara un ragait veritabil pe la 2 luni.
    Ce vroiam, de fapt, sa reafirm e faptul ca nu exista solutii salvatoare venite din afara. In momentul in care o sa constientizezi faptul ca trebuie sa mergi pe instinct vei fi mult mai linistita tu si asta se va simti si in comportamentul copilului. Asta inseamna sa dormi cand doarme copilul, sa mananci ce vrei, nu sa tii regim etc. etc. etc. Tu sti cel mai bine.
    E o vorba: Nu tu ii faci program copilului, el iti face tie program.

    Si apropo, cumparati-va leagan / balansoar. Noi am avut unul genial, cu vibratii, de la Fisher Price. Chiar daca nu (a)dormea mereu in el.

    Curaj!

35. Fac parte si eu dintre „norocosii” cu astfel de copii deosebiti :). Uitandu-ma in urma (fiica-mea are acuma 2 ani) ma mir ca am rezistat. Si e si ea berbeaca, deci poate o fi trasatura specifica zodiei :D. Nu stiu daca o sa-ti fie de folos, dar dau si eu 2 idei. Deci pt stari de nervozitate si urcat pe pereti, mie mi-au fost tare de folos picaturile de tinctura de valeriana (cate 20-25 in putina apa). Ma calmau si m-au ajutat si la insomniile pe care le-am avut dupa o perioada lunga de nesomn. La faza cu somnul, povestea mea devine vesela abia dupa 1 an al copilului. Pana atunci, parca avea senzori. Simtea imediat daca paraseam patul (dormeam impreuna). Mai tarziu am inteles ca probabil reactia ei se traducea printr-o necesitate foarte mare de a ma avea alaturi, de a comunica. Si mai era si foarte curioasa (dupa cum mi-am dat seama ulterior), deci probabil era frustrata ca nu putea face multe chestii pt ca era prea mica, de asta se agita atat. Si atunci am inceput sa o tratez ca pe un copil putin mai mare: ii citeam/povesteam chestii, faceam exercitii fizice (chestiile clasice cu bicicleta si masajul la burta pt durerile de burtica), i-am luat si carusel muzical pentru pat (imi dadeau 10 min libere de fiecare data). Nu stiu, chestii care s-o oboseasca si sa-i satisfaca si curiozitatile, daca se poate zice asa la un copil atat de mic. Oricum, sper sa fie de folos experienta mea. Cer scuze daca nu-s f coerenta :).

36. Ioana draga, uite aici ceva care sa te inveseleasca. Enjoy 🙂

    Sleep Training

    OK, here’s my situation. My Mommy has had me for almost 7 months. The first few months were great–I cried, she picked me up and fed me, anytime, day or night. Then something happened. Over the last few weeks, she has been trying to STTN (sleep thru the night). At first, I thought it was just a phase, but it is only getting worse. I’ve talked to other babies, and it seems like it’s pretty common after Mommies have had us for around 6 months. Here’s the thing: these Mommies don’t really need to sleep. It’s just a habit. Many of them have had some 30 years to sleep–they just don’t need it anymore. So I am implementing a plan. I call it the Crybaby Shuffle. It goes like this: Night 1–cry every 3 hours until you get fed. I know, it’s hard. It’s hard to see your Mommy upset over your crying. Just keep reminding yourself, it’s for her own good.

    Night 2–cry every 2 hours until you get fed.

    Night 3–every hour.

    Most Mommies will start to respond more quickly after about 3 nights. Some Mommies are more alert, and may resist the change longer. These Mommies may stand in your doorway for hours, shhhh-ing. Don’t give in. I cannot stress this enough: CONSISTENCY IS KEY!! If you let her STTN (sleep through the night), just once, she will expect it every night. I KNOW IT’S HARD! But she really does not need the sleep, she is just resisting the change. If you have an especially alert Mommy, you can stop crying for about 10 minutes, just long enough for her to go back to bed and start to fall asleep. Then cry again. It WILL eventually work. My Mommy once stayed awake for 10 hours straight, so I know she can do it.

    Last night, I cried every hour. You just have to decide to stick to it and just go for it. BE CONSISTENT! I cried for any reason I could come up with.My sleep sack tickled my foot. I felt a wrinkle under the sheet. My mobile made a shadow on the wall. I burped, and it tasted like pears. I hadn’t eaten pears since lunch, what’s up with that? The cat said „meow”. I should know. My Mommy reminds me of this about 20 times a day. LOL. Once I cried just because I liked how it sounded when it echoed on the monitor in the other room. Too hot, too cold, just right–doesn’t matter! Keep crying!! It took awhile, but it worked. She fed me at 4am. Tomorrow night, my goal is 3:30am. You need to slowly shorten the interval between feedings in order to reset your Mommies’ internal clocks.

    P.S. Don’t let those rubber things fool you, no matter how long you suck on them, no milk will come out. Trust me 

    • :)))) Am ras de m-am prapadit!!!

    • excelent :)))

    • Ma bucur ca v-a placut! Noi de acum asteptam sa se nasca minunea in orice zi, asa ca intram in clubul parintilor nedormiti cu optimism 🙂

    • yeah…that was fun. :P.

37. Stiu ca nu e bine, dar cind adoarme in loc sa o pui in patutul ei ia-o in pat cu tine. Dormi cu ea si asa poate va odihniti amindoua. Eu cind nu mai puteam sa o tin in brate si sa ma plimb cu orele prin camera, o puneam pe picioare si o leganam( de cele mai multe ori adormea). Pui o perna subtire pe picioarele tale (intre labele picioarelor si genunchi) pui copila pe ea si misti usor picioarele. Poate-i place.
    Daca e f, cald in casa tine-o mai dezbracata pt ca bebelusilor nu le place caldura, nu-i pune caciula pt ca prin cap elimina surplusul de caldura. S-ar putea sa se foiasca f. tare pt ca ii e f. cald. Rabdare multa.
    Daca e f. cald in casa da-i fetei sa bea niste apa (fitrata, fiarta 10 min. si racita), chiar daca ii dai numai san si doctorii zic ca nu are nevoie de apa. Sa nu-ti fie frica de apa. Apa nu-i face rau.
    Daca nimic nu functioneaza nu ai ce sa faci decit sa astepti sa mai creasca.

    • Cris, de ce nu e bine s-o iei in pat cu tine?

38. eu nu as incerca niciun fel de chiropractie / osteopatie cu un bebelus. am mari rezerve la idee ca refluxul ar putea fi cauzat de o aliniere proasta a vertebrelor! 🙁
    refluxul este dat de imaturitate gastrica.
    vertebrele se aliniaza singure, vorbim despre un copil de cateva saptamani, ce dumnezeu …
    tinand cont ca sunt adulti care devin dependenti si cu sechele in urma mersului asiduu la chiropractor …

39. http://articles.cnn.com/2000-04-11/health/chiro.forcolic.wmd_1_colicky-babies-chiropractors-spine?_s=PM:HEALTH

    tine-o aproape, iubeste-o, da-i laptele tau.
    veti fi bine!

