Partea bună cînd ai atît de puțin timp liber (în unele zile chiar mai puțin de 15 minute adunate) e că ești foarte selectiv cu lucrurile pe care le faci și cu cele la care te expui. S-a schimbat guvernul, se modifică legi și impozite, a cîștigat mentalistul la Românii au talent. Aha. Și? Asta înseamnă că mîine o să am mai mult timp liber? Poate 20 de minute? Poate el mentalistul să mă ajute să dorm mai mult? Sau să fac duș în 30 de secunde, cît doarme copilul după masă? Nu? Sigur nu? Atunci deh, el să fie sănătos.
Și uite-așa nu mă mai enervez, nu mai bat din picior, și parcă e mai liniște (cîtă liniște poate fi cînd stai lipită non stop de un bebeluș care abia și-a descoperit plămînii și plăcerea unui răcnet bine plasat, sau, și mai bine, a unei salbe de răcnete de alint sau degeaba). Dar barem ea e copilul meu, pentru ea merită să-mi zornăie creierii în cap ca monedele în pușculiță. Ponta și Gog nu știu dacă merită, parc-aș zice că nu, nu?
Partea proastă cînd ai foarte puțin timp liber e că ai foarte puțin timp liber.
Sigur că mi-e dor să ies fără să am un cărucior atașat de palme, pur și simplu să ies. Să văd oameni. Sigur, niciun om nu e mai frumos și mai interesant decît fetița mea, dar varietatea e bună, întotdeauna am crezut asta. Să aud discuții de oameni care vor să știe de la mine altceva decît conținutul ultimului scutec (daaa, plin a fost, de culoarea potrivită, consistență perfectă, mulțumesc de interes). Să beau o limonadă la terasă. Azi se întîlnesc grămadă mare colegii mei de facultate veniți de peste mări și tări, că s-au făcut 10 ani de cînd ne-am luat licența. Eu n-o să mă duc, pentru că, vorba bunei mele prietene, bebelușesc. Și nu-i nicio dramă, ba dimpotrivă.
A bebeluși. Eu bebelușesc. Ioana își petrecea zilele în liniște și pace bebelușind (propoziție aspirațională). Ah, nimic nu e mai greu și totodată mai frumos ca verbul ăsta care nu există.
interesant. dar totusi fara sa fiu politic regimul Ponta…sau Poanta, ne costa. Eu astept cu interes primii pasi si primele cuvinte.
Cui ii pasa de mentalisti si politicieni cand avem aici micii scamatori, care pe deasupra sunt si politcieni, caci ei ne vor decide viitorul si modul in care ne vom cheltui banii?
Cat despre timpul liber, cine are nevoie de el? Ce sa facem cu el mai bun decat sa il petrecem cu mititeii, in masura puterilor bineinteles, caci la un moment dat nu timpul e problema, ci nervii care ne mai lasa?
De cate ori ai iesit singura din casa de cand ai nascut? Faptul ca iti doresti un pic de timp numai pt tine nu te face o mama mai rea decat cele care umblam cu copilul in wrap 24/7. Exista viata dupa bebelus. Ai nevoie doar sa ceri si sa accepti ajutor.
Si e pacat ca nu te duci la intalnirea de 10 ani. Peste inca 10 ani o sa te intrebi de ce nu te-ai dus si n-o sa-ti mai amintesti raspunsul decat daca o sa citesti postul asta.
Chiar, du-te…Sunteti doi ;), hai nu te mai alinta :D. Eu la 3 saptamani am mers cu el in restaurant. Doua ore.
Ei da, al tau o fi mai tacut cind e treaz. A mea nu sta pe loc decit daca urla. Deci nah, nu prea merge. Poate mai tirziu..
Cum spunea Nichita Stanescu: necuvintele.
Si ce frumoase sunt ele, tocmai pentru ca nu exista pentru toti oamenii.
Un big „like”, Intuneric 🙂
Tocmai m-am regasit cu o prietena cu care nu mai vorbisem demult si intre timp a devenit mama. Mi-a marturisit ca inca se acomodeaza cu rolul de parinte (fetita ei avind 2 ani) si ca nu s-a gindit ca va fi asa de challenging,(cum sa nu te gindesti la asta, totusi?) dar ca pe zi ce trece este mai usor. Sa mai spun ca ma uit in jurul meu si lumea este atit de ocupata, mai ales cei din generatia mea? Motivul se stie, au copii si nu mai au timp de aproape nimic.
Eu nu vreau sa fiu ocupata ca restul planetei, iubesc libertatea prea mult si sa dorm cit am nevoie, dar va admir pe toti cei cu adevarate obligatii si responsabilitati!
Iar daca mai intru mult pe blogul tau, o sa devin experta in nou-nascuti, alaptat si infasat hi hi hi
Oh, am dat de acest articol care a stirnit polemici si reactii, poate te-ar interesa ca fapt divers, daca tot esti la capitolul alaptat. Bine, spor la leganat si alaptat!