    • Vorbesc si io din experienta mea: la fiecare sesiune la osteopat am fost de fatza. Osteopatul a tinut numai capul copilului in maini: copilul intins pe spate, capul in palmele osteopatului. In timpul asta imi explica ce face si anume misca mainile in asa fel incat nervii care trec pe langa ureche sa fie „de-tensionati” (nu am pregatire medicala, asa ca rog scuze pentru evenutalele exprimari prea profane). Nu a apasat, Cred ca a fost chiar placut pentru copil, pentru ca uimitor, amandoi au stat linistiti timp de 20-25 minute cat a durat sedinta! Adica nu imi imaginez ca daca ii durea sau era ceva neplacut ar fi stat amandoi, bebelusi de doua luni (intr-adevar, osteopatul la care mergem noi nu trateaza copii mai mici de 6 sau 8 saptamani) intinsi pe spate, atat timp. La ai mei nu a fost problema de reflux ci de neliniste, somn agitata si plans foarte mult. Un osteopat bun o sa spuna daca problema copilului se poate sau nu rezolva cu sedinta de osteopatie. Mie mi-a spus unde merge si unde nu poate face el nimic. Asadar la noi a fost foarte bine, chiropractician nu e tot aia cu osteopat.
      http://en.wikipedia.org/wiki/Osteopathy
      Si am fost chiar eu la sedinte de osteopatie in timpul sarcinii cand aveam dureri de spate. A fost foarte bine, m-au ajutat.
      Si da, vertebrele se pot aseza si singure, ideea e cat dureaza si cat e de dureros pana se pun singure la loc. Din ce am inteles eu, pozitia gresita a oaselor excita nervii si aceasta produce durere.
      Numai bine!

40. A noastra are 2 luni si jumatate. In prima luna m-a speriat tare rau pentru ca voma cu jet daca o agitam chiar si putin dupa masa. Adica o puneam pe umar sa dea aerul, il dadea si apoi scotea tot ce mancase. La un moment dat m-am hotarat sa ii fragmentez putin suptul… adica manca repede repede (si ea e mega haplea) si cum vedeam cel mai mic semn de foiala o demufam, o puneam incet pe umar, dadea aerul si o repuneam la san.
    Din pacate cu cat nu doarme cu atat ii va fi mai greu sa adoarma… este suprastimulata. Si eu, cand sunt foarte obosita adorm greu. De aceea nu mi se pare ca un copil hranit, schimbat si infasat care plange si vrea sa doarma, plange degeaba si de rasfat. Saracul plange de somn si de supra stimulare. Cu brotacul nostru mi-am dat seama cam dupa o luna si putin de asta… nu vroia deloc sa doarma in timpul zilei iar noaptea era cu plimbari nocturne in wrap, plans mult, leganat samd.
    La noi a mers in felul urmator. In primul rand am adormit-o la san. Ea pe mine, eu in pat, ea adormea iar eu ma lasam foarte incet in jos si o lasam sa doarma cat putea ea (30 min – 1 h) la mine pe burta. Miraculos, nu vomita. Eu atipeam dar ma trezeam cu dureri crunte de ceafa si de spate. In orice caz, meritau pentru ca incet incet copilul s-a mai odihnit. Ah, si totul se petrecea pe muzica de foehn pentru a nu auzi alte zgomote. Altfel, la primul mieunat al motanilor mei sau boncaneala a vecinilor se trezea.
    Dupa aceea am descoperit apa calda… Este brotacel pe bune si ar sta in chiuveta sau in dus cu orele (ok… exagerez putin dar chiar sta mult). O relaxeaza si o calmeaza. Am inceput sa o luam cu noi la dus (cei drept, mai pe la 2 luni). Ne pasam copilu de la unul la altul, tinem dusul pe ea si ea zambeste fericita. Dupa dus, somnul este intotdeauna mai profund.
    O chestie miraculoasa (din punctul meu de vedere) a fost mangaiatul genelor copilului si al fruntii. O ajuta sa inchida ochii atunci cand pica de somn de fapt. Incet incet, in timp ce sta in brate (cel mai adesea la san), incepeam sa ii spun o poveste (aceeasi poveste seara de seara), si ii mangaiam fruntea de sus in jos si sprancenele de la extreior la interior. Pentru noi a facut minuni pentru ca a ajutat copilul sa adoarma.
    Si in final, am cedat eu si am cumparat o suzeta (nu vroiam sa imi obisnuiesc copilul cu suzeta). Si am inceput la pranz sa o pun in patutul eu, sa ii dau suzeta, sa ii mangai sprancenele, sa ii spun povestea, sa ii tin foehnul pornit si sa o legan incet incet pana a adormit.
    Ah da… si pe la o luna, ca somnifer mergea sa stau eu in pozitia fetus cu ea in bratele mele (ea cu fata), sa o imobilizez putin (adica sa imi tin mana peste manutele ei si sa o legan usor asa), sa ii ridic piciorusele pe piciorul meu, sa tin foehnul intr-o mana si sa ii cant soptit, uitandu-ma in ochii ei. 🙂 Si dupa jumatate de ora in care eu amorteam complet ea adormea.
    Pe scurt si in concluzie 🙂 – N-am mai incercat sa o facem sa ragaie dupa fiecare masa. Am lasat-o incet incet sa doarma pe mine pentru a recupera multele zile si nopti complet nedormite. Dupa ce le-a recuperat cat de cat, am inceput sa o pun in patul nostru (dupa ritualul plimbare, dus) si sa stau cu ea 2-3 ore pana adormea cantandu-i, alaptand-o intr-o parte si tinand-o destul de strans in brate. Foehnul a fost zgomot de fundal constant (nu numai in perioada colicilor de care am avut parte doar o luna ci si dupa ca remediu anti stimulare). Nu am lasat-o niciodata sa planga singura! Am facut cu schimbul la leganat si cantat, am incercat tot timpul sa ii aratam ca suntem langa ea. Mangaiatul sprancenelor si a fruntii a ajutat-o sa adoarma. La fel si suzeta. Ignoratul sfaturilor din carti a ajutat-o la fel. Pana la urma atunci cand adomea o lasam in pace pentru ca insemna ca ii e suficient de bine incat sa adoarma.
    Ah, si o alta chestie importanta… stiu ca e f stresant sa-ti auzi copilul racnind. Asa ca atunci cand eu deja ma simteam supra stresata i-o pasam lui si cand el se simtea super stresat mi-o pasa mie. Uneori faceam echipa pentru ca simteam ca singuri n-am fi putut iar motanii erau ascunsi prin cotoloane si nu le-o puteam pasa lor. Anyway, daca tu esti f stresata si anxioasa eu cred ca ii transmiti si ei asta (la mine cel putin, asa este cazul). Asa ca atunci cand poti ia o pauza.
    La 2 luni, dupa ce a recuperat tot somnul acela nedormit si dupa ce a mai trecut de o perioada de dezvoltare si de crestere (vezi aici http://www.thewonderweeks.com/), copilul nostru a inceput sa pice la 9 seara. Si sa doarma pana la 3:30, 4 dimineata. Seara ii dau de mancare la noi in pat in timp ce ii spun povestea (aceeasi!), pe intuneric, si la un moment dat se demufeaza si adoarme tun. Ne-a luat pe amandoi prin suprindere pentru ca a fost o chestie foarte brusca. Adica ieri ne chinuiam cu foehn si leganat si azi adoarme singura si adanc. Nu stiu exact ce s-a intamplat dar ma bucur tare mult si bazat pe experienta mea iti zic, hang in there pentru ca there will be better days!

41. Ioana, stiu ca suna bizar, dar daca zici ca a vomitat de 6-7 ori in 3 saptamani mie nu mi se pare asa de groaznic, prin comparatie cu mezina mea, care vomita cam de 6-7 ori pe zi. Eu trebuia sa plec cu haine de schimb de-acasa, inevitabil ajungeam sa fiu plina de lapte de bebelus, mai mult sau mai putin inchegat. Dar uite ca s-a adeverit ce am citit si mi-a spus dr, ca pe la 6 luni cand se introduc solidele se mai duce din treaba asta, chiar asa a fost. Eu nu le-am pus la raait pe fetele mele decat fff rar, ragaitul se termina intotdeauna cu regurgitat puternic/voma, le-am lasat sa doarma daca adormeau la san si nu le-am infasat niciodata pe niciuna dintre ele. Iar ca sa pot dormi si eu am ales sa le alaptez in patul matrimonial, cand adormeau la san tragea si eu pe dreapta, asta era singura metoda sa mama pot odihni. (Nu vreau sa te sperii, dar si acum mezina, care are 11 luni, se trezeste in medie de 6 ori pe noapte, au fost si nopti cu 2 treziri, dar si nopti cu…21 de treziri, din pricina pacatosilor de dinti care ies foarte, foarte greu).

42. Cat despre foiala prin somn…a mea facea aproximativ asa si nu intelegeam ce are. Am descoperit mai tarziu ca efectiv nu suporta paturica sau ciorapii (acuma la 2 ani e la fel, daca o invelesc se foieste si doarme f agitat). Poate incercati de proba sa o adormiti imbracata mai lejer si fara paturica (pt a nu o deranja degetelele pe care si le baga in somn prin urechi si prin ochi, ii puneam la inceput manusite pt copii mici).
    Noi de la inceput am fost singuri (eu si consortul), desi ne-a fost greu si am fi putut apela la parinti. Dar oricat de mult tin la mama, nu ma simteam in largul meu cu altii pe cap. Mai ales cand dadeau cate un sfat de ma apucau nervii (da, da….i-am si dat lapte praf pe langa san ca ma scoteau din minti ca nu se satura copilu ca de asta urla; rezultatul? era multumita 10 min, dupa care o apucau dureri de burta, constipatii si a doua zi trebuia sa-i fac masaj toata ziua). Atunci cand am ramas doar noi doua, am fost si mai bine pentru ca nu ne mai stresau alte chestii…afirmatii, comparatii, panica etc. Deci sa nu-ti fie frica, aveti nevoie doar de intimitate..doar voi doua si o sa gasiti metoda de a va linisti amandoua. Mult succes si rabdare 🙂

43. Ce a mers la numarul 2 (nascut la inceputul verii) si si apoi am recomandat si la alt bebe si a functionat: mutatul băii la 9:30-10 seara. Apoi 40 minute de supt, culcat pe burta pe genunchii mei si mangaiat pe spate pentru scos aer si dormit dupa 4-5 ore. Si de la 5 saptamani si 7-8 ore. (nu ma invidiati, noaptea il consolam pe nr 1 care avea nevoie de afectiunea mea si numai a mea fix la 2-3noaptea – pana s-a obisnuit cu ideea de frate).
    A si ai mei dormeau numai pe burta, cu salteluta putin ridicata, ala mare de la 3 luni, pana atunci dormit fie burta la burta, fie in leagan (fara vibratii)… Noroc ca eram 3 schimburi.

    Depinde si de copil. O prietena s-a chinuit cu cea mica… urla toata noaptea, plimbat prin casa. Cand a crescut copilul s-a cumintit. Acum e cel mai cuminte copil pe care il stiu.

    O alta metoda: o persoana de incredere care sa plimbe copilul cateva ore la pranz sa poti dormi. Socializare multa fata in fata. Mancarea preferata. Orice te face sa te simti tu bine. O mamica relaxata are un copil relaxat.

    Exista niste pernute cu gel cald pe care le folosesc motociclistii la drum lung. Puse intr-un prosop pe burtics unui bebelus cu colici face minuni. Stiu 2 cazuri. Daca vrei sa incerci iti pot da o pernuta de asta. Sau gasesti la magazine moto. Musai de pus in ceva si nu direct pe pielea copilului.

44. Eu zic sa incerci cu spirulina, pentru a fi mai energica, rezistenta si sa nu o iei razna. (Am trecut si eu, acum 9 ani, prin asa ceva.Groaznic. La sase luni am redescoperit lumea.Bine, nici nu avea cine sa ne sfatuiasca.) Doar sa iei pudra, organica:veganlife, paradisul verde.Noi consumam frecvent si iti schimba viata, total! Am facut un research pe net, mic, pt. spirulina si alaptare si cele mai multe pareri sunt pro.Sincer,acum nu stiu daca medicul pediatru stie despre efectele spirulinei.Doar ca, dupa parerea mea, ar tb. sa iei o doza mai mica. La mine, tin minte, a functionat dormitul in pat cu copilul.Pana la 4 luni, a fost calvar. Ce patut, ce leagan! Cum am pus-o langa mine,in pat, cum nu am mai avut probleme! Si multi recomanda somnul copilului mic langa sanul mamei. Poti intra pe facebook si sa vorbesti cu Raluca Zenga, are si ea experienta recenta si a studiat mult! Poate te ajuta! Si are si cateva articole pe sit-ul superficiala despre alaptare, viata dupa nastere…e fff. draguta, sigur te va invata multe lucruri.
    Multa sanatate, rezistenta si sa iesi cat mai repede din tunel.

45. Inceputul a fost o mare provocare si pt mine. M-a salvat purtatul in wrap si in casa. Asa o hraneam, stand vertical inghitea mai putin aer si il elimina natural, fara eforturi din partea mea. Cand adormea ma asezam la 45 grade pe perne si atipeam si eu sau o scoteam usor si o tineam langa mine. Daca simti ca mai poti incerca si asta, succes!

46. http://babywhisperer.info/baby-whisperer-book

47. Scrisesem mai pe larg dar mi-am sters comentariul inainte sa apuc sa-l trimit, asa ca te intreb pe scurt (si te rog mult sa nu te superi pe mine daca gafez): v-ati gandit sa o botezati cat mai repede pe micuta delfina? Nu de alta, dar am mai auzit o multime de cazuri in care copiii un pic mai „agitati” s-au mai linistit dupa ce si-au primit botezul. Poate ca o va ajuta!
    In rest iti urez sa ai multa rabdare (cu tine si cu d-soara mica) si multa sanatate!

    • Ce legatura ar putea avea una cu alta? Ma refer, bineinteles, la o explicatie documentata si stiintifica. Poate doar ca sperietura de la botez ar calma bietul copil pentru cateva zile bune.