http://www.cbsnews.com/8301-204_162-57432374/time-magazine-cover-of-breastfeeding-mom-sparks-intense-debate-on-attachment-parenting/
🙂 imi fac bine postarile tale. ma ajuta sa stiu ca mai trece cineva prin ce trec si eu si ca asta ma face mai normala. Spor la bebelusit 🙂 bebelina mea a facut astazi 2 saptamani
Eu sunt momentan doar matusica (fericita) de nepotei frumosi si zgomotosi. Sunt in traning cam de vreo 6 ani si pot sa spun ca ma simt pregatita cam la toate capitolele (in materie de cunostinte, dar si practica). Numai la cel cu timpul si cu egoismul meu, nu pot inca accepta majorele schimbari ce intervin can apare un bebe. Mi-e asa de bine sa ma bucur de dragostea lor si de timpul fain petrecut cu ei (baietel de 6 ani si fetita de 2), dar e bestial cand obosesc si am posibilitatea si o sun pe sora mea si sa ii spun ca vin cu ei inapoi acasa iar eu imi pot sa-mi savurez linistita berea la o terasa 😀 Momentan… ca o sa platesc eu pentru aroganta asta! :))
Ina, este exact asa cum se zice, greu sa cresti un copil… cu toate astea, inca n-am vazut vreun parinte normal la cap care sa regrete ca l-a facut, dimpotriva. Stii cum se zice in intelepciunea populara romaneasca, „cine are sa-i traiasca, cine nu sa nu-si doreasca”. Asa stie romanul sa zica lucrurior pe nume, din topor. Tu bucura-te de viata de burlacita, e posibil sa-ti vina si tie randul la un moment dat 🙂 Multumesc pentru articol, chiar aveam nevoie sa mai citesc si alt fel de opinii fata de att. parenting, la noi in online a ajuns in extrema conceptul asta. Stiu ca stai in NYC, am locuit si eu acolo si cred ca americanii chiar au nevoie de att. parenting, mi s-au parut foarte alienati in goana lor dupa achizitii materiale. De aia importul lui ca atare in Ro mi se pare o intentie buna, dar si o forma fara fond. Deci, pune-ti the pumps si fuga la Cafe Wha? si pt mine. 🙂
Cuvintele cheie – linișite și pace. Cele care s-au dus, și duse-s pe veci! Dar nu-i nimic. Că primești altele în schimb. Alea bebelușești, desigur.
Și cu Delfina în brațe n-ai fi putut să te prezinți mândră la marea întâlnire, atât cât să spui un bebelușesc (profităm de cuvânt, desigur) „prezent” ?
Ma gindesc serios sa incerc. Sa vedem daca e si ea de acord.
Cand am nascut-o pe fetita mea eram in primul an de facultate si m-am tot gandit sa renunt, sa-mi inghet anul ca nu o sa fac fata…Pana la urma, la incurajarile sotului am indraznit sa-mi dau sesiunea de 13 examene cand ea avea 3 saptamani. A fost foaaarte greu, a fost o bebelusa foarte agitata, nu a dormit o noapte intreaga pana pe la 2 ani, mai ales la inceput eram distrusa de oboseala si mai trebuia si sa invat pentru examene in putinul timp liber, chiar sa scriu referate…Nu stiu nici acum cum am reusit…, aaaa, faceam si naveta cu sotul cu masina, o ora ne lua sa ajungem in Constanta unde am
facut facultatea, toate astea pe o caldura…si aveam dacie pe vremea acea. Am facut totul in asa fel incat ei sa-i fie foarte bine, sa fie mancata( o alaptam in masina, pe holurile facultatii, oriunde era nevoie), dormita( in masina dormea dusa, noaptea avea o problema mare cu somnul), dar sa pot sa-mi continui si eu studiile. Cateodata ma gandesc ca poate am gresit ca am tras prea mult de mine atunci, ma mir ca nu am clacat, dar cred ca experienta asta m-a intarit si mi-a aratat ca, daca vreau, pot sa fac ce imi propun! Nu zic sa ma ia cineva ca exemplu, dar acum imi pare bine ca pot spune ca un bebelus iti da putere mai multa 🙂 Succes in tot ce iti propui si multa incredere in capacitatile tale! Te pup!
Si cum ai facut in cei trei sau patru ani, la cursuri nu mergeai deloc, doar la exemene?
Am facut cursuri la frecventa redusa,am nascut la sfarsitul primului an de fac., asa ca mergeam la cursuri vineri, sambata si duminica cand o luam si pe bebelusa cu noi si statea cu tati afara, la plimbare, la mall sau la niste prieteni. Nu a fost usor, dar astea fiind conditiile, ne-am adaptat!
meeergi la intalnire, ca niste colegi normali la cap si probabil la o varsta la care ori au copii, ori isi doresc, sigur nu vor fi deranjati de niste racnete 🙂
sau poate va racni muzica mai tare ca ea si nu mai conteaza
pe mine de ex. ma bucura mereu sa vad la o reuniune de oameni mari si copilasi
eu as trece doua minute „sa ma dau buna la toata grupa 🙂 cu ultima minune din viata mea”
da, am auzit ca a castigat Gog. inca nu-mi revin 🙂 seara buna
Ioana , du-te la intalnire macar intr-o pauza sa-ti vezi colegii ca pina peste 10 ani e prea mult timp ,Liviu sta cu ea in masina si n-o fi foc daca te va astepta putin . Nu pierde vremea si apoi sa-ti para rau . grabste pasul pina nu e prea tarziu . pa va pupa bunica./
Eu ziceam ca bebelesc :)) Sunteti perfecte, crede-ma!!! Fix in grafic. Am trecut prin toate aceste etape si acum stam in fund, vorbim pe limba noastra si ne jucam 🙂 Hang in there!
poate intr-o zi reusesti sa dai detalii despre alaturarea copil-pisica? eu am 3 pisici, de 10 ani, pe care intentionez sa le prezint copilului peste 4 luni… stiu ca ma omoara lumea cu pietre, insa uite sper la o incurajare de la tine.
[…] știu ce s-a schimbat în ultima vreme, dar mi se pare că am mai mult timp. Acum juma de an nu apucam nici să mă spăl pe dinți în […]