    • @ Andreea: Eu una nu cunosc nicio explicatie stiintifică, dar oare de ce avem absolut tot timpul nevoie de asemenea „certitudini”. O sa vad dacă cercetatorii britanici au facut studii de caz, poate asa vei fi multumita de sugestia mea.

    • Nici mie nu mi-a venit sa cred ca e vreo legatura, dar cumva, dupa botez, la 7 saptamani, zilele cu agitatie au inceput sa se rareasca. Poate a fost o coincidenta, poate nu… nu stiu. A, si intainte de asta, au fost seri in care am spus in gand Tatal Nostru si 45 de minute, pana cand copilul s-a linistit si a adormit.

    • Ma ia groaza cand vad de la ce varste fragede incepe indoctrinarea bietilor copii. Mai intai o rugaciune spusa in gand, apoi una cu voce tare, ajungem la momentul cand vor fi invatati sa spuna ei insisi rugaciuni si tot asa. Nu ar fi mai bine sa le lasam libertatea sa aleaga singuri daca si in ce vor crede atunci cand vor fi suficient de dezvoltati cognitiv incat sa poata face acest lucru? Poate va crede in Allah sau in Buda sau pur si simplu va fi ateu, dar macar va fi alegerea lui si nu va suporta ritualuri ciudate intre timp, nu va fi pus sa se roage, sa intre in biserici sau sa isi faca cruce.

    • Andreea, iti dau exemplul nestiintific si nita-contra: l-am botezat la 6 saptamani si ce crezi? N-a avut NICI un efect asupra urletelor 6 – 9 seara. Urla la fel de tare, de consistent si de regulat :D.
      Mi-am zis, inca o data: eh, al meu nu e dintre aia care sa se linisteasca la botez, ce sa-i fac…?

    • Pai niciun copil nu se linisteste la botez, botezul este doar un ritual religios pentru cei care cred in asa ceva si care nu are niciun efect asupra vietii actuale sau viitoare a copilului. In schimb uneori doua evenimente apar pur si simplu in acelasi timp fara sa existe o legatura cauzala intre ele: la fel cum nu iti rupi piciorul pentru ca ai vazut dimineata o pisica neagra, tot asa nici linistea copilului nu trebuie pusa pe seama unor superstitii sau credinte irationale.

    • Andreea pe mine ma ia groaza cand vad ce zici tu acolo. Daca pe o mama o linisteste sa spuna o rugaciune ca sa faca mai usor fata oboselii si disperarii de a avea un copil mai activ decat restul, tie ti se pare indoctrinare religioasa? E mai sanatos ptr ea si copil sa treaca pe calmante, nu? Daca nu e ok sa le insuflam noi deprinderi religioase, ptr ca sunt considerate de catre oameni ca tine indoctrinari, atunci e ok sa-i facem sa creada in Mos Craciun, Mos Nicolae, Iepuras de Paste and shits? Eu propun mamelor din lumea toata sa nu-si mai duca copiii la scoala, ca poate ei vor prefera peste ani si ani sa fi ramas analfabeti, sau sa nu le mai vorbim desprebaietilor despre respectarea fetitelor, poate ei vor prefera cand vor fi mari sa fie violatori. Probabil ar trebui sa le expunem si posibilitatea credintei in Diavol, adica sunt atatia satanisti pe lume.
      Dupa Andreea e o greseala sa-i invatam sa spuna seara o rugaciune sau sa le spunem ca pot dormi singuri in camera lor fara frica, ptr ca de la botez au un ingeras care ii vegheaza.

    • Nu, nu este ok sa ii facem sa creada in niciun fel de fiinta inexistenta, fie ea Dumnezeu, Mos Craciun, balaur sau ingeras (care de altfel sunt perfect echiavalente sub aspectul realitatii lor). Dar sa ii faci sa creada in Dumnezeu este chiar mai periculos decat sa le povestesti de Mos Craciun din simpul motiv ca, in timp ce intr-un final vei recunoaste in fata copilului ca tu le puneai cadourile sub brad si nu Mosul, cu siguranta nu vei recunoaste ca si Dumnezeu a fost o inventie, ba chiar vei persevera in a-i face sa creada in continuare. Rezulta indoctrinare.
      Chair nu inteleg comparatiile tale. Bineinteles ca il trimiti la scoala, normal ca il inveti sa-i respecte pe ceilalti, explicandu-i mereu de ce este important sa faca acele lucruri. Dar una e sa ii spui sa se poarte frumos cu ceilalti copii si alta sa il pui sa se roage la niste entitati in care tu poate crezi dar a caror existenta nu a fost niciodata atestata. Nu, ii spui ca poate dormi singur in camera nu pentru ca il apara un ingeras, ci pentru ca mami si tati sunt aproape si pentru ca oricum nu exista balauri si creaturi care sa se ascunda sub pat.

    • Andreea, daca esti atee, e ok. Nu e ok sa le spui celorlalti ca stii tu mai bine cum stau lucrurile si ca ei sunt fraieri daca indraznasc sa creada altfel. Nici dragostea n-a fost pusa in ecuatie, da’ nu inseamna ca nu exista. Nu conteaza daca crezi au ba, esential e sa fii bun. Si asta include toleranta 🙂

    • Si ce opreste un copil care a fost crescut fara niciun Dumnezeu, sa omoare pe cineva la varsta de 16 ani?
      Un om oricat de bine crescut, daca nu crede ca exista ceva dincolo de lumea asta si va raspunde pentru raul facut, atunci o sa faca mii de porcarii, o sa faca sex cu zeci de oameni, sa violeze, sa se drogheze etc etc – doar pentru ca este convins ca nu va raspunde pentru ce face… si daca ai doar o viata de ce sa respecti reguli? evident si oameni care au fost crescuti cu religie ajung sa omoare…. dar procentul e mai mic.
      Convingerea mea proprie si personala…dusa la extrem desigur in exemplificarea asta dar nu departe de adevar.
      Si sa nu fie adevarat nimic tot merita… Louis Pasteur dacă nu ma insel zicea: „daca Dumnezeu nu exista si tu ai crezut, nu pierzi nimic, dar daca Dumnezeu exista si tu nu ai crezut, atunci ai pierdut totul”
      Doar de asta a aparut religia crestina nu? Pentru ca era totul un haos al prostitutiei, sexului, desfranarii, crimelor etc

    • Pai in primul rand exista niste legi, adica stii foarte bine ca daca omori pe cineva iti vei petrece restul vietii in inchisoare,ceea ce este cu atat mai tragic cu cat este vorba de singura ta viata. Iar aceasta perspectiva cred ca este mai inspaimantatoare decat un iad ipotetic candva dupa moarte. Daca omori, furi, comiti un viol vei fi pedepsit nu peste zeci de ani ci imediat, prin judecata in tribunal si nu la poarta pazita Sfantului Petru sau cum l-o fi chemand. Daca tu ai fi atacata si batuta pe strada ce ai face, te-ai consola cu gandul ca agresorul va fi pedepsit de Dumnezeu sau ai face plangere la politie, sperand ca acel individ va ajunge la inchisoare? Daca alegi a doua varianta, de ce, atata timp cat crezi in Dumnezeu, nu ai fi multumita cu certitudinea ca isi va primi pedeapsa divina?
      In al doilea rand, daca ne gandim mai bine, este mult mai profitabil sa faci bine decat sa faci rau. Fie doar pentru ca te astepti sa primesti la randul tau ajutor din partea celor pe care ii ajuti si risti sa fii atacat de catre cei carora le faci rau. Si pentru ca de unul singur nu poti obtine multe din lucrurile pe care le poti in schimb realiza prin colaborare cu ceilalti.
      Un alt factor care te impiedica sa faci rau este empatia, capacitatea de a te pune in pielea celuilalt si de a realiza cat de mult l-ar face sa sufere actiunile tale. Nu intamplator, studiile realizate pe criminali si psihopati au reliefat tocmai aceasta lipsa a empatiei, indiferent de credintele religioase (stim foarte bine de altfel cate crime s-au comis tocmai in numele religiei).
      Eu una consider ca nu religia ne determina sa nu facem rau altora, ba dimpotriva. Stiind ca ai o singura viata si ca esti singurul responsabil de cum o traiesti vei trai mult mai autentic si mai aproape de adevar. Cred ca putem face fapte bune si fara sa credem intr-un Big Brother care ne pedepseste cu nuiaua, cred ca putem trai si fara Mos Craciun si alte iluzii care ne afecteaza mai mult decat vrem sa constientizam. Cred ca este degradant si infantil sa ne inchinam in fata unor tablouri, sa ne punem sperante in zeitati si sa renunatam la a gandi critic, sub pretextul ca incurcate sunt caile dommnului (atunci cand incercam de exemplu sa explicam cum de ar permite acel dumnezeu drept si bun tragedii precum moartea unui copil, catastrofe naturale etc etc)

    • oh, fuck, i am so going to hell…:D

    • Nu stiu ce sa mai zic la asta. Mi-este clar ca aici nu este nici locul nici timpul sa ne convingem unii pe altii de existenta sau non-existenta lui Dumnezeu. Fiecare crede cum poate, si pe fiecare il ajuta ce si cum crede.

      Dar exista nedreptate pe lume… oameni care dau cu masina peste alti oameni si nu patesc nimic pentru ca au avut buzunarul destul de gros… si stiti destule cazuri fara sa mai exemplific eu…

      Si exista oameni care au nevoie de speranta. Eu lucrez cu copii, si nu de multe ori am vazut copii in stare grava, ca sa nu mai zic fara speranta, si tot ce le tinea pe acele mame sa mearga mai departe era faptul ca puteau sa se roage. Si da am vazut si copii fara speranta care se faceau bine din senin atunci cand nu mai era posibil medical.
      Am vazut si lucruri inexplicabile in viata mea sau in afara ei, care s-au intamplat desi toate sansele erau impotriva…
      Si da, orice s-ar zice, orice mi s-ar zice, nu o sa ma opreasca nimic sa cred. Pentru ca uneori nu ai controlul asupra tuturor lucrurilor care te inconjoara si nu exista nimic in puterile tale care sa poata schimba acel lucru. Si atunci iti pui increderea in ceva dincolo de tine. Nu te predai, nu te dai batut, dar trebuie ajutor macar psihic.

      Oare suntem oameni simpli ca noi si copiii nostri vor zice un Tatal Nostru? Nu cred. Am un IQ peste limita, am citit, am vazut destula stiinta. Dar eu vreau sa cred.

      Scuze de filozofeala dar ma apucasera gandurile…

48. Balansoar ati incercat?

49. ma acu nu vreau sa fiu aia rea dar atata jale si plans ca aici de mult n-am citit :))…
    Copiii mici plang. Si nu dorm. Si vomita. Si fac o gramada de alte lucrui. Asa e de cand lumea. Unii dorm mai multi, altii mai putin.
    EU nu inteleg cum te poti plange atat…inteleg hormoni, chestii..dar common people !
    Ai un copil draga mea. Altii asteapta cu anii si nu au. Altii au copii bolnavi, rau. Si nu se vaita atat ca nu dorm.
    Si toate doamnele care vin cu sfaturi care mai de care mai ciudate. Copilu nu are nimic. E sanatos! Ce a mers la unu sigur nu merge la altu. Fiecare mama trebuie sa descopere singura ce ii trebuie copilului ei, cum se poate calma.
    Sincer Ioana incearca si putin optimism, dupa atata jale:)

    • Intotdeauna exista macar un om pe planeta caruia ii e mai rau decit mie, dar asta nu inseamna ca mie nu mi-e rau. Nah, e blogul meu despre viata mea. Care viata mea e asa cum o simt eu, nu cum cred altii c-ar trebui s-o simt. Dac-o sa dai trei patru posturi in urma, o sa vezi ca nu-i totul numa jale, cum spui. Intimplator acum am nevoie sa dau drumul la niste tensiuni. Nu scriu ca sa-mi distrez cititorii, ca nu-s angajata la norma si la numar de poante.

      Si ce a mers la unii, ai sa fii uimita, dar merge si la altii, ca tot oameni sintem!

    • nu cred ca e cazul sa facem astfel de comparatii, Ioana s-a zbatut mult si pentru copii bolnavi si de altfel nu despre asta e vorba aici.
      nu m-am bagat pana acuma in vorba pentru ca nu am avut nimic nou de spus, dar vad ca aici se cauta o solutie pentru ca micuta si mama sa se odihneasca si sa le fie mai bine. intre timp mi-au mai venit idei 🙂 si parca mi s-a facut dor de-un bebe.
      pe scurt si povestea noastra cu bune si rele: dupa vreo 2 saptamani de la nastere am luat si eu cu frica copilul in pat si de-atunci am dormit mult mai bine amandoi. inainte adormea foarte greu (avea si crampe la burtica si nici nu putea da aerul afara, am primit saab simplex de la medic, cica „dizolva” aerul in particule f. mici) si nu se odihnea nici el, nici noi.
      din pacate nu am mai apucat nici in ziua de azi, la 2 ani si 5 luni sa il dezlipesc de mine, pentru ca am inceput lucrul la 2 luni dupa nastere si nu mi-am mai permis nopti nedormite pentru schimbat programul, respectic patul. dar stiu de la altii ca se poate. si acuma adoarme foarte greu si numai tragandu-ma de cap si rasucindu-mi urechile :)), dar doarme apoi bustean pana dimineata.
      culmea e ca la cresa doarme singur, in patut. s-a obisnuit greu, tinut de mana, dar acum e ok. o sa reusesti si tu, daca te mai tin puterile.
      pe de alta parte ma gandesc ca bebelasii au nevoie si ei saracii de un program de „divertisment” printre altele, ca doar se plictisesc si ei stand pe spate si nevazand decat peretii patutului…(in primele luni de viata ei nu prea disting lucrurile indepartate).
      stiu ca nu-i arde nici unei mame obosite si stresate de asta, e nevoie de mult calm si incredere, dar s-ar putea sa dea rezultate. o mangaiere tip masaj pe frunte si sprancene (metoda a „descoperit-o” sotul), un masaj pe burtica, o jucarie cantatoare cu diferite melodii, putina gimnastica in joaca cu mainile si picioarele.
      si poate ca nu ar trebui sa incercam sa ii culcam cu orice pret imediat dupa masa. ei adorm la piept pentru ca e caldut si moale, dar poate pe moment nici nu sunt chiar asa de obositi incat sa doarma si se trezesc imediat ce ii pui jos si cu asta le-ai stricat in mod sigur somnul. si pe cand adorm din nou ii apuca foamea si se trezesc.
      alta ideea: si eu am avut lapte gras si „bun” si mi s-a recomandat sa-i mai dau cateva guri de ceai sau apa intre mese de sete. a fost ok. un lapte slab ar merge si de sete, dar unul gras? nici eu n-as lua o smantana de sete…:)
      eu am respectat cam 3 ore intre mese (cu exceptii cateodata), depinde cat de bine a mancat la masa anterioara.
      caciulita in casa nu am avut niciodata, copilul isi regleaza temperatura corpului prin pielea capului si e important pentru ca el sa nu se supraincalzeasca, ar putea fi periculos mai ales in timpul somnului. daca vezi ca transpira la cap, as zice ca ii este cald. nici al meu nu dormea bine cand era cald. faceti putin curent prin casa, poate se mai racoreste, intre timp iesiti la o plimbare sau inchideti-va in alta camera. aerisiti mult pe timpul noptii, cand e mai racoare.
      o fi greu acum sa mai si gandesti, dar incearca sa faci tu un plan pentru voi doua, ai aici destule idei colorate si incearca sa iei totul mai in joaca si sa te cobori la mintea celei mici. asa va fi de acum incolo, trebuie intotdeauna sa incerci sa intelegi comportamentul copilului, asa o sa o scoti la capat si o sa aveti o relatie frumoasa, speciala.
      inca o idee de ultima ora: ia-ti o canapea si instaleaza-te langa patut pana adormi copila, scoate aparatorile din fata sa te poata vedea, sa stie ca esti acolo cand o culci, ca pana pe la 5 luni nu se poate intoarce si nu are cum sa se loveasca. asa poti sa dormi si tu cand doarme ea si va mai reveniti cu timpul.
      spor in toate

    • Ce comentariu aiurea. Adica o mama nu e mama daca nu are nopti nedormite, parul valvoi si cearcane sub ochi, pentru care chipurile trebuie sa fie fericita, ca doar altii nu pot avea copii.
      Hormonii zic eu, chiar te ajuta si suporti totul mult mai eroic decat o persoana care nu a nascut, caci daca ar face cineva asa din senin saptamani nedormite + griji + recuperare dupa un efort fizic intens, nu cred ca persoana respectiva ar fi prea fericita. Dupa ce schimbi 20 de scutece pe zi, alaptezi din 2 in doua ore, ridici copilul de 40 de ori in brate, iti gatesti, reusesti sa adormi 4 ore pe zi si mai faci si tu un dus, nu cred ca prea ai timp de meditatii si descoperiti – ai nevoie de solutii rapide si practice.

    • Asta e din categoria: rabda-n tacere ca asa facem toate 🙂 Fara compasiune si pe-ntuneric. „Ai un copil draga mea” suna a palmuiala, cand ar fi putut la fel de simplu fi inlocuit de o incurajare. Gratis amandoua 🙂

      Am recunoscut in fata tuturor, interesati au ba, ca pentru mine copiii sunt cel mai greu si mai solicitant proiect. Ma dizolva neputinta de a ii face si a-i sti fericiti si sanatosi constant. Sunt minunati, dar e a-l naibii de greu. Chiar daca asa e pentru toata lumea. Cred ca te ajuta sa intelegi sacrificiul propriei tale mame si sa construiesti un set mai sanatos de prioritati.

50. asta da problema cu somnul!!! si la noi a fost si nu la prima, la a doua fetita. dupa ce m-am chinuit vreo luna de eram cahuie de cap, am schimbat metoda: deschideam geamul tare, intra aer curat si galagie de-afara, eu adormeam butuc, aia mica nu. dupa care iar o alaptam, spalam, schimbam, iar cica somn si tot asa. dar, dupa 2-3 zile a inceput fata sa doarma si singura si pe galagie si fara mine alaturi. s-ar putea sa nu mearga in cazul vostru. eu eram disperata, as fi incercat orice, mai putin medicamente la sugar atat de mic. bafta si putere multa! bine ca-i fata sanatoasa, chinuri avem cu totii.

51. Nu am citit comentariile,asa ca pot sa repet pe cineva. Mi-e familiar trezitul dupa o ora de la culcare.La toti copiii mei s-a intamplat la fel.La mmine a dat roade dormitul langa ei.Mi-a fost muuuuuuuuult mai usor noaptea,cand incepeau cu foiala ,sa nu trebuiasca sa-i tot iau din patut,apoi sa-i pun iar buimaca…Si,incet s-au rarit si trezirile peste noapte la san. Acum la fel dormim impreuna,de multe ori se foiesc doar pana-mi simt corpul,si adorm la loc. Spor si bafta,stiu cat e de ingrozitor sa nu poti dormi. Mari

52. Am ramas socata sa vad cat de intalnit si „normal” e cry-it-out-ul in atatea familii. Incredibil! Cum sa-i faci asa ceva copilului tau?

    La inceput citeam si ma gandeam ca sfaturile „binevoitoare” seamana cu indemnurile de a nu te lasa de fumat, date de cei slabi care nu reusesc sa te lase, de indemnurile la mancare proasta si bautura, atunci cand dai peste oameni care ei nu au masura. Deci vad mai susmulti oameni care, constienti ca au facut un rau, il propaga mai departe, sperand ca daca vor fi si altii ca ei,nu se vor mai simti atat de ratati.

    Dar in cazul de fata mi se pare criminal,pentru ca e un sfat dat unei lauze, obosite si disperate, care nu are timp sa cerceteze si care ar fi in stare sa ia de bune astfel de sfaturi.

    Printesa, nu am inteles din postare daca te referi la maxim 2.5 ore dormite continuu sau in total, din 24? Daca e vorba de dormite continuu, ma tem ca va trebui sa iti schimbi asteptarile. Eu cunosc multi copii si de 3 ani care inca se trezesc des noaptea. Iti doresc multa putere sa treci cu bine peste perioada asta. Cu bine si cu iubire!

53. Am scris un comentariu mult-prea-lung si mi-am luat-o-n freza – s-a updatat pagina si s-a pierdut in neant. Esenta respectivului comentariu era: ascultat-ti fetita, asculta-ti instinctul. Incearca sa dormi (mai testeaza co-sleeping-ul, ar fi o salvare), mai lasa-l pe tata (sigur ca lucreaza, sigur ca are nevoie de-o minte fresh, dar jobul lui e de la 9 la 18, al tau e 24/24, el are pauza de masa protejata prin lege, tu faci, pardon, pipi pe apucate) sa stea cu ea 1-2 ore pe zi sau macar in weekend, cat tragi un somn de refacere. Fetita ta nu are nevoie de intimitate, camere separate, plans controlat (nu vreau sa vad pe nimeni plangand controlat, ce naiba, nu suntem robotei si nici cainii lui Pavlov dresati intru scopuri stiintifice, iar Tracy Hogg, recomandata de cineva, e totusi controversata in ceea ce priveste alaptarea si somnul), program de masa sau LP. Are nevoie de tine. Stiu cat e de greu, istovitor, stiu ca vrei sa fugi si sa te catari pe pereti si te-ai ascunde si-ntr-o coaja de nuca daca ai putea, nu stiu cat de mult te ajuta sa-ti spun ca toate astea t r e c. Ia-le ca atare, nu te panica (a vomitat de cateva ori in 3 saptamani? Parfum! te felicit, e super ok!), stiu ca-i easier said than done, dar n-as repeta banalitati rasuflate daca nu as fi constatat pe pielea mea si pe fundul lui fiu-meu ca functioneaza. La noi dormitul impreuna, de la cateva zile, a fost salvator, cu toate ca sugea la fiecare 2 ore, nu ma trezeam de tot, ma odihneam, dar ziua dormea numai, exclusiv, strict in brate, infasat usor prealabil. Timp de aproape 4 luni, cate 30′-1 h, de cateva ori pe zi. A fost fun, dar a trecut. Nu zic ca a fost neaparat mai usor dupa, nu-ti servesc acadele, dar lucrurile se schimba, vei ajunge uneori sa oftezi dupa perioada X, fiindca lucrul Y (adormit, schimbat scutec, distrat plod curios) se desfasura mai usor si simplu. Nu-ti dau sfaturi privind ce-ai putea sa faci, au facut-o destule mame inainte mea. Te poti duce la chiropractor, poti incerca s-o porti in wrap mai mult, poti incerca sa mai schimba schema ragaitului (ragait des pe timpu hranirii, nu la sfarsit, cand e somnoroasa si dispusa sa traga un pui de somn fara eforturi din partea ta), poti sa te mulgi putin, daca simti ca ai jetul puternic si inghite mult aer si lapte dulce si apos, dar principalul e (si cred ca e si partea cea mai grea) sa te linistesti putin, sa dormi putin, sa tragi cate-un pui de bocet cand iti vine (hormonii aia trebuie lasati sa iasa la soare, sa mai ia vitamina D, na) si sa te iei in maini, fiindca lucrurile cam asa se intampla cand e vorba de primul copil. Ea e copilul perfect pentru tine si tu esti mama perfecta pentru ea. Toate se vor aseza in timp.

54. uite ce am gasit http://www.youtube.com/watch?v=DaiLpUZ2DNY&feature=related. cu fetita mea nu merge deocamdata :), dar poate sofia e mai receptiva

55. Stiu ca esti extenuata, dar eu sunt convinsa ca nu ai putea sa faci ceva mai bine decat ceea ce faci acum. Adica sa o plimbi in brate si sa o alini indiferent de nevoia pe care o are. Mi se face rau cand inca mai vad ca unii oameni considera „manipulatori” niste fiinte de doar cateva zile/ saptamani. Nimic bun nu i se poate intampla unui bebelus care este lasat sa planga, fie si putin timp. Doar o teama de abandon si o tristete profunda…incrustate acolo, undeva. Deci, draga mea Printesa, si eu am facut kilometri prin casa, si ziua si noaptea, am fost deosebit de nedormita, bebe a dormit numai in pat cu mine (noi), lipit de san – pe care il accesa nelimitat – si i-am indeplinit , dupa puterile noastre, nevoile. Nu m-am simtit nicio secunda sclavul copilului (sau alte clisee inepte), ci doar o femeie care isi asculta instinctul. Nealterat, as spune. Repet, cred ca faci foarte bine ce faci si, desi imi amintesc ca era foarte obositor intr-un punct (2 – 3 luni), privind la cum s-a dezvoltat copilul fizic si psihic, nu cred ca puteam face ceva mai bun pentru el. De fapt…nu am facut nimic special: doar l-am iubit neconditionat. O sa treaca si… o sa te simti foarte puternica si implinita apoi. Ganduri bune si rabdare.

56. Offf, Printeso, de-asta se spune ca primele luni sunt cele mai grele – grele mai ales ptr ca trebuie sa te obisnuiesti tu, ca parinte, cu nesomnul, cu oboseala si frustrarea… fetita mea facea exact ca Sofia si am ales s-o iau in pat cu mine, pe la 2 luni. Asta nu inseamna ca dormea mult mai mult, nu, dar macar ma odihneam si eu mai bine. Ea dormea foarte bine (20-30min) pe umarul meu, dupa supt, dar cate astfel de sesiuni sa faci intr-o noapte?
    Acum citesc Aletha Solter – Tears and tantrums si aici scrie ca intre 6 si 8 saptamani se intensifica plansul bebelusului in orice cultura (apropo, nu uita de growth spurt de la 2-3 saptamani = supt mult, somn putin si crestere in lungime/greutate). Mai zice si ca orice copil are nevoie de plans pentru a-si exprima emotiile – dar niciodata SINGUR! Adica in nici un caz CIO! La bebelusi oricum e periculos plansul (damages the brains, scuze romgleza, da’-mi e prea somn sa traduc).
    Cu LP poate ar dormi un pic mai mult din cand in cand, dar e pacat de alaptarea ta care a inceput atat de bine. Mai bine tragi acum 2-3-4 luni cu somnul asta si vezi beneficiile dupa.
    Inca o chestie… alaptatul sa fie chiar „la cerere” – sa nu apuce bebelusul sa inceapa sa urle dupa hrana, e disruptive ptr digestie si oboseste dinainte de a incepe suptul. Am invatat tare tarziu chestia asta…

57. Dupa 150 de comentarii cred ca te-ai saturat de sfaturi si pareri. Metode de odihna ar fi, tre sa indraznesti numa sa aplici una macar.. Am inteles ca n-ai ajutor deloc pe timpul zilei 🙁
    O bunica / matusa / cumnata / verisoara / prietena sau o tanti in care ai incredere te-ar ajuta.. sa-ti faca de mancare (trebuie sa te alimentezi), cumparaturi si sa se uite la bebe cat tu faci un dus, dai o tura de casa pe-afara ca sa-ti limpezesti mintea.. Poate ai o prietena mamica.. cheama pe cineva ca sa nu fii singura.. Pe mine asta m-a ajutat.. Altfel o luam razna. Cere ajutor.. accepta orice ajutor ti se ofera. Iesi cu alte mamici, vorbeste despre ce vi se intampla si nu stii de unde apare solutia salvatoare..
    Pentru somnul ei eu as purta-o mult si peste tot (wrap sau orice ti se pare confortabil), sa iesiti mult afara.. si incet sa va acomodati una cu alta. Sau s-o poarte taticul, el e mai linistit..
    Al meu dormea cu muzica de radio, ce-am ascultat si in timpul sarcinii.. Neaparat in casa temperaturi mai mici de 23-24 si umiditate peste 50%. Sau imbracata subtire (un body e de ajuns).
    Pentru somnul tau, alapteaza fetita si tati sa iasa cu ea afara.. stiu ca in timpul ala vrei sa faci o gramada, dar mai bine dormi.. Ma bucur mult ca alaptezi si de asta tre sa te odihnesti, ca sa fie lapte in continuare..
    Toti iti zicem c-o sa treaca, acuma nu ne crezi.. dar chiar trece.. Esti cea mai buna mamica pentru bebele tau 🙂

58. Contrar a ceea ce se crede, bebelusii nu au nevoie intotdeauna de ragait. Daca bebe a adormit, in nici un caz nu l-as mai ridica pe umar sa-l pun sa ragaie!
    Asta una.
    A doua, insista cu wrapul, la pariu ca o sa doarma tun.
    Noaptea, e normal sa nu doarma. Ii trece mai incolo.
    Cam asta ar fi pe scurt.

59. Draga Ioana, inteleg perfect prin ce treci. Eu abia ieri am descoperit blogul tau si al sotului tau, deci nu am avut timp sa citesc toate comentariile. Asa ca daca repet ce s-a mai spus, imi cer scuze.
    Dar vreau neaparat sa-ti povestesc putin din experienta mea, numai si numai in speranta ca te va ajuta. Acum fetita mea are 1 an si 3 luni, dar dupa ce am nascut s-a comportat aproape la fel ca Sofia. Nu dormea, era agitata, vomita lapticul. Si eu si tatal ei eram disperati, eu mai mult (deh, ca mama), mai ales ca eram dupa 9 luni de sarcina toxica, stat prin spital aproape tot timpul, o nastere grea (initial am vrut naturala, dar nu a prins epidurala si nu ma dilatam mai mult de 7 cm, apoi cezariana dupa multe ore de chin, lichid verde, scor Apgar 6, ce mai, am fost amandoua la un pas de moarte).
    Dar sa revin la adormit copilul. Dupa vreo 3 saptamani de chin, in care dormea numai pe perna, pe picioare sau pe genunchi, atunci cand ne amorteau talpile, am chemat o asistenta medicala sa se uite la buricutul ei, pentru ca-i cazuse. Si cand ne-a vazut pe amandoi asa epuizati, ne-a invatat cum sa o adormim.
    Ne-a zis ca micuta nu doarme si se agita din cauza ca-i e frig si ca de-aia vrea pe perna (pt ca noi aproape ca n-o leganam deloc), pentru ca perna ii tine de cald. Fiind februarie, noi aveam caldura de la Radet si erau 28 de grade in casa, asa ca tineam copilul in body, cu/ fara sosete. Ne spusesera si noua toti ca trebuie sa fie racoare in casa, si la noi fiind foarte cald (nu aveam repartitoare sau posibilitatea de a opri caloriferul), o tineam pe ea imbracata subtire. Asa ca dna asistenta a imbracat-o cu pantaloni cu botosei, peste ei i-a dat sosetute, o camasuta cu nasturi peste body, ne-a infasat-o doar la maini (picioarele i le-a lasat libere, ca sa creasca…), i-a pus suzeta si a dormit fata mea dusa. Unii copii prefera caldura, mai ales in primele saptamani de viata, deoarece sunt obisnuiti in burtica mamei, unde au caldura si stau inghesuiti.
    Si a dormit fata mea infasata asa, cu un pledulet de bumbac fin, doar la maini, pana la 6 luni, cand singura s-a pus pe burta si de atunci numai asa doarme.
    Eu o puneam sa doarma asa infasata putin pe o parte, ca sa nu-i iasa pleduletul de sub ea cand se forta sa dea din maini in somn si in spate ii puneam un prosop de baie facut sul, ca s-o sustina.
    Incearca te rog si varianta aceasta, poate functioneaza. Nu are ce sa strice, oricum.
    Nici fata mea nu dormea in carucior, atipea putin doar dupa ce mergeam km de nu-mi mai simteam picioarele, dar la prima sirena de ambulanta, motocicleta, sau orice zgomot putin mai mare (role, bicicleta, cineva care vorbea mai tare la tel) se trezea. Niciodata n-a dormit afara mai mult de 15-20 minute.
    Asa ca, sunt si altii ca voi: obositi, epuizati, dar extrem de fericiti. Fetita mea si acum e agitata, vioaie peste masura, asa cum a fost de mica. Curioasa din cale-afara si independenta (de la 3 luni n-a mai vrut in brate !!! – manca pe pat, cu capul pe o pernita). Nici acum nu doarme toata noaptea, se trezeste de 2-3 ori, chiar mai mult in perioadele in care ii dau dintisori, asa ca inarmati-va cu rabdare 🙂
    Referitor la rosul in gat, pe care sotul tau l-a mentionat intr-un post, stati linistiti, nu sunt doctor, dar un bebe de 6 saptamani, alaptat la san, cand ia toti anticorpii mamei, e cam greu sa faca rosu in gat. Parerea mea e ca are gatul iritat de la atata tipat/ urlat.
    Iar in ceea ce priveste ragaiala, si eu sunt de parere ca daca fetita a adormit la san, sa n-o mai trezesti ca s-o faci sa ragaie. Eu ii puneam suzeta si o lasam sa doarma in continuare.
    Trebuie sa inchei ca s-a trezit printesa. Daca nu am fost destul de explicita, revin.
    Cu drag,

60. Inca 2 lucruri, mi-am adus acum aminte…
    – fetita mea nu suporta sa stea invelita, nici cu paturica, nici in sac de dormit. Daca o invelesc se foieste tot timpul, pana se trezeste. S-ar putea ca asa sa fie si Sofia, de aceea varianta cu infasatul manutelor este mai buna
    – incearca sa o plimbi cu carutul pe un drum mai putin lin, ca sa zic asa, zgaltaielile caruciorului o fac sa adoarma mai repede (am citit intr-o carte ca ei in burtica mamei sunt zgaltaiti tot timpul si de-aia prefera sa fie plimbati astfel)
    Numai bine.

61. Mamica nebuna cu bebe de 5 luni care doarme pe picioare, scormoneste prin anul 2012, inceputurile unei fetite ce tocmai si-a cumpărat birou pentru ca incepe scoala. Nici nu stiu ce caut, ca bebe e cumintel, a dormit bine mereu, dar chiar si asa uneori e greu si te gândești ca atunci cand creste o sa fie mai usor. Voiam sa ti spun ca am citit înainte sa se nasca printisorul, un articol in care povesteai despre refluxul Sofiei, si mi a ramas mie întipărit in creieras, si am recunoscut la bebic acest reflux desi mult mai bland, fara plâns si chin, doar muulta voma si la un moment dat o tuse seaca. Am fost la MF care mi a dat tratament pentru răceala, pe care nu l am luat, eu stiam ca bb are reflux, ceea ce mi a confirmat pediatrul. Mai citesti tu, oare, comentariile la postarile astea, care cred ca ti se par acum din alta viata? Cum ai avut curajului sa mai faci un bebe? Poate aflu, ca s la pagina 36 de abia, citite invers, evident.

    • cred ca am uitat greul. 🙂